Doamne ajuta! Multumesc pt raspunsuri, dar nu inteleg deunde s-a ajuns sa vb iarasi despre post??? (eu n-am intrebat asa ceva). Intrebarea era daca si cat trebuie sa toleram, sa iertam pe cei care ne gresesc si ne nedreptatesc. Cat e constructiv, ziditor, si cand devine pricina de sminteala (pt cel ce greseste). Asta era "dilema".

Nu stiu,nu am auzit cazuri in campusuri aici! Depinde si in ce stat ,America este mare.
Acum cateva luni ,am asistat insa la un incident:eram la cumparaturi si cand am terminat si am iesit afara,in fata magazinului era o masina de politie ,o cucoana care tipa/vocifera in fata a doi politisti si un individ mai negricios,care parea perplex(sau doar era Mexican si nu cunostea limba...in fine).
Bineinteles ca am profitat de situatie ca lumea se uita ca la circ si am tras si eu cu urechea sa am o idee de ce este politia acolo.
Femeia,la vreo 40+ era imbracata fooooooarte sexy,in maieu de sport si in colanti stramti,stramti -tocmai ce iesise de la sala de sport din vecinatate(chiar aia pe care o frecventez si eu)si intrase sa-si faca cumparaturile ;acest individ o observase si dupa spusele ei ,a atins-o si i-a spus ca arata bine sau ceva la genul...
Dupa parerea mea,amandoi trebuiau amendati,daca ea ridica problema agresarii sexuale , in primul rand nu avea nici un business sa fie atat de despuiata si de apetisanta pe strada si intr-un magazin sa sminteasca barbatii!
Adica strategia asta de a te pune in centrul atentiei chiar da roade,iar tu ca femeie esti uimita ca un"nesimtit"s-a luat de tine?
Nu le iau apararea nici barbatilor care agreseaza femeile ,numai ca se creeaza confuzie aici ,unele umbla asa pt a agata si a-si rezolva treburile, insa altele vor sa fie admirate si privite.

Ps-intamplarea cu fetita de 10 ani a avut loc in toamna trecuta ,in Romania(Baia-Mare parca ).

Nu la întrebarea asta i-a răspuns Mântuitorul lui Petru?

Departe de mine gandul de a porni o disputa, insa nu cred ca imi poti intelege profunda mahnirea pe care o simt atunci cand vad ca oamenii se gandesc doar la caini si trec peste suferinta pe care acestia o fac celorlalti (oameni). Nu vreau sa dezvolt mai mult, din acelasi motiv pe care l-ai invocat si tu, dar sunt tare, tare suparata pe aceasta situatie. Nu am nimc cu bietii caini, nu vreau sa fie omorati, vreau doar sa fie luati de pe strada.

Nu câinii sunt de vină că omul și-a pierdut calitatea de a mai fi recunoscut ca stăpân. Câinii rătăciți sunt consecință a rătăcirii omului. A nu se înțelege că nu sunt de acord cu luarea câinilor de pe stradă.

Pai am inteles ca deja s-au luat de pe strazi,incepand cu anul trecut...au o perioada in care pot fi scosi pe adoptie,dupa aia pa si pusi !
Iar la aceste neplaceri s-a ajuns tot din cauza fratelui nostru,omul!
In primul rand,alti oameni urasc oamenii si inevitabil se ajunge la suferinta.Dar nu numai ura ucide ci si indiferenta,desigur!

Posibil, dar nu mai stiu exact ce si cum. Lumina?i-ma! (stiu ca El era intodeauna pro-iertare, de 70x7, mai ales pe cei care nu stiau ce fac, dar cred ca totusi s-a referit in special la farisei cand a zis ca mai bine le-ar fi cu o piatra de gat pe fundul garlei. Adica celor care cunosc legea sau ar trebui sa o cunoasca, dar nu o cred, nu atat celor care smintesc din necunoastere)

Da, la acest răspuns m-am referit:
Cât privește pasajul cu piatra de gât..., observ că este la același capitol, mai înainte:
Și e clar că Mântuitorul îi deplânge pe cei ce se fac vehicule ale răului. Spune că unuia ca aceștia i-ar fi fost mai bine cu piatra de gât decât să aducă o asemenea sminteală, însă nu este un îndemn la a i-o atârna (cum se pare că a înțeles Inchiziția cu mai multe secole în urmă).

Sunt intru totul de acord. Se pare ca Iisus îi vede pe unii dintre smintitori tot ca pe victime ale propriilor rataciri, îndoieli semanate de diavol sau învataturi gresite. Iar pe noi, daca cel care ne-a gresit nu a reusit sa ne sminteasca de tot, poate ar trebui sa-i fim recunoscatori ca ne-a intarit in credinta. Insa problema mea era daca nu cumva, tot iertand si tolerand greselile, necuvintele, blasfemiile, ereziile sustinute de unii din fratii nostri, îi încurajam sa continue cu ele (asa cum alcoolicul, curvarul e incurajat sa bea/preacurveasca, daca e iertat prea usor sau de multe ori). E clar ca nu prin noi vine sminteala (desi ei poate asta sustin), dar poate nici salvarea, mantuirea lor...

Aici trebuie să facem apel la discernământ, fiind și acesta o virtute creștină. A ierta răul care ți se face ție personal înseamnă să nu i-l întorci la fel, ba mai mult, să continui să-l iubești și să-l uiți, să nu îl ții minte pentru ca mai târziu să i-l amintești.
Dar răul pe care-l face poate avea urmări și în alții, poate produce sminteală, îi poate vătăma grav (pe cei mici ca vârstă sau doar în credință). Sau îl vatămă chiar pe cel care-l face. Dar pentru astfel de situații tot la Hristos avem răspunsul, căci nu i-a lăsat să doarmă liniștiți pe cei ce greșeau (îndeosebi pe ipocriți), ci le-a arătat unde greșesc, deplângându-i.
Iar noi, când ne pregătim de spovedanie, una dintre întrebările din îndreptar (sau pe care ne-o pune duhovnicul) este dacă nu am văzut pe cineva făcând vreun rău și am tăcut (făcându-ne părtași).
Deci nici în privința blasfemiei și a ereziei nu se cade să tăcem, căci pot aduce sminteală.

Ar mai fi un aspect: Dacă Dumnezeu ne iartă după ce noi Îi cerem iertare, cred că așa trebuie să fie și între oameni. Iertarea o acorzi celui care înțelege că a greșit și dorește să fie iertat. Numai atunci se petrece o schimbare. Sigur, după aceea poate că va greși din nou, și din nou... Însă dacă-i pare rău și te roagă să-l ierți, trebuie s-o faci ca și Dumnezeu.