Serios?
Ia demonstrază, puţin credinciosule! :) Dar te rog, fără trimiteri pe net, la articole fără autor, fără bibliografie selectivă, organizată, cu pagini, totului tot.
Grijă mare, că te poţi pierde foarte uşor.
Îţi spun şi ţie, ca şi la Cătălin, grijă mare de tot, frăţior. Multă rugăciune, în tot ce faci.
Demonstrează tot ce ai de demon-strat, dar îţi spun de la bun început că o să fi biruit.
Deci ce fac? Dacă îmi demon-strat că găseşti eretici printre sfinţii? Asta fac, te voi birui. Adică Dumnezeu şi sfinţii Lui, nu eu preaspurcatul.

Iar ca să nu fiu off-topic, reamintesc a fi citite cele 8 erezii ale lui Augustin, de la începutul topicului şi să discutăm cu toţii, care vrem, teologico-dogmatico-patristic, pe marginea lor.

Pomeniţi-mă. Iertare.

Pai Emiliane, nu iti dai seama de absurdul situatiei ?! TU esti acela care, chipurile, ai gasit eretici printre sfintii cinstiti de Biserica, adica tocmai tu ai facut ceea ce spui ca e imposibil de facut.

Prefer Igor, îţi reamintesc, mulţumesc pentru înţelegere.

Absrudul situaţiei ? Dovedeşte. Am amintit, sau reamintit, am întărit sau reîntărit, am adăugat sau readăugat, ce au dovedit alţii înaintea mea, că Augustin e eretic.

Minţi. Repet: Augustin nu e sfânt, nu e cinstit de Biserică ca sfânt. Ci ca fericit. E cu totul altceva. Încetează să mai spui că e cinstit ca sfânt. Augustin şi Ieronim, sunt singurii din tot calendarul care sunt cinstiţi ca fericiţi şi nu ca sfinţi.

Întâmplător? Cu siguranţă că nu.

Ziarul Lumina: http://ziarullumina.ro/patristica/ci...te-pe-augustin
"Trebuie subliniat, de asemenea, că apelativul de "fericit" nu provine nicidecum dintr-o practică similară beatificării catolice. În biserică, vom putea spune "Fericitul Augustin" fără ca acesta să însemne altceva decât "Sfântul Augustin"."
În concluzie, vom putea spune că, pentru ortodocşii informaţi teologic şi responsabili bisericeşte, Augustin va fi citit ca Fericit, dar venerat ca Sfânt."

Sinaxar 15 iunie: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iunie/iunie15.htm
"Atâta vreme cât aceste teze fura considerate drept opinii teologice personale ("teologumene"), ele nu pusera in discutie locul Sfântului Augustin printre Sfintii ortodocsi. Daca, rational, poate fi cinstit Augustin ca Sfânt Ortodox, aceasta se datoreaza mai putin calitatii sale de teolog cât calitatii sale de pastor, si pentru sfintia sa personala indiscutabila. Sfântul Photios scria despre el : "Având în vedere ca unii dintre Parintii nostri si doctori au deviat de la credinta în ceea ce priveste câteva dogme, noi nu primim ca doctrina cele în care au deviat dar noi continuam sa îmbratisam oamenii care au fost ei". Ep. 24, 20 (PG 102, 813)."

Ca o conluzie la acest topic: "Fericite Augustin, ajuta-l pe Daniel si lumineaza-l sa vada adevarul."

Fireşte, Igor, că atunci când există o diferenţă clară între ceea ce afirmă un om şi ceea ce a păstrat Tradiţia ca adevăr de credinţă, e nevoie şi de un semn exterior care să indice diferenţele.

Pe de altă parte, spune-mi te rog: ai avut răgazul, până azi, să citeşti cartea "Confesiuni"? Dar "De dialectica"? (e bilingvă, latină şi română) Ultima e o capodoperă în care Augustin descoperă tainiţele relaţiei dintre gândire şi limbaj.
După cum te cunosc, în cazul că vei citi cu oarece pace "Confesiuni", eu cred că îl vei îndrăgi mult, foarte mult pe Augustin. Şi că vei avea enorm de învăţat de la el, fără să te abaţi de la ortodoxia noastră. Sunt acolo surprinse unele taine ale sufletului omenesc atât de fine, atât de subţiri, cum doar la sfinţii noştri cărturari mai găseşti sau la scriitorii de geniu.
Augustin a fost un mare om, un mare bărbat. Pentru mine, unul dintre cei mai frumoşi învăţători pe care am avut bucuria să îi primesc în dar de la Dumnezeu.

Citeşte, deocamdată! Vorbim mai apoi.

Doamne ajută!

Frate Ioan Cezar, numele nu contează. Afirmaţiile mi le asum şi în viaţa reală, şi în faţa Patriarhului de Constantinopol, sau oricare, sau la oricare episcop, că toţi sunt egali.

Nu mi-e frică, pentru că ştiu că spun Adevărul.

Chiar de-aş fi prigonit, ştiu că mă aşteaptă biruinţa.

Nu sunt mândru, ci iubesc din tot adâncul inimii, pe Augustin, şi pe oricare alt eretic.

Am citit Confesiunile lui Augustin, când eram în Seminar. Mi-au plăcut mult. E o căutare cu totul sinceră a lui Dumnezeu.

Atunci însă nu ştiam şi otrava care se ascunde în spatele învăţăturilor sale.

Confesiunile expune foarte puţin din învăţăturile sale, e un fel de jurnal, aş spune eu. E sincer şi frumos. Dar deja când se trece la partea dogmatică, e dezastru.

Iar Augustin, nefiind Sfânt, nu face parte din Sfânta Tradiţie, sau altfel numita azi, învăţăturile Sfinţilor Părinţi, care păstrează învăţăturile de credinţă.

Frate Ioan, eu nu m-am băgat în Augustin, nici măcar în Confesiuni, (care şi acolo are o erezie, alta decât cele 8, "că trebuie să guşti păcatul ca să te ştii feri de el") până nu am avut citite cel puţin 10 volume din Scrierile Sfinţilor Părinţi, ca Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazians, Maxim Mărturisitorul, Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama, Marcu al Efesului, sau Evghenicul, Isaac Sirul, şi alţii.

Asta cu mult înainte să citesc pe oricare dintre eretici.

Nici nu ştiam că Augustin este eretic, până la părintele Ioannis Romanides, atunci am început să.l citesc mai serios pe Augustin... Şi să mă cutremur...

Frate Ioan, recunoaşte că înafară de Confesiuni, din Augustin nu ai mai citit nimic frăţia ta. Ştiu că aşa este, altfel, nu a-ţi fi vorbit aşa elogios şi frumos, cu nevinovăţie de copil, despre un eretic.

Nu vreau să mă laud, dar am în Biblioteca mea persoanală, acum, în timp ce scriu la laptop, la 1 metru de mine, peste 600 de volume de cărţi, numai literatura creştină.

Din banii de buzunar, în seminar, când colegii ieşeau prin parcuri, eu îmi cumpăram cărţi şi citeam... Iar colegii şi profesorii pot confirma. În facultate, când colegii învăţau pe rupte, eu munceam 8 ore pe zi, de luni până sâmbătă, şi cu salarul, jumate era dat pe cărţi, şi deşi nu am mai reuşit să învăţ aşa bine ca în seminar, tot am fost la facultate, al 7-lea din clasă.

De aceea, când acum 3, din colegii mei de seminar, majoritatea şi colegi de facultate, sunt deja preoţi, iar unul la Catedrală chiar, eu însă nu mă grăbesc să fiu preot, nici nu m-am grăbit.

E doar statistică. La Dumnezeu nu contează diplomele şi meritele materiale. Sunt doar forme de organizare şi recunoaşltere ale lumii. Egale cu zero pentru Dumnezeu.

Mai bine să mor de cancer, de leucemie, sau altă boală grea, decât să nu fiu un stâlp de foc pe pe pământ la cer, "aşa să lumineze lumina voastră, ca vâzând oamenii faptele voastre, să cunoască că Unul este Domnul Dumnezeu" spune Scriptura. Ştiu ce mă aşteaptă în preoţie şi ce datorii am faţă de Dumnezeu şi de aproapele. Orice aş fi, vreau să slujesc lui Dumnezeu. Chiar şi pustnic, întro pădure, dar să nu fiu despărţit de Dumnezeu de nimic şi nimeni !

Sunt campion judeţean la şah, "Cupa Liceelor", puteam alege, o carieră în şah.
Am luat premiu special pentru interpretare, rol principal, locul 1, la "Festivalul Naţional de Artă Dramatică ATU", cu echipa de teatru a şcolii, echipă care a luat locul 1, din 15, am primit bursă de merit pentru a studia Teatrul la Bucureşti, de un actor din membrii juriului, cu carieră promisă şi garantată, după Facultate, la Teatrul Buleandra din Bucureşti şi poate Internaţional, cu cazare gratuită şi 300 de lei lunar pe perioada facultăţii. Diriginta mea era extaziată: "Tu ai aşa un potenţial! Ai să ajungi mai mare şi decât Florin, adică renumitul Piersic".

Am vorbit cu duhovnicul, mi-a spus doar: roagă-te pentru asta, să-ţi descopere Dumnezeu calea.
După câteva zile, fără să fi citit cartea dinainte, merg parcă condus de Cineva, pun mâna pe cartea PSB 23, Omilii la Matei, şi deschid aleatoriu cartea la o omilie a Sfântului Ioan Gură de Aur, unde în partea morală vorbea acuzator despre teatru. Atât de spus. Şi s-a luminat parcă totul...

Din acel moment, am ştiut că viaţa mea nu poate aparţine decât lui Dumnezeu. Preot, monah, pustnic, sau creştin obişnuit de rând, vreau ca viaţa să-mi aparţină doar lui Dumnezeu. "Toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm". Amin.

Am scris poezii, în cenaclul literar "Ioan Chichere", din Reşiţa, unde am locuit între 14 şi 17 ani. O poezie de peste 500 de strofe, despre viaţa imaginară a unui poet, vroiam să public un volum, dar am fost acuzat de "eminescianism depăşit de literatura rimei albe". Am trecut puţin timp pe rimă albă, apoi m-am lăsat definitiv.

Dar să ne lăudăm cu slăbiciunile, spune Pavel, nu?

Sunt orfan de tată de la 2 ani, suntem 3 fraţi, cu 3 taţi, fiindcă maică-mea e dublă văduvă... şi actualmente singură, aşa a ales, după câtă durere a îndurat. Sunt puţin bâlbâit, am toţi dinţi de sus puşi, îmi miroase repede gura, sunt cam gras, nu vreau să-mi iau permisul, deşi am avut maşină şi ştiu să conduc, am salar de 715 lei, după ce în Anglia, unde am stat aproape 2 ani, am avut 1200 de lire salar, adică 7200 de lei, unde în Anglia, de asemenea iarăşi putem să rămân. Am ales să vin şi să mor în ţara unde m-a aşezat Dumnezeu, cu un scop, care eu încă nu-l ştiu. Atâta ştiu, că vreau să trăiesc pentru Dumnezeu, chiar dacă mor mâine. Ce slăbiciuni mai am? Sunt foarte pretenţios la multe lucruri, fiindcă sunt perfecţionist şi idealist, din spiritul exegetic dezvoltat şi iubit de mine, dar care îmi aduce suferinţă în alte părţi, fiind de aproape 4 ani cu prietena mea şi nu ne căsătorim încă, fiindcă nu simt că ea e aleasa cu care să îmbătrânesc şi să mor. Şi multe alte defecte şi slăbiciuni. N-am adunat nici un ban adunat, nici pentru nunta care teoretic, trebuie să fie în iulie anul ăsta. Ea vrea muzică cu muzicanţi, eu i-am spus că muzicanţii n-au ce să caute la nunta mea, la nunta noastră, după cum minunat spune Sfântul Ioan Gură de Aur la "Cuvântâri despre viaţa de familie", se găseşte de cumpărat pe net.
Mai bine nu mă mai căsătoresc niciodată, decât să încalc învăţăturile Sfinţilor Părinţi! Amin! N-am nimic de ascuns.

Şi sincer, nu am nicio calitate, sunt doar apreciat de unii oameni, apreciat pe nedrept, pentru nişte lucruri, pe care şi ei, cu puţină voinţă, le pot dobândi foarte repede şi uşor.

Vorbesc din suflet şi spun Adevărul.

Ştiu că iadul va fi pavat cu feţe bisericeşti, spune Sfântul Ioan Gură de Aur şi mă cutremur de lucrul ăsta, de aceea nu alerg la preoţie, şi nici nu o să alerg vreodată. Ce va fi, va fi, mulţumesc lui Dumnezeu, pentru cele bune şi de folos dar şi pentru slăbiciuni, neputinţe, defecte, necazuri, El ştie şi câte fire de păr am în cap. Ştiu doar că nu mă silesc îndeajuns să fac ceea ce trebuie pentru Dumnezeu şi ştiu că nu voi fi vreodată vrednic de nicio firimitură de Rai...

Şi ca să dau cu bâta-n bală, fleosc! :) deci serios vorbind, să nu las impresia de om smerit sau imagine bună în urma mea, că am fost acuzat de asta, de falsă smerenie, când eu nici nu ştiu ce-i aia smerenie, vai de capu meu, afirm din nou şi întăresc fiindcă cred cu tărie că Acesta e Adevărul:

DOAR ORTODOCŞII SE VOR MÂNTUI ! AMIN ! :)

Articol fără autor şi fără bibliografie. Ţi-am spus şi te-am rugat, scrie şi fă trimitere la lucruri serioase. Vii !

Acolo poate scrie oricine ce vrea, iar la final pune un legendar: "Datorez majoritatea informaţiilor istorice lui..." cine-o fi.

Un articol infect, scris de un iubitor al ecumenismului !

Înţelege, fericit nu înseamnă sfânt, numai fiindcă aşa a spus Xulescu. Aplică-l Biblic, aplică-l Patristic. În duhul Sfinţilor Părinţi. Cum iasă numirea Patriarhului: preasfântul Patriarh Daniel ? Numai Preasfânta Născătoare de Dumnezeu are acest minunat titlu.

Nu vezi de calitatea execrabilă şi josnică are articolul ce l-ai citat?

"Cine îl cunoaşte pe Augustin"? Ei uite eu îl cunosc. Am citit din el serios, şi alături de mine părintele Ioannis Romanides îl cunoaşte pe ereticul Augustin, şi alţi teologi ruşi.

Datorită lui Augustin, e Filioqve şi alte nenorociri pentru turma lui Hristos. La cât de mult a secerat sufletele oamenilor, în istorie, prin ereziile lui, Augustin, vai vai... Hitler, faţă de Augustin, e copil mic... Deşi îi iubesc la fel de mult şi pe Augustin şi pe Hitler.

"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." - Matei 10, 28.

Iată-l pe "Fericitul" Augustin, ucigaşul de suflete.

Niciodată Augustin să nu fie venerat ca sfânt. Ci da, cum bine spui, citit ca fericit, şi gândit cu multă ură faţă de ereziile lui, pe care apropo, ştiu că nu le-ai citit, cele 8 de la începutul topicului, dar faci front comun cu ereziile lui.

Omule bun, aici vorbim DOGMATICĂ !

Nu Sinaxarul evlavioşilor scriitori de vieţi de sfinţi. Înţelege.

Acolo se adună evlavioasa Tudoreta, cu evlaviosul Tudor şi scriu despre evlaviosul şi "sfântul" Augustin.

Nu aşa. Dă-mi exemple Dogmatice, din scrierile lui Augustin. Fi serios, punctual şi succesiv. Vorbim dacă vrei despre cele 8 erezii de la începutul topicului.

Să dovedeşti că nu sunt erezii.

Hristos a înviat !

N-am treabă cu Daniel, spune-mi Igor, mulţumesc pentru înţelegere.

Să ne ajute Dumnezeu să ne păzim de ereziile lui Augustin, care NU e sfânt şi nu va fi niciodată, decât dacă Biserica cade în erezie, în ecumenism, unire cu ereziile "romano-catolicilor" sau alte blestemate fapte.

Erezie a sfantului Iustin Martirul si Filosoful. Una dintre ele pentru ca are mai multe.
"Dialogul cu iudeul Trifon" din cartea "Apologeti de limba greaca" apatura la Editura Institutului Biblic si de misiune a BOR 1980
pag 154, Capitolul 56
"Revenind la Scripturi, ma voi încerca să va conving ca Aceasta, care se scrie si se zice ca S-a aratat lui Avraaam, lui Isaac si lui Icov este un alt Dumnezeu decât Dumnezeu Creatorul tuturor si, cand zic asa înteleg că este un altul cu numarul;"