Da, pana la urma am vazut predica parintelui Rafail Noica.Da frumos.

Prostii, Delia. Prostii firoscoase, livresti. Reminiscente din lecturi netraite, neasimilate. Imi pare rau sa iti spun asta... O fac cu multa neplacere.
Daca ar fi cazul (sau rolul meu), ti-as recomanda sa petreci foarte mult timp in haznaua launtrica. Si nu te teme de deznadejde, nu! In acel loc nu se pune problema deznadejdii, acolo sunt cu totul alte prioritati.
Dar nu e cazul sa iti recomand ceva. Nu ar fi cu folos.
Succes la lecturi! Darul acesta nu-i de lepadat, pe drept cuvant.

De acord cu tine,cred ca amandoi vorbeam de acelasi mecanism dar de roti dintate diferite.
http://www.bfpe.org/wp-content/uploa...-mechanism.jpg

Iar eu asta:
https://www.youtube.com/watch?v=sCNHM7TCcPs
https://www.youtube.com/watch?v=Et7xkvNn0S4
Impreuna cu umila cerere de iertare...:)
Te rog sa ma ierti, Delia, si sa primesti in dar acest moment de frumusete.
P.S. Pana cand nu ma ierti nu voi mai posta nimic pe forum, oricat de mult mi-ar placea sa o fac.

Oops…Numai de explicatii sau poate implicatii, in scris, n-aveam acuma vreme :)
Incerc pe fuga 2-3 idei si de-acolo incolo mizez pe intuitia ta extraordinara, pe IQ-ul, EQ-ul, SQ-ul si alte q-uri quintesentiale… Dar, mai bine sa nu te laud cu voce tare, ca tocmai despre asta-i vorba in ce vreau sa-ti zic.

Frate, de cate ori nu auzim, ori chiar noi insine ii consolam pe altii, raniti de atingerile ce li se aduc si pe care le percep hipertrofiat drept jigniri nemaivazute, spunandu-le ca aceia care o fac sunt de fapt fara sa vrea, binefacatorii lor, fiindca le arata latura pe care refuza s-o vada, ori pe care sunt incapabili sa si-o sesizeze.

Aici, as scrie mai multe dar nu-i acum momentul, despre oglindire si despre om ca faptura incapabila sa stie cum ii e fata, prin extensie, chipul launtric, daca nu s-ar reflecta in ceva/cineva. In oglinda, respectiv in cineva care-l arata (cat mai ) nedeformat, in varianta necosmetizata, asa cum e, de cele mai multe ori de-a dreptul hidos.

Problema e ca de multe ori, altii ne sunt oglinzi mincinoase cand primim laude si ne incantam cu ele. Si aproape incapabili sa cugetam neiritati la cate o critica inofensiva, atunci cand oglinda altuia ne arata defectele. Daramite sa-i mai si multumim binefacatorului, ( poate prea impetuos uneori) ca ne atentioneaza de pericolul prea multului fard al narcisismului si parerii superficiale de sine.

Am vazut nu de putine ori, si aici pe forum, reflectari in oglinda, in care cel reflectat daca aparea neconvenabil, riposta pentru a o sparge in loc sa se intrebe de ce oglinda oare il arata asa. Bine, poate daca ar fi doar intre ei, fara public, s-ar nuanta situatia.

Am vazut si ca unii sunt oglinzi mai clare, sterse de funingine, prin urmare reflecta nemincinos chiar si cute ori pete insesizabile. Doar ca au criteriile lor dupa care pe unii ii arata lor insisi ( spre inteleptirea sau dupa caz, iritarea lor), iar pe altii nu.

Nedumerire… De cugetat la asta. Cand oglinda nu arata nimic?
Un posibil raspuns din punctul de vedere al oglinditului: Cand ce era de oglindit e disparut in prea multa ceata. Sau bezna, poate…
Sunt si alte posibile raspunsuri, din perspectiva cealalta, a oglinditorului.

***
Ok, cam atat a fost incercarea de a ocoli divagatoriu prin livada narativa cu ciresi si metafore insuficiente. Si contributia ontopic la topicul despre prostie. Mersi anticipat pt. orice feed-back, mai ales critic. Venind din partea ta, stiu ca nu bati campii. Ma rog, sesizez si cand ai nevoie de cate o pauza, :) dar asta tu decizi.

Mersi mult si de clipuri. Le vad mai tarziu.

Cat despre iertare, ti-am zis parca ce cuvant destept au grecii: “synchoresis”, a putea adica, vietui laolalta (syn-), in acelasi loc (choro). Nicio secunda n-am avut de ce sa fiu suparata pe tine. Plus ca ma straduiesc de-o vreme sa nu mai sparg oglinzi :).

Dar nu inteleg de ce ti-ai impus restrictia asta cu postatul pana nu te iert eu care nici nu m-am suparat (cu Flying imi pare c-ai fost mai dur). Pe ce sa ma fi suparat? Nu-s asa mimoza sensibila, frate. Da, ai dreptate, lecturi neasimilate, neexperimentate pana la lacrimi si sange. Vorbesc dupa ureche pe multe teme, mai ales de astea de adancime, am mai zis. Nici nu ma asteptam sa nu sesizezi :)
Deci, tu sa ma ierti si sa-mi ingadui nepriceperea si sa mustri spre inteleptire.

Cantec pentru constelatia Q-urilor mele:
https://www.youtube.com/watch?v=tkM87mrUDrw

Aș zice că fiecare păcat pe care-l comitem este o dovadă de prostie de moment. Așa spunem uneori, nu, că am făcut o prostie.

Sînt păcate mari și mici, sînt păcate devenite patimi mai mult sau mai puțin subtile, fiecare cu gravitatea lor. Fiecare stare denotă un nivel relativ scăzut al IQului care poate deveni permanent. Putem ajunge proști pe viață dacă ne lăsăm conduși de cel care ne vrea în casa lui subexistențială.

Pornind de la ideea de mai sus, deducem că cele mai păcătoase ființe stau destul de prost cu intelectul, relativ vorbind dacă facem o comparație cu condiția lor inițială. Și cred că așa este: dracii sînt proști cu toții, doar că unii lideri au o doză cumva superioară de ”inteligență”. Ca dovadă e direcția în care au apucat-o și ceea ce fac acum, pînă ce vor fi izolați definitic în împărăția celor dedesubt, la adînc.

Ei nu cunosc nici viitorul, nici nu au înțeles chemarea orininară, nici pe Dumnezeu nu-L pot pricepe așa cum este. Sînt foarte limitați. Au mintea strîmbă și vor cu tot dinadinsul s-o pervertească și pe a noastră.

Din fericire, harul Domnului este cu oricine dorește cu adevărat să se mîntuiască de influențele lor negative.

Nu sunt prosti chiar deloc, insa rautatea intuneca mintea, deformeaza ratiunile, etc.

Ca ingeri, cel mai prost dintre ei are un QI mai mare decat ar putea avea vreodata un om in viata asta, prin cadere n-au pierdut din IQ, ci a devenit subordonat unei cauze pierdute.

Sa vorbim despre prostie? Cum am putea-o face din moment ce orice comentariu "abstract" ne trimite direct in tabara prostilor cu pretentii!...
Astazi (de fapt e deja ieri, judecand dupa momentul in care scriu) am fost la Buciumeni, unde a avut loc Hramul manastirii. Si ca de obicei, orice mare adunare aduce cu sine si multa sminteala, pentru ca fiecare om este unicat si are propriile trairi. Intr-un tarziu, usor necajit ca nu ma puteam rupe definitiv de micile tulburari (unii vorbeau, altii se foiau, altiii vorbeau la telefon...) mi-a venit un gand ciudat: cum as reactiona eu, daca acolo, in mijlocul acelor mii de suflete, ar aparea Insusi Mantuitorul Hristos? Si trebuie sa recunosc ca din acel moment mi-a fost o atat de rusine de mine ca am infipt privirea in pamant si nu m-am mai desprins de-acolo multa vreme.
Ideea este ca orice-ar fi, nu avem dreptul sa catalogam si sa judecam. Probabil exista multe definitii ale prostiei, dar eu cred ca prostia nu-i decat lipsa (temporara) a harului, stare ce este uneori ingaduita, alteori oranduita de Dumnezeu, dar niciodata fara un sens precis. E ciudat cand sustinem ca prostia are un sens, nu e inutila sau neaparat daunatoare, cel putin in planul lui Dumnezeu. Pentru ca "prostia" celorlalti reprezinta in fond temelia mantuirii celor inteleptiti!