Intamplarea face sa am anafora si de 2 ani uitata prin buzunare.Si este pesmet
foarte bun.

Înseamnă că ai o credință extrem de dreaptă, după vsovi. Ești aproape un sfânt. Iar el ar trebui să facă ascultare de tine.

@vsovi: Anafura este o binecuvântare concretizată într-o fărâmă de pâine, dăruită credincioșilor. Nu noi o sfințim, ci harul Duhului Sfânt, la liturghie. Credința pe care o avem are și ea mare importanță, pentru că ea constituie receptaculul harului, iar dacă nu e curată, suntem opaci față de har.

Păi da, după proprietăţile anafurei păstrate în buzunar timp de 2 ani e aproape un sfînt... sfîntul Copăcel. :)

Tu-l ironizezi dar dacă nu minte, şi nu cred că minte, înseamnă că se află în Dreapta Credinţă... adică înseamnă că se străduie să nu păcătuiască. Asta însă nu înseamnă că tot ce spune el e valabil ci e clar că îndrugă multe prostii, vezi exemplul de mai sus, deci nu e infailibil, dar sigur se află pe Calea cea bună spre darul nepăcătuirii.

Deci eu îl cred... dar nu fără discernămînt... sau nu-ţi aminteşti cum mă trimite el mereu la toţi doctorii gLumii?... deşi sunt perfect sănătos. Chiar doctoriţa de la medicina muncii s-a mirat că sunt mai sănătos ca anul trecut încît toate analizele (inclusiv cele psihologice şi de plămîni) îmi sunt mai bune! Niciun parametru nu a ieşit din domeniul de valori normale.

Dar AlinB are dreptate, degeaba sunt sănătos dacă pe dinăuntru sunt putred şi găunos... de la păcate că mi se mucegăieşte şi mi se pietrifică şi mi se sfarmă anafura cît de amară îmi devine. Prin pocăinţă îşi revine uneori! Doar Mila Domnului ne scapă!

Nu pe Copăcel îl ironizasem, ci afirmația ta.
Felicitări pentru analize; ține-o tot așa.

Dincolo de faptul ca esti aproape sfant, nu pot sa nu remarc si:
2. anafora nu se tine prin scorburi, pardon, prin buzunare ci la loc de cinste, undeva pe langa icoane
3. ca-ti speli hainele cam rar. 2 ani, zici?!! :) A, scuze! Era vorba de scoarta...

Corect, era vorba de cuiburile ascunse din scoarţă.
Dar asta e cea mai bună dovadă a lipsei oricăror griji... (afară de cea a mîntuirii.)
Deci e clar că mai înainte Copăcelul caută Împărăţia Cerurilor şi Pămîntul Drepţilor... ca să-şi înfigă rădăcinile.

Anafora nu este un mijloc prin care ne umplem de har, nici un instrument prin care ne masuram sfintenia.
Asa ma minteam si eu candva, ca daca plang pentru pacatul comis mi se iarta in felul asta si nu mai e nevoie sa-l spovedesc. Ei bine, nu s-a iertat decat la spovedanie.
Daca constiinta iti spune ca e ceva in neregula, ca gresesti, ca te-ai lipsit de har si este departe de sfintenie - Sf. Spovedanie este cheia. Nu anafora!

Ba este un mijloc simplu şi bun prin care poţi să te umpli de HAR... doar consumînd puţină anafură şi puţină apă sfinţită.

Păi dacă nu te poţi spovedi zilnic ca în unele mănăstiri... între timp păcatele mai mici sau mai mari sau cele neluate în seamă sau din contră Credinţa ta cea bună lipsită de griji gLumeşti ca a lui Copăcel de exemplu îşi pune amprenta pe anafura din dotare, uitată prin buzunare şi ea îşi schimbă proprietăţile şi gustul în funcţie de Viaţa în Hristos pe care o mărturiseşti... după Cuvîntul: ''Cercetaţi-vă să vedeţi dacă sunteţi în Credinţă!''

E vorba deci că Harul lucrează şi te mustră dacă eşti necredincios sau se îndulceşte dacă eşti cuminte.

Acuma nu înseamnă că prin asta o să ajungi să te spovedeşti la bucăţica de anafură lepădînd preoţii şi pe Dumnezeu... ci înseamnă că şi ea poate să mărturisească Adevărul despre casa în care ea este păstrată... cu sfinţenie.

Cand te-ai spovedit ultima data?

:)) Bună poanta.

(pe de altă parte spovedania e o taină sfîntă)