Eu cred ca nici un fel de iubire nu e desarta.
Cea mai recenta este in cazul meu, care o port la git si care, fire colerica cum sint, nu ma mai enervez atunci cind vorbesc in contradictoriu cu alte persoane. Sau, intr-o primavara, acum vreo 5 ani, am derapat intr-o curba in zona Miercurea Ciuc, m-am rostogolit cu masina de vreo doua ori. S-a spart parbrizul, s-a indoit usa de linga sofer...Eu nu am avut nici o zgirietura; cu o saptamina inainte primisem de la preotul nostru niste medalii si niste iconite ale sfintului Anton, sfintite. Le purtam in portmoneu. Nu stiu daca sfinta Fecioara s-au sfintul Anton m-au ajutat, insa le port recunostinta amindurora.

Exemplele de mai jos sint copy-paste de pe internet (daca doriti si carti, am sa va indic surse):

Datorită medaliei miraculoase s-a produs una dintre cele mai mari convertiri din sec. XIX. Un bancher evreu din Strasbourg, în iarna anului 1841, se hotărăşte să facă o croazieră pe Marea Mediterană. Merge la Roma, unde avea un bun prieten din copilărie, de religie protestantă, Gustav de Bussiere. La o vizită făcută prietenului său, se aduce vorba şi despre minunile Bisericii Catolice. Dar, evreul răspunde: "M-am născut evreu şi evreu voi muri!". Totuşi, gazda îi dă o medalie miraculoasă, iar o nepoată de-a gazdei, din joc, i-o leagă la gât cu un şnur. Alfons râde şi, în glumă şi ironie, zice: "Iată-mă şi catolic".

Urmă o noapte neliniştită, iar dimineaţa merge să se întâlnească cu prietenul său. La locul întâlnirii era o biserică mică, a Sfântului Andrei. Din curiozitate, Alfons intră în biserică. La intrare, un câine mare şi negru îi sare înainte, apoi dispare. Alfons intră şi se apropie de altar. Deodată, în faţa sa izbucneşte o lumină puternică şi apare Fecioara Maria cum era pe medalie. Era nespus de frumoasă. Alfons cade în genunchi. Prietenul îl găseşte cu totul absent, cu faţa scăldată în lacrimi; apoi zise: "Sunt foarte fericit, cât este de bun Dumnezeu". Prietenul îl întrebă ce s-a întâmplat. El răspunde: "Nu pot să spun numai în genunchi...". Preotului la care s-a spovedit, îi mărturiseşte: "Nu ştiu precis cum am văzut-o, dar o forţă uriaşă m-a atras spre altar. Era nespus de frumoasă, nu mi-a vorbit, dar eu am înţeles totul".Alfons Ratisbone s-a botezat şi a intrat la călugării iezuiţi. A devenit preot, împreună cu fratele său, Teodor, convertit cu puţin timp înainte, apoi au întemeiat "Congregaţia Notre Dame de Sion" pentru convertirea evreilor.

Prin medalia miraculoasă s-au făcut multe minuni. Un băieţel din Germania a căzut în râu şi era în pericol de înec, dar un vagabond l-a salvat. Mama copilului a voit să-l răsplătească, şi, după o masă copioasă, i-a dat o sumă mare de bani; apoi, a luat de la gâtul copilului un lănţişor cu medalia miraculoasă şi l-a legat la gâtul străinului, recomandându-i să se roage în fiecare seară Maicii Sfinte. Anii au trecut, iar copilul devenise preot. Într-o zi, mergând la spital, a văzut un om foarte bolnav. S-a dus la patul bolnavului şi s-a rugat. Bătrânul, nervos, s-a întors spre perete, dar preotul a observat lănţişorul cu medalia miraculoasă. Îl întrebă de unde are medalia. Bătrânul i-a spus întâmplarea cu salvarea copilului de la înec. Preotul, plin de emoţie, spuse că el era acel copil. Bătrânul a rămas zguduit, lacrimi mari îi curgeau pe faţă; a acceptat să se spovedească şi a primit Sfânta Împărtăşanie, iar a doua zi a murit liniştit, având la căpătâiul său pe cel căruia i-a salvat viaţa.

O altă întâmplare. În anul 1993, Comunitatea Surorilor de Caritate Sfânta Ioana Antida, care aveau o casă la Bucureşti, erau necăjite că alături de casa lor s-a instalat un local de noapte. Surorile au început rugăciuni către Fecioara Maria, iar superioara a pus pe spatele zidului localului mai multe medalii miraculoase. În scurtă vreme, nu s-a mai auzit muzică, afişele au dispărut, localul s-a închis. De ce? N-au aflat, dar mai târziu surorile au cumpărat acea casă pentru comunitatea lor.

Sunt nenumărate cazuri de vindecări şi de salvări din accidente. Îmi amintesc că un preot istorisea cum a mers în misiune într-o altă localitate şi, pe un pod, o maşină ce trecea în viteză i-a lovit maşina. Maşina a zburat în apă, rostogolindu-se de mai multe ori; prăpastia era de aproape 30 de metri. Preotul şi persoana care-l însoţea au rămas nevătămaţi; aveau medalia miraculoasă fixată în maşină, la geamul din faţă.

Este bine să purtaţi medalia miraculoasă, fie la gât, fie în altă parte, căci Fecioara Maria a promis ajutor celor care o poartă.

Închei şi eu prin cuvintele care sunt gravate pe medalia miraculoasă: "O Marie, concepută fără de păcatul strămoşesc, roagă-te pentru noi care alergăm la tine". Amin!

Pai informeaza-te, si ai sa constati ca a-ti pune nadejdea intr-un obiect si nu in Dumnezeu, se numeste iubire desarta. Daca uitati acest medalion acasa, garantez ca va simtiti neprotejata. Acum stiu ca veniti cu explicatii gen, acel obiect il reprezinta pe Dumnezeu, dar nu are efect.

Dar nu obiectul in sine a facut asta, ci voia lui Dumnezeu.
Daca am cruciulita sau iconita in masina, nu inseamna ca ma bazez pe ele, ci tot pe puterea lui Dumnezeu.

"Miracole" este mult spus, intamplari cu final fericit, dar nu neaparat provocate de existenta medalionului. Multi nu poarta asa ceva si sunt feriti de Dumnezeu, sau ajutati in fel si fel de necazuri sau situatii limita.
Ideea este ca adesea cand urmarim ceva, avem impresia ca acel ceva se intampla...

Inclinatia spre pacat tine de liberul arbitru, de natura umana, de alegere. Deci si Adam si Eva au avut aceasta inclinatie, chiar si ingerii, devenind unii cazuti.
Ideea cu inclinatia spre pacat a lui Iisus am spus-o eu, gandindu-ma ca a luat si firea omeneasca. Nu stiu daca e corecta, trebuie cautat pe net, dar e sigur ca nu a pacatuit niciodata, datorita firii sale divine.

Pai Adam si Eva nu au fost creati cu aceasta inclinatie, doar cu posibilitatea de a alege sa respecte sau nu porunca lui Dumnezeu.
Faza cu inclinatia lui Iisus de a pacatui e gresita total. Iisus-Omul nu a fost separat de Iisus- Dumnezeu. Rastignirea nu a afectat dumnezeirea. Deci, Dumnezeu nu are cum sa aiba o astfel de inclinatie.

Sper ca observati ca toate acestea nu prea au nimic de-a face cu minunile, ci cu niste intamplari. Putem gasi asta si la talismanele sau amuletele norocoase din alte parti. O cruce in schimb stim ce efect are.
De asemenea, nici vindecarile (de la Lourdes sau din alte pari) nu sunt certitudinea ca sunt divine. Sunt si vindecari divine dar si vindecari de la vrajmasul, cum am aratat. http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-...unt-demoni.htm
In combinatie cu sfinte moaste sau minuni crestine suntem siguri ca ele sunt divine. Dar in combinatie cu minunile care nu sunt in crestinism ci in alte religii gen stigmate, bilocatie, transa, putem sa ne gandim ca nu sunt divine.

Adevarat, uitasem.
Mi-ar place sa ma simt neprotejata. Totusi, poate voi ajunge la acea credinta puternica, cind voi constientiza teoretic si voi simti in sufletul meu ca, cu adevarat, nici un fir de par nu se misca fara voia Tatalui. Acum mai am mindria sa cred ca unele lucruri le fac chiar eu.Si aici aveti dreptate: totul se intimpla cu voia lui Dumnezeu. Insa, crucea pe care o purtam la git, iconita pe care o avem la noi, icoana pe care o punem pe perete in casa, toate sint forme prin care ne marturisim credinta si disponibilitatea noastra de a-L urma pe Isus. Daca ele nu ar avea nici o valoare, atunci nici Biserica Ortodoxa si nici Biserica Catolica nu ne-ar incuraja sa le purtam.
Si toate aceste intimplari cu final fericit, dupa cum spuneti dumneavoastra, au un numitor comun: medalia.

Cand spun inclinatie e vorba de posibilitatea de alegere, de liberul arbitru. Toate fiintele create (oameni si ingeri) au aceasta inclinatie. Doar Dumnezeu nu o are. Nu e vorba de pacat aici.

Vreau şi eu o medalie miraculoasă ! Am să o aşez pe claviatură, ca să nu uit. Pe urmă, înainte de a intra pe forum, am să mi-o aşez mai întâi la gât.

Pai cand am zis asta, ma refeream ca lipsa medalionului de la gat sa va ofere aceasta senzatie. Asa in general, este bine sa tinem legatura permanenta cu Dumnezeu, prin simple rugaciuni si sa credem ca ne protejeaza. Asa vad eu lucrurile...

Nu neg importanta icoanelor sau obiectelor sfinte, doar sa nu ne bazam pe obiect in sine mai mult decat pe Dumnezeu. In sensul ca, daca am la gat cruciulita, ce rost mai are sa zic o rugaciune, sa fac o cruce cand ies din casa, ca sunt protejata, sau sa ajung sa disper ca am uitat acasa lantul cu cruciulita de la gat.
Imi imaginez ca ati inlocuit crucea lui Hristos cu aceasta medalie. Nu?

Pai una este sa poti alege si una e sa ai o inclinatie spre pacat.
Ingerii au inclinatia spre pacat? Asta de unde o zici? Ingerii s-au desavarsit in bine, incat nu mai pot pacatui, dar prin ajutorul harului divin.