Uite aici o explicatie: http://www.dervent.ro/resurse/liturghia/index-D-07.html

Sa nu relativizam chiar totul...
Apropos de "asazisa necuratie a vietii conjugale", ea ar fi existat daca Dumnezeu nu ne-ar fi lasat Taina cununiei, caci:
"Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său". (Corinteni 7,2) si cum cei casatoriti nu sunt sfinti, e nevoie de o persoana, care s-a indepartat de cele trupesti, pentru a face prescura, cu binecuvantare de la episcop sau de la preot. Deseori vaduvia e garanta acestei curatii. Chiar mi se pare potrivit ca o asemenea persoana sa faca prescura, din care se face Agnetul.

Tu spui asta din ce gandesti sau din ce stii ca fiind o regula? Repet, n-am mai auzit de ea. Poate o fi o traditie in unele parohii, nimic mai mult.
Nici cei necasatoriti nu sunt sfinti din oficiu.
Cele trupesti nu stau impotriva sfinteniei sau a curatiei in cadrul casatoriei.

Am spus ca la inceput, in primele secole, TOTI crestinii faceau prescurile.

Si de fapt, toti suntem 'sfinti', prin participarea la sfintenia lui Dumnezeu.

Si ce anume am relativizat, totusi?

Auzisem din mai multe parti ca asa se procedeaza. Dar iata ca alte voci spun altceva:

"Cine poate face prescuri?

În ultimul timp s-a răspândit concepţia că prescurile nu pot fi făcute de femeile care trăiesc o viaţă conjugală normală cu bărbaţii lor. Această concepţie nu are însă nici o bază în tradiţia Bisericii. Nu există nici un canon care să prevadă acest lucru, cu atât mai mult cu cât, mult timp, la Liturghie se folosea pâine din uzul comun.

Probabil la originea acestei concepţii stă interdicţia pentru cei ce au săvârşit păcate grave şi sunt opriţi de la împărtăşanie de a-şi aduce darul la altar. Dar a considera legăturile trupeşti ale soţilor cununaţi canonic drept păcat este în contradicţie cu Scriptura şi cu întreaga învăţătură a Bisericii. Sfântul Pavel arătă clar că patul nunţii este nespurcat (Evrei 13, 4) iar Canonul 4 Gangra îi osândeşte pe cei care ezită să primească Sfânta Împărtăşanie de la clericii căsătoriţi. Ori, dacă un preot căsătorit, având o viaţă conjugală normală, poate sluji Sfânta Liturghie cu vrednicie, de ce soţia acestuia nu ar putea face prescurile pentru slujbă? Sau de ce o femeie căsătorită canonic, care se poate împărtăşi, nu ar putea face prescuri?

Pe de altă parte este evident faptul că cei care se complac în păcate grave, care îi îndepărtează de la împărtăşanie, nu numai că nu pot să facă prescuri ci, până când nu se pocăiesc, nu le pot aduce la altar nici pe cele făcute de alţii.

Ca urmare pot face prescuri cei care, străduindu-se să ducă o viaţă curată, potrivit poruncilor lui Hristos, pot şi să-şi aducă darul la altar." Pr. Florin Botezan

Va salut pe toti de la etajul 11 !!!!!!de la servici

Eu stiu ca prescura e bine sa fie facuta de o femeie vaduva sau mai in virsta,la greci de unde luam si noi prescura o face custodianul bisericii pentru ca trebuie sa faca 10-15 prescuri so care e problema tot o sfinteste parintele in altar eu zic ca nu e asa mare bay cine o face.

Eu te salut de la etajul 4 ! Apăi nu ştiu cine ar trebui să le prepare, dar mie tare-mi plac a le mânca . Mi-am făcut un obicei Duminica, şi-mi iau mai multe de la Biserică , şi-mi plac foarte mult, sunt din făină curată fără aditivi sau alte ingrediente speciale , sunt şi foarte sănătoase. Cumpăr cam 8 - 10 !

Multumesc Cristi pentru link-ul cu informatii.
Totusi: prescura este si anafura sau nu?
Si inca ceva:
Eu am citit regulile de calitate in materialul dat de Cristi, dar mie mi se par atat prescurile cat si anafura, atat de albe si necoapte si...necrescute.
Poate nu se pune drojdie?
Uneori ma intreb de ce nu se face paine obisnuita.
Iar chestia cu "curatenia" persoanei care o face o stiam si eu.

Si ma mai gandesc la un lucru.
In vremea lui Iisus se folosea painea lor nedospita, subtire.
Ostia catolicilor seamana mai mult cu ea, decat painea noastra.
Unde este adevarul? Trebuie sa fie ca cea a lui Iisus (a iudeilor, sau nu)?

Si am citit intr-un articol de pe site contradictia: unii spun ca cei care nu se impartasesc n-au voie sa ia anafura, altii ca tocmai aia au voie.
Si de fapt tot n-am inteles: dupa ce iei impartasanie de ce mai iei anafura?.
Cred ca totusi nu este acelasi lucru, aceeasi paine. Imi scapa ceva.

Noi luam anafura, asa cum se cuvine. In tara puneam prescura la pomenire, langa coliva. In rest n-am mancat prescura. Nu am inteles niciodata pentru ce este de fapt.

Oh, acum vad, linkul era de la bmd nu de la Cristi. Nu conteaza.

Prescura nu are drojdie şi asta îi dă un gust aparte , ceva simplu, nemodificat într un fel sau altul. Cât despre cei ce prepară prescura , o să întreb pe doamna preoteasă , ce este o adevărată enciclopedie religioasă. De obicei la Sfântul altar se folosesc prescurele mari, cele mici se repun în circulaţie. Cred că sunt printre cei ce aduc "pagubă"bisericii , pentru că odată luate acasă, le scot din circuit, ca să zic aşa.