Cand am vazut ca s-a deschis acest topic, mi s-a parut o gluma. Acum imi dau seama ca a fost o gluma buna (ca de obicei, pentru temele care predispun la flecareala si la inversarea prioritatilor, in viata unui om), fiindca s-a ajuns deja la pagina 14, iar dezbaterile continua. N-am citit decat aceasta ultima pagina; uneori am zambit, alteori am ramas pe ganduri... Oare ce-ar spune bunicii nostri despre asta? Oare nu-si iubeau ei indeajuns animalele? Dar e greu de crezut ca un strabun al nostru, ar fi preferat sa lase boii sa pasca, din mila si dragoste, si sa treaca la arat ogorul, in locul lor, facand cu schimbul cu baba lui. Nu pot decat sa iau "semnatura" cuiva si s-o scot pe cat posibil, mai mult in evidenta: "Calea nebunului este dreapta in ochii lui, iar inteleptul cere sfat"

De ce ar fi o gluma?
Intrebarea era foarte legitima deoarece ca si crestini,acceptam idea ca numai lui Dumnezeu I se cuvine dreptul la viata/moartea cuiva.
Dar este cam exagerat exemplul cu boii si lucrarile agricole...Eu am crescut cu bunici la tara,cu gospodarie serioasa iar bunicii mei isi venerau animalele,vorbeau si se purtau frumos cu ele,fara a le maltrata sau a le provoca suferinte si se ingrijeau de nevoile lor(foame,sete,boli).

Sunt si Sfinti ortodoxi care se ingrijeau de animale,le vindecau sau locuiau in compania lor;nu stiu de ce urmaresc unii sa construiasca imaginea ortodoxului asa ca o simpla bruta a cavernelor,fara consideratie sau empatie pt Creatie.

Si ma mai intreaba unii de ce apare"alta religie"pe contul meu...

Pai eu zic ca ar fi putine de spus, in acest sens. Cine vrea sa dea propriile interpretari dragostei fata de animale, sa fie sanatos. Ti se pare exagerata comparatia? Pai ia sa ne gandim ce strabuni si-ar fi rupt din timpul lor, extrem de bine dramuit, ca sa-si scoata catelusul la plimbare, dar sa aiba grija sa-i adune si excrementele in urma lui, ca asa cere si legea si bunul simt?
Nu vreau sa supar pe nimeni si in fond nu fac decat sa-mi exprim nu doar parerea dar si indignarea pentru starea de ratacire a omului... Fiecare isi exprima pareri, fie ele bune sau deplasate... Ca atare, nu vreau sa fie considerate drept ofensa la adresa celor ce procedeaza intocmai, fiindca nu sunt in masura sa cer nimanui socoteala, in ce directie isi focalizeaza grija cea de toate zilele.
Desi sunt constient ca ma situez la polul opus sfintilor de care pomenesti, pot sa spun ca si eu vorbesc zilnic cu pasarile si animalele. Pe gaini le mai dojenesc sau ciufulesc fiindca nu s-au ouat sau fac oua prea mici, pe cocosi ca nu stiu decat una si buna, iar cu cainele care nu lasa vulpile sau alti dusmani sa se apropie de tarcul gainilor, ma joc sau il cert daca face nazbatii prea mari. Nici cainii strazii nu-i reped, fiindca nu au ei nici o vina ca nu au stapan sau ca se inmultesc necontrolat. Iubesc toata vietatea lumii acesteia si probabil ca devin enervant cand sotia ma roaga sa omor un paianjen, iar eu il prind intr-un pahar si il arunc pe geam... Dar exista o bariera intre om si animal, ce nu se cuvine a fi trecuta. Aceasta subjugare la care se supune omul voit, mie mi se pare dureros de trista. Oare cata nevointa in plus ar avea omul, daca in loc de o potaie in casa, ar infia un copil? Dar poate spun prea mult... Daca s-a ajuns sa se eutanasieze pisica, sa nu fim tentati sa eutanasiem si copilul infiat, Doamne-fereste!!! Dar daca tot trebuie sa facem zilnic o corvoada pentru potaia inutila cu care ne impartim aerul sub acelasi acoperis (acu' sa nu veniti cu comparatii cum ca si Mantuitorul S-a nascut intre dobitoace, ca alunecam in penibil), macar acea corvoada sa o indreptam in alta directie: un orfelinat, un om bolnav, un batran singur, o munca voluntara undeva... Acestea pot contribui la mantuirea noastra, infinit mai mult, decat plimbatul catelului atunci cand pe buna dreptate are nevoie de aer si natura. Nu cainele e vinovat, ci noi, fiindca ne creem tot felul de fetişuri, ca sa ne simtim bine, dar care bine... nu e catusi de putin ziditor!!!

Nu te mai necaji, sora mea! Nici eu, nici tu, nici ceilalti colegi de pe forum, nici chiar (toate) inaltele fete bisericesti de pe la noi, din zilele noastre, nu suntem figuri reprezentative pentru ortodoxie. Semnificative sunt figuri precum Sfantul Nicolae, Sfanta parascheva, Sfanta Filofteia, etc... La fel cum pt biserica catolica sunt Maica Tereza, Sf. Ioana D'Arc, Sfantul Anton de Padova, si multi altii pe care nu-i cunosc asa bine.

Yasmina, la sfântul părinte Iustin veneau şi oameni cu animăluţe bolnave, intrau la părinte şi luau sfat despre întremarea lor şi niciodată n-au fost repeziţi. Spun şi eu ca fallen, "nu te mai necăji". :)

Esti sigura ca termenul "venera" e unul potrivit?
Eu zic sa pui alaturi de el si teologia ortodoxa si vezi ce iese.

Stii ce faceau bunicii aia a tai cu cei 7 pui de pisica sau caine cu care se procopseau vrand-nevrand?
Erau ingropati sau pusi intr-un sac si aruncati in apa, sau abandonati in padure.

[quote]Sunt si Sfinti ortodoxi care se ingrijeau de animale,le vindecau sau locuiau in compania lor;[./quote]

Acele animale e foarte putin probabil sa fi agresat alti oameni dupa care sa vina la sfantul in cauza dupa adapost, ingrijire, etc.

Nu cred ca e nevoie de foarte mult discernamant sa-ti dai seama ca acele animale nu erau pentru ei "pets" sau "animale de companie" in sensul in care sunt animalele de bloc.


Adica sunt achizitionate pentru a umple niste goluri afective de multe ori in dauna semenilor care trebuie sa suporte vrand nevrand prezenta lor si uneori chiar si agresivitatea lor.

Pai cred ca imaginea asta ti-o construiesti singura.
Empatie fata de un animal agresiv inseamna eutanasie, nu sa moara de frig si foame pe strazi, timp in care raneste sau omoara alti oameni.

Nu stiu cum se face ca in numele acestei "iubiri" si "empatii" se ajunge la a desconsidera pana la urma si animalui si omul.
Nu este oare ceva defect in ea?

Sunt sigur ca intrau si din aia cu animalutze cu coltzii rupti in carnea vreunui crestin si luau binecuvantare spre grabnica vindecare si intoarcere la compostarea pacatosilor.

Ca fara doar si poate, daca nu era un pacatos ci un mare Sfant, cainele i s-ar fi gudurat la picioare, nu si-ar fi infipt coltii in ele.

Acum am văzut că-l ai chiar pe părinte la avatar. Păi, de ce mai pui la suflet vorbele noastre, ale forumiştilor, când răspunsul îl cunoşti deja? :)

Nu stiu cum se face ca la genul asta de oameni mereu le ies in cale cate o pisica beteaga de care au grija pana in panzele albe, ii pun si roti in loc de picioare, numa' sa traiasca si sa moara de batranete.

Dar un copil bolnav sau un om cu handicap nu s-ar lipi de mana lor milostiva nici sa-i pici cu ceara.

Pai iti permiti destul de mult daca la semenii in nevoi esti orb si surd.
Daca ti se desfunda simturile duhovnicesti, iti dai seama ca prea multe nu-ti permiti cu animalele.

Prin firea lui, animalul e salbatec si asa trebuie sa traiasca si sa moara, omul l-a domesticit pentru nevoile personale si daca nevoile fizice sunt de inteles si ceea ce decurge de aici, atunci cand animalul e instrumentat sa-i serveasca cvasi-exclusiv cele afective deja vorbim de un handicap spiritual.

Nici a unei pisici sau a unui caine nu este.
Daca ii tai gatul, nu face mai multa mizerie sau se zbate sau sufera mai mult deca o gaina, un porc sau o vaca.
Si are si o moarte mai decenta, pentru ca de obicei nu e transat si mancat post factum.

Cu zece lei eutanasiezi colonii intregi de soareci.
Poti sa intrebi la orice magazin veterinar.

Frate, tu poţi fi sigur pe orice, chiar şi pe elucubraţii, dar nu mă face părtaşă, rogu-te. De la părinte primeau ca dar de însănătoşire o mângâiere, iar asta îmi e de ajuns; orice poftă de-a lungi vorba poate fi împlinită, dar cu un minim temei.