Ba da, sunt de acord cu tine. Rugaciunea continua e necesara chiar.
Dar si in rugaciunea continua e bine, macar din cand in cand, sa-i
includem si pe ceilalti. Sa n-o faci doar pentru tine. Asa fac eu,
dar asta nu-i un canon ca sa-l prescriu si altora.
Draga Anca, pana la urma ne-am clarificat si cred ca e bine sa
mai discutam si asa. Noi am pus un pic accentele diferit, dar nu
ne contrazicem. As zice ca ne completam.
Iertare.

DA, MariS, totul e bine daca se termina cu bine. Si ca sa nu-l uit pe aproapele, am in Ceaslov un acatist cu toti cei, pe care ii pomenesc zilnic la rugaciune. O idee buna, ca sa nu-mi uit indatoririle. Dar noi vorbeam in principiu, nu special despre mine... dar daca imi spui numele de botez, te voi pomeni cu drag si pe tine. Pe mine ma cheama Anca.

Mda, un om deosebit de-aici, de pe forum m-a invatat ca milostenia poate imbraca mai multe forme, de exemplu a fi alaturi de cineva care sufera, a spune cuiva o vorba buna, a deschide usa unui om singur... nu neaparat a da bani...

Pe mine ma ajuta firmele aviatice cu razboiul preturilor, si luand bilete din timp, imi iese f ieftin. Deci nu am gresit cu nimic in afirmatia mea despre bani. Dealtfel am renuntat si la farduri si la cochetarie; deci economie de bani. Am si o mica gradina de legume, care iarasi ma ajuta...In general nu imi place sa mint; asa ca presupunerile nu-si au locul aici!

O, Doamne, aşa este Elizabeta ! Tot timpul suntem măcinaţi obsesiv de banii ăştia nenorociţi ! Şti tu oare cât valorează şi un zâmbet de îngăduinţă, un sfat venit din suflet , o vorbă bună ? Sunt sigur că tu şti . Valorează poate mai mult decât mii de comori lumeşti !

Draga Anca, nici nu ma gandeam sa castig o rugatoare pentru
pacatosul de mine. Prenumele meu e Marinica, iar numele incepe
cu litera S. Acum stii de unde vine MariS_. Liniuta de subliniere
am dat-o ca-mi cerea cel putin sase litere la inscriere. Ai intrat
la inima mea, Anca, si in rugaciune, binenteles.
Iertare.
Doamne ajuta!

Da, dragul nostru Cristi, am aflat cand faceam un tratament cu radiatii la institutul oncologic si un copil in carucior, venit si el la tratament cu parintii lui, mi-a zambit, incurajandu-ma, caci eu urmam si imi era foarte frica, dar mi-a spus sa nu ma tem, ca trece...off, ce greu a fost...dar...iata ca un copil poate mai bolnav decat mine a facut mai mult decat toti...

Sigur ca da, elizabeta, caci milostenia se face si cu o rugaciune si cu o vorba buna; dar cum in Romania sunt biserici, oamenii sufera mai ales din cauza lipsurilor materiale. De aceea am pomenit de bani, ca pe aici nu prea am cui face milostenie. Un cunoscut de-al meu a umblat mai multe ore (!) ca sa dea niste pachete cu mancare petnru sufletul tatalui lui. L-a refuzat toata lumea, chiar daca stateau practic la cersit. Dar vroiau doar bani si baututra. Iata deci inca un inconvenient al celor din diaspora. Dar Domnul nu ne lasa si prin prietenii de acasa aflam de nume si adrese ale celor nevoiasi din tara, pe care ii ajutam cu toata dragostea.

Imi pare rau pentru prietenul tau (sau cunoscutul tau). Stiu ce spui, din pacate. Poate sa faca altceva, intr-o asemenea situatie: sa dea intr-adevar pomelnice in tara, dar mai ales sa se roage, atunci cand nu poate sa dea de pomana lucruri materiale. Nu spun asta de la mine, pentru ca eu nu sunt decat o biata pacatoasa, dar spun asta din invataturile Sfantului Serafim de Sarov. Apoi, mai poate sa-i si viziteze pe cei singuri, asta daca nu sunt suspiciosi...

Iti multumesc si eu din tot sufletul meu de pacatoasa.
Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri sa ne mantuim si noi.
Doamne ajuta!
P.S. Pomenirea la rugaciune o facem multi de pe acest forum de multa vreme. Ne rugam unii pentru altii, chiar daca ne mai tachinam din cand in cand... in strafunduri insa dragostea pentru aproapele este intacta, ca sa nu-L ranim iar si iar pe Hristos, Care ne iubeste neconditionat.