Colindul Buna vremi, buna sara

Bună vremi, bună sara
Gazdă bună, gazdă mare
Am vinit cu vorbi buni
După datini străbuni.

Prin nămeți și ger
Cu papuci de cier
Cu toc oțelit
Am venit
Să facem urare
Pentru fiecare
Viață peste ani
La mulți ani!

Să vă fie casa plină
De belșug și de lumină
Pâinea să fie cât roata
Și-n casă mai mare gloata.

Prin nămeți și ger
Cu papuci de cer
Cu toc oțelit
Am venit
Săfacem urare
Pentru fiecare
Viață peste ani
La mulți ani!

Prin nămeți și ger
Cu papuci de cer
Cu toc oțelit
Am venit
Să facem urare
Pentru fiecare
Viață peste ani
La mulți ani!

Colo-n sus pe vremea ceea


Colo-n sus pe vremea ceea,
În frumoasa Galileia,
O Fecioară vieţuia
Ce Maria se numea.
Nazaret era oraşul
Unde ea-şi avea lăcaşul;
Într-o zi Maria sta
Singură şi se ruga.
Când de-odată ce văzuse?
Casa toată se umpluse,
De-o lumină lucitoare
Ca lumina de la soare.
Îngerul Gavriil intrase
La Sfânta Fecioară-n casă,
Şi din zboru-i se opri «Bucură-te», îi grăi.
Nu te-nspăimânta Maria
Că vei naşte pe Mesia
Fiul al Domnului va fi
Şi Iisus se va numi
Care cu puterea sa
Va împărăţi lumea
Care cu a sa putere
Ne va mântui de rele.

Sus boieri
Sus boieri, nu mai dormiţi
Vremea e să vă treziţi
Casa să v-o măturaţi,
Flori de măr
Şi masa să v-o-ncărcaţi.
Flori de măr.
Că umblăm şi colindăm
Şi pe Domnul lăudăm.
În seara Ajunului,
Flori de măr
Până-ntr-a Crăciunului.
Flori de măr.
Că S-a născut Domn prea bun
Flori de măr
În sălaşul lui Crăciun,
Flori de măr
Că S-a născut Domn frumos
Flori de măr
Cu numele de Hristos,
Flori de măr.

Fiului, Celui Născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci şi mai pe urmă din Fecioară Întrupat fără sămânţă, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel Ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti, Doamne!

Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Cel ce s-a împărtăşit de insuflarea celei preabune, Adam cel din ţărână şi în stricăciune a alunecat prin amăgirea femeii, din femeie văzând pe Hristos a strigat: Cel Ce pentru mine, ca mine Te-ai făcut, Sfânt eşti, Doamne!

Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Asemenea la chip cu amestecarea cea de jos din ţărână făcându-Te, Hristoase şi cu împărtăşirea trupului căzut, l-ai împărtăşit pe acesta de firea cea Dumnezeiască, Om făcându-Te şi rămânând Dumnezeu, Cel Ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti, Doamne.

Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Betleeme, Împăratul domnilor Iudeii, veseleşte-te! Că Cel Ce paşte pe Israel şi stă pe umeri de Heruvimi, Hristos, din tine Strălucitor a ieşit şi a înălţat fruntea noastră şi peste toţi împărăţeşte.

*

În seara de Crăciun
de George Coşbuc


Afară ninge liniştit,
În casă arde focul;
Iar noi pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul.
E noapte, patul e făcut,
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus
Cu glasul rar şi dulce.
Cum s-a născut Hristos în frig,
În ieslea cea săracă,
Cum boul peste el sufla
Căldură ca să-i facă.
Cum au venit la ieslea lui
Păstorii de la stână
Şi îngerii cântând din cer,
Cu flori de măr în mână.

Întocmai la chip cu oamenii venit-ai, de voie luând Trup din Fecioară, Doamne; ca să-i curăţeşti pe toţi de veninul şarpelui, aducându-i din porţile iadului la Lumina Cea de viaţă Purtătoare.

Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Toţi cei ce eraţi cufundaţi în pierzare, izbăvindu-vă de sub mâna celui rău, ridicaţi-vă cu cântări de laudă, slăvind pe Hristos, pe Binefăcătorul, Cel Ce a venit la noi din marea Lui milă.

Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Din rădăcina lui Iesei odrăslind, hotarul firii l-ai depăşit, Fecioară; căci tu ai născut pe Cuvântul Tatălui Cel fără de ani, precum a binevoit; Care te-a păzit Nestricată, Stăpână.

Din noaptea lucrurilor întunecatei rătăciri, Curăţire eşti, Hristoase, nouă celor ce cântăm acum Ţie cântare cu priveghere, ca unui Făcător de bine; să vii dăruindu-ne şi cărare lesnicioasă, pe care umblând, vom afla laudă.

Asemenea la chip cu amestecarea cea de jos din ţărână făcându-Te, Hristoase şi cu împărtăşirea trupului căzut, l-ai împărtăşit pe acesta de firea cea Dumnezeiască, Om făcându-Te şi rămânând Dumnezeu, Cel Ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti, Doamne.

Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Betleeme, Împăratul domnilor Iudeii, veseleşte-te! Că Cel Ce paşte pe Israel şi stă pe umeri de Heruvimi, Hristos, din tine Strălucitor a ieşit şi a înălţat fruntea noastră şi peste toţi împărăţeşte.

Ca Ploaia pe Lână Te-ai pogorât în pântecele Fecioarei, Hristoase şi ca nişte picături ce picură pe pămînt au cazut înaintea Ta, Mântuitorule, etiopienii şi tarsienii, insulele arabilor, Saba şi cei ce stăpânesc tot pământul midienilor.

Slavă Puterii Tale, Doamne!