În prealabil postat de GeorgeS (Post 198391)

D-na Fani71 , ati retinut bine.Relatia conjugala in zi de sarbatoare (deci si duminica) este pacat. Biserica binecuvinteza unirea dintre soti, dar in alte zile, nu in cele de post (cand incercam sa ne preocupam mai mult de cele duhovnicesti) sau in sarbatori (cand primeaza cinstirea zilei si nu placerile noastre). Eu asa vad lucrurile. Slava Domnului, avem destule zile in saptamana (marti si joi) cand nu tinem post si in care ne este ingaduita legatura trupeasca.

În prealabil postat de Fani71 (Post 198394)

Unde scrie, parinte, ca este pacat, de fapt? Repet, daca exista chiar aceasta regula in canoanele vechi, cred ca ea provine dintr-o falsa intelegere a sexualitatii. Pentru ca nu vad de ce avem voie sa mancam de dulce, desi 'ne preocupam mai mult e cele duhovnicesti', dar nu avem voie sa fim impreuna cu sotul sau sotia.

În prealabil postat de sophia (Post 198282)

Eu am inteles deja raspunsul la intrebarea pe care am pus-o in titlu, in sensul ca scrie undeva ca exista doua feluri de impartasanii: in perioada de post si in perioada de dulce.
In perioada de post se tin regulile cunoscute.
In perioada de dulce se tine post alimentar de la ora 24.00h pana la impartasanie.
Cu postul trupesc in acest caz inteleg ca este 1 zi inainte si una dupa impartasanie.
Eu una nu sunt adepta impartasirii dese, fara pregatire prealabila, indiferent de ce spun duhovnicii si preotii. Sunt pentru mai mult respect in acest sens, a semnificatiei impartasaniei.
Nu este ceva de placere, pentru ca asa am putea manca si bea cate o cupa plina cu anafura si vin. Totusi primim numai o firimitura si o lingurita.
Este ceva special, fin, sfant.
Daca simt ca vreau sa ma impartasesc in perioada de dulce, as putea s-o fac, acum stiu regula si nu trebuie asa post.
In rest mi se pare f.aspru, dar fiecare cum poate. Eu mi-am facut regula mea.

Legat de postul trupesc eu va inteleg totusi total.
Adica spuneti-mi si mie cum va ganditi si procedati voi: dupa 40 zile de post, mai tineti si sarbatorile si atunci cand va mai intalniti fratilor cu sotul/sotia?
Chiar cand anume? Cand este liber?
Si daca vedeti lucrurile la modul asta, de ce v-ati mai casatorit?
Si pana la urma este casatoria normala, acceptata de biserica sau nu?
Este un pacat sa traiesti cu sotul/sotia, sau nu?
Discutam la nesfarsit acest subiect si nu ajungem la nici un rezultat.
Este f.clar ca pentru calugari, sfinti necasatoriti (dar si aceia casatoriti cum si cand or fi facut cu sotia si cand au facut copiii)?

Asa cum sustin multintre voi, sexul cu sotul/sotia este ceva murdar, pacatos si de aceea trebuie post = abstinenta.

Si mai cred ca atat la mancare cat si la sex, pacatul incepe numai cand se depasesc niste limite.
Mancatul in anumite limite sanatoase nu este pun pacat si daca s-ar mentine asa, n-ar trebui post deloc.
La fel si cu sexul.

În prealabil postat de Fani71 (Post 198394)

Unde scrie, parinte, ca este pacat, de fapt?

Repet, daca exista chiar aceasta regula in canoanele vechi, cred ca ea provine dintr-o falsa intelegere a sexualitatii. Pentru ca nu vad de ce avem voie sa mancam de dulce, desi 'ne preocupam mai mult e cele duhovnicesti', dar nu avem voie sa fim impreuna cu sotul sau sotia.

În prealabil postat de windorin (Post 198402)

Incercati sa va apropiati in zi de post, sa vedeti ce se va intampla !
Veti vedea imediat ca Domnul nu va va opri. Nimeni nu va opreste, nimeni nu va loveste.

De ce?
Pentru ca Dumnezeu vrea ca voi insiva sa va opriti in zi de post, din dragoste fata de El, aratandu'i ca pentru dragostea Lui sunteti in stare a renunta la toate bucuriile materiale (periodic). Dumnezeu vrea de la om iubire curata, libera, odihnitoare, iar nu una silnica.

Sa nu indraznim a'i acuza pe Sfintii Parinti, mari facatori de minuni si locasuri ale harului, ca "au inteles fals sexualitatea".
Randuielile postului si randuielile vietii de familie sunt foarte bine punctate in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie.

Si sa nu incepe cu "calugarii nu au de unde sa stie despre sex si familie".
Stim ca cele mai minunate si roditoare carti despre aceste probleme sunt scrise de ierarhi si calugari sfinti (ex. Ioan Gura de Aur).

Sfanta Scriptura se adreseaza tuturor crestinilor, iar ea zice, prin Apostolul Pavel: "Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre." (I Corinteni 7,5)

Acest "pentru un timp" este exact vremea postului, in care rugaciunea si nevointa trebuiesc inmultite.
Iar "sa va lipsiti unul de altul" inseamna a nu va mai apropia trupeste unul de altul in aceasta vreme a postului.

În prealabil postat de costel (Post 198410)

Draga Fani, nu trebuie sa-i daruiesti lui Dumnezeu ceva fortat, doar invocand ca asa scrie undeva. Cand ii daruiesti lui Dumnezeu ceva, trebuie sa o faci din toata inima. Treptat vei vedea cat de minunate sunt aceste zile daruite lui Dumnezeu. Dar mai minunat este sa daruiesti impreuna cu cel de langa tine ziua, nu singur, pentru ca atunci risti sa aduci tulburare in familie. Daca cel de langa tine nu intelege ce inseamna sa-i daruiesti o zi lui Dumnezeu, roaga-te si va veni si ziua cand initiativa de a darui lui Dumnezeu va veni de la cel de langa tine.

Sfintii Parinti nu au probleme in a privi curat viata, noi avem probleme in a primi cum se cuvine sfaturile lor. De cand am intalnit aceasta fraza: "esti cat daruiesti", multe s-au schimbat in modul meu de a darui.

În prealabil postat de Fani71 (Post 198392)

Sigur, este parerea mea, dar este bazata si pe invatatura ortodoxa asa cum am invatat-o eu.
Exista in paralel, vad, si alte invataturi ortodoxe. Sigur, neexistand doar una, putem sa alegem, folosindu-ne de sfaturile oamenilor intelepti pe care ii intalnim. Eu asa am facut pâna acum.

În prealabil postat de Fani71 (Post 198386)

Totusi, Anna, cum spui si tu, asta este parerea ta personala, conditionata poate de ce ai trait tu, personal (pentru ca ai spus pe alte topicuri mai multe lucruri despre acest subiect).
Pentru unii o fi valabil, pentru altii nu.
Ar trebui, dupa parerea mea, nu sa intinam si imaginea altora despre relatia conjugala daca a noastra a fost intinata, si dimpotriva sa incercam sa o curatim si sa ii redam frumusetea pe care a vrut-o Dumnezeu, de daruire totala si unire intre doua fiinte.