Bonus pentru 27 Mai
 

Fragmente din Slujba Paraclisului Sfântului Ioan Rusul, făcătorul de minuni -

Grupul Nectarie Protopsaltul :

https://www.youtube.com/watch?v=v_3YZeXG9lo#t=23

https://www.youtube.com/watch?v=xFh7UJzPfu4

Sfântul Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeii
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...q1c8q11taa.jpg


Biserica Ortodoxă Română îl cinstește astăzi, 11 iunie 2014, pe Sfântul Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeii.

Sfântul Luca al Crimeei s-a născut în anul 1877, în oraşul Kerci din Crimeea, din părinţi dreptcredincioşi, primind la botez numele de Valentin. De mic a primit o aleasă învăţătură, apoi a studiat la Kiev, mai întâi la Academia de Arte Frumoase, apoi la Facultatea de Medicină. Atât în vremea războiului ruso- japonez (1904-1905), cât şi în timpul Primului Război Mon*dial (1914-1917), Sfântul s-a ofe*rit ca voluntar, îndeplinind misiunea de chirurg în mai multe spitale din Rusia. În anul 1916, şi-a susţinut doctoratul, apoi s-a hotărât să-şi publice experienţele medicale într-o carte numită Eseu despre chirur*gia infecţiilor septice, în care pre*zenta pentru prima dată infor*maţii de mare importanţă, care aveau să aducă salvarea multor vieţi omeneşti. În anul 1906 tânărul Valentin s-a căsătorit cu Ana, însă o boală incurabilă a pricinuit moartea timpurie a soţiei sale, astfel încât Sfântul a rămas singur cu cei patru copii ai lor. După venirea la putere a stăpânirii atee în Rusia, în anul 1917, medicul Valentin, stabilit la Taşkent, nu a încetat a-şi ma*nifesta public credinţa ortodo*xă. De aceea, ierarhul locului l-a chemat să slujească Bisericii, încredinţat de faptul că aceasta este misiunea şi calea ce îl aşteaptă, doctorul Valentin a acceptat fără nicio reţinere hiro*tonia în preot, în anul 1921. În scurt timp, a primit şi tunderea în monahism, luând numele de Luca. În anul 1923, la cererea credincioşilor, a fost hirotonit arhiepiscop de Taşkent. La scurt timp a fost însă întemniţat, urmând un lung şir de 11 ani de pribegie şi suferinţe în închiso*rile comuniste. Fiind un chirurg vestit, episcopul Luca a primit aprobarea de a opera în spitalele din închisorile prin care a fost purtat. Fiecare operaţie începea i şi se termina cu o rugăciune către Maica Domnului, iar curăţarea trupului cu iod, spre dezinfectare, Sfântul o făcea în semnul crucii. În anul 1946, reabilitat chiar de prigonitorii săi, datorită faimei sale în întreaga lume, Sfântul Luca a fost numit arhiepiscop de Simferopol şi Crimeea. Acolo a reînviat credinţa şi viaţa duhovnicească. Predicile lui erau ascultate, pe lângă credincioşii de rând, de studenţi, intelectuali şi chiar de oameni având altă credinţă.

Sfântul nu s-a temut niciodată în cuvântările sale a condamna ateismul. La bătrâneţe, Sfântul şi-a pierdut cu totul vederea. Despre aceasta însă, el spunea: „Cel ce şi-a închinat viaţa Domnului nu poate fi niciodată orb, fiindcă Dumnezeu îi dă lumina la fel cu cea de pe Tabor". Sfântul Luca al Crimeei a adormit în Domnul la data de 11 iunie 1961.

Fiind cinstit ca un nou doctor fără de arginţi şi făcător de minuni, Ierarhul şi medicul Luca a fost canonizat în anul 1996. Sfintele lui moaşte au fost aşeza*te în Catedrala „Sfânta Treime" din Simferopol, unde săvârşesc tămăduiri minunate.

În anul 2013, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înscrierea numelui său şi în calendarul Bisericii noastre, cu zi de pomenire la 11 iunie.

O parte din moaştele sale se află şi în ţara noastră, la Paraclisul Institutului National de Endocrinobgie „C.I. Parhon", din Bucureşti.

Viaţa Sfântului Cuvios Petru Atonitul- primul pustnic al Athosului - 12 iunie

Cuviosul Petru a fost de neam grec, cu rânduiala ostaş şi voievod. El a venit la călugărie în acest chip: fiind trimis cu multe feluri de oşti la război în Siria, s-a întâmplat ca ostile greceşti să fie biruite de potrivnici; deci a fost dus în robie cu mulţi alţi ostaşi în cetatea Samara din ţinutul Arabiei, care era lângă râul Eufratului. Acolo a fost aruncat în temniţă cu lanţuri grele de fier. Deci, şezând în lanţuri, Petru îşi cerceta ştiinţa sa, şi şi-a adus aminte că de multe ori se gândea să se lepede de lume. Şi a cunoscut că de aceea a slobozit Dumnezeu asupra lui acea pătimire şi robie, deoarece nu s-a sârguit ca scopul său cel bun să-l aducă mai degrabă la îndeplinire. De aceea plângea şi se tânguia mult, blestemându-şi lenevirea sa şi ocărându-se singur că pătimeşte unele ca acestea după vrednicie.
Deci, şezând mult timp în temniţă şi neavând nici o nădejde de scăpare din lanţuri, a început a se ruga cu căldură spre Atotputernicul Dumnezeu, Cel ce poate, cu judecăţile Sale cele neştiute, să-l scoată pe el din legături, precum a scos pe Adam din iad şi pe Apostolul Petru din temniţa lui Irod. Şi chema întru ajutor şi mijlocirea cea mult puternică spre Dumnezeu, a marelui făcător de minuni, a Sfântului Ierarh Nicolae, grabnicul ajutător al celor ce sunt în primejdii. Căci avea de mult spre dânsul mare credinţă şi dragoste, şi adeseori se ruga lui cu nădejde, punând în rugăciune tare făgăduinţă că, de se va izbăvi de legături, nu se va mai întoarce în lume, nici nu va mai merge la casa sa, ci îndată se va duce acolo unde Dumnezeu îl va povăţui spre nevoinţa monahicească. încă mai gândea şi aceasta: că de l-ar scăpa pe el Dumnezeu, apoi s-ar duce la Roma şi acolo la mormântul Sfântului şi marelui Apostol Petru şi-ar lepăda perii săi împreună cu lepădarea de lume.



http://www.doxologia.ro/sites/defaul...atonitul-2.jpg
Continuare:
http://www.doxologia.ro/viata-sfant/...petru-atonitul

SFANTUL ONUFRIE CEL MARE, EGIPTEANUL (12 IUNIE)

http://tineriortodocsi.webs.com/Sfinti/sfonufrie.jpg
Cu 1600 de ani in urma, domnea peste regatul sau un imparat puternic si credincios, dar care nu avea nici un fecior. Si desi imbatranise, nu si-a pierdut nadejdea si, impreuna cu imparateasa, se rugau in fiecare zi, cerandu-i lui Dumnezeu sa le binecuvanteze casa cu un baiat care sa mosteneasca tronul. Bunul Dumnezeu s-a indurat de rugaciunile lor si iata ca peste putina vreme s-a nascut in palatul regelui un prunc frumos si voinic, pe care l-au botezat Onufrie (care inseamna ”mereu fericit”). Dar, printr-o descoperire dumnezeiasca, imparatului i s-a aratat ca rostul acestui prunc minunat este sa creasca departe de palat si de galceava lumii. Asa ca acesta si-a luat fiul si, cu ajutorul lui Dumnezeu, a ajuns dupa cale lunga sa le-ajunga, la portile unei manastiri. Calugarii l-au “infiat” pe micutul print, fagaduind sa-l creasca in credinta si cumpatare. Imparatul le-a multumit si, punandu-si nadejdea in mila Domnului, l-a lasat pe prunc la manastire si s-a intors la treburile statului.
Iata ca au trecut cativa anisori, iar copilul crescuse. Se invatase chiar sa mearga singur, in fiecare zi, sa-i ceara calugarului de la bucatarie cate o bucata de paine. Pleca multumit rupandu-si pentru sine cate o bucatica, sa-si astampere foamea, dar cu restul de paine disparea in biserica. Iar calugarii, care munceau de zor primprejurul manastirii se intrebau nedumeriti ce-o face baietelul cu painea, ca doar nu o sta in biserica sa manance?! De fapt, micul Onufrie se ducea grabit la icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus in brate si aseza in fata icoanei bucata de paine, spunandu-i Pruncului Iisus Hristos:
Continuare:
http://tineriortodocsi.webs.com/Sfinti/sfonufrie.html

19 Iunie
 

Astăzi 19 Iunie îl sărbătorim pe Sfântul Ioan Maximovici de Shanghai și San Francisco.

http://commons.orthodoxwiki.org/imag...maximovici.jpg

MĂRTURII DESPRE SFÂNTUL IOAN MAXIMOVICI, MARE FĂCĂTOR-DE-MINUNI :
http://www.familiaortodoxa.ro/2012/1...tor-de-minuni/

20 Iunie
 

Astăzi 20 Iunie este sărbătorit Sfântul Nicolae Cabasila - mare personalitate teologică a sec. XIV.

Cinstirea ca sfânt a lui Nicolae Cabasila a fost statornicită în anul 1982, de către Patriarhia Ecumenică, ca urmare a inițiativei Mitropolitului de Tesalonic.

Mai multe despre viața și opera sa puteți citi aici :
http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...la-119256.html

http://www.saint.gr/photos/standard/...avasilas01.jpg

"Când ieșim din apa Botezului, noi avem în suflete pe însuși Mântuitorul nostru, și încă nu numai în suflet, ci și pe frunte, în ochi, ba și în mădulare și în cel mai ascuns ungher al ființei noastre, și anume îl avem plin de mărire, curat de orice păcat și lipsit de orice stricăciune, așa precum a înviat, așa cum S-a arătat apostolilor, precum era pe când S-a înălțat la cer și, în sfârșit, așa cum va fi când Se va întoarce iarăși să ne ceară comoara ce ne-a încredințat-o.

Prin mijlocirea acestei nașteri, prin Botez, noi am fost însemnați într-un fel oarecare cu însuși chipul și pecetea lui Hristos, care de acum încolo stăpânește toate intrările ființei noastre, pentru ca nimic străin să nu mai pătrundă în noi. Cele doua căi pe care se face respirația și hrana trupului nostru sunt tot aceleași prin care Domnul pătrunde în sufletele noastre ; amândoua căile ne unesc cu ființa Sa, una sub formă de ungere de bună mireasmă, iar alta sub formă de mâncare duhovnicească. Domnul devine suflarea noastră și hrana noastră și, astfel, unindu-Se cu noi și amestecându-se pentru totdeauna în unitatea ființei noastre, El se face trupul nostru tainic și în acest trup El ajunge cu vremea să fie pentru noi ceea ce este capul pentru mădulare. Prin Domnul, noi ne facem părtași la toate binefacerile Duhului, pentru că El e capul nostru, și ceea ce aparține capului e firesc să treacă și asupra mădularelor.'

Sf. Nicolae Cabasila - "Despre Viața în Hristos"

http://www.saintjohnro.org/page/bibl...in_Hristos.pdf

Un lucru remarcabil la acest mare teolog este faptul ca a fost laic. Astfel, vedem ca laicii teologi nu sunt o inventie a modernitatii, fiindca iata, in plin Ev Mediu avem cazul unui Nicolae Cabasila, care a fost nu doar teolog, ci si liturgist (una dintre cartile lui fundamentale este despre liturgica si tipic bisericesc). Mai avem noi, astazi, carti de liturgica scrise de laici ? Si, de am avea, le-ar lua cineva in serios ?

Influenta lui Nicolae Cabasila a depasit lumea bizantina, fiind, inca din anii vietii lui, studiat in seminariile catolice. La randul sau, acest mare teolog a fost influentat de Toma din Aquino. Ni se contureaza, in acest fel, imaginea unui Ev Mediu in care ideile circulau liber, scolile teologice erau in dialog si oamenii, fara sa se bata atata cu caramida ecumenismului in piept (si in cap, uni altora), aveau psihologia si practica ecumenismului, asa cum l-am dori si in ziua de azi.

Se putea oare fără deșănțata propagandă papistășească?
Și cum să lipsească și cireașa de pe tort: slăvirea panereziei ecumeniste?

Scrie că a fost studiat în seminariile catolice, nu că a studiat el acolo. Despre influența lui Toma d'Aquino nu știam.

A fi creștin ecumenic, diferă de accepțiunea ecumenismului din ziua de azi.

22 Iunie
 

Astăzi 22 Iunie - este ziua Sf. Ierarh Grigorie Dascălu, Mitropolitul Țării Românești.

Sfintele sale moaște se află la Mănăstirea Căldărușani, lângă București.

Veniți toți credincioșii, cu cununi de laudă să încununăm pe Grigorie, podoaba arhiereilor și lauda călugărilor, ajutătorul săracilor și ocrotitorul orfanilor, nădejdea păcătoșilor, tămăduirea bolnavilor și darul lui Hristos pentru neamul românesc, pe mitropolitul și dascălul cel de Dumnezeu insuflat căruia să-i zicem: Bucură-te, Sfinte Grigorie, ierarhul lui Hristos, cel ce te rogi pentru mântuirea sufletelor noastre.

http://str1.crestin-ortodox.ro/foto/...ie-dascalu.jpg

24 Iunie - Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul
 

Mulțumim pentru link, Antonia. Am transpus aici introducerea :

Luând locul vechilor sărbători păgâne cu caracter agricol sau naturist din perioada solstiţiului de vară, sărbătoarea Naşterii lui Ioan Botezătorul a fost atestată încă din secolele IV-V (Fericitul Augustin). Sărbătoare care are la bază textul Evangheliei lui Luca (I,36) a fost fixata cu 6 luni înaintea Crăciunului când se celebrează naşterea lui Iisus.

Sfântul Ioan Botezătorul este cel mai mare dintre toţi profeţii.

Mântuitorul zice că nu este om care să se fi născut din femeie şi să fie mai mare decât Sfântul Ioan Botezătorul, însă vă spun vouă că cel mai mic din Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât Ioan Botezătorul.

Cum să înţelegem această afirmaţie?

Ne spune părintele Profesor Nicolae Feier.

Sfântul Ioan Botezătorul este podul de trecere dintre cele două lumi, el încheie ciclul Vechiului Testament şi face sinapsa dintre cele două Testamente, el este cel care uneşte Vechiul Testament cu noul Testament.

În cartea Antichităţi iudaice există o grupare, fracţiune evreiască care era o fracţiune monahală care s-a numit secta esenienilor, defapt nu era o sectă ci o despărţire de lumea ebraică, dar care păstra toate rigorile Vechiului Testament amplificându-le, un fel de călugări ai existenţei noastre creştine din ziua de astăzi. Se pare că Sf. Ioan Botezătorul a făcut parte din comunitatea eseniană.

29 Iunie
 

Mâine este sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel, verhovnicii apostolilor.

Să ne bucurăm, și cei care au ținut acest post al Sfinților Apostoli, și cei care nu l-au ținut.

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/...petru-paul.jpg

Praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel sărbătoreşte pe toţi Sfinţii Apostoli.
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale Sfinţilor Apostoli, Doamne miluieşte-ne pe noi!

Informația asta nu este conformă cu sinaxarul. De unde ați luat-o??

Soborul celor 12 Apostoli se sărbătorește astăzi, 30 Iunie.

Iar Soborul celor 70 de Apostoli se sărbătorește pe 4 ianuarie.

Imi cer iertare. Mi s-a parut ca am auzit la o predica, dar cred ca am inteles gresit. Poate era referire la Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Nu stiu bine ce am auzit. Doamne miluieste!

Soborul celor doisprezece Sfinţi Apostoli
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...341trbfvqa.jpg

Biserica Ortodoxă cinstește astăzi Soborul celor doisprezece Sfinţi Apostoli: Petru, Andrei, Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu, Filip, Bartolomeu, Toma, Matei, Iacob al lui Alfeu, Iuda Tadeul, Simon Zilotul şi Matia.

Din Sfânta Scriptură aflăm numele celor 12 Sfinti Apostoli, astfel în Evanghelia de la Matei, capitolul 10, versetele 2-4 se mentionează: Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Întâi Simon, cel numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu şi Ioan fratele lui; Filip şi Vartolomeu, Toma şi Matei vameşul, Iacov al lui Alfeu şi Levi ce se zice Tadeu;Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut.

Sfantul Voievod Stefan cel Mare praznuit astazi a biruit pe toti dusmanii tarii, prin credinta, cu puterea Sfintei Cruci si cu binecuvantarea Sf. Daniil Sihastrul, avand pe steagul de lupta pe Sf. M. Mc. Gheorghe, purtatorul de biruinta. Doamne miluieste!

Postat de :alina.elena , din greseala pe threadul cu " Sfintii romani "


19 iunie/2 iulie - Pomenirea Sfântului Ierarh Ioan (Maximovici) de Shanghai, Europa Occidentală şi San Francisco


Sfântul Ioan Maximovici (1896-1966) este considerat de creştinii ortodocşi de pretutindeni ca fiind cel mai mare sfânt al secolului XX. Manifestând diferite forme de sfinţenie, el a fost în acelaşi timp un mare teolog inspirat de Dumnezeu şi "nebun întru Hristos", un zelos ierarh misionar şi un apărător al săracilor, un ascet desăvârşit şi un părinte iubitor pentru orfani. Asemenea lui Moise, el şi-a scos turma din robie, conducând-o din China în lumea liberă. Urmaş al primilor apostoli, el a dobândit de la Dumnezeu puterea de a tămădui sufletele şi trupurile suferinde. Străbătând prin vălul timpului şi al spaţiului, el cunoştea şi răspundea gândurilor oamenilor înainte că aceştia să şi le exprime. Fericitul Ioan răspândea o putere ce-i atrăgea pe oameni mai mult chiar decât nenumăratele sale minuni. Această era puterea iubirii lui Hristos-marea taină inaccesibilă înţelegerii lumeşti.

Acum în Ceruri el continuă să se roage şi să-i viziteze pe cei ce-l cheamă în ajutor, după cum mărturisesc minunile şi tămăduirile înregistrate peste tot în lume. La 2 iulie 1994, în America a avut loc proslăvirea arhiepiscopului Ioan de San Francisco, ierarh al Bisericii Ruse din diaspora.
Attached Thumbnails http://www.crestinortodox.ro/forum/a...1&d=1404404179

Asa este, aici trebuia sa postez... imi cer iertare, sunt noua pe aici.

4 Iulie
 

Pe 4 Iulie este sărbătorit Sfântul Andrei Criteanul, sau Cretanul.

Sfântul Andrei Criteanul s-a născut în Damasc, în jurul anului 660. Din viața sa, aflăm că micuțul Andrei nu a vorbit până la vârsta de 7 ani, când într-o duminică, după ce a primit Sfânta Împărtășanie, a început să vorbească cu o abilitate nemaîntâlnită.

Andrei Criteanul este cunoscut ca unul dintre cei mai de seamă și mai prolifici creatori de canoane și imne, deosebite prin frumusețea formei și profunzimea gândirii.

El a compus Canonul cel Mare (Canonul de pocăință) din Triod, canon format din 250 de tropare. Canonul Sfântului Andrei Criteanul se citește de două ori în Postul Mare, astfel: unele părți, la Pavecernița Mare din primele patru zile ale Postului, și, în întregime, în a cincea săptămână în cadrul slujbei Utreniei.

Mai multe detalii citiți aici : http://www.crestinortodox.ro/vietile...nul-99218.html

Tot pe 4 iulie este sărbătorit Sfântul Andrei Rubliov - iconar rus cunoscut mai ales pentru reprezentarea iconografică a Sfintei Treimi. Un document de la anul 1408 amintește pentru prima dată numele lui Rubliov, când a fost pictată Catedrala Buna Vestire din Moscova.

http://www.crestinortodox.ro/files/i...ei_rubliov.jpg

Sf Mare Mucenita Chiriachi
 

Sfanta Mare Mucenita Chiriachi

In zilele imparatului Diocletian, la anul 282, era un crestin, anume Dorotei, impreuna cu sotia sa, care se chema Evsevia. Acestia, fiindca erau fara de fii, s-au rugat lui Dumnezeu ca sa le dea rod, fagaduind sa-I daruiasca Lui pe copilul ce se va naste. Deci a ascultat Dumnezeu rugaciunea lor si au nascut un prunc de parte femeiasca in ziua de duminica, lucru pentru care au si numit-o pe prunca Chiriachi, ce inseamna duminica. Deci botezand-o, au crescut-o cu invatatura si cuvantul Domnului, dupa Apostolul Pavel, pazind-o pe fecioara curata, fiindca fagaduisera a o afierosi lui Dumnezeu.

Iar intr-o zi, un pagan bogat, care vietuia in cetate, auzind laudandu-se frumusetea si bunatatea obiceiurilor tinerei fecioare, a hotarat s-o insoteasca cu fiul sau. Si spunand el lui Chiriachi de aceasta, ea a marturisit ca este mireasa lui Hristos si ca doreste sa moara in feciorie. In vremea aceea, Diocletian a ridicat prigoana asupra crestinilor, iar paganul maniindu-se, s-a dus si a parat la imparat pe Chiriachi si pe parintii ei, cum ca sunt crestini. Deci tiranul i-a chemat si i-a intrebat de ce defaima zeii. Dorotei a raspuns cu indrazneala ca a invatat de la parintii sai sa nu cinsteasca decat pe Unul Dumnezeu, Cel ce a facut cerul si pamantul si Care s-a intrupat pentru a noastra mantuire. Atunci imparatul a poruncit sa fie biciuit, dar pentru ca Dorotei nici sub lovituri nu inceta sa batjocoreasca pe idoli, l-a trimis impreuna cu Evsevia la ighemonul Iust, ce se afla in partile Militinei, in Armenia cea mica. Deci acela i-a pus la chinuri, apoi a poruncit sa le taie capetele.

Iar pe Chiriachi, Diocletian a trimis-o la ginerele sau, cezarul Maximian, care se afla in Nicomidia. Acela uimindu-se de frumusetea fecioarei, i-a fagaduit ca o va insoti cu o rudenie a imparatului, daca se va inchina idolilor. Dar Chiriachi nu s-a plecat deloc, zicand ca nimic nu poate sa o desparta de Hristos. Atunci Maximian a poruncit sa o intinda la pamant si sa o bata cu vine de bou, pana va muri. Deci ostasii au batut-o pana au ostenit si s-au schimbat intre ei de trei ori, dar mucenita a ramas nesimtitoare la lovituri si inca mai mult stralucea de har. Pentru aceasta tiranul se mania asupra ostasilor ce o chinuiau pe mucenita, crezand ca acestia nu o lovesc cu toata puterea, din mila fata de ea. Atunci sfanta a zis catre Maximian: "Nu te insela, Maximiane! Niciodata nu ma vei birui, caci harul lui Dumnezeu imi este in ajutor!"

Atunci Maximian a trimis pe sfanta la Ilarion, stapanitorul Bitiniei, care era vestit pentru cruzimea sa fata de crestini. Acela citind scrisoarea lui Maximian, a amenintat-o pe mucenita cu chinuri groaznice, dar Chiriachi i-a raspuns ca i-ar fi mai usor sa inmoaie fierul, decat sa o supuna pe ea. Deci chinuitorul a poruncit sa o spanzure de par si sa o arda cu torte, dar ea a ramas nepasatoare, ca si cum ar fi fost fara de trup. Iar noaptea urmatoare, Hristos i s-a aratat in temnita si i-a vindecat ranile, fagaduindu-i sa o treaca toate incercarile cu harul Sau.

Deci chinuitorul s-a spaimantat vazand-o vindecata dimineata, dar a crezut ca zeii au tamaduit-o si a dus-o in capistea idolilor. Acolo rugandu-se sfanta lui Hristos, s-a facut cutremur mare, incat s-au zdrobit idolii si s-au facut praf. Dupa aceasta, a urmat si o furtuna de vant, care a imprastiat praful idolilor, facandu-i pe pagani sa fuga. Doar Ilarion a ramas in capiste blestemand, dar un fulger venit din cer a ars fata lui, incat a cazut din scaun si a murit. Atunci a venit un alt stapanitor, cu numele Apolonie, si fiind instiintat de cele intamplate, a poruncit sa se aprinda un foc mare, ca sa fie aruncata sfanta in flacari. Deci ostasii incingand un cuptor mare, au aruncat-o pe Chiriachi inauntru. Dar ea a stat acolo mai multe ceasuri in rugaciune, cu mainile intinse spre cer, fara sa fie arsa deloc. Si desi era vara si senin, a aparut un nor si s-a facut o ploaie mare, care a stins focul. A fost aruncata apoi la doi lei salbatici, dar fiarele, simtind sfintenia ei, se gudurau ca miei. Si multi pagani, minunandu-se de un lucru ca acesta, au marturisit pe Hristos si au fost ucisi. Iar a doua zi, stapanitorul vazand ca nu poate sa o induplece in nici un chip, a statut la judecata si a dat asupra sfintei hotararea sa fie ucisa afara din cetate, prin taierea capului.

Auzind Chiriachi aceasta hotarare, a cerut vreme sa se roage. Deci s-a rugat indelung, multumind lui Hristos care a invrednicit-o sa marturiseasca numele Sau inaintea imparatilor si a ighemonilor, si Care i-a pazit fecioria neintinata. Atunci s-au aratat niste ingeri luminosi veniti ca sa-i primeasca sufletul pentru a-l duce la Mirele sau cel ceresc, iar ea s-a culcat incet la pamant, incredintandu-se in mainile lui Dumnezeu. Deci cand ostasii au mers aproape de dansa, vrand sa-i taie capul, au vazut-o moarta si s-au spaimantat. Si s-a facut glas dumnezeiesc catre dansii: "Mergeti, fratilor, si propovaduiti la toti maririle lui Dumnezeu!" Si in vreme ce ostasii s-au intors sa spuna ighemonului cele vazute, crestinii care se ascundeau de frica paganilor au luat trupul sfintei si l-au ingropat intr-un loc potrivit, laudand pe Dumnezeu, cel slavit intru sfintii sai
https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j...VlUxHE2K_A9bug

Mana Sf Mucenite Chiriachi se afla si astazi in Catedrala Episcopala A Husiului.
Va asteptam cu drag sa va inchinati Sfintelor Sale Moaste.

Sfânta Muceniţă Chiriachi
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...o1e9v1dvpa.jpg


În Sinaxarul Bisericii noastre este consemnată la data de 7 iulie, ziua martiriului Sfintei Chiriachi. O sfântă martiră pentru credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos care a avut curajul de a înfrunta păgânătatea, întunericul, compromisul, duplicitatea şi a pecetlui cu preţul propriei vieţi pământeşti trecătoare, credinţa în Mântuitorul Hristos.

Poate pentru foarte mulţi conaţionali, sfânta este puţin cunoscută, însă la Catedrala Episcopală din Huşi, de peste 250 de ani, se află un fragment din moaștele sale.

Mai multe informații despre această sfântă găsim pe site-ul episcopiahusilor.ro:

Născută din părinţi creştini, în Asia Mică, ca răsplată a rugăciunii lor către Dumnezeu, pentru că a văzut lumina zilei în zi de duminică, a primit numele Chiriachi, substantivul plural desemnând în limba elină, ziua Învierii, ziua care pentru creştini este odihnă şi lucrare a celor pentru suflet. Tinereţea şi viaţa ei plină de virtute şi dragoste creştină, a dus-o în conflict cu autorităţile păgâne ale Imperiului roman. Întrucât cel mai mare şi perfid persecutor al Bisericii, împăratul Diocleţian (284 -305), a pornit o sângeroasă şi de neimaginat luptă împotriva ei, mulţi creştini primind cununa nepieritoare a martirajului, şi Sfânta Chiriachi, pentru credinţa în Domnul cel mort şi înviat, s-a învrednicit de a se socoti împreună cu cei ce „şi-au spălat hainele lor şi care stau neîncetat slujind şi bucurându-se de slava cea cerească” (Apoc.7, 14-17).

Martiriul sfintei ne arată puterea credinţei şi biruinţa ei. O tânără îşi asumă curajul, şi în faţa autorităţilor păgâne, mărturiseşte curajoasă că aparţine lui Hristos, că este creştină, că viaţa această pământească şi favorurile trecătoare şi înşelătoare, nu pot fi niciodată comparate cu dobândirea vieţii veşnice, pe care o dăruieşte Mântuitorul Hristos tuturor celor ce cred în El, şi-L mărturisesc. Sfârşitul vieţii ei a întors mulţi păgâni, cerând să devină creştini. Şi astfel, o lumină ce strălucea pe acest pământ, a luat în ceruri şi alte lumini care nu încetează a străluci de-a lungul veacurilor. Aceasta, în câteva cuvinte despre viaţa sfintei mare martire a lui Hristos, fericita Chiriachi.

O împrejurare fericită

La Catedrala Episcopală din Huşi, se află mâna dreaptă a acestei sfinte care în fiecare zi răspândeşte mireasmă ce îndeamnă la revenirea în sine, la apropiere şi împăcare cu Dumnezeu a tuturor celor care caută odihna şi liniştea sufletească, într-o lume foarte zbuciumată şi bulversată.

În perioada anilor 1781-1791, a păstorit scaunul episcopal, vrednicul transilvănean de origine, Iacov Stamati, care a zidit actualul palat Episcopal, dar care a primit şi parte din sfintele moaşte ale Sfintei Chiriachi.

Spre sfârşitul secolului XVIII, o parte din moaştele Sfintei Chirachi, respectiv mâna dreaptă, se află în posesia arhimandritului Meletie Ghica, călugăr şi vieţuitor al Marei Lavre din Muntele Athos.

Mai înainte fusese stareţ al unei mănăstiri din Bucovina, după anul 1774, când această parte de ţară a fost încorporată în Imperiul austro-ungar, pleacă şi se stabileşte la Muntele Athos. Nu ştim de unde a intrat în posesia sfintelor moaşte, însă într-un testament scris de propria mână, aminteşte de existenţa lor, pe care, în cazul plecării lui din această lume, le lasă Mănăstirii Marea Lavră din Muntele Athos.

În viaţa lui a intervenit o suferinţă pe când se afla în cetatea Smirna din Asia Mică şi neavând mijloace financiare de tratament, scrie episcopului Huşilor, Iacov, propunându-i să-i ofere o sumă de bani, în schimb urmând să primească pentru Catedrala Episcopală din Huşi, sfintele moaşte. Acesta primeşte bucuros propunerea arhimandritului Meletie Ghica, făgăduindu-i cele cerute în schimbul primirii sfintelor moaşte. În arhiva Episcopiei, s-a păstrat următoarea însemnare: „prin această de faţă iscălită scrisoare se face cunoscut că pentru suma de 100 de lei, am dat mâna Sfintelor moaşte a Sfintei Chiriachi, iubitorului de Dumnezeu, episcopul Huşilor, kir Iacov, şi am luat de la Preasfinţia Sa banii, dăruindu-i în mâinile sale în ziua de 1 iunie, 1787 sfintele moaşte”.

O astfel de împrejurare fericită a făcut ca o parte din sfintele moaşte ale Sfintei Chiriachi să fie adăpostite în Catedrala Episcopală. La început, sfintele moaşte erau aşezate într-o cutie de lemn de chiparos, după care episcopul Iacov a confecţionat un chivot de argint poleit cu aur în care a aşezat odorul acesta de nepreţuit.

Sfinţenia nu anihilează firescul, ci întregeşte ceea ce lipseşte

În ziua de 7 iulie a fiecărui an când se cinsteşte Sfânta, mulţime de credincioşi veneau mai ales de dincolo de Prut să cinstească după vrednicie pe Sfânta Chiriachi, să se atingă de ea, să se vindece de bolile şi suferinţele lor, să mulţumească pentru darurile primite de la Dumnezeu.

Pentru o lume bazată în mare parte pe profit şi interese materiale, sfinţii, prin sfintele lor moaşte, mărturisesc prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu în această lume, care deşi este supusă păcatului nu este distrusă total, ci este chemată la sfinţenie. Sfinţenia nu anihilează firescul, normalul, ci întregeşte, completează şi reface ceea ce lipseşte. Niciun sfânt nu s-a prezentat ca purtător de lucruri suprafireşti, ci în răbdare a mărturisit credinţa, a apărat-o uneori cu preţul vieţii, dar a şi sădit-o prin faptele lui în sufletele şi inima multor generaţii.
Sfânta Chiriachi prin credinţa ei este dascăl şi îndrumător către ceruri.

Deşi tânără, slabă, lipsită de forţă fizică, puterea credinţei i-a dat curajul mărturisirii, într-un timp al persecuţiilor şi încercărilor.

Pentru un timp scurt şi efemer în faţa persecutorilor şi a celor însetaţi de sânge nevinovat, totul s-a părut de învins, însă prin lucrarea Duhului celui sfânt care a rodit în inima Sfintei Chiriachi, numele şi viaţa ei au devenit prilej de tărie în credinţă, putere a mărturisirii şi curaj chiar şi în faţa morţii trupeşti.

În fiecare an la 7 iulie, când sărbătorim ziua martiriului Sfintei Chiriachi, se face o procesiune cu sfintele ei moaşte, astfel reluându-se firul întrerupt de cei 50 de ani, de dictatură comunistă, când Episcopia a fost desfiinţată, ziua sfintei fiind trecută sub tăcere.
Martiriul Episcopiei Huşilor, coincide cu viaţa Sfintei Chiriachi, care din secolul al XVIII-lea a devenit ocrotitoarea ei înaintea lui Dumnezeu.
Biruinţa martiriului o observăm mereu, în ciuda dificultăţilor tot mai directe provocate de oameni necredincioşi, pătimaşi, lipsiţi de latura umană şi tot mai ignoranţi în viaţa duhovicească.

Sfinţii martiri prin credinţa şi viaţa lor, prin curajul şi puterea mărturisirii au devenit casnici ai lui Dumnezeu, izvorul vieţii şi al biruinţei. Cinstindu-i pe ei, recunoaştem puterea şi lucrarea lui Dumnezeu în viaţa noastră, precum şi măsura dragostei Lui faţă de noi, căci „minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi”.

12 Iulie
 

Prăznuirea Icoanei Prodromița - de la Muntele Athos.

http://www.calauzaortodoxa.ro/wp-con...rodromita1.jpg

Sfantul Nicodim Aghioritul praznuit la data de 14 iulie, a scris in timpul vietii sale prima editie a "Filocaliei", "Pidalionul", "Noul Theotokarion" (Canoanele aghiorite ale Maicii Domnului), "Paza celor cinci simturi" si multe alte opere inspirate din Sfintii Parinti si Sfanta Scriptura. A practicat rugaciunea isihasta si a fost un astru al Bisericii Ortodoxe. Cartile sale au ramas izvor de invatatura de credinta.

Doamne ajută! Mulțumim pentru aducere aminte. :53:

Sfântul Nicodim Aghioritul este reprezentat în multe icoane aplecat spre studiu și scriind cărți duhovnicești.

Una dintre cărțile sale cele mai cunoscute este "Războiul nevăzut". Extras din Precuvântare :

"Într-adevăr cartea aceasta învață nu despre o luptă sensibilă și văzută; nu despre lucruri trupești și trecătoare; ci despre războiul spiritual și nevăzut, în care intră fiecare creștin din ceasul botezului și făgăduinței sale în fața lui Dumnezeu de a se lupta în acest război și a muri pentru numele Lui dumnezeiesc. Războiul a fost descris în chip alegoric și în Numerii: "Pentru aceea se vorbește în cartea războiului Domnului" (XXI, 14) .

Însă cartea aceasta se ocupă de dușmanii netrupești și nevăzuți, care sunt diferitele pasiuni și dorinți ale cărnii, păcatului și demonului și care zi și noapte nu încetează a lupta împotriva ta.

După cum spune dumnezeiescul Pavel: " Lupta noastră nu este împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva puterilor, împotriva stăpănilor întunericului acestui veac și împotriva duhurilor răutății de sub cer" (Efes, VI, 12) .

Și ea mai spune că ostașii care au să se arunce în această luptă sunt toți creștinii. Conducătorul lor este Domnul nostru Iisus Hristos, însoțit de toți coloneii și căpitanii Săi, adică de toate cetele îngerilor și sfinților. Câmpul de bătaie și terenul în mijlocul căruia are loc acest război este inima noastră și toată natura lăuntrică a omului.

Durata războiului este toată viața noastră."

http://str.crestin-ortodox.ro/foto/1...ritul_w180.jpg

Pe 22 iulie este praznuita Sf. Mironosita Maria Magdalena. A fost prima mironosita care a vazut pe Mantuitorul inviat, in a treia zi, si a vestit Invierea. A fost numita de Biserica "apostol al Apostolilor" si a inceput traditia oualor rosii de Pasti. A fost inmormantata in Pestera unde au adormit si cei 7 tineri din Efes. Sfintele moaste se gasesc in prezent in Manastirea Simonopetra din Muntele Athos. Doamne miluieste!

https://preasfantafecioaramaria.file...sfanta-ana.jpg

ADORMIREA SFINTEI ANA ,Mama Preasfintei Fecioare Maria -25 iulie



Potrivit tradiției, Sfânta Ana, mama Maicii Domnului, a trăit șaizeci și nouă de ani, iar soțul său Ioachim, optzeci. Fecioara Maria a rămas orfană de ambii părinți la vârsta de 11 ani, pe vremea când trăia în Templu.

Adormirea sa este sărbătorită în Biserica de Răsărit pe data de 25 iulie, zi ce ar putea simboliza și ridicarea primei biserici din Constantinopol în cinstea ei ori aducerea moaștelor în Constantinopol.

Rămășița trupului Sf. Ana nu a fost atinsă de stricăciune, făcând de-a lungul timpului nenumărate miracole, mai ales pentru femeile ce nu puteau avea copii. Întregul picior drept al Sf. Ana este păstrat la Mănăstirea Koutloumousiou, tot pe Muntele Athos. Mâna este păstrată la Mănăstirea Stavronikita. Alte rămășițe ale Sfintei se mai află la Patriarhia Ierusalimului și a Antiohiei, la Mănăstirea Kykkos de pe insula Cipru, precum și la alte patriarhii catolice și ortodoxe din întreaga lume. Rugăciunile către Sf. Ana sunt adresate pentru ajutor la nașterile dificile sau pentru ajutor în a avea copii.

Sf. Mare Mc. şi Tămăduitor Pantelimon
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...61cqj12kea.jpg

Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon – Era originar din Nicomidia şi a trăit în timpul împăratului Maximian (292-311), un persecutor al creştinilor. Părinţii săi, Eustorghie şi Euvula, având o situaţie materială bună s-au îngrijit de creşterea copilului şi l-au dat în seama renumitului doctor Eufrosin, care l-a învăţat cum să-i îngrijească pe bolnavi. De la preotul Ermolae a învăţat credinţa creştină. Într-o zi, pe când se întorcea acasă, Pantelimon a găsit pe marginea drumului un copil mort, muşcat de o viperă. Dorind să pună la încercare spusele bătrânului preot Ermolae, el s-a rugat lui Dumnezeu ca acel copil să învie, iar vipera să moară. Spre uimirea tânărului Pantelimon, copilul a înviat. Atunci el a alergat la bătrânul Ermolae şi l-a chemat să îl vadă. Ulterior a primit sfântul botez şi Sfintele Taine. Pantelimon a mai tămăduit mulţi alţi oameni printre care şi pe un orb pe care nici măcar Eufrosin nu l-a putut vindeca. Atrăgând invidia celorlalţi medici, aceştia i-au spus împăratului că Pantelimon este creştin. Dorind să se convingă, împăratul l-a chemat mai întâi pe orbul vindecat care a mărturisit că el este creştin ca şi cel care l-a tămăduit, iar după aceea l-a chemat pe tânărul Pantelimon. Acesta a mărturisit că este creştin şi pentru a dovedi puterea lui Dumnezeu a vindecat pe un slăbănog despre care toţi spuneau că nu mai are şanse de tămăduire. Cu toate acestea, Pantelimon a fost supus la mai multe suplicii, primind în cele din urmă cununa muceniciei. La fel au fost martirizaţi şi preotul Ermolae şi cei doi ucenici ai acestuia, precum şi orbul vindecat. În tradiţia Bisericii, Sfântul Pantelimon a rămas cunoscut ca tămăduitor şi făcător de minuni.

Astazi, 4 iulie si pe 22 octombrie sunt sarbatoriti cei 7 tineri din Efes.
In cartea "Vietile Sfintilor", este prezentata viata celor 7 tineri din Efes, cum au patimit in timpul prigoanei, cum au plecat din cetate lasandu-se in grija Domnului cand erau amenintati cu moartea in timpul imparatului prigonitor, cum au adormit intru Domnul timp de peste 300 de ani in pestera din Efes si cum au fost descoperiti pe urma cand s-au trezit, minunea trezirii lor salvand Biserica din niste momente grele.

Imi cer iertare. Sunt mai multe relatari ale timpului cat au adormit in pestera. M-am luat si dupa alte surse. Doamne miluieste!

Am recitit din carte viata celor 7 tineri din Efes. Ca sa nu fie confuzie nu sunt cei 7 tineri care au fost salvati din foc.
Numele lor erau: Maximilian, Iamvlih, Martinian, Ioan, Dionisie, Exacustodian si Antonie. In cartea "Carui Sfant sa ne rugam" scrie ca acesti Sfinti ajuta pe cei care se roaga la ei si au probleme cu insomnii.
Cei 7 tineri din Efes au trait pe vremea imparatului prigonitor Dechie, au adormit in pestera, apoi au fost inchisi acolo de catre necredinciosi. Au dormit timp de mai mult de 200 de ani pana in timpul Imparatului Teodosie care era drept-credincios, cand Biserica era atacata de "un eres ce tagaduia invierea mortilor, despre care insusi Hristos a vorbit Bisericei Sale", cand Mantuitorul a spus in Evanghelie: "Ca mortii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, si cei ce vor auzi, vor invia".
Imparatul Teodosie s-a rugat lui Dumnezeu pentru Biserica cu post si lacrimi. Citez: "Si, atunci Domnul cel mult milostiv, Care nu voieste sa rataceasca cineva de la credinta cea adevarata, a auzit rugaciunea fierbinte a imparatului si suspinele multor credinciosi."
Cei 7 Sfinti s-au trezit nestiind ca a trecut atata timp de cand au adormit, si au marturisit celor din Efes adevarul, iar Imparatul Teodosie le-a multumit cu lacrimi ca astfel s-a salvat Biserica, si s-a impartasit 7 zile la masa cu ei, slujindu-le, dupa care ei au adormit, dupa porunca Domnului.
Au fost cinstiti dupa aceea iar moastele lor se afla in tara Galilor, in biserica Sfantului Victor din vechea Massalie.
Scrie la sfarsit ca noi suntem calatori in aceasta viata.
Pentru rugaciunile lor, Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ne pe noi.

Biserica Ortodoxă îi sărbătoreşte astăzi pe cei 7 tineri din Efes
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...p10e815f6a.jpg

Biserica Ortodoxă îi sărbătoreşte astăzi, 4 august, şi în data de 22 octombrie, pe cei şapte tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamblic, Martinian, Dionisie, Antonin şi Constantin. Pătimirea lor este amintită de mai multe izvoare, iar informaţiile conţinute sunt contradictorii.
Efesul a fost una din cele 12 cetăţi întemeiate de grecii ionieni pe ţărmul Asiatic al Mării Egee. Aici au înflorit din cele mai vechi timpuri comerţul şi credinţa în zei. Foarte multe imperii au râvnit la bogăţia Efesului. Templul zeiţei Artemis (Diana) din Efes era de patru ori mai mare decât vestitul Panteon din Acropola Atenei, fiind una din cele şapte minuni ale lumii.

Biserica creştină a Efesului s-a dezvoltat încă din veacul apostolic. Răscoala argintarului Dimitrie şi alungarea Sfântului Apostol Pavel din cetate n-au împiedicat progresul ei. Faptele Apostolilor şi Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel dovedesc viaţa creştină ce s-a întemeiat în Efes. Aici a păstorit Timotei, pus episcop de Sfântul Apostol Pavel, şi tot aici a locuit Sfântul Ioan Evanghelistul după trecerea Sfintei Fecioare Maria din această viaţă. Istoria celor şapte tineri, scrisă de Simeon Metafrastul, de Nichifor Calist, de Teodor, Rufin şi de alţi scriitori, ca şi organizarea aici a celui de-al treilea Sinod Ecumenic în anul 431, precum şi marele număr de mucenici efeseni, arată şi mai mult locul de seamă pe care l-a avut Efesul în lumea creştină.

Pătimirea celor şapte tineri în timpul lui Deciu

În timpul împăratului Deciu (249-251) – Caius Messius Quintus Decius -, în toamna anului 249, a fost emis un edict de persecuţie generală a creştinilor.

În acest context al declanşării unei persecuţii generalizate în Imperiul Roman împotriva creştinilor, Împăratul Deciu vine în jurul anului 250 în Efes şi impune aplicarea imediată a Edictului de persecuţie dat împotriva creştinilor. Între cei identificaţi ca fiind creştini au fost şi cei şapte tineri pe care îi pomenim astăzi în Biserica noastră Ortodoxă, legionari importanţi în trupele imperiale romane. Unul dintre ei, Maximilian, era chiar fiul guvernatorului oraşului Efes. Împăratul Deciu, aflând că aceşti tineri sunt creştini, a încercat printr-un interogatoriu direct să-i determine să apostazieze, însă, văzând că aceştia refuză, le-a dat un timp de reflecţie între a muri pentru Hristos sau a-şi păstra funcţiile în cadrul Armatei romane. Cei şapte tineri s-au retras într-o peşteră din muntele Ohlon (azi muntele Pion) din imediata apropiere a Efesului. Cel mai tânăr dintre ei, Iamblic, cobora din când în când în Efes pentru a cumpăra hrană şi pentru a aduce haine de schimb. Împăratul Deciu, întorcându-se în Efes, şi aflând că cei şapte nu au apostaziat, ci din contră s-au ascuns într-o peşteră din imediata apropiere a oraşului, a ordonat să fie zidită intrarea în peşteră pentru ca cei şapte tineri să moară prin asfixiere şi prin lipsa hranei. Această sarcină ingrată a revenit unor ofiţeri din Armata romană, Teodor şi Rufin, care erau creştini în ascuns. Ei s-au aflat între ceilalţi soldaţi romani care au îndeplinit ordinul împăratului şi au scris pe două tăbliţe de plumb pătimirea celor şapte tineri şi le-au ascuns între pietrele puse la intrarea în peşteră.

mulțumiri pentru postare
 

Doamne ajută! Pe site chiar este postat acum un articol în care se spune că cei 7 tineri din Efes au dormit 200 de ani.

Sfânta Mahramă a Domnului
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...62168n9boa.jpg

Sfânta Mahramă a Mântuitorului Iisus Hristos este cinstită în fiecare an la 16 august în Biserica Ortodoxă Română. Conform Tradiţiei, pânza a fost dată de Iisus Hristos regelui Abgar al Edessei pentru a fi vindecat de lepră. Pe mahramă a rămas imprimat chipul Mântuitorului care, de-a lungul timpului, a constituit model pentru iconografi. Ea este cea mai veche reprezentare a chipului Mântuitorului.

Sfântul Mucenic Lup cinstit în Biserica Ortodoxă
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...6a7id2okna.jpg





Astăzi, Biserica Ortodoxă face prăznuirea Sfântului Mucenic Lup, vieţuitor al vremurilor grele de asuprire a creştinilor, în timpul împărăţiei lui Aurelian, care, deşi născut păgân, a dat dovadă de atâta râvnă pentru Hristos şi pentru învăţăturile Sale, încât, dorind să se boteze, cerurile s-au deschis şi au vărsat apă peste dânsul, primind baia botezului într-un mod care a uimit pe creştini şi pe prigonitori deopotrivă.
Sfântul Mucenic Lup (sau Lupus) a trăit în smerenie la sfârşitul veacului al III-lea şi începutul celui de-al IV-lea, în cetatea Novae, de lângă Dunărea de Jos, unde a dus o viaţă apăsătoare de sclav. Localitatea Novae era aşezată în provincia Moesia Inferior, unde este astăzi oraşul Sviştov, în Bulgaria, pe malul drept al Dunării, în dreptul localităţii Zimnicea. Pentru acest motiv, mulţi sunt de părere că mucenicul s-ar trage din acelaşi neam cu noi, românii, deşi mineiele româneşti vorbesc doar în puţine cuvinte despre viaţa acestui mucenic.

După rânduiala societăţii romane, Lup era sortit să aparţină clasei sclavilor, care nu se bucurau de protecţia legilor, nu aveau nici un drept şi erau apăsaţi de munci grele şi de lipsuri. De aceea, erau adesea înglodaţi în multe îndatoriri, năpăstuiţi şi chiar omorâţi fără nici o consecinţă legală. Cu toate acestea, Lup se bucura de libertate întru Hristos, prietenul celor năpăstuiţi, pe care Îl iubea şi Îl mărturisea la tot pasul.
Pentru o vreme, Sfântul Mucenic Lup a fost servitorul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, mai-marele oştirii din cetatea Tesalonicului, pomenit de Biserică în fiecare an la 26 octombrie. După ce împăratul Maximian i-a tăiat capul Sfântului Dimitrie, Sfântul Lup a înmuiat marginea veşmântului său şi un inel în sângele marelui mucenic şi mergea cu ele prin cetate, mărturisind credinţa cea adevărată şi săvârşind multe minuni, tămăduindu-i pe oameni de boli şi neputinţe. După cum aflăm din Acatistul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, acesta şi-a încredinţat toată averea slugii sale, Sfântul Lup, iar el, la rândul său, a împărţit-o săracilor.
Se spune că într-o zi, mâniindu-se, a luat idolii cei lipsiţi de viaţă ai păgânilor şi i-a sfărâmat, iar pe alţii i-a scufundat în adâncul apei. Ca urmare, Lup şi-a atras ura închinătorilor la idoli, iar aceştia s-au năpustit asupra lui cu săbiile trase, voind să-l taie, însă Dumnezeu le-a întunecat minţile şi s-au tăiat între ei ca nişte nebuni, timp în care sfântul nu înceta să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu, fiind plin de credinţă, de înţelepciune şi de darul lui Dumnezeu.
Împăratul Maximian, care încă se afla în Tesalonic, auzind de aceste fapte ale Sfântului Lup, a poruncit să fie căutat de ostaşi şi apoi ucis. Cu toate acestea, pentru râvna puternică a mucenicului, Dumnezeu îi ţinea departe pe cei care îl căutau mereu ca să-l ucidă. Se pare că, odată, prigonitorii Sfântului Lup, văzând că nu pot nicicum să se apropie de el, au încercat să îl ţintească cu arcul, dar la fel, Dumnezeu îl apăra, iar săgeţile, în loc să-l rănească pe mucenic, se întorceau asupra arcaşilor, iar ei se răneau unii pe alţii. Atunci, mărturisesc vechile scrieri, de vreme ce mucenicul lui Hristos încă nu era botezat şi nu dorea să moară în mâinile chinuitorilor fără de Sfântul Botez, acesta s-a rugat la Dumnezeu şi îndată din cer s-a vărsat apa peste dânsul, botezându-se în chip miraculos.



După această minune, Sfântul Lup s-a dat singur şi de bunăvoie în mâinile păgânilor, ca un mieluşel spre înjunghiere. Deşi a fost supus la nenumărate chinuri, nu a încetat niciodată să-L mărturisească pe Hristos. În cele din urmă a fost osândit la tăiere cu sabia, astfel încât, în ziua de 23 august, anul 304, Sfântul Lup a trecut la viaţa cea plină de dreptate şi de frăţietate în Împărăţia cerească.
Cinstirea lui s-a făcut mereu în cetatea Novae şi în împrejurimi cu multă evlavie de către populaţia creştină daco-romană. La sărbătoarea lui luau parte şi creştinii din clasele de jos, precum şi cei din înalta conducere. Astfel, ni se relatează că, pe la sfârşitul veacului al VI-lea, prinţul Petru, fratele împăratului bizantin Mauriciu (582-602), a vizitat cetatea Novae, unde a ajuns tocmai în ziua sărbătoririi cu multă evlavie şi strălucire a smeritului Mucenic Lup, care a trăit şi s-a jertfit pentru Hristos, Părintele săracilor, în această cetate. (Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 23 august 2012, semnat de Cristian Bostan)

Sfântul Mucenic Fanurie - 27 August

http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...rea-73089.html

https://fbcdn-sphotos-e-a.akamaihd.n...40f13cbb6a6c8b

Sfinti ortodocsi ai Apusului
 

31 August - Sfântul Aidan de Lindisfarne

http://pemptousia-4.wpengine.netdna-...t-aidan-31.jpg

În secolul al VII-lea, regiunea Northumbria (sud-estul Scoției de astăzi) cuprindea două regate, Bernicia și Deira, și constituia câmpul de bătaie în care sorțile regilor rivali aveau să determine care dintre Biserici, cea Celtică sau cea Romană avea să devină forța misionară principală. În anul 616, pe când regele Ethelfrith al Northumbriei era înfrânt în luptă și ucis, fiul său, Oswald, s-a refugiat în Scoția și a fost convertit la creștinism la Iona. Edwin, noul rege, s-a creștinat și el, dar sub influența episcopului de York, Paulinus, care era devotat Romei. După moartea lui Edwin, în 633, episcopul Paulinus a abandonat activitatea misionară în nordul Angliei. Prințul Oswald s-a întors din exil și, probabil, a fost înscăunat rege, drept pentru care a trimis o delegație la Iona, căutând un episcop care să predice evanghelia în Northumbria.

Cel dintâi episcop celt, Corman, a sosit în Northumbria, dar s-a reîntors în scurtă vreme la Iona, spunând că anglii din Northumbria sunt mult prea încăpățânați și dificili. Istoricul Beda scrie că, întâlnindu-se să discute această chestiune, un călugăr irlandez numit Aidan, a sugerat faptul că, poate, Corman fusese prea dur cu ascultătorii săi neînvățați și „nu le-a dat, așa după cum ne-a spus Apostolul [Pavel], lapte” („Şi eu, fraţilor, n-am putut să vă vorbesc ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unora trupeşti, ca unor prunci în Hristos. Cu lapte v-am hrănit, nu cu bucate, căci încă nu puteaţi mânca şi încă nici acum nu puteţi, fiindcă sunteți tot trupești” 1 Corinteni 3, 1-3). Nu după multă vreme, Aidan a fost trimis în Northumbria, ca episcop.

Puține lucruri sunt cunoscute despre viața timpurie a Sfântului Aidan; știm doar că a ucenicit Sfântului Senan, în insula Scattery. În Northumbria a ajuns în anul 635, și cu îngăduința regelui Oswald, a avut reședința în insula Lindisfarne, aproape de castelul regal de la Bamburgh. Parteneriatul lor a fost fructuos, iar regele Oswald chiar a slujit ca traducător al cuvintelor Sfântului Aidan, care nu cunoștea limba engleză.

După ce Oswald a fost ucis în luptă, în anul 542, Sfântul Aidan a conlucrat la fel de bine cu Oswin, regele din Deira. Aidan a călătorit pe jos, predicând, prin mai toată Northumbria, vorbind cu oricine îi ieșea în cale. Atunci când regele Oswin i-a dăruit un cal, pentru a-l folosi în terenurile mai dificile, Aidan l-a dat, nebunește, unui cerșetor care cerea milostenie. Oswin a fost furios, până când, așa după cum scrie Beda Venerabilul, Sfântul Aidan l-a întrebat dacă nu cumva, regelui, îi este mai de preț fiul unei iepe decât un fiu al lui Dumnezeu? Oswin l-a iertat pe Sfântul Aidan, promițând că nu va mai întreba, și nici nu va regreta, dacă averea sa va fi împărțită fiilor lui Dumnezeu. Atât regele Oswald, cât și regele Oswin, sunt cinstiți în Anglia ca sfinți și martiri.

celtic_cross_inMai mulți călugări scoțieni și irlandezi îl ajutau pe Aidan în lucrarea misionară, construind biserici și răspândind creștinismul celtic, astfel încât Lindisfarne a devenit „capitala” creștinătății engleze. Mulți tineri anglo-saxoni își dobândeau educația la Lindisfarne; printre ei, Sfânta Eata, egumena Mănăstirii Melrose și, mai apoi, a Mănăstirii Lindisfarne. Mai târziu, ucenicul Sfintei Eata, Sfântul Cuthbert, avea să devină episcop de Lindisfarne.

Sfântul Aidan a dus o viață simplă, încurajându-i pe laici să postească și studieze Scriptura. El însuși postea miercurea și vinerea, și arareori mânca la masa regelui. Dacă se afla la vreun praznic, dădea mâncarea celor flămânzi. Darurile pe care le primea, le împărțea săracilor sau le dădea pentru eliberarea sclavilor, dintre care unii au și ajuns preoți. În vremea postului Mare, se retrăgea pe mica insulă Farne pentru rugăciune și nevoință. În anul 651, pe când se găsea pe această insulă, a văzut fum ieșind dinspre cetatea Bamburgh, care se afla sub asediul regelui păgân Penda din Mercia, și s-a rugat ca vântul să se schimbe, iar mulți dintre asediatori au pierit de foc.

Atunci când regele Oswin a fost ucis de vărul său, Oswy, regele Berniciei, în 651, Sfântul Aidan s-a necăjit mult, iar după douăsprezece zile, a murit în chilia sa din curtea bisericii din Bamburgh.

preluat de pe : pemptousia.ro

Astăzi 11 Septembrie l-am sărbătorit pe Sfântul Siluan Athonitul (1938).

http://3.bp.blogspot.com/_KWYOqUgRaM...f+siluan+4.bmp