Da, cu cea mai mare placere raspund intrebarii dvs.: este domnul Pavel Rivis Tipei. Ne cunoastem din copilarie, suntem oarecum prieteni, insa sincer acest domn este departe de credinta in Domnul Isus. I-am spus dar...degeaba. Banii pe care-i face pe spinarea enoriasilor sunt mai importanti.

asa cum am scris in postul anterior, suntem cunoscuti, am copilarit impreuna...asta ne leaga, in rest nimic altceva, dimpotriva, chiar nu vreau sa fac parte din "afacerile" dumnealui.

Deci poza reprezinta un profet de carton ? N-as fi banuit asta. :1:

Pai si daca nu va place acest om, daca nu credeti in ceea ce el crede...de ce postati o asemenea poza - imaginea unui om sa spunem desgustator?

Multumesc! Chiar nu stiam cine este.

Nu am curiozitati despre ce scrie acest nene.
Dar prima data mi s-au oprit ochii pe antetul site-ului.
"Suceava Evanghelica" peste Cetatea Sucevei?!?!?! De unde pana unde?!
Constat ca baietii astia chiar studiaza. Aceasta asociere, probabil si altele, le da o oarecare greutate in fata naivilor.

Intamplator am dat peste poza...si imi era tare cunoscuta - cea care este la avatar la domnul Profet. Uleiul nu sta niciodata la fundul paharului...

da, aveti dreptate...cred ca in curand o sa o schimb cu alta poza.

De cata mârlănie ati putut da dovada, Domnule Profet! Si continuati in stilul dmv. caracteristic. Sa va fie rusine...

De regula numele alese de useri si pozele de la avatar sunt niste proiectii ale propriei persoane.De aceea ma gandesc ca nu sunt chiar intamplatoare cele alese de dvs si probabil va identificati cu respectivul din anumite puncte de vedere.

nu ma identific cu nimic in ceea ce-l priveste pe acest domn, insa asa cum v-am spus, am copilarit impreuna iar eu sunt o persoana adesea nostalgica...

stiti ce ar fi interesant? sa facem o paralela intre doua situatii: una in care ortodoxul se afla intr-o majoritate ortodoxa (in Romania), cum este el privit, si alta situatie in care ortodoxul se afla intr-o minoritate ortodoxa (de exemplu, SUA), cum este el privit? ce ziceti?

Si-a ales o poza a unui prieten cica...si auzi acum "a unui prieten", dar cu care nu-si impartaseste credinta si afacerile dansului...cine poate crede asemenea minciuni?

Domnule Profet...va ca tineti mortis sa fiti necioplit pana la capat...cine va poate crede asemenea minciuni?

Prietene penticonstal..ascuns sub blana de oaie...nu uita ca esti pe un forum ortodox...

Ovidiu si in definitiv ce mare lucru a facut ? Doar pentru ca ai tu o problema cu omul asta nu inseamna ca e un criminal.A facut acelasi lucru pe care l-ai facut si tu, a imprumutat o poza a altcuiva.Sigur poate ca motivatiile difera dar care este problema ?

domnule, nu sunt baptist, si nu aveti niciun motiv sa afirmati asta! incepand cu acest post, eu inchid conversatia cu dumneavoastra.

Problema este ca el cica nu apartine nici unei confesiuni...intelegi?

Iar referitor la acest subiect,pentru ca derulam cateva pagini in urma si vedeam cum unele persoane se acuza reciproc de erezii si cate si mai cate sau cum pe alte topicuri se jignesc,se cearta si se amarasc unii pe altii,judecandu-si aproapele de vai de lume...
Din cate cunosc,Iisus nu a pronuntat vreodata cuvantul ortodox,catolic,evanghelic,penticostal,ba chiar a spus ca El nu a venit nici macar sa schimbe legea veche iudaica,ci pentru aceasta: ""Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul" (Ioan 13, 34)

"Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea? Au nu fac si vamesii acelasi lucru? Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult? Au nu fac si neamurile acelasi lucru? Fiti dar voi desavarsiti precum si Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este" (Matei 5, 46-48).

Da,pai probabil identificarea tine de acea perioada din viata dumneavoastra pe care,cred ca v-o amintiti cu drag.

Si daca e adevarat ? Daca sta omul acasa ca e la pensie si se plictiseste ? A citit un pic are experientele lui si vrea sa discute. Care e problema ? Cata vreme nu a facut ceva grav care sa-l faca pe admin sa-l baneze care este problema ? Da, poate are idei gresite , poate nu-ti convin tie dar cate chestii se scriu aici care nu convin fiecaruia dintre noi ? Macar eu am vazut ca s-a ferit sa critice invatatura ortodoxa.Nu intotdeauna dar e dreptul lui sa creada ceea ce vrea sa creada.

si da si nu, insa frecvent ma cuprind melancolii si imi chiar daca nu imi propun, imi amintesc cu nostalgie de trecut...

Iuliu...citeste putin ceea ce am scris...eu acum nu m-am legat de ceea ce scrie....de mult nu mai fac asta pentru nu ma intereseaza (sunt niste subiecte care nu ma intereseaza)...fa si tu putin diferenta in ceea ce a scris dansul cu privire la prietenul lui si poza, vezi putin cine e cel din poza ...chiar nu am timp si chef sa o lungim...eu am vrut sa scot in evidenta ceva....daca vrei sa vezi e bine ...daca nu, nu. Eu am spus ce am avut de spus.

Scuze ca m-am rastit un pic dar pe mine ma supara mai mult cei care ne spun cum sant ei mantuiti sau ortodocsii care ar accepta orice ca sa denigreze BC de exemplu.Nu sant nici pe departe ecumenist dar hai sa fim corecti. Lasa omul sa-si scrie parerea atata vreme cat nu devine agresiv,explica-i ce te deranjeaza si da-i report daca ti se pare ca a sarit calul de prea multe ori.Asta cred eu.

Eu vorbesc una...tu o tii pe a ta...se pare ca vorbim limbi diferite...te-amm rugat sa citesti putin ultimul dialog dintre mine si el...se pare ca reusesti sa vezi diferenta...

Nu doar erezie ci si hula impotriva Duhului Sfant
 

Consider ca userul „profetul de carton” este un caz standard al hulei impotriva Duhului Sfant.
El a hulit si continua sa huleasca. Cel mai probabil stie ca Duhul Sfant lucreaza prin miracole si in Biserica Penticostala dar el atribuie satanei aceste minuni. Userul „profetul de carton” nu este singurul care afirma ca in bisericile penticostale lucreaza satana dar convingerea mea e ca multi din cei care fac astfel de afirmatii nu stiu ca spun neadevaruri. Este o diferenta fundamentala.

Cei care nu stiu, NU sunt vinovati de hula. Dar cei care in mod constient si intentionat atribuie diavolului lucrarile pe care le face Duhul Sfant, hulesc impotriva Duhului Sfant.
In alte cuvinte comit pacatul de neiertat.

Acesta este exact cazul fariseilor care spuneau despre Domnul Isus ca „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!” Matei 12:24. In acest context Domnul ne invata: „De aceea vă spun: orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată.” Matei 12:31

Ura si impotrivirea „profetului” fata de toate bisericile, in general, si fata de penticostali si reinnoirea carismatica in special, nu este intamplatoare. Se pare ca el nu se mai poate pocai, nu reuseste sa mai mearga in nicio biserica pe motiv ca (pentru el) toate bisericile au doctrine false si demonice.

Rareori mi-a fost dat in viata sa vad manifestata hula impotriva Duhului Sfant dar se pare ca „profetul de carton” este unul din cazurile clare in care s-a savarsit acest pacat.

Daca mai este posibila salvarea, Domnul sa se indure de sufletul lui!

Eu inteleg ca are o problema cu penticostalii si atunci a folosit o poza a unuia si a scris "profetul de carton " .E treaba lui si el o sa raspunda.Daca eu postez acum un video de pe youtube cu fratele X ca habar nu am cum ii cheama, dar sa zicem ca-i ala care a predicat in biserica noastra si scriu "Uite un profet de 2 lei " nu e acelasi lucru ? Nu a folosit poza ca sa agate fete si nici nu a facut prozelitism pe aici. Daca profetul de carton real se considera jignit sa-l dea in judecata.Ce treaba am eu ? Fiecare pune ce poza vrea pe net.El macar nici nu a schimbat numele,daca downloadezi poza o sa vezi ca are numele predicatorului ala.Sa fie sanatosi amandoi.:71:

fara suparare, dar expresia ,,a miscat inima Lui'' este exagerata si falsa. OK,a fost facuta cu credinta, dar sa zici ca a miscat inima Infinitului (in repetate randuri) cand ea nu poate misca muntii e aiurea. sa zici ca ,,am facut o rugaciune cu credinta, iar in bunatatea Lui, Dumnezeu mi-a raspuns rugaciunii'' merge,dar mai mult devine ridicol.

Ce consideri dumneata, nu ma intereseaza pe mine! provin din familie de penticostali si stiu mult mai bine ca dumneata despre ce e vorba in acest cult, si am dovezi, domnule, pe care o sa le prezint chiar aici!

Cititi aici documente originale, aflate in posesia mea, despre cum conducerea penticostala, aservita comunistilor, au persecutat pe cei care aveau darul Duhului Sfant, interzicand lucrarile sfinte!
Sunteti condusi de diavolul! dar dumneata esti orb si nu vezi mai departe de 2 metri!!!! Biserica lui Cristos nu poate avea conducatori demonici! Stiu prea bine in ce ape se scalda penticostalii, nu ma inveti dumneata pe mine! Iar ca sa afirmi ca eu hulesc Duhul Sfant, mare tupeu iti trebuie si Domnul o sa te judece pentru aceste indrazneli! stai pe treaba dumitale si vezi-ti de ale dumitale, nu mai judeca pe altii!

http://i42.tinypic.com/167sa51.jpg
http://i44.tinypic.com/15n4pxg.jpg

Dumnezeu nu este o fiinta cu orgolii,caracteristice omului.Nu ne priveste din inaltimea tronului Sau ca pe niste catei de pripas,peste care isi revarsa mila din cand in cand.Aduceti-va aminte de icoana in care Iisus sta in fata usii unei case,smerit,batand incetisor,iar clanta este doar pe inauntrul casei.Aduceti-va aminte ca atat de mult iubeste Dumnezeu omul,incat l-a dat pe unicul Sau fiu in lume,desi avea sa moara pe cruce.
Poate ca acest om chiar a simtit in rugaciunea sufletului sau ca "a miscat inima Lui"...nu are cum sa fie nici exagerat si nici fals,pentru ca taina inimii doar Dumnezeu o cunoaste,deci cum putem noi sa ne dam cu parerea despre ce a trait altcineva in inima lui?
Oricine se roaga din suflet poate misca inima Lui Dumnezeu,primi raspuns si poate trai miracole in viata sa,indiferent de ce religie apartine.
Eu din pacate,am ajuns la concluzia ca noi oamenii,mai mult vorbim,filosofam si ne batem in orgolii pe teme religioase,decat incercam sa traim realitatea divina.Iar cand un altul,mai ales si strain de religia noastra,ne spune ca a trait o astfel de experienta in sufletul sau...ne uitam la el ori ca la un impertinent,eretic ori ca la unul mai sarac cu duhul...

În primul volum al Filocaliei exista un extraordinar text al Sf. Antonie, pe care as dori sa vi-l citez:

“Dumnezeu este bun, nepatimitor si neschimbator. Dar cineva care crede Dumnezeu nu se schimba, se poate totusi mira cum se poate ca Dumnezeu sa se bucure pentru cei buni, sa arate mila celor care-L cinstesc, sa-i paraseasca pe cei rai si sa fie mâniat pe pacatosi. La aceasta trebuie raspuns ca Dumnezeu nici nu se bucura, nici nu se mânie, caci acestea sunt pasiuni omenesti; nici nu se lasa înduplecat de darurile celor care-L cinstesc, caci aceasta ar însemna ca este influentat de placeri. Nu este corect sa spunem ca El simte placere sau neplacere fata de conditia umana. El este bun, binecuvânteaza pe oameni si nu face nici un rau, ramânând acelasi întotdeauna. Pe de alta parte, noi oamenii, ne unim cu El daca ramânem buni, asemanându-ne cu El, dar ne despartim de El daca devenim rai, pierzând asemanarea cu El. În sfintenie ne lipim de El; prin rautate, Îl facem dusmanul nostru. El nu se mânie pe noi într-un mod arbitrar, ci pacatele noastre sunt acelea care împiedica lumina Lui sa straluceasca peste noi si ne expun demonilor care ne chinuiesc. Daca prin rugaciune si acte de mila ne eliberam din pacat, aceasta nu înseamna ca L-am convins pe Dumnezeu si L-am facut sa se schimbe, ci ca prin actele noastre si prin întoarcerea noastra catre Divinitate ne-am vindecat de rautate si ne putem din nou bucura de relatia cu El. A spune deci ca Dumnezeu îi paraseste pe cei rai este ca si cum am spune ca soarele îi paraseste pe cei orbi.” (Capitolul 150). (Capitolul 150).

incadrati textul intre http://i39.tinypic.com/2upb9du.jpg

multumesc frumos, dar nu mai pot edita mesajul(nu stiu de ce)

In dreapta mesajuli ai #591...dai aici click, ti se deschide o noua fereastra si dreapta jos ai edit.

va pricepeti

Sunt de acord,Dumnezeu nu este altceva decat iubire,este insasi radacina din care am plecat si catre care tindem cu totii,mai mult sau mai putin constient sa ne intoarcem,cu toate ca El este omniprezent in viata si sufletul nostru.Nu El ne osandeste,ci noi suntem proprii nostri dusmani.Dumnezeu ne vorbeste fiecaruia intr-un mod aparte,unic pentru fiecare si care atinge sufletul,ne vorbeste prin inima,intr-un limbaj specific acesteia.
Asa ca nu este nimic de mirare,daca cineva simte ca Dumnezeu l-a mangaiat in timpul rugaciunii, s-a bucurat ori ,asa cum spunea colegul de forum ca "a miscat inima Lui".
Vorbim de un dialog interior,extrem de personal,unic pentru fiecare in parte si in care se poate petrece orice,un dialog care inmoaie inimile si aduce de multe ori lacrimile pocaintei care topesc acea pacla de pacate,lasand din nou lumina divina sa straluceasca in sufletul omului respectiv.

Domnul fie laudat!
Inainte de toate tin sa va multumesc pentru cuvant, pentru impartasire. Pentru mine, aratati aici incredere in semeni, aveti curajul de a va expune anumite convingeri si experiente personale in ciuda posibilelor interpretari curioase sau chiar a unor replici cu totul nepotrivite. Admir aceasta pozitie a dumneavoastra. Incerc si eu, dealtfel, sa practic ceva asemanator, mai bine sau mai prost...
Eu cred ca inaintea oricaror altor demersuri, dezbateri, dialoguri este important sa deprindem comunicarea minimal respectuosa, cu o minima consideratie fata de interlocutor. Mai ales cand avem o pozitie opusa in anumite chestiuni!
E usor sa fim amabili cu acela care ne canta in struna. Reusim oare acelasi lucru cu un oponent? Aici e un test pe care adeseori il picam. In fine... Multumesc pentru incredere, pentru marturisire.
Acum va destainui, la randul meu, o parte din convingerile si experienta mea.
Nu pot vedea nici un act omenesc desprins de prezenta, uneori si de participarea Domnului. Consider ca inclusiv la savarsirea pacatului Domnul este, intr-un anumit fel, prezent. Ce voiesc a spune cu asta? Domnul stie! Vede! Ingaduie! Nu spun insa ca binecuvinteaza, ca "ajuta" etc. Dar pe toate le vede, oricat ne-am iluziona ca suntem pititi cumva dupa vreun zid, de pilda ascunsi intre oasele tamplei sau ale toracelui... Nu, nimic nu ramane ascuns Celui care cerceteaza inima si rarunchii. Domnul este aici, acum, cand tastez aceste cuvinte. Este si acolo unde sunteti dumneavoastra in clipa aceasta. Domnul este pretutindeni!
Cat priveste credinta, nadejdea, dragostea: mai ales acestea, mai ales ele, acestea sunt deja lucrari teandrice, sunt fapte impletite intre duhul omului si Duhul Sfant. In masuri diferite, functie de persoana mea, de toate ale ei, Domnul participa la rugaciunea mea, la credinta mea, la nadejde, la dragoste.
Fiecare act al meu, in privinta celor trei amintite de Dumneavoastra - credinta, nadejdea si dragostea - este realizat de mine si de Dumnezeu in impreuna-lucrare. Daca am o oarecare credinta, fie si aceasta este dar de la Dumnezeu, este lucrare a Lui in mine. In nici un caz nu este bunul sau rodul meu exclusiv. Iar aceasta lucrare se face pe un morman de necredinta, de indoiala, de mirari si neintelegeri etc. Sunt, prin urmare, extrem de neincrezator fata de cei care afirma raspicat sau lasa sa se inteleaga ca in ei, in persoana lor, credinta e deja o chestiune care nu se mai discuta. Cu totul fals acest lucru! Asa consider. De aceea, "Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!" este un cuvant care descrie o stare de fapt! Universal umana! Intreaga lucrare a pocaintei, intreaga dinamica, tocmai de aceea si este dinamica, miscare, triectorie rezultanta a unor complexe vii de forte deseori divergente: deoarece in om lupta permanent credinta cu necredinta. O spun din cercare, din observatie indelungata si minutioasa, din intelegerea ispitelor si caderilor, din experimentarea harului, din practica Spovedaniei, din marturiile cuviosilor etc. Totul striga despre acest adevar indiscutabil. Sunt asadar mirat cand intalnesc oameni care par a nu avea indoieli asupra credintei lor... Oare? Oare? Oare?... Eu cred ca in clipa cand am incetat sa strig "ajuta necredintei mele!", sunt un om mort. Duhovniceste vorbind. Sau, poate, sunt abia atunci eliberat de conditia de om aflat in trup. Intre aceste doua extreme - unirea deplina in duh cu Domnul si parasirea deplina a omului de catre har, intre aceste extreme practic imposibile fara "mana" Domnului, decurge viata duhovniceasca a tuturor crestinilor.
Nadejdea este o treapta care se dezvolta, ca sa spun asa, mai tarziu... Adica pe temeiul lucrarii credintei (prin incercari, ridicari si caderi, experimentari ale harului etc.), apare si nadejdea. Ea vine doar prin cunoastere. prin lamurire. mai tarziu, asadar... Pericolul aici este sa avem o nadejde "din cap", imaginata, cu valoare de parere preconceputa, de prejudecata etc. Asta nu e nadejdea de care pomenea Pavel. Asta e psihologie a religiei, se preda in scoli la disciplina psihologie (sunt de meserie profesor de psihologie). Total paralel cu viata duhovniceasca.
Dragostea (pe care o canta Pavel) este nivelul cel mai rar atins in viata crestinului. Clipe de dragoste, da, poate au unii. Dar foarte rar... Parintele Sofronie descrie in pagini tulburatoare aceste "accidente" fara egal, aceste intamplari minunate care sunt daruri de nespus in viata omului nevoitor: clipele de traire a dragostei duhovnicesti. Au spus-o si altii, in fel si chip, exista o literatura imensa pe aceasta tema.
Este o iluzie extrem de paguboasa, consider eu unul, sa ne credem traitori ai dragostei pe care o canta Pavel. Cred ca pur si simplu visam, deliram un pic, in fine, tanjim si noi, copii ai Domnului, nazuim, nazuim... E de inteles si e foarte bine...:) Numai sa ne dam seama cum si cine suntem in realitate! Dar sa credem ca chiar o avem... O, Doamne, doar cand voi fi mucenic, doar cand sangele meu va fi intrepatruns cu Sfant Sangele Tau... Atunci da, voi cunoaste dragostea si voi putea sa comunic, da, ca am dragostea din Corinteni sau din alte epistole ale lui Pavel.
Experientele pe care le-ati trait la rugaciune nu voiesc sa le comentez eu, nu s-ar cuveni sub nici un chip... Nadajduiesc ca sunt lucrarea harului in dumneavoastra. Si va urez aceasta, cu toata dragostea mea omeneasca, lumeasca, singura la care am acces acum, in conditia mea actuala.
Ca ortodox insa, sunt incredintat ca aceste dimensiuni ale vietii crestine nu pot fi rupte de Sfintele Taine. Sub lucrarea Tainelor toate sunt altfel (o spun din experienta, am experimentat rugaciunea si in afara de.., si sub Taine): si rugaciunea, si credinta, si nadejdea si dragostea (cata si cum o fi).
Deoarece eu am aceasta experienta a vietii in Biserica, deoarece am o oarecare practica ortodoxa in Biserica, posed, iata, un termen de comparatie: in afara Tainelor si sub lucrarea lor.
Nu voiesc cu nici un chip sa va par rautacios sau, Doamne fereste, arogant. Nu va vorbesc de sus, nu consider ca am vreun ascendent asupra dumneavoastra. Mi-e si rusine ca scriu, deja, in acesti termeni... Dar voiesc sa ma intelegeti bine, cu onestitate la onestitate: experienta duhovniceasca poate fi impartasita in mod consistent, pe inteles, doar de cei care au aceeasi inraurire. Cei care au primit Tainele se pot intelege cu adevarat intre ei, in cazurile fericite, desigur...:) (caci si aici sunt neintelegeri, din varii motive). Cei care nu au primit Tainele, iarasi se pot intelege intre ei. Cei care nu au primit inca Tainele se inteleg insa mai greu, sau deloc, in anumite privinte, cu aceia care au experienta Tainelor.
Putem vorbi cu toata bunavointa intre noi, putem dezbate inclusiv Scriptura si putem cadea de acord asupra multor lucruri, noicei de confesiuni diferite. E nevoie "doar" de bun simt, spirit camaraderesc, dragoste pentru aproapele. Dar comunicarea anumitor experiente va ramane totodeauna livresca, formala, intre confesiuni. Ea ramane, ca act intim, accesibila celor de aceeasi conditie.
Sper ca veti avea bunavointa de a va "strecura" pe firul subtire al marturisirii mele, printre obstacole inerente de tot soiul si de pretutindeni...:)
Cu recunostinta,
Cezar Ioan
Dumnezeu sa va ocroteasca, frate ploiestean...:)!

eu nu experienta o contraziceam, ci doar exprimarea

Multumesc pentru feedback. Cu ingaduinta dumneavoastra v-am adaugat in lista mea (mica) de prieteni. Fiti binecuvantat!

Ma bucur ca v-a "miscat" experienta mea in rugaciune, cat priveste exprimarea...iertare celor ce i-am tulburat cu ea. Asa sunt eu, mai plastic. Asa sunt si rugaciunile mele, sincere, directe si ... "miscatoare".