Trezvie

Tot ceea ce trebuie sa facem este sa constientizam ceea ce facem.

Iertatori

Daca ne putem ierta pe noi insine in toate ipostazele, intelegand ca suntem imperfecti, atunci ii putem ierta si pe semenii nostri in toate ipostazele.

Mai degraba pe noi insine in toate "ipostazele" decat pe semenii nostri in aceleasi "ipostaze"...si uite de aia suntem imperfecti...ca suntem "prea" de sine iertatori, repetand pana la obsesie aceleasi "idiotenii".

De obicei, omul se indreptateste pe sine sau isi trece cu vederea greselile, se face ca nu le vede, se arunca in altele, se impietreste fie in suferinta, fie in placeri...foarte rar iertandu-se cu adevarat pe sine.

Miscarea inimii inspre iertare este calda, delicata, cea mai frumoasa miscare launtrica din cate sunt.

Cand suntem in fata Lui Dumnezeu, noi deja trebuie sa ne fi iertat pe noi insine, sa-i fi iertat pe toti ceilalti semeni si sa asteptam si iertarea Lui Dumnezeu.

Persoana

Ce este persoana?
O identitate fara identitate.

Mantuire

Cuget deci exist.
Nu mai cuget, deci sunt complet liber.

Rugati-va neincetat!


Ne rugam neincetat, atunci cand toate actiunile noastre devin rugaciune.

O actiune oarecare este rugaciune, atunci cand in virtutea intentiei,
'binele actiunii' respective lucreaza mantuirea tuturor fiintelor.

Frica de moarte, o alta iluzie

Pentru ca omul se vede pe sine a fi 'ceva', are si frica de moarte.

Frica de moarte este doar una din consecintele 'nelepadarii de sine'.

Omul este pregatit sa moara atunci cand realizeaza ca in el nu are cine sa moara, ca 'esenta' care ar trebui 'sa moara' lipseste cu desavarsire.

Odihna activa

Ne odihnim profund atunci cand iL lasam pe Dumnezeu sa le faca pe toate, sa le implineasca pe toate, prin noi insine.

Chipul dumnezeirii in "eul cunoscator"


A iubi "aproapele" inseamna a iubi toata faptura, fara deosebire.

Caci nici o faptura nu este "departe" de inima noastra.

Caci in toti oamenii lumineaza lumina Domnului, straluceste chipul Lui Hristos.

Cum putem iubi dumnezeieste daca nu vedem dumnezeirea din fapturi?

Iubirea omeneasca are denivelari, preferinte, nu straluceste cu putere in toate directiile.

Pe unii ii indrageste, pe altii ii uraste, pe altii ii nesocoteste.

Pentru ca ochii lumesti nu il vad pe Hristos in toate.

Paradoxul Invierii

In ortodoxie, esentialmente, nu exista "moarte".

Pentru ca nici Dumnezeu nu poate trece in nefiinta si nici sufletul in inexistenta.

Omul, odata intrat in existenta, este "condamnat la existenta". Fie in rai, fie in iad.

Deci nici Creatorul si nici creatia "om" nu tranziteaza granita inexistentei, fiinta fiind, de fapt, un continuum neintrerupt.

Forma, trupul nu este altceva decat un portal catre alt mod de fiintare.

A spune ca "Dumnezeu a inviat", fundamental, este un oximoron. O contradictie de termeni.

Invierea "trupului" are valoare pur simbolica - trecerea de la amorful spiritual la extazul iubirii in adevar (Duh&Adevar). Este demonstratie de putere absoluta care fascineaza si potenteaza credinta.

Sensul sugerat reflex este acela de Putere care poate trece din nefiintare in fiintare, din inexistenta in existenta.

Insa, daca acea Putere nu mai exista la modul absolut, Cine ia decizia sa intre din nou in existenta, sa prinda din nou Viata?

Moartea si Invierea intelese ca interfete ale existentei se afla intr-o pendulare paradoxala. Intelese ca interfete ale trupului fac parte fireste din acelasi continuum.

Gravitatie & imponderabilitate

Iubirea este o forma de gravitatie, in timp ce Libertatea o forma de imponderabilitate.

Cand una o genereaza pe cealalta este atinsa miscarea profunda in nemiscare sau viceversa.

Ploaie cereasca

Cate o picatura de ploaie pe fiecare frunza a planetei,
Cate un gand bun asternut in inima fiecarui om.

Varstele iubirii

De la iubirea plapanda care rasare atunci cand cineva ne zambeste sau mangaie,
De la iubirea care iubeste totul, strange totul in bratele sale,
La iubirea care, oriunde priveste, cunoaste totul pana la miez,
Si cauta sa salveze tot ceea ce a ramas de salvat.

Vazand prin ochii Lui Dumnezeu

Nu este suficient sa imploram ajutorul Lui Dumnezeu,
Ci odata ajunsi in inima Lui,
Sa privim prin ochii Lui toate fapturile.

Contemplatie osciland intre sinteza si particularitati

Ce este mai frumos la Dumnezeu?
Bunatatea, mila sau insasi frumusetea Lui?

Respect fata de Dumnezeu

Respectul fata de Dumnezeu este o combinatie de uimire si cutremur.

Ce ne uimeste mai mult?
Frumusetea lumii sau frumusetea Lui Dumnezeu?

Ce ne cutremura mai mult?
Sfarsitul nostru sau prezenta Lui Dumnezeu?

Nutrienti

Cand a creat lumea, Dumnezeu a lasat
Pamantul, apa si soarele pentru hrana trupului,
Si cuvinte… pentru hrana sufletului.

Strigare catre Dumnezeu

Orice perceptie cu care se hraneste sufletul, in afara de Dumnezeu, este cu adevarat suferinta.

Acesta este primul adevar.

Tot ceea ce experimentam in aceasta lume este in natura suferintei.

Suferinta o recunoastem doar atunci cand creste in intensitate.

Nu o recunoastem in formele sale subtile si foarte subtile (simpla manifestare a simturilor acestui trup stricacios).

Pentru ca nu suntem uniti cu Dumnezeu ea este intotdeauna prezenta in trupul si mintea noastra.

Ne hranim cu ea si o hranim, clipa de clipa.

Daca am vedea-o limpede - am striga neincetat, cu glas mare, de dimineata pana seara, catre Dumnezeu sa ne salveze.

Dar ea este dificil de vazut. Este un inamic invizibil care loveste mereu si mereu, fara incetare...Este samsara.

Botezul

Ce este “botezul”?

Botezul este acceptarea puterii Lui Dumnezeu in propriul continuum, deschiderea interiorului nostru catre slava Lui atotputernica, pentru a trece cu totul “din intuneric in lumina”.

Botezul are doua functii simultane: una este aceea de curatarea de pacate (ne face “mai albi decat zapada”) iar celalalta este umplerea cu putere.

Deci, curatenia interioara si puterea sunt efectele principale ale botezului.

Sunt foarte multe feluri de puteri. Dar puterea care vine prin botez este cea care poate savarsi cum trebuie lucrarile spirituale. Este singura putere care stie cum sa se roage curat.

Propria noastra putere mentala este una contaminata.

Fara puterea care curge de sus “nu putem face nimic”.


Tipuri de botez

Botezul exterior si botezul interior.

Botezul exterior este o anumita forma de ceremonie a carui functie este aceea de a initia botezul interior.

Chiar daca ceremonia se desfasoara conform canoanelor, fara asamblarea adecvata a conditiilor interne (credinta, smerenie, intelegerea propriilor pacate si efectele lor, intelegerea bunatatii Lui Dumnezeu si puterii Lui…) botezul interior nu se manifesta in plinatatea lui, nu se “aprinde”.


Tipuri de botez crestin

Acestea in principiu sunt doua
1.botez cu apa
2.botez cu Duh Sfant si foc

Botezul cu apa – este botezul exterior.

Apa prefigureza curatenia si puterea de viata care va curge in noi atunci cand vom fi umpluti de Duh Sfant. Nu are alta interpretare sau lucrare speciala in afara de acest inteles.

Botezul cu Duh Sfant este acela pe care il cauta adevaratul cautator

Desi interior nu este decat un singur botez, cel cu Duh Sfant, evanghelistul adauga expresia “cu foc” pentru a sublinia puterea teribila a acestuia.

Numai focul Duhului Sfant are puterea de a arde pana la mistuire multimea de pacate din firea noastra cazuta.

Doar acest foc curatitor poate sa inlature zgura care ne acopera si sa ne faca mai stralucitori decat aurul.

Cu aceasta putere de sus care lucreaza in noi toate pot fi savarsite perfect.

------------------------

Botezul curge in noi continuu. Fluxul sau nu se opreste, nu este limitat la un anumit moment de timp, la o anumita ceremonie.

Botezul este magistrala la care se adauga afluentii binecuvantarilor.

Masterchef

Pentru ca mancarea spirituala sa fie gustoasa si aromata,
are nevoie de anumite alimente si condimente, preparate si dozate corespunzator.

Nu toate mancarurile sunt bune la gust.

Unele sunt prea sarate, altele prea dulci, altele prea condimentate, altele insipide.

Ce naste gandul care cauta bunatatea in toate

Iubirea este parfumul deosebit care incepe sa se raspandeasca,
atunci cand contemplam adanc,
fie bunatatea Lui Dumnezeu, fie bunatatea oamenilor,
fie bunatatea tuturora.

Caci fara vederea bunatatii,
Iubirea nu este iubire,

Doar gandul sagetat de bunatatea altora,
Este mama buna a iubirii.

Cauza radacina a Samsarei

Budismul Mahayana are doua ramuri: Sutra si Tantra.

Din punct de vedere al Sutrei, cauza radacina a samsarei este parerea-de-sine, din care izvoraste iubirea-de-sine, insotita de toate celelalte miscari pacatoase.

Din punct de vedere al Tantrei, la baza manifestarii samsarei stau conceptiile ordinare si perceptiile ordinare.

Din perspectiva Tantrei, parerea-de-sine este doar o conceptie ordinara grosiera.

Ce sunt cele trei giuvaeruri?

= Buddha, Dharma si Sangha=

----------------------------------
Un Giuvaer Sangha este o fiinta care percepe direct, non-conceptual, vacuitatea - indiferent daca apartine micului vehicul budist (Hinayana) sau marelui vehicul (Mahayana) - prin extensie, indiferent de apartenenta religioasa sau taram existential.

Astfel de fiinte sunt denumite Nobile (Arya) sau Superioare – pentru ca poseda o cognitie corecta asupra naturii ultime a realitatii.

-------------------------------

Giuvaerele Dharmei sunt suma “cailor in adevar” si “despatimirilor in adevar”

“Caile in adevar” (true paths – 4th Noble Truth) - sunt virtuti unite cu intelepciunea realizarii directe a vacuitatii (de ex. renuntarea la cele lumesti, marea compasiune si bodhicitta).

Virtutile - care inca nu sunt unite cu intelepciunea realizarii directe a vacuitatii - nu sunt “cai in adevar”, insa sunt cai similare acestora. Produc efecte asemanatoare, dar lipsite de intelegerea naturii ultime a agentilor si proceselor.

“Caile in adevar” sau, altfel spus, “virtutile in adevar”, duc in cele din urma, la eliminarea completa a celor doua tipuri de obstructii: obstructiile in calea eliberarii si obstructiile in calea omniscientei.

Prin “despatimire in adevar” (true cessation – 3rd Noble Truth) – se intelege cel putin eliminarea obstructiilor in calea eliberarii sau, in cel mai fericit caz, eliminarea ambelor tipuri de obstructii.

------------------------

Un Giuvaer Buddha este o minte curata desavarsit, din care au fost eliminate complet toate pacatele (obstructiile / necuratiile) impreuna cu impresiile acestora.

-------------------------
Observatie:

Daca nestematele Buddha si Sangha pot fi concepute relativ usor – prin relationare la modul cum este conceputa ‘persoana’ - nestematele Dharmei sunt mai dificil de inteles. Pot fi accesate doar prin experienta meditativa.

Dharma, kharma etc. - indianisme, de altfel, acaparatoare intelectual de jur-împrejur 20 ani, minunate filosofic pentru tineri răzmeriți, filosofisme religioase, în definitiv, care te trimit undeva într-un spațiu celest SF de tip Carl Sagan și Stephen Hawking (adică, șoimul ce vrea să cucerească, pe rotile fără scop fiind – putea să-și aleagă o finalitate, de aceea, a ales-o pe cea mai la îndemână și, chiar d'aia, un biet nenorocit)....

NU mi-am terminat fraza de mai sus fiindcă tocmai asta e ideea: Dharma, kharma etc., suthra și karma suthra e doar o idee dintre cele mai fără-de-idei-idee prostie... Luați-o ca atare... și vedeți-mă drept prost ... Cei mai inteligenți nenorociți ce nu au parte de cineva cu dragoste să-i ia de-o parte...!

Rugaciunea in budism - Marea Rugaciune (Rugaciunea Mahayana )

--------------------------------------
De ce avem “rugaciune” in budism?

Rugaciunea este fundamentul budhismului mahayana. Este edificiul pe care sunt cladite toate practicile spirituale budiste, fara exceptie.

Nu exista nicio practica budista care sa nu-si traga seva din rugaciune. Nici macar una singura.

Budhismul mahayana apeleaza la rugaciune, pentru ca recunoaste ca aspirantul la libertate (prin adevar) nu poate sa realizeze ceva semnificativ doar prin el insusi.

Caci efortul exclusiv prin sine insusi este un cerc vicios care nu duce nicaieri. Este o ratacire perpetua. Cel ce se increde doar in sine, deja este pierdut.

Budistul recunoaste ca are nevoie de puterea binecuvantarilor si lumina inspiratiilor care vin de sus.

Caci fara inspiratie nu exista deschidere si luminare a caii, iar fara binecuvantare nu exista energie pura care sa sustina efortul mintii.

----------------------

De cate feluri este rugaciunea budista?

Rugaciunea este de nenumarate feluri: functie de cerere, de treapta rugaciunii, de exprimare…

Insa, toate rugaciunile pot fi clasificate in trei: rugaciuni mici, rugaciuni mijlocii si Marile Rugaciuni.

Este util sa stim cand apelam la o rugaciune mica, cand apelam la una mijlocie sau cand savarsim Marea Rugaciune.

Sesizand diferenta dintre acestea, dobandim, cu timpul, o intelepciune speciala iar rugaciunile noastre, fie ca sunt “mici”, “mijlocii” sau “mari” vor deveni foarte puternice.

Se spune ca rugaciunea este mica/medie/mare pentru ca face referire la harul/darul pe care ni-l intoarce Dumnezeu.

Harul pe care-l intoarce Dumnezeu intr-o rugaciune “medie” este mai mare decat cel intr-o rugaciune “mica”. Caci mintea se intinde cu iubire si la altii. Imbratiseaza cu dragoste si alte fiinte, nu doar propriul sine.

Marea Rugaciune intoarce din partea Lui Dumnezeu un har covarsitor asupra celui ce se roaga astfel, peste puterea noastra de intelegere/inchipuire.

Insa, pentru ca suntem imperfecti iar circumstantele in care ne aflam zi de zi sunt pline de obstructii si situatii imprevizibile, nu putem sa ne rugam mereu cu Marea Rugaciune.

Sunt unele momente cand trebuie sa apelam la mica rugaciune si altele cand trebuie sa apelam la rugaciunea medie.


Ce este o “rugaciune mica”?

“O rugaciune mica” implica un singur dialog, rugator – Dumnezeu (Buddha).

Aceasta este o slavire, multumire sau o cerere adresata lui Dumnezeu pentru propriile nevoi trupesti si spirituale. Nu este o rugaciune pentru nevoile si suferintele altora. Strigam pentru noi insine. Pentru propria salvare. Pentru propria miluire.

Ce este o “rugaciune mijlocie”?

“O rugaciune mijlocie” implica, de asemenea, un singur dialog, rugator – Dumnezeu, prin care rugatorul se roaga pentru alte suflete. Atentie! Chiar daca rugatorul se roaga pentru toate sufletele creatiei, este tot o rugaciune mijlocie – pentru ca implica un singur dialog - intre mintea rugatorului si mintea Domnului!

Ce este “Marea Rugaciune”?

Pentru a intelege Marea Rugaciune sunt nevoie de cateva explicatii suplimentare.

Sa intram putin in mecanismul intim de gandire al rugaciunii.

Rugaciunea este un proces care face apel la anumite forme de reprezentare mentala.

Elementele de reprezentare mentala de baza (invocari/actualizari mentale voluntare) sunt:

• prezenta Lui Dumnezeu in fata noastra;
• simtim ca Dumnezeu este Viu, Plin de Viata; nu este o prezenta formala, statica;
• ca ne Asculta cu mare atentie; ca toata mintea Lui Dumnezeu este concentrata la ceea ce spunem;
• ca Doreste din toata inima sa ne indeplineasca cererea;
• ca are Puterea sa savarseasca orice; chiar sa invie toti mortii.

In Marea Rugaciune elementele de reprezentare mentala sunt suplimentate astfel:

• prezenta tuturor fiintelor in jurul nostru; mai aproape de noi sunt persoanele apropiate noua, familia, prietenii, dusmanii; fiintele non-umane sunt concepute tot in forma umana (devasi, animale, fantome, demoni);
• aceeasi rugaciune pe care o adresam noi este rostita de fiecare fiinta in parte; toti intr-un glas adreseaza rugaciunea Lui Dumnezeu; nu spunem rugaciunea doar noi; ci sunt o infinitate de glasuri care se ridica catre Dumnezeu, “intr-un singur glas”; deci dia-logosul se transforma intr-un multi-logos, fara limite;
• o Mare Rugaciune incepe cu “eu si toate fiintele…” de exemplu “sa fim miluite”; deci fiecare fiinta se roaga pentru toate celelalte, in acelasi timp.

Marea Rugaciune este savarsita pentru toata faptura.

Nenumarate fiinte nu se pot ruga pentru ele insele: cele aflate in iad, cele necuvantatoare, cele care sunt in dureri, cele legate puternic de patimi.

Insa, prin Marea Rugaciune se dezleaga harul pentru toata faptura, fara exceptie.

Pentru ca Dumnezeu aude, vede si poate.

Prin Marea Rugaciune fiecare fiinta savarseste in chip tainic rugaciunea, chiar daca mintea ei acum nu este la Dumnezeu.

Fiecare fiinta primeste o lumina nevazuta. In chip neinteles, se deschide calea launtrica catre Dumnezeu, in inima fiecarei fapturi.

Si fiecare, la vremea ei, isi va aduce laudele si slavirea Celui care ridica din orbirea necunostintei, Celui care da Viata Vesnica.

Să mori tu....Cine-o zâs dorului dor, ăla n-o fost cuvânt ușor! D'aia ca li drag...

Inchinare in Duh

Ne inchinam asa cum trebuie Lui Dumnezeu cel Sfant,
Atunci cand noi insine devenim Sfinti.

Caci pana atunci, inima noastra nu stie exact ce inseamna “Sfant”,
Nu se aprinde de dragoste si respect asa cum ar trebui.

Un Sfant nu se poate lauda ca este Sfant,
Nu pentru ca nu este deontologic,
Ci pentru ca nu are, de fapt, ce lauda.
Pentru ca vede clar "nimicnicia" (vacuitatea) sinelui sau.

Avand propria moarte in fata, din cand in cand


Gandul (anticiparea) propriei morti este cel mai bun medicament de scadere a febrei mintii,
care naluceste cele lumesti.

Este biciul care descolaceste impresurarea grijilor,
Si risipeste amagirile demonilor.

Ce este inocenta?


Inocenta face diferenta intre mantuire si suferinta perpetua. Cel putin aceasta afirma Invatatorul.

Este cheia care deschide usile Imparatiei.

Una din caracteristicile esentiale ale inocentei este simplitatea.
Simplitatea este o unitate launtrica, o egalitate naturala in toate.

Toate simtirile sunt unite intr-o singura intelegere.

Mintea se intoarce in ea insasi in chip minunat si devine Una cu Cel ce este Pretutindeni.

Nicio furtuna, niciun tunet nu poate clinti apele mintii care au ajuns la limanul simplitatii. Niciun iad si nicio himera nu mai au putere acolo unde domneste linistea puritatii.

Multi chemati, putini alesi

Credinta are doua coordonate: cea catafatica care afirma – mai usor de accesat si inteles (accesibila tuturora: “multi chemati”) si cea apofatica care neaga – dificil de inteles, pentru ca obiectul negatiei, obiectul care trebuie negat in mod necesar, este dificil de surprins (“putini alesi”).

Demonii lenei: capcane pentru animale si sperietori de ciori

Demonii lenei au un singur scop - sa ne impiedice sa contemplam cuvintele Lui Dumnezeu, sa ne impiedice sa ne rugam Lui.

Psihologic vorbind, lenea este un factor mental caruia ii displace efortul spiritual.

In general, este de trei feluri
- lenea care se complace cu o stare de confort nelucratoare spiritual;
- lenea care ne atrage spre activitati placute dar lipsite de lucrare spirituala;
- lenea care ne descurajeaza daca vrem sa incepem o lucrare spirituala.

In primele doua cazuri, aceasta lene este ca o capcana pentru animale. Gustand din placerile lumesti, viata trece, iar moartea ne prinde in intuneric spiritual - orbi, fara vedere duhovniceasca.

In cel de al treilea caz, aceasta lene este ca o sperietoare de ciori. Nu are nicio putere efectiva sa ne opreasca, insa ne sperie ca pe niste pasari fara de minte.

Cugetari ORTODOXE !
 

Bătrânul Epifanie zicea: “Lecţiile pe care ţi le dă Dumnezeu sunt total diferite de cele pe care ţi le dau oamenii. Pentru noi, doi şi cu doi fac patru. Dar, pentru Dumnezeu, doi şi cu doi pot face cinci, sau şase, sau nu importă ce alt număr!”.

Antim, Bătrânul din Chios, spunea: “Fără voia lui Dumnezeu o piatră nu poate fi mişcată nici o frunză de copac nu se poate clătina ca să cadă pe pământ”.

Bătrânul Eusebiu, de la Frăţia Zoi, scria unui fiu de-al său duhovnicesc: “Atunci când Dumnezeu se îndepărtează de om, acesta, nu numai că se prăbuşeşte în tot felul de păcate şi nedreptăţi, dar el pierde şi credinţa. Dumnezeu te-a făcut creatura Sa şi, prin credinţa ta în El şi voinţa ta de a creşte după voia Sa, El te face copilul Său, prevăzând toate lucrurile ca un Tată plin de dragoste şi are grijă de viitorul tău ca tu să devii desăvârşit”.

Despre mijloacele pe care le întrebuinţează Dumnezeu pentru a-l ajuta pe om, Bătrânul Antim zicea: “Bunul Dumnezeu nu încetează să-i dea sugestii bune omului. Uneori îl luminează, alteori îi trimite o mângâiere prin intermediul unei persoane, alteori îi dă un semn. Mila nesfârşită a lui Dumnezeu se foloseşte de toate căile posibile pentru a-l apropia pe om de Sine şi a-l mântui”. Bătrânul adăuga: “Dumnezeu îl ajută pe om, fie printr-un părinte duhovnicesc pe care-l face să-l cunoască pentru a-l îndruma, fie printr-un înger care-l luminează, fie printr-un gând bun pe care îl sugerează, sau printr-o descoperire dumnezeiască pe care i-o acordă”.

Bătrânul Ieronim zicea: “Fiţi atenţi la felul în care vă petreceţi ziua de astăzi. Iar viitorul încredinţaţi-l Providenţei divine! Dumnezeu vă va ajuta. Ceea ce e cu voia lui Dumnezeu se va face! Nu vă chinuiţi mintea gândind la viitor. Dumnezeu va ajuta”.

Referitor la dragostea lui Dumnezeu pentru om, Bătrânul Antim, noul sfânt din insula Chios, sublinia: “Dumnezeu nu-i separă pe drepţi de păcătoşi nici nu-i compară pe cei răi cu cei buni. Albina, dacă găseşte un pic de zahăr pe o scrumieră, nu importă cât de murdară este aceasta, va lua zahărul pentru a face din el miere. Dumnezeu nu se uită dacă omul se găseşte în păcat sau în virtute, nici dacă este bun sau rău. El caută doar momentul în care să Se apropie pentru a-i veni în ajutor”.

Compendiu de psihologie budista

Definitii: mintea si factorii mentali

De ce sa nu credem lumii?

Pentru ca este inselatoare. Promite multe, ne hraneste cu iluzii care mai de care frumos ambalate, ascunzand, de fapt, suferinte teribile.

A ne increde binelui lumesc este ca si cum ne-am aseza confortabil intre falcile tigrului.

De ce sa credem Adevarului?

Pentru ca, asemeni unui Parinte, este sincer, ne daruieste un bine adevarat. Nepieritor.

Nu dezamageste.

Cele mai mari doua taine

Nestiind ce este Adevarul, cugetand la Adevar gasesti Adevarul.

Nestiind ce este Dragostea, cugetand la Dragoste gasesti Dragostea.

Iar in Dragoste gasesti Adevarul, si in Adevar Dragoste.

Rugaciune

Rugaciunea adevarata nu depinde de loc, de timp, de pozitia trupului, de activitate sau de cele din afara, fie zgomotoase, fie linistite.

Rugaciunea adevarata este cu o mare flacara, iar cea formala ca o scanteie, scaparata cand si cand.

Odihna

Fundamental nu exista actiune.
Cine intelege aceasta se odihneste.

Mecanica samsarei

Samsara are un caracter repetitiv in toate aspectele sale.

Atunci cand este realizata, repetitia poate fi transcensa.