|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
M-aș feri să compar monahismul cu căsătoria. Ambele sunt căi către Cristos. Punct. Spune Evanghelia (citez din memorie): să nu se uite cel ce mănâncă la cel ce nu mănâncă. Adică: nu fă comparație. Oricum, chemarea vine de la Dumnezeu, noi nu avem nici un merit, afară de acela de a răspunde chemării lui Dumnezeu. |
Citat:
|
Citat:
Catre toti fanaticii "castitatii": sa inteleg ca indrazniti sa sugerati ca Taina Casatoriei nue Taina, in tot ce este Biserica, de la catolici la ortodocsi, si de la anglicani la miafiziti?! Car fi un fel de pogoramant, o concesie facuta materiei vii si principiului placerii?!? Cred ca ereticii gnostici au momente de placere intensa percepand haosul asta total criptoeretic, acolo unde sunt ei acum, si unde se parlesc de secole bune. |
Citat:
|
Citat:
Ma intreb cum ar fi fost lumea fara ei? |
Citat:
M-am tot întrebat, am tot întrebat, și nu am primit încă nici un răspuns consistent: de ce a lăsat Dumnezeu să existe o perioadă de infertilitate la femeie, în cadrul unui ciclu? Dacă observăm bine, în înțelepciunea ei, Biserica a rânduit postul de la alimente și de la relațiile conjugale în atâtea zile ale anului, încât chiar dacă femeia ar fi fost permanent fertilă, mântuirea ar fi fost oricum asigurată. Din șapte zile, după legea ortodoxă, rămâne doar marțea și joia pentru relații conjugale. Asta în afara perioadelor oprite, după cum am spus. Iată însă că Dumnezeu vine și spune: Nu, femeia nu trebuie să fie fertilă în toată vremea. Ce discerne rațiunea noastră în acest caz? De ce trebuie să vadă mintea omului că te opui vieții, dacă integrezi ceva ce Dumnezeu însuși a lăsat oamenilor? E ca și când, altfel, aș spune: deși știu că Dumnezeu a lăsat noaptea pentru somn, eu nu vreau să fiu nevrednic și să mă opresc din lucru: eu voi lucra 24h din 24. |
Citat:
|
Citat:
Mai departe, cunosc nuanța dintre păcate comisive și omisive. Și, dacă practic metoda naturală (Rotzer), nu este pentru a-l pacali in vreun fel pe Dumnezeu (consider că toată formarea religioasă primită mă situează la un nivel mai consistent). Ci, evident, țin de cuvântul bisericii din care fac parte, dar sunt și convins de justețea poziției aceleiași biserici. "Seriis causis" de care se tot pomenește in legatura cu HV (Humanae Vitae) se referă mai degrabă, în opinia mea, la un drum de parcurs. Această enciclică a introdus, în același timp, conceptul de paternitate responsabilă, dar a atras atenția asupra necesității utilizării libertății în scopul mântuirii, care înseamnă răspuns pozitiv la chemarea lui Dumnezeu. Nu există o poruncă expresă referitoare la numărul de copii, iar diferența dintre generozități este percepută de Dumnezeu ca atare (vezi lucrătorii de la ora 5, 7, 11, care primesc în final aceeași simbrie). Trebuie doar să fim conștienți că fericirea pe care ne-a hărăzit-o Dumnezeu, promisă încă de pe acest pământ celor blânzi, curați cu inima etc (predica de pe munte), se atinge doar într-un anumit fel. Eu așa văd lucrurile, mai degrabă decât un act matematic lunar, în care să vezi dacă mai poți adăuga un copil pe listă. |
Citat:
|
Eu nu cred ca Sfantul Ioan Gura de Aur a spus asa ceva, este o interpretare gresita. Poate daca am citi fara sa scoatem din context si fara sa interpretam, am intelege altfel ce a vrut Sfantul sa spuna. Avem atatia Sfinti casatoriti...
|
Citat:
Să înceteze deci și ereticii de a se mai chinui zadarnic ca să trăiască în feciorie! Nu vor primi nici o răsplată! Nu pentru că Domnul e nedrept – ferească Dumnezeu! -, ci pentru că ei sunt răi și fără judecată. Pentru ce? Am demonstrat că omul care se ferește de a săvârși fapte rele n-are nici un merit; iar ereticii se feresc de căsătorie tocmai pentru că o socotesc rea. Cum vor putea deci pretinde răsplata, o dată ce se feresc să facă o faptă pe care o socotesc rea? După cum noi, creștinii, nu merităm cununi pentru că ne ferim să trăim în desfrânare, tot astfel nici ereticii nu merită cununi pentru că fug de căsătorie. Hristos, Care ne va judeca în ziua cea înfricoșată, le va spune: “Nu dau o cinstire deosebită celor care s-au ferit de a face răul; puțin preț are aceasta înaintea ochilor Mei! Dimpotrivă, dau moștenirea cea nepieritoare a cerurilor celor care au săvârșit toate faptele cele bune. Pentru ce voi, care socotiți căsătoria necurată și blestemată, pretindeți răsplățile cuvenite celor care au săvârșit fapte bune, o dată ce n-ați făcut altceva decât să vă feriți de o faptă rea și blestemată?”. Hristos rânduiește oile de-a dreapta(7), le binecuvântează și le primește în împărăția cerurilor, nu pentru că n-au răpit bunurile altora, ci pentru că au împărțit bunurile lor altora(8). Hristos primește în împărăția Sa pe cel căruia i-a dat cinci talanți; îl primește nu pentru că n-a împuținat talanții dați, ci pentru că i-a înmulțit, pentru că a adus de două ori mai mult decât i s-a dat(9). Nu încetați deci o dată, ereticilor, de a mai alerga în van, de a vă osteni degeaba, de a lovi și a bate cu pumnii în zadar în aer? De-ar fi numai în zadar! Căci nu e mică pedeapsa ca, după ce s-au ostenit atât de mult, după ce au așteptat răsplătiri mai mari decât oboselile lor, să fie rânduiți în vremea împărțirii răsplăților printre cei care nu primesc nici o cinstire. Este drept că Dumnezeu vrea ca toți oamenii să nu se căsătorească. Martor este Pavel, prin care vorbește Însuși Hristos: “Vreau, spune Pavel, ca toți oamenii să fie ca și mine”(10), să trăiască în înfrânare. Mântuitorul însă pe noi ne cruță; știe că “duhul este osârduitor, iar trupul neputincios”(11); din pricina aceasta n-a transformat dorința Sa într-o poruncă constrângătoare, ci ne-a lăsat să facem ceea ce vrem: să trăim în feciorie sau să ne căsătorim. Dacă fecioria ar fi fost o poruncă, o lege, nu s-ar fi bucurat de nici o cinste cei care-și păstrează fecioria, ci ar fi auzit din gura Domnului: “Ați făcut ceea ce erați datori să faceți!” (12), și nici n-ar fi fost iertați cei care se căsătoresc și nu-și păstrează fecioria, ci ar fi fost pedepsiți, ca niște călcători de lege. 10. I Cor. 7, 7. http://www.ioanguradeaur.ro/542/despre-feciorie/ |
Continuare din acelasi tratat
. Aș putea fi însă întrebat: - Dar tu, ortodoxule, nu interzici căsătoria?
- Ferească Dumnezeu să ajung să grăiesc o astfel de nebunie ca tine! - Cum? Nu sfătuiești și tu, nu îndemni și tu pe oameni să nu se căsătorească? - Da, asta o fac, pentru că sunt convins că fecioria este treapta superioară căsătoriei. Spunând aceasta nu osândesc căsătoria, n-o pun între faptele rele, dimpotrivă o prețuiesc nespus de mult. Căsătoria este un post al castității pentru cei care se folosesc de căsătorie cum trebuie. Căsătoria nu dă voie firii omenești să se sălbăticească. Căsătoria pune traiul legiuit între un bărbat și o femeie ca un zid de apărare de care se sfărâmă toate valurile poftei, prin acest trai legiuit dobândim multă liniște și o păstrăm. Sunt unii oameni care n-au nevoie de siguranța dată de căsătorie; în locul ei, aceștia își potolesc înverșunarea prin posturi, privegheri, culcări pe pământ și prin multe alte nevoințe pustnicești. Pe astfel de oameni ii sfătuiesc să nu se căsătorească, dar nu-i opresc să se căsătorească. Deosebirea între sfat și oprire este tot atât de mare cât de mare este deosebirea între constrângere și libera alegere. Cel ce sfătuiește lasă celui care-l aude libertatea de a urma sau nu sfatul lui; cel care oprește îi răpește această liberate. În afară de aceasta, când eu sfătuiesc pe cineva să nu căsătorească, nu spun că este rea căsătoria, nici nu osândesc pe cel ce nu se lasă convins. Tu însă hulești căsătoria, spui că este rea; iei rolul de legiuitor, și nu de sfătuitor, și, ca atare, urăști pe cei pe care nu-i convingi. Eu nu-i urăsc; admir pe cei care se înscriu la această luptă a fecioriei, dar nu osândesc pe cei care rămân în afara luptei. Atunci aș avea dreptul să osândesc pe cineva, când alunecă spre un rău recunoscut de toți ca rău. Dar n-am nici un drept să osândesc pe un om care se mulțumește cu un bine mai mic pentru că nu poate atinge un bine mai mare; el singur se lipsește de lauda și de admirația cuvenită celui care a îmbrățișat binele cel mare, fecioria! Cum poți să-mi spui că opresc căsătoria, când nu osândesc pe cei căsătoriți. Opresc desfrânarea, adulterul, dar nu căsătoria. Osândesc pe desfrânați, pe adulteri și-i alung din sânul Bisericii; dar nu încetez de a lăuda pe cei căsătoriți, dacă trăiesc cu înțelepciune. Prin urmare, din concepția noastră asupra căsătoriei rezultă două câștiguri: unul, că nu hulim creația lui Dumnezeu; al doilea, că nu înjosim fecioria, ci, dimpotrivă, o facem cu mult mai sfântă. 10. Cel care hulește căsătoria răpește și slava fecioriei. Cel care laudă căsătoria pune în lumină și mai mult minunăția fecioriei și o face mai strălucită |
Foarte multumesc pentru selectii, Ana Maria! Cu totul oportune, consider si eu.
Domnul fie laudat! |
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Clar este altceva: că, în Biserica Catolică, situația normală este atunci când un cuplu dă curs iubirii matrimoniale fără a se îngriji de depărtarea de zilele cu roșu în calendar și fără a cerceta mucusul cervical al nevestei. Pentru motive grave (așa spune enciclica) se poate proceda astfel. Aceasta este o situație de excepție. Citat:
|
O , dar sunt sfinti casatoriti multi , de la cei mai mari Dumnezeiestii Parinti Ioachim si Ana pana la multi altii de care citim in vietile sfintilor iar pe unii si in viata i-am vazut , casatoria e o taina fara prihana , se poate trai desavarsit nimeni nu te opreste . Am citit in vietile sfintilor de unii care tineau jar in patrafir iar ea in haina si ingerii le ungeau patul cu miresme.
Cat despre Sf Ioan Gura de Aur din contra spune ca relatia sot sotie e mai stransa decat Ava ucenic si e normal din cauza tainei care ii face un trup si le permite sa simta unul pentru altul ca mai bine sa traiasca iubirea de aproapele. Revenind la placeri , ele sunt vibratii unde diverse mai mult sau mai putin armonice , placute dar toate sunt bipolare fie ca sunt spirituale sau materiale .Cele spirituale sunt mult mai fine decat cele materiale dar si ele sunt in spatiu si timp fiind produse de lucruri si corpuri care vorba vine sunt nemateriale , nu exista asa ceva Sf. PArinti spun clar ca doar Duhul Sfant , este fara forma si imaterial desavarsit , celelalte duhuri , spirite , umane si ingeresti sunt doar superfine eterice dar o masa neglijabila si volum ocupa un loc in spatiu. Domnul este insa cu totul si cu totul altceva si neasemanat , nevibrational nemiscat neclintit absolut sublim perfect fara umbra de schimbare mutare de aceea Sf Arhanghel Mihail cu strigarea "Cine este ca El ?" ( M I- KA - EL ) a oprit nebunia intoarcerii fapturii catre sine care este radacina raului si anormalitatii adica sa iubesti mai mult orice altceva decat pe Dumnezeu , creatia inaintea Creatorului. Deci simtirea Harului , care este radiatia necreata ( nu creata cum gresit afirma catolicii iar Sf. Simeon Noul Teolog le dovedeste eroarea ) a fiintei dealtfel intangibile a Domnului , este singura careaia I se cuvine adorare si desavarsita dorire ca doar El poate da pace prin stabilitatea Sa si linisti, satura, bucura deplin, fara plictiseala fiind infinit . Cand inima se indreapta cu toata dorirea sa cum e normal catre El atunci restul placerilor si defatarilor sunt in normalitate si ele , toate vibratiile se armonizeaza intr-o simfonie iar maneaua piere ca fumul si ca ceara de la fata focului. |
Citat:
|
Citat:
Cred ca aceste texte sunt atat de dificile si de profunde incat sunt foarte greu de inteles. Nu pretind ca eu le inteleg perfect, dar sa ii lasam si pe altii de aici mai luminati ca mine sa spuna daca ei au inteles ca placerea este un lucru rau in sine, o spoiala numai, sau un lucru bun in sine care poate fi folosit ca momeala. Un lucru creat de Dumnezeu, ca frumusetea, de exemplu, si stim bine ca si frumusetea poate servi ca momeala. |
Citat:
|
Citat:
Oare Simon cizmarul, om casatorit cu familie, copii, care muncea in meseria sa... toate savarsindu-le cu dragoste nadajduind in mila si harul lui Dumnezeu, toate avand un singur scop: mantuirea; bucurandu-se de toate: casatorie, munca... gustand din placerile firesti ale casatoriei si ale muncii... oare nu era mai bineplacut lui Dumnezeu decat Sfantul Antonie cel Mare (cel care nu gusta nici o placere senzoriala)? Oare nu l-a trimis Dumnezeu pe Sfantul Antonie sa invete naturaleta vietii umane, vietuirea fireasca de la acesta? Iata deci ca sfintenia, indumnezeirea in har este rodul firescului... fie in casatorie fie in monahism, iar "habotnicii" atat in casatorie cat si in monahism nu doar ca nu "gusta" hristificarea ci au toate sansele sa fie rapusi de slava desarta si de mandrie... piersandu-si mintile. Doamne ajuta. |
Citat:
La asta se reduc spusele tale de aici. Repet, o sfanta taina nu transforma ceva rau in ceva bun. Asta este imposibil. O sfanta taina reveleaza ceea ce Dumnezeu a creat, a intentionat (deci, static si dinamic era prezent in creatia Lui), dar din cauza pacatului stramosesc si a tot ce am adaugat noi fiecare de atunci, s-a 'stricat'. O sfanta taina 'repara' cee ace era stricat, nu pune o poarafa de 'acceptabil' peste ce este pacat si rau in sine. Taina casatoriei nu este o metoda de albire a sexului.. Si nu spune sfantul Ioan ca numai fecioria sfinteste. El crede ca fecioria este in principiu un bine mai mare, dar nu spune ca este un bine pentru oricine. Este un bine (fiind cale mai directa) pentru cine o poate alege si o alege din motive bune. Cum se vede in citatele date de Glykys, degeaba alegi fecioria daca o alegi din motive eretice.. A te feri de casatorie pentru ca crezi ca relatia trupeasca este in sine murdara este o idee eretica, condamnata de Biserica (s-a dat citatul in alta parte). Si casatoria ne ajuta sa ne sfintim. Ma mira ca tu, mama de copii si sotie de atatia ani, poti sa uiti toate ocaziile in care a trebuit sa te pui pe tine la urma, sa uiti de tine, sa jerfesti din dragoste pentru ai tai. Ocaziile in care ti-ai vazut mai bine pacatele si slabiciunile din cauza ca erai alaturi de sotul tau, oglinda ta. Din cauza ca iti pierdeai rabdarea cu copiii etc. Pai ocaziile astea de smerire di de jertfa nu sunt o cale de sfintire? Nu sunt o forma de rugaciune,d aca sunt traite in credinta? Din experienta mea, poti cadea mult mai usor in iluzii pseudospirituale daca nu ai alaturi un partener de viata realist care sa te aduca cu picioarele pe pamant si sa iti arate ca desi mergi la biserica si te rogi, esti plin de egoisme, manie ascunsa, rautati.. etc. Si asta smereste, iar smerenia este inceputul oricarei urcari duhovnicesti. |
Aseara am stat la o coada la peste si aveam in fata mea o batrinica . La un moment dat a trecut pe linga ea feciorul ei dar care nu a vrut sa i se alature . La insistentele maicasi acesta i-a raspuns :
"toate imi sunt ingaduite dar nu toate imi folosesc ; toate imi sunt ingaduite dar nu toate zidesc ... " Si s-a departat murmurind "iubi-te-voi Doamne " La un moment dat , batrina s-a intors catre mine si mi-a zis : "da, are dreptate, toate imi sunt ingaduite dar nici pe departe nu toate zidesc ! Chiar mi-a citit de dimineata fiica-mea despre viata Sf. Ioan Rusul , care multe zeci de ani a fost prizonier si rob la turci . Dar din cauza aceasta , din cauza lipsurilor, a nefericirii cit de mica , a nemingiierii trupesti sau chiar sufletesti din robie,nu a facut vreo depresie, nu a innebunit, nu a avut vreun inconvenient si nici nu a considerat ca fiind in aceasta stare nu a putut sa-l slujeasca pe Dumnezeu ! Nici vorba ! Ci auziti, a ajuns sfint . Si stati un pic , ca nu este singurul, nu am eu timp acum sa va povestesc cite mi s-au citit mie despre sfinti si oameni simplii care s-au mintuit fara a simtii nevoia neaparata de vreo fericire ori sa se plinga ca li s-au ridicat dreptul la pacat ci din contra , renuntind la placeri! Iar eu , cu bucata de peste in gura, ori la ceva vreme, cu somacul doldora de peste , ori chiar la 4-5 ore dupa ce manininc si cind imi revine iarasi pofta sa o iau de la capat, cred ca voi sluji drept pe Dumnezeu si voi putea cinta ca si baiatul "iubi-te-voi Doamne" ? Avea dreptate : toate imi sunt ingaduite , dar nu toate zidesc ! Si atunci, ce facem noi aici ? " S-a intors si a parasit rindu-l lasindu-ma si pe mine pe ginduri ! Ei, daca ar fi venit Sf. Ioan Gura de Aur atunci ca sa vorbeasca cu noi , ori macar Sf. Vasile cel Mare , ori macar Sf. Ioan Damaschin , sau hai, macar sa fi venit gheronul Cleopa atunci , in clipa aceea la noi la coada, pai as fi crezut cu tot sufletul si eu , dar asa , numai din gura unui om pacatos ... nu pot sa cred ! Si astfel am ramas pe ginduri pina ce mi-a venit rindul , am cumparat , am mers acasa , am preparat pestele , m-am bucurat de el si m-am desfatat cu trupul iar cind m-am ridicat de la masa am dat slava lui Dumnezeu ca este tare bun si ca are grija de mine ! Saraca babuta , cum s-a inselat ea si s-a flaminzit degeaba , ca doar de aceea a dat Dumnezeu toate pe pamint , ca sa ne bucuram de ele ! Daca nu era de la El , nu apareau toate acestea pe lume ... |
Citat:
Spre exemplu cand mergem la Sfanta Liturghie cand ne Impartasim ne bucuram cu toata persoana noastra: psiho-somatic, duhovniceste. Intr-adevar, contemplatia duhovniceasca mistica nu are nevoie de cele somatice... insa nu pot vorbi despre acestea pentru ca nici nu le-am trait si nici... De aceea cineva cu experineta contemplativa duhovniceasca este binevenit sa ne impartaseasca aceste placeri exclusiv duhovnicesti. Doamne ajuta. |
Citat:
Doamne ajuta. |
Citat:
Bine ai subliniat ca trebuie taiate poftele (fie de placere fie de durere) adica nefirescul... si nu placerea fireasca sau durerea fireasca. Consider ca noi oamenii doar ajutati de harului Dumnezeu, doar intru Hristos Iisus putem vietui firesc (atat pisho-somatic cat si duhovnicesc). Doamne ajuta. |
Citat:
Din nefericire sunt multi care cosidera ca placerea sexuala este "mama tuturor relelor"... pentru acestia frigiditatea, impotenta (masculina si feminina) este "calea" spre sfintenia garantata. Doamne ajuta. |
Eugen7
A , pai cu cizmarul acela era o taina mare .Nu spune cate placeri senzoriale avea el sau nu avea Antonie asta nu stim dar stim de ce il intrecea pe Sf Antonie cel mare : pentru ca statea si se uita la fiecare om ( probabil nealegand "ereticii" agarenii etc ) si zicand " si acesta se mantuiesta iar eu pier" .Lucrare deosebit de grea, cea mai grea posibila pe care au avut-o doar sfintii mari gen Siluan , e iadul deznadejdii sfintitoare al smereniei desavarsite care este periculoasa pentru noi ca din asta se pot pierde mintile. Pogorare la iad de viu nu oricine face asa ceva. A propos de placerile sfintilor , la un mare sfant ajunge un om si spune ca asa buna mancare avea si asa gust cum el in viata lui nu a simtit ( o mancare obisnuita era cu ceapa paine etc ), caci cuviosii curatindu-se traiesc placerile senzoriale mult mai intens decat noi dar o intensitate lina inocenta, pur si simplu au senzorul neprafuit , degeaba peisajul e frumos da ai cataracta. Sa nu-i compatimim pe sfinti ca ei au de toate , noi n-avem si ni se pare ca avem. |
Citat:
Doamne ajuta. P.S. Din cate am inteles pana in prezent (conform filocaliei dar nu exclusiv) cu demonii mandriei si ai slavei desarte (precum si derivatii ale acestora ca trufia...) nu se poate lupta altfel decat prin smerenia totala si onesta ce nu este posibila decat tinandu-ne doar mintea (si nicidecum persoana) in iad (insa nicidecum in interactiunea cu demonii...) Lupta cea adevarata se da pentru participarea la Sfintele Taine, la Sfanta Liturhgie... doar asa luptam eficient cu patimile, pacatele, duhurile necurate. Sporirea Bisericii inseamna sporirea harului si sporirea harului inseamna sporirea imparatiei lui Dumnezeu in detrimentul imparatiei duhurilor demonice... |
De acord si eu cu completarea dvs.
Sa ajute Domnul si cu faptele ca la teorie ne-am inteles |
Citat:
|
Citat:
Unul dintre cei mai elocventi dintre acesti sfinti este Sf. Ioan Gura de Aur, caruia insusi Sf. Petru ii soptea in ureche ce sa scrie, urechea aceasta existand si astazi sub forma de moaste. Dumnezeu nu a ingaduit sa putrezeasca urechea care a fost atinsa de Duhul Sfant. In concluzie, ceea ce am scris mai sus nu imi apartine, ci sunt cuvintele Sf. Ioan Gura de Aur, desprinse din cartea nou aparuta "Despre feciorie - Apologia vietii monahale - Despre cresterea copiilor" in Editura Institutlui Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane. Cred ca am cumparat-o de la Libraria Cretulescu din Piata Palatului. |
Citat:
|
Citat:
PS: tocmai ceea ce zici tu ca a spus Ioan Hrisostom contrazice Biblia |
Citat:
Da-mi te rog un exemplu de parere personala a Sf. Apostol Pavel. Sau nu ai citit ce spune Sf. Ioan Gura de Aur despre aceste pareri "personale" ale sfantului Pavel? Am scris mai sus, intr-una dintre postari. |
Citat:
Sigur ca, fiind cine este, parerea lui personala conteaza foarte mult. Insa el isi da seama ca in acest domeniu, depinde mult de viata fiecaruia si nu o spune ca pe o porunca dumnezeiasca, ci ca pe un sfat. Si sigur, Biserica recomanda casatoria unica, inclusiv in cazul ca unul din soti moare. Dar accepta si a acceptat intodeauna recasatorirea vaduvilor. In afara de preoti, unde se aplica sfatul sfantului Pavel. Iar in ceea ce priveste scrierile parintior Bisericii, ele trebbuie citite in ansamblu. Se poate intampla ca unul sau altul sa mai fi gresit. De exemplu, sfantul Ioan Gura de Aur nu credea ca Maica Domnului era fara de pacat personal. Idee care nu corespunde cu invatatura Bisericii, si nici cu a celoralti parinti. Dar asta nu il face mai putin admirabil. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 05:56:44. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.