Zaheu dovedeste ca este un cunoscator al legii Vechiului Testament, care cerea ca nedreptatea produsa sa fie reparata intr-un mod impatrit, nu printr-o simpla inapoiere a bunului respectiv.

Apostolul zilei: Totdeauna cuvântul nostru să fie precedat de o clipă de tăcere
 

„Nu vă faceţi voi mulţi învăţători, fraţii mei, ştiind că (noi, învăţătorii) mai mare osândă vom lua. Pentru că toţi greşim în multe chipuri; dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit, în stare să înfrâneze şi tot trupul. Dar, dacă noi punem în gura cailor frâul, ca să ni-i supunem, ducem după noi şi trupul lor întreg. Iată şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi împinse de vânturi aprige, sunt totuşi purtate de o cârmă foarte mică încotro hotărăşte vrerea cârmaciului. Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Iată puţin foc şi cât codru aprinde! Foc este şi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei. Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească, dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu şi Tatăl, şi cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa.“ (Iacov 3, 1-10

Evanghelia zilei: Dumnezeu aşteaptă de la noi roade bune
 

„Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu şi, privind toate în jur şi vremea fiind spre seară, a ieşit spre Betania cu cei doisprezece. Şi a doua zi, ieşind ei din Betania, El a flămânzit. Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; şi, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor. Şi, vorbind, i-a zis: "De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce". Şi ucenicii Lui ascultau. Şi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în templu, a început să dea afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat. Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu. Şi-i învăţa şi le spunea: "Nu este, oare, scris: Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari". Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui. Iar când s-a făcut seară, au ieşit afară din cetate. Dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis: "Învăţătorule, iată smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat". Şi răspunzând, Iisus le-a zis: "Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice".“ (Marcu 11, 11-23)

Evanghelia zilei: "Porunca iertarii"
 

Iisus a zis: „Adevarat zic voua ca oricine va zice acestui munte: Ridica-te si te arunca in mare, si nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea va zic voua: Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea. Iar cand stati de va rugati, iertati orice aveti impotriva cuiva, ca si Tatal vostru Cel din ceruri sa va ierte voua gresealele voastre. Ca de nu iertati voi, nici Tatal vostru Cel din ceruri nu va va ierta voua gresealele voastre.“ (Marcu 11, 23-26)

Apostolul zilei: Împărăţia cerurilor nu se cucereşte prin pledoarii rafinate
 

„Oare izvorul aruncă din aceeaşi vână, şi apa dulce şi pe cea amară? Nu cumva poate smochinul, fraţilor, să facă măsline, sau viţa de vie să facă smochine? Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce. Cine este, între voi, înţelept şi priceput? Să arate, din buna-i purtare, faptele lui, în blândeţea înţelepciunii. Iar dacă aveţi râvnire amară şi zavistie, în inimile voastre, nu vă lăudaţi, nici nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică. Deci, unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială şi orice lucru rău. Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică. Şi roada dreptăţii se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea.“ (Iacov 3, 11-18)

"Să nu avem impresia că cele rostite de Domnul Iisus Hristos în fragmentul evanghelic de astăzi au fost spuse la voia întâmplării! Puterea credinţei poate muta şi munţii din loc, şi tot credinţa este cea care-ţi deschide inima atunci când trebuie să ierţi. De asemenea, şi nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu şi puterea de a ierta celor ce ne greşesc pot face din noi adevăraţi fii ai lui Dumnezeu. Omul credincios are o altă viziune asupra celor din jur, asupra lumii şi a semenilor. El îşi pleacă genunchii în faţa lui Dumnezeu, cu nădejdea deplină în ajutorul Său, dar îşi întinde şi mâna celui ce i-a greşit, în semn de iertare. Mulţi dintre noi se întreabă până unde să meargă iertarea pentru cei ce ne greşesc. Şi apostolii L-au întrebat pe Mântuitorul acest lucru, iar răspunsul a fost următorul: iertarea nu are limite atunci când celui ce ţi-a greşit îi pare rău şi-ţi cere iertare. Însă să nu intervină formalismul. Cel ce-şi cere iertare să nu facă acest lucru doar cu vorbele, ci să aibă părere de rău din toată inima. Cel ce iartă, tot la fel trebuie să procedeze, adică iertarea să fie din tot sufletul. Să avem în vedere, în primul rând, cuvintele Domnului Hristos: de nu veţi ierta voi, nici Tatăl vostru Cel ceresc nu vă va ierta greşelile voastre. Deci iertarea Tatălui ceresc este în strânsă legătură cu disponibilitatea noastră de a ierta. Din smerenie ne cerem iertare, din smerenie iertăm. Să avem puterea şi curajul de a cere iertare asemenea fiului risipitor. Să iertăm aşa cum numai o inimă de părinte poarte ierta. "

Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu.

[COLOR=#800080][/COLOR][COLOR=#800080][/COLOR]
2Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. <A name=3.3>
3Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
[COLOR=#800080][/COLOR]
4Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.
[COLOR=#800080][/COLOR]
5De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
[COLOR=#800080][/COLOR]
6Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.
[COLOR=#800080][/COLOR]
7Din numărul lor eraţi şi voi odinioară, când trăiaţi în aceste păcate.

8Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, care v-ar putea ieşi din gură.
[COLOR=#800080][/COLOR]
9Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
10şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.
[COLOR=#800080][/COLOR]
11Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.
[COLOR=#800080][/COLOR]
12Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.
[COLOR=#800080][/COLOR]
13Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
[COLOR=#800080][/COLOR]
14Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.
[COLOR=#800080][/COLOR]
15Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.
[COLOR=#800080][/COLOR]
16Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
17Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
18Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul.
[COLOR=#800080][/COLOR]
19Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele, şi nu ţineţi necaz pe ele.
[COLOR=#800080][/COLOR]
20Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului.
[COLOR=#800080][/COLOR]
21Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.
[COLOR=#800080][/COLOR]
22Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti; nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii care vă temeţi de Domnul.
[COLOR=#800080][/COLOR]
23Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni,

24ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos.
[COLOR=#800080][/COLOR]
25Căci cine umblă cu strâmbătate, îşi va primi plata după strâmbătatea, pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului.

Evanghelia zilei: Cel care vrea sa fie mai mare sa slujeasca celor mici
 

"Şi au venit în Capernaum. Şi fiind în casă, i-a întrebat: <<Ce vorbeaţi între voi pe drum>>? Iar ei tăceau, fiindcă pe cale se întrebaseră unii pe alţii cine dintre ei este mai mare. Şi şezând jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: <<Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor>>. Şi luând un copil, l-a pus în mijlocul lor şi, luându-l în braţe, le-a zis: <<Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din aceşti copii pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine>>. Şi I-a zis Ioan: <<Învăţătorule, am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi>>. Iar Iisus a zis: <<Nu-l opriţi, căci nu e nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată, degrabă, să Mă vorbească de rău. Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi. Iar oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-şi va pierde plata sa>>." (Marcu 9, 33-41)

Pentru ei shi de la Cei Trei Ierarhi asemenea celor trei tzari Române
 

Ridica-voi ochii

[SIZE=1]([/SIZE][SIZE=1]am furat de pe un site
[/SIZE][SIZE=1]sper sa nu se supere auotoarea/autorii)[/SIZE]

Ridica-voi ochii mei la Ceruri
De unde va veni ajutorul meu
Ajutorul meu de la Dumnezeu
Cel ce a facut Cerul si Pamantul
Ajutorul meu de la Dumnezeu
Cel ce a facut Cerul si Pamantul.

Catre Domnul pasii mei voi duce
Si legea Lui va fi indreptarea mea
Indreptarea mea de la Dumnezeu
Cel ce a facut Cerul si Pamantul
Indreptarea mea de la Dumnezeu
Cel ce a facut Cerul si Pamantul.

Ridica-voi ochii mei la Ceruri
De unde va veni Mantuirea mea
Mantuirea mea de la Dumnezeu
Cel ce a facut Cerul si Pamantul
Mantuirea mea de la Dumnezeu
Cel ce a facut Cerul si Pamantul.

Evanghelia zilei: Crestinii sunt lumina lumii.
 

"Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor." (Matei 5, 14-19)

Cat de frumos "ca ei vazand faptele voastre sa slaveasca pe Tatal vostru cel din ceruri". Ca dovada ca sfantul a ajuns la transparenta fata de Dumnezeu, prin El se descopera Dumnezeu, ca iradiere a luminii dumnezeiesti prin sfinti. Iata dovada ca cinstirea sfintilor nu este idolatrie, ma bucur de lumina soarelui care trece prin geamul transparent, sfantul nu este ca un zid in care ma opresc ci ca un geam sau o fereastra, privesc dincolo.

Apostolul si Evanghelia zilei:31ian2009
 

„Luaţi seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmaţi cele bune unul faţă de altul şi faţă de toţi. Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi. Duhul să nu-l stingeţi. Proorociile să nu le dispreţuiţi. Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine; feriţi-vă de orice înfăţişare a răului. Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.“ (I Tesaloniceni 5, 15-23)

Iisus a spus: „Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte. Căci cele fără de minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: &laquo;Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui!&raquo;. Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor. Şi cele fără de minte au zis către cele înţelepte: &laquo;Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre&raquo;. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: &laquo;Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi&raquo;. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: &laquo;Doamne, Doamne, deschide-ne nouă&raquo;. Iar el, răspunzând, a zis: &laquo;Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi&raquo;. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.“ (Matei 25, 1-13)

8Nu vă temeţi, şi nu tremuraţi; căci nu ţi-am vestit şi nu ţi-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi Îmi sunteţi martori! Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta!
[COLOR=#800080][/COLOR][COLOR=#800080][/COLOR]
9Cei ce fac idoli, toţi sunt deşertăciune, şi cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mărturisesc lucrul acesta: n-au nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămână de ruşine.
[COLOR=#800080][/COLOR]
10Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu, sau să fi turnat un idol, şi să nu fi tras nici un folos din el?
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
11Iată, toţi închinătorii lor vor rămâne de ruşine, căci înşişi meşterii lor nu sunt decât oameni; să se strângă cu toţii, să se înfăţişeze, şi tot vor tremura cu toţii şi vor fi acoperiţi de ruşine.
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
12Fierarul face o secure, lucrează cu cărbuni, şi o făţuieşte şi-i dă un chip cu lovituri de ciocan, şi o lucrează cu puterea braţului; dar dacă-i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri.
[COLOR=#800080][/COLOR]
13Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, făţuieşte lemnul cu o rindea, şi-i înseamnă mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă. <A name=44.14>
14Îşi taie cedri, goruni şi stejari, pe care şi-i alege dintre copacii din pădure. Sădeşte brazi, şi ploaia îi face să crească. <A name=44.15>
15Copacii aceştia slujesc omului pentru ars, el îi ia şi se încălzeşte cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pâine, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se închină, îşi face din ei un idol, şi îngenunchiază înaintea lui! <A name=44.16>
16O parte din lemnul acesta o arde în foc, cu o parte fierbe carne, pregăteşte o friptură, şi se satură; se şi încălzeşte, şi zice: "Ha! ha!" m-am încălzit, simt focul!" <A name=44.17>
17Cu ce mai rămâne însă, face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunchiază înaintea lui, i se închină, îl cheamă, şi strigă: "Mântuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!"
18Ei nu pricep şi nu înţeleg, căci li s-au lipit ochii, ca să nu vadă, şi inima, ca să nu înţeleagă.
[COLOR=#800080][/COLOR]
19Nici unul nu intră în sine însuşi, şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică: "Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat-o: şi să fac din cealaltă parte o scârbă? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn?"
[COLOR=#800080][/COLOR]
20El se hrăneşte cu cenuşă, inima lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-şi mântuiască sufletul, şi să nu zică: "N-am oare o minciună în mână?"
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
21Ţine minte aceste lucruri, Iacove, şi tu, Israele, căci eşti robul Meu. Eu te-am făcut, tu eşti robul Meu, Israele, nu Mă uita!
[COLOR=#800080][/COLOR]
22Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat."
[COLOR=#800080][/COLOR]
23Bucuraţi-vă, ceruri! Căci Domnul a lucrat; răsunaţi de veselie, adâncimi ale pământului! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov, Şi-a arătat slava în Israel.
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
24Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Cel ce te-a întocmit din pântecele mamei tale: "Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfăşurat cerurile, Eu am întins pământul. Cine era cu Mine?
[COLOR=#800080][/COLOR]
25Eu zădărnicesc semnele proorocilor mincinoşi, şi arăt ca înşelători pe ghicitori; fac pe cei înţelepţi să dea înapoi, şi le prefac ştiinţa în nebunie.
[COLOR=#800080][/COLOR]
26Dar întăresc cuvântul robului Meu, şi împlinesc ce prorocesc trimişii Mei; Eu zic despre Ierusalim: "Va fi locuit", şi despre cetăţile lui Iuda: "Vor fi zidite iarăşi, şi le voi ridica dărâmăturile."

27Eu zic adâncului: "Usucă-te, şi îţi voi seca râurile."
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
28Eu zic despre Cir: "El este păstorul Meu, şi el va împlini toată voia Mea; el va zice despre Ierusalim: "Să fie zidit iarăşi!" Şi despre Templu: "Să i se pună temeliile!"

Evanghelia Duminicii a XVII-a dupa Rusalii (a cananeencei) Matei 15,21-28
 

21 . Si iesind de acolo (Iisus), a plecat Iisus in partile Tirului si ale Sidonului. 22. Si iata o femeie cananeeanca, din acele tinuturi, iesind striga, zicand :Miluieste-ma ,Doamne,Fiul lui David ! Fica mea este rau chinuita de demon. 23. El insa nu i-a raspuns nici un cuvant ; si apropiindu-se, ucenicii Lui Il rugau ,zicand :Slobozeste-o, ca strig in urma noastra. 24. Iar El, raspunzand , a zis : Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israel. 25. Iar ea, venind , s-a inchinat Lui , zicand: Doamne, ajuta-ma. 26. El insa, raspunzand, i-a zis : Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor. 27. Dar ea a zis :Da Doamne, dar si cainii mananca din faramiturile care cad de la masa stapanilor lor. 28. Atunci , raspunzand , Iisus i-a zis : O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti. Si s-a tamaduit fiica ei in ceasul acela.

Femeia aceasta a facut din suferinta fiicei sale o suferinta proprie spunand: "Ajuta-ma" nu ajuta-i. Cred ca si noi trebuie sa prezentam inaintea lui Dumnezeu cu suferinta semenilor nostri ca si cum ar fi suferintele noastre. In Psihologie se vorbeste despre empatie,iar noi vorbim adesea despre compasiune, simpatie. Sunt exterior semenului meu, prin empatie caut sa-l port in mine.
sa avem nadejde ca Dumnezeu va asculta rugaciunile noastre cand ne rugam pentru cei apropiati sau afalti in suferinta, dar trebuie sa avem staruinta in rugaciune ca si femeia cananeeanca.

O invatatura pe care o tragem din Evanghelia de azi , este ca suntem datori sa avem respect fata de ori cine, fie ca este cunoscut sau nu , de un neam cu noi sau de alt neam. Mai invatam ca raspunsul favorabil la rugaciuneile noastre presupune consecventa si rabdare, o rabdare pe care multi am cam uitat-o. Mai invatam ca oamenii alesi, cum sun sfintii, mijlocesc pentru noi in fata lui Dumnezeu, precum au facut ucenicii Mantuitorului pentru femeia cananeeanca.

Da, ai dreptate Cristi.Trebuie sa ne pese de cel de langa noi.Sa ne convertim rautatea din noi in bunatate, sa refuzam inimii orice fel de atitudine intunecata, orice reactie negativa, nepotrivita cu normalul dumnezeiesc.

6În acele zile, oamenii vor căuta moartea, şi n-o vor găsi; vor dori să moară, şi moartea va fugi de ei.
[COLOR=#0000ff][/COLOR][COLOR=#0000ff][/COLOR]
7Lăcustele acelea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe capete aveau un fel de cununi, care păreau de aur. Feţele lor semănau cu nişte feţe de oameni.
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
8Aveau părul ca părul de femeie, şi dinţii lor erau ca dinţii de lei.
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
9Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fier; şi vuietul, pe care-l făceau aripile lor, era ca vuietul unor care trase de mulţi cai, care se aruncă la luptă.
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
10Aveau nişte cozi ca de scorpii, cu bolduri. Şi în cozile lor stătea puterea, pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni.

11Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adâncului, care pe evreieşte se cheamă Abadon iar pe greceşte Apolion.
[COLOR=#800080][/COLOR]
12Cea dintâi nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea.
[COLOR=#800080][/COLOR]
13Îngerul al şaselea a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu, <A name=9.14>
14şi zicând îngerului al şaselea, care avea trâmbiţa: "Dezleagă pe cei patru îngeri, care sunt legaţi la râul cel mare Eufrat!"
[COLOR=#800080][/COLOR]
15Şi cei patru îngeri, care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela, au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni. <A name=9.16>
16Oştirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi; le-am auzit numărul.

17Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele cailor erau ca nişte capete de lei, şi din gurile lor ieşea foc, fum şi pucioasă.
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
18A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa, care ieşeau din gurile lor. <A name=9.19>
19Căci puterea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile lor erau ca nişte şerpi cu capete, şi cu ele vătămau.
[COLOR=#800080][/COLOR]
20Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor şi idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
21Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.

APOCALIPSA[COLOR=#800080][/COLOR]

1Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele, şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc.
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
2În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, şi piciorul stâng pe pământ,
[COLOR=#800080][/COLOR]
3şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.
[COLOR=#800080][/COLOR]
4Şi când au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: "Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete, şi nu scrie ce au spus!"
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
5Şi îngerul, pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ, şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer,
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
6şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nici o zăbavă,
[COLOR=#800080][/COLOR]
7ci că în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi proorocilor.
[COLOR=#800080][/COLOR]
8Şi glasul, pe care-l auzisem din cer, mi-a vorbit din nou, şi mi-a zis: "Du-te de ia cărticica deschisă din mâna îngerului, care stă în picioare pe mare şi pe pământ!"
[COLOR=#800080][/COLOR]
9M-am dus la înger, şi i-am cerut să-mi dea cărticica. "Ia-o", mi-a zis el, "şi mănânc-o; ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea."
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
10Am luat cărticica din mâna îngerului, şi am mâncat-o: în gura mea a fost dulce ca mierea; dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune.
[COLOR=#0000ff][/COLOR] 11Apoi mi-au zis: "Trebuie să proroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi."

APOCALIPSA

Alin draga, ca o rugaminte, poate ca si o povata, fara suparare, ca intre frati, sa ne referim la Versetul acelei zile, sa il comentam, sa tragem invatamintele din el. Ca o propunere, pe care si Anca a facuto, atunci cand postam un verset, sa-l comentam si acel verset sa aiba legatura cu ziua respectiva, poate si cu ce sarbatorim in ziua respectiva. Exista o ordine logica in credinta noastra Ortodoxa, in derularea calendarului si pana la urma, nimic, absolut nimic nu este intamplator. Orice cuvant, invatatura se leaga , pentru ca astfel noi mirenii sa ramanem cu ceva in minte, inima si suflet.

In cartea sa, "Dragostea care ne sminteste" parintele Savatie Bastovoi da o foarte frumoasa acceptiune acestui dialog intre Hristos si femeia cananeeanca, si anume o atipica declaratie de dragoste intre cei noi, greu de inteles pentru cei prezenti.

Evanghelia zilei:2feb2009-Praznic Imparatesc
 

„Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului. Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului. Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, el L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu, şi a zis: &laquo;Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău, Israel&raquo;. Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: &laquo;Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi&raquo;. Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţi şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim. După ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui.“ (Luca 2, 22-40)

Fecioara Maria a implinit o prescriptie a Legii Vechiului Testament, dar poate unul dintre momentele cele mai importante, avand o semnificatie deosebita, este ca Dumnezeu - Pruncul este tinut in brate de oameni. Dumnezeirea este cuprinsa de maini , de umanitate , "iar Cel Ce l-a creat pe om si tine lumea este tinut in brate de un om". Iata cat de maret si emotionant, iata cum fiece moment , fiece verset, invatatura, are "taina" lui si asteapta sa-l descoperim in adevarata lui splendoare. Slava tie Dumnezeule in veci ! +

Apostolul zilei: Doar omul ce are lumină în privire poate privi Lumina lumii
 

„Cel ce voieşte să iubească viaţa şi să vadă zile bune să-şi oprească limba de la rău şi buzele sale să nu grăiască vicleşug; să se ferească de rău şi să facă bine; să caute pacea şi s-o urmeze; căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunile lor, iar faţa Domnului este împotriva celor ce fac rele. Şi cine vă va face vouă rău, dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine? Dar de veţi şi pătimi pentru dreptate, fericiţi veţi fi. Iar de frica lor să nu vă temeţi, nici să vă tulburaţi. Ci pe Domnul, pe Hristos, să-L sfinţiţi în inimile voastre şi să fiţi gata totdeauna să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră, dar cu blândeţe şi cu frică, având cuget curat, ca, tocmai în ceea ce sunteţi clevetiţi, să iasă de ruşine cei ce grăiesc de rău purtarea voastră cea bună întru Hristos. Căci e mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să pătimiţi făcând cele bune, decât făcând cele rele. Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă.“ (I Petru 3, 10-22)

Evanghelia zilei: Sfinţii care L-au întâmpinat pe Iisus în Templu
 

„Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, el L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: &laquo;Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel&raquo;. Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: &laquo;Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi&raquo;. Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim.“ (Luca 2, 25-38)
comentariu la pericopa evanghelia:
http://www.ziarullumina.ro/articole;...in-Templu.html

Apostolul zilei: Când din iubire îndrepţi pe cineva, Dumnezeu acoperă şi multele tale
 

Aşadar, fiindcă Hristos a pătimit cu trupul, înarmaţi-vă şi voi cu gândul acesta: că cine a suferit cu trupul a isprăvit cu păcatul, ca să nu mai trăiască timpul ce mai are de trăit în trup după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. Destul este că, în vremurile trecute, aţi făcut cu desăvârşire voia neamurilor, umblând în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe fără măsură, în petreceri cu vin mult şi în neiertate slujiri idoleşti. De aceea ei se miră că voi nu mai alergaţi cu ei în aceeaşi revărsare a desfrâului şi vă hulesc. Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii. Că spre aceasta s-a binevestit morţilor, ca să fie judecaţi ca oameni, după trup, dar să vieze după Dumnezeu cu duhul. Iar sfârşitul tuturor s-a apropiat; fiţi dar cu mintea întreagă şi privegheaţi în rugăciuni. Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate. Fiţi, între voi, iubitori de străini, fără cârtire. După darul pe care l-a primit fiecare, slujiţi unii altora, ca nişte buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu. Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujeşte cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să se slăvească prin Iisus Hristos, Căruia Îi este slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.“ (I Petru 4, 1-11)

Evanghelia zilei: Cum poţi dobândi veşnicia raiului
 

„Şi apropiindu-se unul din cărturari, care îi auzise vorbind între ei, şi, văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat pe Iisus: "Care poruncă este întâia dintre toate?". Iisus i-a răspuns că întâia este: &laquo;Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn". Şi: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta. Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Mai mare decât acestea nu este altă poruncă". Şi I-a zis cărturarul: "Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că unul este Dumnezeu şi nu este altul afară de El. Şi a-L iubi pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul şi din toată puterea şi a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele". Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înţelepciune, i-a zis: "Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu". Şi nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe. Şi învăţând Iisus în templu, grăia zicând: "Cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David? Însuşi David a zis întru Duhul Sfânt: Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor Tale. Deci însuşi David Îl numeşte pe El Domn; de unde dar este fiul lui?". Şi mulţimea cea multă Îl asculta cu bucurie.“ (Marcu 12, 28-37)

Apostolul zilei
 

„Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin, ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare. De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de către unii El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte. Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta. Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos? Pentru aceea, şi cei ce suferă, după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, săvârşind fapte bune. Pe preoţii cei dintre voi îi rog ca unul ce sunt împreună-preot şi martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei celei ce va să se descopere: păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste; nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei. Iar când Se va arăta Mai-marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi. Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har.“ (I Petru 4, 12-19 şi 5, 1-5)
http://www.ziarullumina.ro/articole;...nevrednic.html

Evanghelia zilei
 

„Şi Iisus le zicea în învăţătura Sa: &laquo;Luaţi seama la cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, şi să li se plece lumea în pieţe, şi să stea în băncile dintâi în sinagogi, şi să stea în capul mesei la ospeţe; ei, care secătuiesc casele văduvelor şi de ochii lumii se roagă îndelung, îşi vor lua mai multă osândă&raquo;. Şi şezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum mulţimea aruncă bani în cutie. Şi mulţi bogaţi aruncau mult. Şi venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. Şi chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis: &laquo;Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toţi ceilalţi. Pentru că toţi au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuţia sa&raquo;.“ (Marcu 12, 38-44)
http://www.ziarullumina.ro/articole;...e-darului.html

Evanghelia zilei: nimeni nu stie cand va fi sfarsitul
 

"Şi ieşind din templu, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: Învăţătorule, priveşte ce fel de pietre şi ce clădiri! Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră peste piatră să nu se risipească. Şi şezând pe Muntele Măslinilor, în faţa templului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan şi cu Andrei: Spune-ne nouă când vor fi acestea? Şi care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea? Iar Iisus a început să le spună: Vedeţi să nu vă înşele cineva. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, şi vor amăgi pe mulţi. Iar când veţi auzi de războaie, şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârşitul. Şi se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie, vor fi cutremure pe alocuri şi foamete şi tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor." (Marcu 13, 1-8)

Apostolul si Evanghelia zilei
 

Persoana care Îl tăgăduieşte pe Dumnezeu în viaţă va fi tăgăduită de El în veşnicie
„Vrednic de crezare este cuvântul: căci dacă am murit împreună cu El, vom şi învia împreună cu El. Dacă rămânem întru El, vom şi împărăţi împreună cu El; de-L vom tăgădui, şi El ne va tăgădui pe noi. Dacă nu-I suntem credincioşi, El rămâne credincios, căci nu poate să Se tăgăduiască pe Sine însuşi. Aminteşte-le acestea şi îndeamnă stăruitor înaintea lui Dumnezeu să nu se certe pe cuvinte, ceea ce la nimic nu foloseşte, decât la pierzarea ascultătorilor. Sileşte-te să te arăţi încercat, înaintea lui Dumnezeu lucrător cu faţa curată, drept învăţând cuvântul adevărului. Iar de deşartele vorbiri lumeşti fereşte-te, căci ele vor spori nelegiuirea tot mai mult. Cuvântul lor va roade ca o cangrenă. Dintre ei sunt Imeneu şi Filet, care au rătăcit de la adevăr, zicând că învierea s-a şi petrecut, şi răstoarnă credinţa unora. Dar temelia cea tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având pecetea aceasta: „Cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Săi“; şi „să se depărteze de la nedreptate oricine cheamă numele Domnului“.“ (II Timotei 2, 11-19)
http://www.ziarullumina.ro/articole;...-vesnicie.html

Dumnezeu va face dreptate aleşilor Săi
„Şi Iisus le spunea o pildă, cum trebuie să se roage totdeauna şi să nu-şi piardă nădejdea, zicând: "Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina. Şi era, în cetatea aceea, o văduvă, care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu. Şi un timp n-a voit, dar după acestea a zis întru sine: Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă ruşinez, totuşi, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere". Şi a zis Domnul: "Auziţi ce spune judecătorul cel nedrept? Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelung? Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ"“ (Luca 18, 1-8)
http://www.ziarullumina.ro/articole;...silor-Sai.html

Evanghelia Duminicii a 33-a dupa Rusalii (a Vamesului si a Fariseului)
 

Luca 18, 10-14

10. Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş.

11. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş.

12. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.

13. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.

14. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.

Apostolul zilei: Omul are din creaţie vocaţia căutării şi a progresului în cunoaştere
 

„Aceasta ştiind mai dinainte, că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia; pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit purtaţi fiind de Duhul Sfânt.
Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire; şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită; şi din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează. Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci, legându-i cu legăturile întunericului în iad, i-a dat să fie păziţi spre judecată, şi n-a cruţat lumea veche, ci a păstrat numai pe Noe, ca al optulea propovăduitor al dreptăţii, când a adus potopul peste cei fără de credinţă, şi cetăţile Sodomei şi Gomorei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le ca o pildă nelegiuiţilor din viitor; iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a celor nelegiuiţi, l-a izbăvit, pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea şi auzea, zi de zi, chinuia sufletul său cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite. Domnul poate să scape din ispite pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii.“ (II Petru 1, 20-21 şi 2, 1-9)

Evanghelia zilei: Cel ce va răbda până la urmă acela se va mântui
 

Iisus a spus: „Luaţi seama la voi înşivă. Că vă vor da în adunări şi veţi fi bătuţi în sinagogi şi veţi sta înaintea conducătorilor şi a regilor, pentru Mine, spre mărturie lor. Ci mai întâi Evanghelia trebuie să se propovăduiască la toate neamurile. Iar când vă vor duce ca să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe copil şi copiii se vor răzvrăti împotriva părinţilor şi îi vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la urmă acela se va mântui.“ (Marcu 13, 9-13)

Psalmi/Psalmul 1
 

1. ,,Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut;
2. Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.
3. Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori''

Apostolul zilei: Lupta pentru stăpânire trebuie îndreptată către stăpânirea de sine
 

„Aceştia sunt izvoare fără de apă şi nori purtaţi fără de furtună, cărora li se păstrează, în veac, întunericul cel de nepătruns, căci, rostind vorbe trufaşe şi deşarte, ei momesc întru poftele trupului, cu desfrânări, pe cei care de abia au scăpat de cei ce vieţuiesc în rătăcire. Ei le făgăduiesc libertate, fiind ei înşişi robii stricăciunii, fiindcă ceea ce te biruieşte aceea te şi stăpâneşte. Căci dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iarăşi se încurcă în acestea, ei sunt învinşi; li s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi. Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: "Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui".“ (II Petru 2, 17-22)

Evanghelia zilei: Sufletul care doreşte să se unească cu veşnicia
 

Iisus a zis: „Aceasta vă poruncesc: Să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu. De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: "M-au urât pe nedrept". Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine. Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi. Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu.“ (Ioan 15, 17-27; 16, 1-2)

Aceasta va poruncesc: sa va iubiti unul pe altul" (In 15. 17)
 

[SIZE=2]Din comentariul Sfantului Chiril al Alexandriei la Evanghelia dupa Ioan: [/SIZE]

[SIZE=2]"Oare nu vom admite ca fapta cea mai inalta dintre toate a iubirii este sa chemi la ascultarea de Dumnezeu pe cei necredinciosi si rataciti? Acest lucru e neindoielnic. Grabindu-se Pavel sa faca aceasta, a zis: In numele lui Hristos, asadar, ne infatisam ca mijlocitori, ca si cum insusi Dumnezeu v-ar indemna prin noi. Va rugam, in numele lui Hristos, impacati-va cu Dumnezeu" (II Cor. 5. 20). Si Petru, vorbind cu curaj multimilor iudaice, zice: [/SIZE][SIZE=2]"[/SIZE][SIZE=2]Si acum, fratilor, stiu ca din nestiinta ati facut rau. ca si mai-marii vostri" (Fapte 3. 17). Pocaiti-va si sa se boteze fiecare dintre, voi in numele lui Iisus Hristos" (Fapte 2. 38). Ia aminte cum le raspunde si celor ce inca n-au crezut grabnic si le aduce cuvantul pe care nu l-au cautat, neasteptand ca cei ce nu-l cunosc inca sa-l cheme ca invatator, ci facandu-se invatator si celor ce nu voiau inca sa invete ceva din cele necesare. [/SIZE]

[SIZE=2]Deoarece intre cuvintele Mantuitorului nostru Iisus Hristos este si acesta: [/SIZE][SIZE=2]"[/SIZE][SIZE=2]Ca voi sa mergeti si roada sa aduceti si roada voastra sa ramana.'" Se cuvine sa cercetam ce se arata prin aceasta. Ce se intelege si in ce sens se spune ca roada ucenicilor ramane? Socotesc ca Mantuitorul numeste roada care ramane pe cea produsa prin invatatura evanghelica, si nu pe cea a dreptatii celei din Lege. Caci aceea s-a invechit, deoarece nu poate implini nimic, caci [/SIZE][SIZE=2]"[/SIZE][SIZE=2]Legea n-a desavarsit nimic" dupa cuvantul lui Pavel (Evr. 7. 14). [/SIZE]

[SIZE=2]De aceea, a odraslit si a rasarit una noua, care a invechit-o pe prima si a facut-o sa dispara, aducand roada care ramane si mantuieste cu adevarat. De aceea si dumnezeiescul Pavel, graindu-ne, spune foarte drept ca s-a pagubit de dreptatea din Lege, ca sa castige pe Hristos, adica, prin credinta in EL dreptatea si rodnicia evanghelica. O astfel de roada va ramane neincetat, putand face sufletul omului desavarsit in dreapta credinta si evlavie. Caci nu va veni o alta invatatura dupa propovaduirile evanghelice ca sa o invecheasca pe prima, cum s-a intamplat cu porunca data prin Moise, ci cuvantul Mantuitorului va sta in veac, cum zice si El insusi: [/SIZE][SIZE=2]"[/SIZE][SIZE=2]Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece" (Mc. 13. 31)."[/SIZE]

Apostolul zilei: Să ne dăruim altora cu smerenie!
 

Deci, dacă este vreun îndemn în Hristos, dacă este vreo mângâiere a dragostei, dacă este vreo împărtăşire a Duhului, dacă este vreo milostivire şi îndurare, faceţi-mi bucuria deplină, ca să gândiţi la fel, având aceeaşi iubire, aceleaşi simţiri, aceeaşi cugetare. Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi. Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia. Gândul acesta să fie în voi, care era şi în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl.“ (Filipeni 2, 1-11)

Evanghelia zilei: Înveşnicirea sufletului este prioritatea creştinului
 

Iisus a spus: „În acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei. Şi stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă şi cu slavă. Şi atunci El va trimite pe îngeri şi va aduna pe aleşii Săi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, cunoaşteţi că vara este aproape. Tot aşa şi voi, când veţi vedea împlinindu-se aceste lucruri, să ştiţi că El este aproape, lângă uşi. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece“. (Marcu 13, 24-31)