Sfântul Nectarie al Pentapoliei
 

Aşa cum amintirea focului nu încălzeşte trupul , la fel şi credinţa fără iubire nu luminează sufletul cu cunoaşterea lui Dumnezeu ".

Cuvant la Botezul Domnului
 

" Da cu grija din tezaurul tau si ia seama la ce dai! Cui vrea scump, da-i snopi de aur, cui vrea ieftin da-i un pai!
Costache Ioanid

123. Cum se cuvine sa se pregateasca tinerii pentru casatorie ?

Cea mai buna pregatire a tinerilor pentru viata si casatorie este cresterea lor " in frica si certarea Domnului " , precum ne invata pe noi vasul alegerii si gura lui Hristos, marele Apostol Pavel. Mai intai se cere tinerilor sa cunoasca pe scurt invatatura de credinta ortodoxa. Sa stie Crezul pe de rost si alte rugaciuni de nevoie, sa aiba duhovnici buni, sa citeasca Sfanta Scriptura si mai ales Noul Testament, Catehismul Ortodox si alte carti de folos sufletesc. De asemenea, sunt datori sa traiasca in feciorie pana la cununia religioasa si sa se sileasca a lucra dupa putere toate faptele bune, mai ales rugaciunea, mergerea regulata la Biserica, postul, milostenia, viata curata, ascultarea de parinti si spovedania in cele patru posturi.

Iata cum se cuvine sa se pregateasca orice tanar pentru a pasi in viata si pentru casatorie. Sa ne gandim ca nunta este cea mai veche Taina a Bisericii, intemeiata de Dumnezeu inca din rai. Ea sta la temelia familiei, a lumii intregi. Taria familiei depinde si de respectarea principiilor morale ale Bisericii noastre. Tinerii trebuie pregatiti pentru viata de familie inca din copilarie. Preotul, nasul de botez si parintii au in viata tinerilor cel mai mare rol si raspundere.

124. Care sunt regulile canonice ale nuntii crestine ?

Regulile canonice pe care sunt datori a le implini tinerii la nunta crestina ortodoxa sunt unsprezece la numar si anume :

1. Cei doi tineri care vor sa se cunune unul cu altul, sa nu fie intre ei nici un fel de rudenie trupeasca sau duhovniceasca, adica din Sfantul Botez. Cununia intre rude este oprita cu desavarsire de Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe.
2. Parintii celor doi tineri trebuie sa se invoiasca si sa se uneasca la casatoria copiilor lor. Nuntile facute fara voia parintilor nu aduc bucurie copiilor si sunt canonisite de Sfantul Vasile cel Mare in canoanele 38, 40 si 42 ca si desfranarea, cu trei ani oprire de la Sfanta Impartasanie pana la impacarea celor doi tineri cu parintii lor.
3. Cei doi tineri trebuie sa se iubeasca si sa se invoiasca a se casatori unul cu altul; caci de se casatoresc fara voia lor, la indemnul parintilor sau pentru castiguri materiale, aceasta nunta nu poate dainui.
4. Logodirea celor doi tineri sa se faca cu preot, dupa randuiala Bisericii, cu cercetarea canonica cuvenita.
5. Tinerii logoditi sunt datori sa traiasca la parintii lor pana la cununia religioasa si sa-si pazeasca cu sfintenie fecioria, ca de vor gresi mai inainte sunt canonisiti de Biserica ca niste desfranati si opriti sapte ani de la Sfanta Impartasanie.
6. Mai inainte cu o saptamana sau doua de cununia religioasa cei doi tineri sunt datori sa se spovedeasca la duhovnicul lor din copilarie sau la preotul satului, cu post si rugaciuni si, daca au voie, sa se pregateasca pastru Sfanta Impartasanie.
7. Cununia religioasa se cuvine, dupa traditie, a se face dimineata, de obicei Duminica, mai inainte de inceperea Sfintei Liturghii, iar nasii mirilor sa fie crestini buni, capabili sa invete si sa povatuiasca pe calea cea buna pe finii lor.
8. Dupa slujba cununiei, cei doi tineri stau cu cununiile pe cap in mijlocul bisericii, inconjurati de credinciosi pana la sfarsitul slujbei, iar preotul da binecuvantare de Sfanta Liturghie si se roaga impreuna cu toti cei de fata pentru ajutorul celor incununati. Crezul si Tatal nostru este dator sa le zica mirele.
9. Cand preotul zice : " Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati " , atunci cei doi miri se apropie de Sfantul Potir si se impartasesc cu Trupul si Sangele lui Hristos, daca au voie de la duhovnicul lor.
10. Dupa terminarea Sfintei Liturghii cei doi miri sunt condusi la casa mirelui de nuntasi dupa vechea traditie ortodoxa, unde se aseaza la masa, mananca si se veselesc cu cucernicie si buna randuiala, intru slava lui Dumnezeu, precum se cuvine crestinilor.
11. Daca cei doi tineri s-au impartasit, se cuvine sa fie in curatenie pana in seara zilei urmatoare, pentru cinstea Sfintelor Taine.

Credinta noastra nu este o credinta care ne angajeaza fata de niste reguli . . .
 

" Credinta noastra nu este o credinta care ne pune in legatura cu niste reguli , niste reguli date de Domnul Hristos , niste porunci date de Domnul Hristos , niste indemnuri ale Domnului Hristos . Da , ne pune in legatura si cu asta , pentru ca nu poti sa ti seama de Domnul Hristos , daca nu ti seama si de cuvantul Lui . Sfantul Marcu Ascetul , avand in vedere cuvintele Domnului Hristos : <<Cel ce va primeste pe voi , pe Mine ma primeste , iar cel ce se leapada de voi , de Mine se leapada >> ( Luca 10 , 16 ), spune in scrierile sale din Filocalie : << Cel ce primeste cuvintele Cuvantului lui Dumnezeu Il primeste pe Dumnezeul Cuvantul >>. Nu poti sa ai legatura cu Domnul Hristos , daca nu tii seama de cuvintele Lui . Dar noi trebuie sa ne gandim mult mai mult la raportarea noastra la Domnul Hristos , adica nu numai la niste reguli date de Domnul Hristos , ci la Domnul Hristos Insusi . << Cati in Hristos v-ati botezat , in Hristos v-ati si imbracat >> - citim in Epistola catre Galateni ( 3 , 27 ). Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre o traire a lui Hristos in om . Toate acestea trebuie avute in vedere si , avand niste randuieli date de Domnul Hristos , noi trebuie sa ne facem randuiala in suflet , ca sa putem ajunge a inmulti iubirea . Daca avem iubire , avem si iertare ; daca n-avem iertare , inseamna ca n-avem iubire si atunci trebuie sa mergem pe calea aratata de cei buni , de cei sfinti , de cei odihnitori de oameni " (Arhimandrit Teofil Paraian - " Cum putem sa devenim mai buni "- colectia << Din Ospatul Credintei >> pag . : 14-15 )

Părintele Paisie se străduia să se ascundă pe sine într-un con de umbră. Nu căuta gloria personală, nici nu aspira să-si atragă discipoli si ucenici. Pentru cei care se apropiau de el făcea tot ce-i stătea în puteri ca să-i călăuzească spre Hristos. Evita însă alipirea excesivă a ucenicilor de.persoana lui, accentuând mereu că Hristos este Dumnezeu, că Hristos este Totul, si că el nu e decât un simplu ucenic al lui Hristos. Stăruinta bătrânului asupra acestui aspect mi-a fost de mare folos la început, când încă mă aflam sub influenta hinduismului. Este de notorietate faptul că fiecare gura se propovăduieste pe sine ca fiind Dumnezeu, pretinzându-se încarnarea „Zeului Suprem“, sau cel putin a unei alte zeităti din panteonul hindus.

A existat si o perioadă în care mă frământam intens, întrebându-mă: „Bine, părintele Paisie este sfânt si le poate face altora daruri duhovnicesti, dar orice popă gras de parohie are putere duhovnicească? Este el în stare să transmită daruri duhovnicesti? Ce legătură au astfel de preoti cu Hristos?“. Aveam tendinta de a-i privi pe multi dintre preoti cu îndoială si suspiciune.

Asadar, odată, în timpul Sfintei Liturghii, mergând să mă împărtăsesc cu Dumnezeiestile Taine, mi s-a întâmplat un lucra dincolo de orice asteptare. îndată ce am primit Sfânta împărtăsanie în gură, L-am simtit pe Hristos Insusi înlăuntrul meu. Mi-a cuprins în întregime trupul, sufletul, toată fiinta. S-a unit cu mine mai strâns si mai intim decât orice comuniune posibilă între doi oameni. Sângele Lui a devenit una cu sângele meu, iar Trupul Lui una cu trupul meu. Oamenii rămân totdeauna despărtiti cel putin la nivel de epidermă; până si mamele însărcinate au trup distinct de cel al embrionului. însă Hristos S-a unit cu trupul meu în sensul propriu al cuvântului. Până si mâinile, picioarele, ochii, toate membrele mele erau Hristos. Mă umplusem de El pe de-a-ntregul. Pacea Lui se revărsa întru mine. Sufletul meu, profund miscat si fericit de prezenta Lui, tresaltă de uimire: cum este cu putintă să se întâmple acest lucru? După atâtea veacuri! După atâtea păcate! Ce fel de bunăvointă dumnezeiască era aceasta? îndrăznesc să afirm că, pentru scurt timp, devenisem cu adevărat teofor. îl purtam înlăuntrul meu pe Hristos, pe Dumnezeu, Care Se sălăsluise în mintea mea, în sufletul meu, până si în trupul meu, în chip real, intens, ca o prezentă extrem de vie.

Cum s-a întâmplat aceasta? Numai Dumnezeu stie. Ceea ce am ajuns să cunosc din proprie experientă este că lucrul acesta a fost, este, si va fi cu putintă totdeauna, prin harul lui Dumnezeu. A spus-o Hristos în urmă cu 2000 de ani: Cel ce mănâncă trupul Meu si bea sângele Meu rămâne întru Mine si Eu întru el (Ioan 6, 56). Si iarăsi: Amin, amin zic vouă, dacă nu veti mânca trupul Fiului Omului si nu veti bea sângele Lui, nu veti avea viată întru voi. Cel ce mănâncă trupul Meu si bea sângele Meu are viată vesnică si Eu îl voi învia în ziua cea de apoi (Ioan 6, 53-54).

Acolo tinteste Hristos, în ceea ce ne priveste - la ziua cea de apoi, la viata vesnică. Ne iubeste atât de mult, încât vrea să trăim împreună cu El vesnic ca dumnezei după har. Ne numeste prietenii Săi, fratii Săi, si ni Se oferă pe Sine în dar la fiecare Dumnezeiască Liturghie.

Acest eveniment duhovnicesc m-a făcut să constientizez adânc ceea ce ne învată de secole Biserica Ortodoxă.

Prin învierea Sa, Hristos a redeschis pentru totdeauna calea îndumnezeirii tuturor generatiilor care au fost, care sunt astăzi si care vor fi în viitor până la sfârsitul lumii. Biserica, pe care a întemeiat-o Hristos în ziua Cincizecimii si care rămâne vie până la sfârsitul veacurilor, păstrează deschis acest drum către viata vesnică. Hristos este capul Bisericii, izvorul vietii Bisericii, centrul slujirii si al Tainelor Bisericii.

Hristos a lăsat în urma Sa oameni sfintiti - pe apostoli, care au constituit Biserica în ziua Cincizecimii prin pogorârea Duhului Sfânt.

Slujitori ai Tainelor Domnului Iisus Hristos sunt oamenii care au primit o consacrare specială pentru aceasta, prin hirotonie. Acestia sunt preotii Bisericii. Harul preotiei se transmite prin hirotonie din generatie în generatie, neîntrerupt, de la sfintii apostoli până astăzi.

Un preot poate sluji Tainele Bisericii fără să fie si sfânt. însă cineva care nu a primit consacrarea preotiei nu poate săvârsi aceste slujbe, chiar si sfânt de ar fi. Părintele Paisie, spre exemplu, nu putea săvârsi Tainele lui Hristos, desi îi stătea în putere să facă mii de minuni. îsi pleca si el sfântul său cap sub epitrahilul duhovnicului în Taina Spovedaniei, si îl astepta apoi cu dor pe preotul care urma să săvârsească Dumnezeiasca Liturghie, pentru a-1 împărtăsi.

Bătrânul avea permanentă nevoie să se adape cu har dumnezeiesc din Tainele Bisericii, pentru a putea înainta în viata duhovnicească si a se împărtăsi de darurile si binecuvântările lui Dumnezeu. Era unul dintre fiii cei mai ascultători ai Bisericii, fapt pentru care Hristos Si-a vădit în el lucrarea si puterea, înzestrându-1 cu virtutile sfinteniei.

Minunat este Dumnezeu întru sfintii Săi (Ps. 67, 36).

Pilda samarineanului milostiv
 

“Daca omul nu se pune in situatia celuilalt, chiar si a animalelor si a insectelor, nu devine ‘om‘ “. (Cuv. Paisie)

http://www.razbointrucuvant.ro/wp-co...2-768x1024.jpg

De folos!
 

"Adanc pe adanc cheama in glasul caderilor apelor Tale." (Psalm 41, 9)

"Oare ar fi cu putinta ca cel pacatos sa il vada pasind spre sfintenie pe cel cu viata curata? Nu cred ca ar fi cu putinta acest lucru, deoarece pacatosul il va vedea pe cel curat, fie ca si el, pacatos, fie prost sau fricos, ori intr-alt fel asemanator. Tot asa, nici hotul nu va putea avea incredere intr-alt om, afara de el insusi, deoarece patima ce il tine il face sa creada ca toti sunt asemenea lui.

Pana ce nu va fi in noi harul Duhului Sfant, nu vom putea vedea si simti harul aceluiasi Duh Sfant, salasluit in cei pe langa care trecem, ori langa care vietuim zilnic. Pacatul intuneca vederea omului, iar viata curata ii da omului puterea de a vedea lucrurile precum sunt.

Pacatul nu poate sta la un loc cu virtutea. Tot asa, nu pot sta la un loc doi oameni cu duhuri diferite. De asemenea, omul nu poate fi inteles de un alt om, atata timp cat cel din urma nu simte si nu intelege nevoile si miscarile inimii celui dintai. Cei asemenea se aduna in jurul altora asemenea lor, spre odihna intru aceia si spre intarire.

Vorba romaneasca este vrednica de duhul Scripturii, atunci cand zice: "Spune-mi cu cine esti prieten, ca sa-ti spun cine esti", caci "cine se aseamana, se aduna". Drept aceea, fa-te prieten cu omul cel ce se teme de Domnul, ca sa te temi si tu de Domnul.

Cauta cu rugaciune si smerenie pe cel cu viata aleasa, iar ochiul tau se va curata si il va vedea. Mi-a fost dat sa traiesc langa un om, aparent, foarte plictisitor. Abia dupa mai multa vreme, mi s-au deschis ochii, si mi-am dat seama de puternica rugaciune a aceluia, cat si de smerenia deosebita pe care o ascundea atat de firesc sub mantia cotidianului.

Sfintenia naste sfintenie, iar curatenia gaseste curatenie.

Potrivit cuvintelor Sfintei Scripturi, care zic "adanc pe adanc cheama", din parinte in ucenic, sfintenia urca pana in zilele noastre si coboara in adancul istoriei neamului omenesc pana intru inceputuri.

Viata parintilor cu traire sfanta a schimbat intotdeauna oamenii pe langa care acestia au trecut. Tot timpul au existat parinti cu viata aleasa, duhovnici care au schimbat coltul in care i-a randuit Domnul sa locuiasca. Cu toate acestea, mult prea putini din jurul lor "i-au vazut" si "i-au simtit". Ba erau ignorati, ba erau vazuti ca invechiti si impotriva timpului actual, ba ca sunt asa si asa, etc.

Fiecare om tinde sa arunce asupra celui de langa el patimile sale, oricat de curat ar fi acela. Si tocmai aceia care ii trec pe parintii cei alesi cu vederea, fara sa vada si fara sa simta nimic langa ei, sunt cei care se plang ca nu gasesc un parinte duhovnic cu viata sfanta, etc.

In ziua in care rugaciunea ne va umple ziua, ori straduinta spre rugaciune si viata curata ne va preocupa mintea, atunci vom vedea toate lucrurile si pe toti oamenii cu alti ochi, cu niste ochi curati si intariti de harul lui Dumnezeu spre a vedea "adancurile" de langa noi."

Teodor Danalache

un citat preferat
 

Daruind lumina pe care nu o ai , o vei dobandi si tu !

N. Steinhardt

cuvant al parintelui ILIE CLEOPA despre vise si vedenii
 

Asa este cel care nu crede in vedenii si vise. Ferice de el. Ce spune Apostolul ? Noapte este veacul de acum. In veacul de acum sa nu dorim sa vedem ingeri ! Auzi ce spune un sfant parinte ? Daca vrei sa ajungi la nebunie si la iesirea din minti, primeste aratarile ceresti in veacul de acum !
Deci, nu numai ca nu se supara Dumnezeu, cand nu credem noi in vise si vedenii care se arata noua ca lumina sau foc sau stele sau ingeri sau sfinti sau prooroci sau hristosi sau in chipul Maicii Domnului, ci, foarte mult ne iubeste. Aici sa stii ca veacul de acum este ca o noapte, ca dracii se pot face in ingeri de lumina. Cel ce nu crede in vise si vedenii este un adevarat credincios. Deci, sa nu crezi vreodata ca se supara Dumnezeu cand tu nu vei crede in acestea ! Ca daca ar fi adevarate, Dumnezeu ti le lamureste tie acestea, nu prin tine, ci prin altii care au darul deslusirii duhurilor. Iar cand sunt multe marturii ca un vis sau o vedenie a fost de la Dumnezeu, intreaba pe altii mai intelepti decat tine.
Vine o batrana si-mi spune : " Parinte, am visat asta, am visat asta; o sa fie rau !". " Cine ti-a spus, mama ?" " Am visat eu asta noapte ". " Te-a amagit diavolul. Ti-a spus ce-a vrut el si tu vii tulburata la mine prin vise ". Voi n-ati auzit ce spune Apostolul Pavel ? Prin credinta umblam, nu prin vedere. N-ati auzit ce spune Hristos in fericirea a zecea, dupa inviere ? Ferice de cel ce n-a vazut si a crezut. Deci n-am nevoie sa vad, ca sa cred. Ca daca eu cred dupa ce vad, nu mai am credinta.
Ce este credinta ? Auzi ce spune Apostolul : Credinta este dovedirea lucrurilor celor nevazute si adeverirea lucrurilor celor nadajduite. Auzi care-i credinta ? Sa dovedesti prin credinta cele ce nu ai vazut si sa adeveresti prin credinta ceea ce nadajduiesti. Asta este credinta cea adevarata. Ca daca am vazut, nu mai este credinta. Iar daca n-am vazut si am crezut, atunci ma fericeste Hristos ca cei pe care i-a fericit in Evangelie.



Frate, sa nu doresti sa vezi ingeri ! Ca asqa te poate insela satana cat vrea. Iata ce trebuie sa vedem noi. Pacatele noastre ! Sa ne marturisim, sa ne caim, sa ne pocaim pentru ele. Ca nimic necurat nu poate intra in Imparatia Cerurilor.
Auzi ce spune Sfantul Efrem Sirul in rugaciunea soborniceasca, care se spune in Postul mare : " Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad pacatele mele si sa nu osandesc pe fratele meu - sa nu judec pe altul -, ca binecuvantat esti in veci. Amin ".
Iar Sfantul Isaac Sirul zice : Mai inainte intra intru imparatia lui Dumnezeu, cel ce-si vede pacatele sale, decat cel ce vede ingeri.
Asta sa vedem. Sa nu ne socotim noi vrednici ca vorbim cu sfintii si cu Maica Domnului ! Totul este mandrie !
Sa ne vedem pacatele noastre si sa le plangem ! Asta-i cea mai inalta filosofie sub cer. Nu credeti in vise sau vedenii ! Ca or sa iasa vedenisti de tot felul, de ar sa umple lumea, ca toti sunt inaintemergatorii lui Antihrist.

Fericitul Augustin
 

" Cei care le au pe toate in afara de Tine , Dumnezeul meu , sunt foarte saraci in comparatie cu cei care nu au nimic , ci numai pe Tine " .

Maxim Marturisitorul - pe care astazi l-am praznuit !
 

Fericirea
 

http://florina.megablog.ro/files/200...or-300x283.jpgFericirea adevărată şi deplină nu o dă decât Dumnezeu. Cine Îl ocoleşte, nu va fi fericit nici aici, nici în veşnicie. Dumnezeu propune o viaţă morală, armonioasă. Cei care rămân opaci vor înţelege prea târziu că şi-au risipit zilele, că au trăit în zadar. Un om fără Dumnezeu înseamnă o existentă ratată. Am mai scris despre fericire, sfaturi practice cum să ajungem la ea. Acum am făcut doar nişte remarci referindu-mă la cei care duc o viaţă paralelă cu Dumnezeu şi aleargă după plăceri păcătoase, crezând că aşa vor găsi fericirea.
Era o melodie de Mihaela Runceanu: “Fericirea are chipul tau”. Ea cântă pentru un om, dar pentru noi, creştinii, “Fericirea are chipul Tau”, adică al lui Dumnezeu.
Mă uit la tineri. Majoritatea nu vor să se căsătorească, preferă să trăiască în desfrâu. Fără binecuvântarea lui Dumnezeu, legătura trupească este un păcat. Oare câţi tineri mai îşi păstrează fecioria/curăţia până la căsătorie? Foarte puţini. Asta pentru că nu mai au credinţa în Dumnezeu şi frică de iad. Şi nefericirea vine foarte curând, căci aceia care au păcătuit cu mai multe persoane până la căsătorie vor da dovadă de uşurătate, vor compara tovarăşul/tovarăşa de viaţă cu ceilalţi/celelalte, şi niciodată nu vor fi fericiţi, căci nimeni nu e perfect.
Unora li se par grele poruncile lui Dumnezeu, dar ele sunt de fapt reţete pentru fericire. Par grele din exterior, dar când îşi propune cineva să le împlinească, va afla numai bucurii. Aşa cum lumea nu ştie şi nu poate să dea. E simplu: cine vrea să fie fericit, să se apropie în mod sincer de Dumnezeu şi de Biserica Sa.

Frumusetea
 

http://florina.megablog.ro/files/2009/07/33387.jpg
Mulţi oameni sunt obsedaţi de frumuseţea trupului, aceştia uitând că frumuseţea vine şi din suflet.
La Sfântul Siluan Athonitul am găsit nişte rânduri extraordinare. Acesta spune: “Am cunoscut odată un băieţel. Era ca un înger: ascul­tător, conştiincios şi blând, alb şi îmbujorat la faţă, cu ochi luminoşi, adânci, buni şi liniştiţi. Dar când a crescut, a în­ceput să trăiască în necurăţie şi a pierdut harul dumneze­iesc; iar când a ajuns de treizeci de ani semăna în acelaşi timp cu un om şi cu un demon, cu o fiară sălbatică şi un tâlhar, şi toată înfăţişarea lui era aspră şi înfricoşătoare.
Am cunoscut şi o fată foarte frumoasă, cu o faţă atât de luminoasă şi plăcută, că multe fete pizmuiau frumuseţea ei. Dar păcatele au făcut-o să piardă harul, şi abia de te mai puteai uita la ea.
Dar am văzut şi altceva. Am văzut oameni care veneau în monahism cu feţe urâţite de păcate şi de patimi, dar care prin pocăinţă şi printr-o viaţă cucernică s-au schim­bat şi au ajuns foarte plăcuţi la vedere.”
Viaţa schimbă deci trăsăturile şi le face plăcute sau neplăcute, în funcţie de starea de apropiere sau depărtare de Dumnezeu. Duhul Sfânt luminează sufletul şi faţa, iar lipsa lui din cauza păcatelor şi a nepăsării o fac de nerecunoscut.
Deci, cei care sunt obsedaţi că nu au frumuseţe, să nu dispere. Soluţia nu o reprezintă bisturiul, ci cercetarea propriei conştiinţe, spovedania, mersul regulat la biserică, ţinutul posturilor şi facerea de bine.

Stiti ca in unele biserici, la intrare, sunt niste afise cu reguli de buna cuviinta (gen imbracaminte decenta, femeile trebuie sa fie cu capul acoperit si barbatii cu capul descoperit, telefoanele inchise...). Ei bine, astazi am vazut o regula care asa de mult mi-a placut, incat as vrea sa v-o impartasaesc si voua: acela care vine la biserica (si care trebuie sa PARTICIPE la Sfanta Liturghie prin cantare si gand) sa pastreze in minte o invatatura, pe care sa o transmita si altora. Deci sa nu tina numai pentru sine ce afla, ci sa dea mai departe, sa ii ajute si pe altii... Asa era bunicuta mea, care mereu ii invata pe nestiutorii care doreau sa o asculte.

La biserica la care merg eu, la fiecare sfarsit de Liturghie spune preotul acest lucru.Indeamna oamenii sa spuna si altora ce invataturi au aflat la Liturghie in ziua respectiva.Imi pare un lucru deosebit de frumos si mie.Altruist.:-)

Astazi, la biserica, a spus parintele in ce fel putem concretiza acel "Insetat am fost si Mi-ati dat sa beau". Pe vremuri, oamenii construiau fantani, cismele si asa implineau acest cuvant al Domnului. Astazi nu prea se mai face asa ceva si, paradoxal, in epoca in care pana si apa costa - de o iei de la magazin sau de la chiuveta - ni se pare neinsemnat acest cuvant, sa daruiesti apa chioara. Astfel, s-a propus ca in zilele toride de vara, crestinii sa aduca la biserica cate o damigeana sau cate o sticla cu apa, din care sa bea toti carora le este sete - propunere foarte practica, caci pe canicula, daca nu umbli cu sticla de apa dupa tine si nu ai macar 2 lei in buzunar pentru o sticluta de apa plata, esti un om mort. De asemenea, am aflat ca mai demult, pentru pomenirea mortilor, se dadea si apa de baut, galeti cu apa familiilor sarace.

Vineri am fost in vizita la cineva. A vrut sa ma serveasca cu o prajitura, am refuzat. Atunci am primit un pahar de apa - lucru tare frumos, considerat invechit si lipsit de valoare. Am apreciat foarte tare, chiar daca nu imi era atat de sete, caci de mult nu ma mai servise cineva cu un simplu pahar de apa.

Ce frumos..:53:

”Dumnezeu face minuni când cineva participă cu inima sa la durerea celuilalt.” - Cuviosul Paisie Aghioritul

„Tristețea este rodul inimii răzvrătite care voiește să se elibereze de ură, și neputând, se întristează. Cel viclean se năpustește asupra noastră, ca să ne ia bucuria și dragoste, ca să ne tulbure liniștea. Dar trebuie să avem curaj și să nu deznădăjduim, căci Dumnezeu nu va îngădui să fim biruiți.” - Sfântul Nectarie

”Începutul păcatului e pofta, al mântuirii e dragostea.” - Sf. Antonie cel Mare

”Cine nu caută nevoile celorlalți, spre a fi de folos cu ce poate, nu va găsi mulțumire și bucurie, nu va afla adevărata viață. Cu cât te apropii mai mult de oameni, cu atât ești mai aproape de Dumnezeu.”

"Nimic nu poate modela mai bine sufletul unui barbat, decat femeia de langa el." Sfantul Ioan Gura de Aur

Asa a fost bunica mea pentru bunicul meu... care, dintr-un militar mai necredincios, care nu voia sa auda de biserica si de post, mai cu prietenii, mai cu un paharel, mai cu tutun, a ajuns crestin, prin rugaciunile ei.

"Daca, in lume, este mai intai viata si apoi moartea, in Biserica lui Hristos este mai intai moartea si apoi viata." Fericitul Augustin

" Sfanta Liturghie este jertfa si rascumpararea lumii intregi " ( Parintele Cleopa )

„Nu vorbesc nimănui despre Hristos fără să mi se ceară” - Cu ceva timp în urmă am auzit nişte cuvinte interesante: “Orice sfat ne cerut, dar dat, este o acuză”. Un lucru este clar în ziua de astăzi: omul este din ce în ce mai reticient la “dialogul” despre Dumnezeu. Aici este, cred, una din cheile vorbirii despre Dumnezeu: a şti când să îi vorbeşti omului despre El.

„Creştini amatori” - Când am citit această expersie a părintelui, gândul mi-a zburat la diferenţa dintre un şofer amator şi unul profesionist… însă în acest caz nu vorbim de o simplă maşină condusă pe un oarecare drum…vorbim despre viaţa noastră şi despre felul în care o conducem pe drumul (calea) mântuirii…

„Eu aşa gândesc dar voi faceţi cum credeţi” - Cât de importantă este libertatea! A-i oferi celui de lângă tine liberatea este cel mai bun mod de a-l responsabilza… îl eliberezi şi te simţi şi tu liber în acelaşi timp…"

Cartea "Sfaturi si Indrumari" Pr. Porfirie

Rugaciunea neincetata

Au venit odata, la avva Lucius, la Ennaton, cativa calugari euhiti. Batranul i-a intrebat: „Ce lucrati voi cu mainile?“. Ei au raspuns: „Noi nu ne atingem de lucru, ci, cum zice Apostolul, ne rugam neintrerupt“. Batranul ii intreaba: „Dar nu mancati?“. Ei zic: „Da“. El: „Si cand mancati, cine se roaga pentru voi?“. Apoi: „Nici nu dormiti?“. Ei: „Da“. Batranul: „Si cand dormiti, cine se roaga pentru voi?“. N-au stiut ce sa-i raspunda. El a continuat: „Iertati-ma, dar voi nu faceti cum spuneti. Eu am sa va arat ca, desi lucrez cu mainile, ma rog neincetat. Iata cum: Ma asez, cu Dumnezeu, sa-mi umezesc smicelele. Apoi le impletesc in funie zicand: «Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea». Si-i intreaba: „Oare aceasta nu-i rugaciune?“. Ei au raspuns: „Ba da“. Apoi continua: „Toata ziua lucrez si ma rog si castig mai mult sau mai putin de saisprezece parale. Dau doua de pomana, la poarta, iar de restul mananc. Cine primeste cele doua parale se roaga pentru mine in timp ce mananc si dorm. Astfel, cu harul lui Dumnezeu, indeplinesc porunca de a ma ruga neintrerupt“.

Sfantul Arsenie s-a retras de tanar in pustie. Imbolnavindu-se, se temea de Judecata cea de Apoi. Fratii din pustie ii ziceau:
- Cum se face ca te temi de judecata tu, care ani de-a randul ai dus o viata de pocainta?
Sfantul a raspuns cu lacrimi in ochi, zicand:
- Tremur pentru ca ma tem de judecata. De cincizeci de ani ma tem de judecata celui Atotputernic. Sa stiti ca si cei drepti cu greu se mantuiesc. Deci ce va pati cel pacatos?

Multumesc Glykys!!! Absolut superba pilda aceasta!!! Sa incercam si noi macar acum in postul asta sa tinem mintea la Dumnezeu cat mai mult, cat de mult posibil, prin rugaciune cat mai multa si citind carti de folos pt sufletul nostru!
Zilele acestea constientizam cati timpi morti avem in cursul zilei. Pauze prea scurte ca sa poti face vreo treaba. Ma gandeam cat timp trece pe linga noi. Si avem mereu o alegere: putem lasa mintea si gandurile sa zboare in voia lor (hoinarind de la ganduri nefolositoare spre ganduri pacatoase, de ex amintindu-ne eventual diverse pina ajungem la a ne judeca aproapele), sau putem sa ne straduim sa tinem cat mai mult mintea spre Dumnezeu, indreptata, lipita de Dumnezeu, in iubirea Lui Dumnezeu, din iubirea Lui Dumnezeu si spre si pentru iubirea Lui Dumnezeu (de fapt cred ca nu se poate DECAT in si din iubirea Lui Dumnezeu si pentru iubirea Lui Dunezeu si a aproapelui pentru dragostea Lui Dumnezeu). Chiar daca nu e timp pt o rugaciune mai lunga sau nu avem o carte la indemana, macar sa ne rugam cu cuvintele noastre sau macar rugaciunea inimii se poate spune in aceste pauze. Cum zicea sfantul Marcu Ascetul "cand iti aduci aminte de Dumnezeu inmulteste rugaciunea ta, ca atunci cand il vei uita, Domnul sa-si aduca aminte de tine".
Ma gandeam ca atunci cand faci o fapta buna cuiva si o faci pt Dumnezeu (din iubire pt Dumnezeu, ca jertfa a ta pt Dumnezeu, cu gandul la Dumnezeu si la implinirea poruncilor lui), rugandu-l pe acela sa-i multumeasca Lui Dumnezeu, nu tie (astfel ferindu-te si de mandrie si de rasplata lumeasca), atunci acela daca multumeste Lui Dumnezeu, de fapt se roaga cumva pt tine si astfel, chiar daca tu in acel moment l-ai uitat pe Dumnezeu, isi aduce aminte altul pt tine si se roaga.

Inca o data superb citatul dat de tine! Felicitari!

Se spune ca sursa pacatelor e umplerea pantecelui si umplerea sinelui, in schimb postul pantecelui si postul sinelui sunt aducatoare de virtuti. Iar postul pantecelui fara postul sinelui nu face altceva decat sa goleasca pe unul si sa-l umple pe celalalt. Sa luam deci seama si la postul sinelui care inseamna smerenie, tacere si jertfa de sine, adica taierea voii noastre.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Cel mai bun sfat pe care l-am primit vreodata : Nu mai pierde timpul ! (de la tata citire)

De vrei sa fii fericit in Rai si pe pamant, cu un ochi sa privesti cerul si cu unul pamantul,cu o mana sa aduni painea si cele de trebuinta si cu o mana sa te tii de Dumnezeu, sa fii in permanenta legatura cu EL !

maxime amestecate
 

"Ceea ce ne este de folos, aceea vrea Dumnezeu si, ceea ce vrea Dumnezeu, aceea ne este de folos. Dumnezeu nu rasplateste rezultatele, ci intentia. A imita pe Hristos nu cere timp, nici mestesug, ci doar intentie buna." - Sf. Ioan Gura de Aur
"Adevarul nu insulta, ci serveste dusuri reci prostiei calde." - M. Sorbu
“O Europa care nu va fi crestina, va fi un nou Turn Babel; o nouă babilonie de criminali şi de oameni nefericiti stransi laolalta.” - Ioan Alexandru, Cuvant la mormantul Parintelui Nicodim Mandita.
“Casa nu-ti poţi face fara patru pereti. Iar acesti patru pereti sunt cele patru Evanghelii. Este Scriptura, Evanghelia lui Hristos peste care vin scrisorile Sfantului Apostol Pavel si celelalte, care sunt ca un acoperis de sindrila, cum sunt peste biserica aceasta.” - Ioan Alexandru, Cuvant la mormantul Parintelui Nicodim Mandita.
"Cu Dumnezeu alaturi nu te poti pierde in multime." - Anonim
"Dumnezeu alege experienţa prin care trebuie să trecem; noi alegem cum o trecem." - Anonim
"Dumnezeu ne-a facut după chipul Său; nu încerca să-L faci pe El după al tău." - Anonim
"Cea mai înalta motivaţie pentru a asculta de Dumnezeu, este dorinţa de a-I placea." - Anonim
"Poate că Biblia o fi veche, dar adevărurile ei sunt Totdeauna Noi." - Anonim
"Cand o persoana se afla jos in lumea acesta, un gram de ajutor este mai bun decât un kilogram de predica." - Edward George Bilwer-Lytton
"Cuvintele bune pretuiesc mult si costa putin." - George Herbert
"Cel care stie ca este iubit poate sa se multumeasca si cu o bucata de paine, in timp ce tot luxul lumii nu satisface poftele celui insingurat." - Frances J. Roberts
"Ajunge cel mai sus cel care ajuta pe altul sa urce." - Zig Ziglar
"Acelora care sunt pentru Dumnezeu niste pacatosi incorigibili (incapatanati), Dumnezeu le va fi un Judecator implacabil (incapatanat)." - Matthew Henry
Sursele: http://www.citate-celebre.com/despre-crestinism-2/
http://monicadaniela84.blogspot.com/...ura-de-la.html

— Deci El este părintele tuturora?
—El.
— Şi, atunci, nu suntem eu toţii fraţi? Nu eşti tu zidirea lui
Dumnezeu ca şi mine? Unul a ieşit mai frumos din mâna
Ziditorului, altul mai urât. Unul mai deştept, altul mai mărginit.
Da, dar toţi îl avem pe El izvor al vieţii, şi, între noi suntem fraţi...
Acum să bagi de seamă, Ilarioane, la un lucru: dacă te bucuri că
tu eşti mai deştept decât altul, acest altul care-l dispreţuieşti e
fiul lui Dumnezeu ca şi tine, şi fratele tău. Omul pe care-l judeci
fiindcă n-are mintea destul de ageră, nu-i el vinovat: aşa a ieşit
din mâna Ziditorului. Pe Ziditorul cine-l poate lua la întrebare
pentru ce a făcut pe un om frumos, pe altul urât? Şi de l-ar lua la
întrebări, afară de păcat, cu nimic nu s-alege. Căci şi olarul face
deosebite vase, unele mai urâte, altele mai frumoase. Unele cu
zmalţ, cu poleială, altele sunt numai pământ ars. Dar cine are
dreptul să-l ia la întrebări pentru ce le-a făcut aşa?

— Nimeni, se înţelege! Sunt vasele lui şi cine i-ar putea
porunci cum să le facă?
— Aşa e şi cu noi oamenii, Ilarioane. Unul e vas scump, altul
vas mai de rând. Dar cu toţii am ieşit din mâna aceluiaşi olar.
Dacă-ţi baţi joc de un vas, nu-ţi baţi joc de el, ci de olar. Iată un
drum bun după mine, să te ducă la dragostea frăţească, la
dragostea aproapelui, oricine am fi. Să te bucuri de binele lui, şi
să te doară atunci cănd descoperi în el slăbiciuni de care nu el
este vinovat. Fiecare om e fiul lui Dumnezeu şi fratele tău. Poate
să-ţi fie milă de el când îl vezi neputincios, iar nu să-l
dispreţuieşti. În fiecare clipă trebuie să te gândeşti că ai putea să
fii tu în locul lui, şi el în locul tău. Când iubeşti pe aproapele tău
ca pe tine însuţi, îl iubeşti chiar pe Dumnezeu, fiindcă aproapele
tău e zidirea lui. Când îl urăşti sau îl dispreţuieşti pe vecinul tău,
pe Dumnezeu îl superi şi-l judeci. De aceea este scris în
Evanghelie: “Orice aţi făcut unuia dintre aceşti mai mici fraţi ai
mei, mie mi-aţi făcut”... Dacă te vei gândi şi vei adânci în inima ta
aceste lucruri adevărate, vei vedea că nu vei avea nici o bucurie aflând că altul e mai puţin decât tine. Ci-ţi va fi milă de el, şi-l vei
ruga pe Dumnezeu să-i ajute.

Dar să ştii de la mine, şi vei cunoaşte şi
tu în viaţă, că lucrurile cele mai grele de săvârşit, cele mai preţioase şi folositoare, numai umilinţa, răbdarea şi
iubirea le pot face. Fără ele suntem slabi şi nu răbdăm la muncă grea şi îndelungată.


http://www.scribd.com/doc/7131381/Pustnicul-Si-Ucenicul

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune despre
iubire şi roadele ei.


A zis un ucenic lui avva Teofil:

- Cum va fi avva la judecata lui Dumnezeu?
Atunci avva Teofil a răspuns:

- Nuştiu cum va fi la judecata lui Dumnezeu, dar cu siguranţă vom da răspuns de cele două cărţi date de Dumnezeu pentru noi:

1. Evanghelia lui Hristos Dumnezeu
2. Conştiinţa omului.

- Roadele iubirii sunt dărnicia, îndelunga răbdare, îngăduinţa şi dreapta judecată. Dacă facem acestea, atunci vom fi asemenea Celui care ne-a creat. Unde este iubire, acolo este Dumnezeu, dragostea fiind un urcuş al omului spre cele veşnice.

A spus Sfântul Macarie cel Mare despre rugăciune:

- Rugăciunea este împreunarea minţii cu Dumnezeu prin îndreptarea ei cu negrăită dragoste către Dumnezeu. Ea esteşi cheia visteriei darurilor dumnezeieştişi cununa tuturor virtuţilor.

Sfântul Grigorie Sinaitul a spus despre puterea rugăciunii:

- Rugăciunea este lucrarea credinţei, arătarea celor nădăjduite, iubire realizată, mişcare îngerească, puterea celor fără de trupuri, descoperirea inimii, nădejdea mântuirii, semnul sfinţeniei, formarea sfinţeniei, cunoaşterea lui Dumnezeu, logodirea Duhului Sfânt, bucuria Domnului Iisus Hristos, veselia sufletului, mila lui Dumnezeu, semnul împăcării, pecetea lui Hristos Dumnezeu, raza soarelui gândurilor, steaua de dimineaţă a inimii, înţelepciunea dumnezeiască, arătarea lui Dumnezeu, izvorul tăcerii, pecetea locaşului îngeresc.

In rai nu intram singuri, ci cu cineva de mana.

Prin Duhul Sfânt, Sfinţii văd suferinţele oamenilor pe pământ. Văd şi ştiu cât de plini suntem de osteneli, cât de secătuite sunt inimile noastre, cât de mult paralizează descurajarea sufletele noastre şi neîncetat mijlocesc pentru noi la Dumnezeu. (Sfântul Siluan)