Danut 7,nu ai dreptate.Eu cunosc oameni care spun sau am auzit si stiu ca au primit acest dar,si analizand modul lor de viata,concluzionez ca sunt "buni",adica fac voia lui Dumnezeu.Atunci ce ma indreptateste pe mine sa spun ca acel dar care il au ei nu este de la Dumnezeu,sau ca 'au un alt duh"?Nimic,asa cum am mai aratat.
Ai spus ca asta e parerea ta,nu iti iau dreptul la pareri,dar noi trebuie sa cercetam lucrurile obiectiv si daca aflam ca ceva ne contrazice parerile inseamna ca s-ar putea sa ne inselam si deci ce credem noi nu este asa de adevarat cum pretindem noi si sa ne schimbam optica.Eu asa consider ca este corect si drept sa facem.

Universul acesta este construit pe niste legi care nu se schimba, altfel ar fi haos. Si una din legi este ca daca tu te rogi lui Dumnezeu iti raspunde Dumnezeu, iar daca te rogi lui satan iti raspunde satan. Tu stii cui te rugai in acel moment si ce stare ti-a produs acea vorbire in limbi. Daca Il cunosti pe Dumnezeu Il si recunosti atunci cand Isi face simtita prezenta.

Faptul ca s-a petrecut intrun alt context fata de penticostalism e irelevant. Darurile Duhului Sfant nu au fost date numai penticostalilor, ci tuturor celor ce cred. [nu vad cum o exceptie ar confirma o regula, la modul practic. :) ]

Cum am vorbit eu? M-am rugat Domnului cu post [negru] cateva zile , sa ma boteze cu Duhul Sfant. Apoi am mers la un grup de rugaciune si , in timp ce ma rugam, am inceput sa-L laud pe Dumnezeu intr-o limba europeana. Altcineva, care stie limba, mi-a tradus ce spuneam. Eu nu o stiam. Si stiu ca e de la Domnul pentru ca satan nu-L lauda pe Domnul, cum faceam eu. Numai Duhul Sfant pune laude in gura noastra.

Asta a fost de mult. Pe parcursul vietii am mai primit vorbire si in alte limbi. Dar asta nu e pentru ca am eu cine stie ce capacitati, ci pentru ca Domnul e bun si mi-a ascultat rugaciunea. Fara El puteam sa plang mult si bine. Nu vorbirea in sine e extraordinara, ci faptul ca in momentele acelea Il simti pe Dumnezeu mai aproape, uneori foarte aproape de tine. La fel se intampla si cu celelalte daruri ale Duhului Sfant.

Si nu stiai ce vorbesti?

Eu nu m-am rugat pentru asta , pur si simplu m-am trezit zicand cateva vorbe literalmente(in somn si in timp ce ma trezeam din somn si putin dupa ce m-am trezit).Eu eram constient de ce faceam, o veneram pe MD, stiam ce fac , cu aproximatie am recunoscut si limba, sau limbile.Pentru ca foarte putin aveam cunostiinta de limbile alea.

Si ce ai zis in limbi, chiar sunt curios?

Pai e foarte revelant pentru ca voi aveti alta credinta in Maica Domnului si nici macar nu o venerati.Asadar cum poate fi acelasi duh cand credinta e izbitor de diferita cel putin din punctul asta de vedere(al Maicii Domnului)?Duhul vostru fata de MD e ca ea nu a ramas feciora , ca a pacatuit si ca a avut si multi prunci.Totalmente diferite de duhul si credinta ortodoxa referitoare la aceasta.

Nu stiam limba; cunosteam cateva cuvinte de pe la filme, dar in nici un caz nu stiam sa articulez propozitii. Am vorbit vreo 10 minute, erau cuvinte de lauda, cam in genul psalmilor. Sincer, sunt prea scumpe pentru mine pentru a le repeta. Au ramas intre mine si Domnul.

Si eu eram foarte constienta si ma puteam opri oricand din vorbit. Sa nu crezi pe cine spune ca in timpul vorbirii in limbi iti pierzi cunostinta sau constiinta; doar daca e posesiune demonica se intampla asta. Duhul Sfant respecta liberul tau arbitru si niciodata nu te va obliga sa faci ceva fara voia ta.

Sa stabilim ceva: darul vorbirii in limbi este dat NUMAI de Duhul Sfant, pentru ca e un dar al Duhului Sfant. Logic, nu? Nu este dat de sfinti. Faptul ca s-a manifestat in timp ce te rugai Sfintei Marii nu schimba asta.

Eu nu am cunostinta ca mama Domnului Isus sa fi pacatuit; nu scrie asta in Biblie si nu ma pot pronunta. Stiu ca a fost o femeie unica, dca Domnul a ales sa se nasca prin ea Fiul Sau. Ca nu ma inchin la ea e pentru ca Dumnezeu a spus sa nu ne inchinam creatiei, ci Creatorului, oricat de sfanta ar fi aceasta, ci sa ne inchinam Celui ce o sfinteste. Dar nu vreau sa ating acest subiect delicat pe acest forum. Iarta-ma daca am spus ceva nepotrivit.

Sa continuam subiectu asta pe vorbirea in limbi la penticostali la secte si culte am sa-ti scriu acolo, nu e bine sa ne abatem.

Peetor ce am vrut sa spun cu afirmatia aia refiritoare si la penticostali , este: ca nu neg existenta si printre penticostali a oamenilor buni.Nici nu o atest, nu e de mine sa judec.Am incercat sa judec doar cultul, care din punctul meu de vedere este fals.Si are simptomele unui prooroc fals, prin amagiri de minuni si daruri, ca cel atat de des mentionat "al vorbirii in limbi".

Danut 7 tu generalizezi.Eu daca aud ca un preot sau cineva ortodox a savarsit nu stiu ce pacate,asta ma indreptateste sa spun ca ortodocsii "au alt duh",sau un alt Dumnezeu?Exact asa faci tu vis a vis de celelalte culte,despre penticostali in discutia noastra.Vorbesti despre niste cazuri anume si generalizezi.Tu spui ca cultul penticostal este fals.Pentru o asemenea afirmatie trebuie sa aduci si dovezi sau argumente.De ce ar fi cultul penticostal "fals"?Pentru ca crede in "darul vorbirii in limbi" si in celelalte daruri?Pai aceste lucruri sunt clar specificate in biblie.Daca vei cerceta lucrurile vei vedea ca tot ce cred penticostalii are baza biblica.Mi-ai cerut marturii ale celor care sustin ca vorbesc in limbi.Nu stiu ce religie are Doriana,dar presupun ca nu este ortodoxa.Ce vei spune acum,ca Doriana are 'un alt duh"?Eu nu pot sa afirm asa ceva pentru ca pentru mine nu este imposibil ca cineva sa primeasca aceste daruri.Atunci cum iti explici lucrurile?

Bineinteles. Mi-a sugerat in repetate randuri ca penticostalii sunt demonizati. :4: Dar m-am obisnuit. Multi ortodocsi spun asta; probabil cineva ii invata, ca prea vorbesc la fel. Din fericire nu sunt atat de demonizata incat sa nu-i mai pot iubi sau respecta pe cei ce spun asta. Si despre Domnul s-a spus ca are drac. Si tot "inteleptii" acelor vremuri o spuneau. Fiti binecuvantati !

Nu am intalnit o asemenea smerenie.

Esti modest, ca de obicei...

Foarte interesant dialogul.

Căutătorul: Ce este Ortodoxia?

Ortodoxul: “Ortodoxie“ înseamnă “dreapta slăvire“, să îi dai cinstea cuvenită Domnului. Căci există de asemenea o preamărire greşită a Domnului, o cinstire ce nu-I este bineplăcută. Ortodoxie înseamnă să acorzi Domnului cinstea cuvenită prin dreaptă credinţă şi dreaptă închinare. De fapt, “Ortodoxie“ înseamnă simplu “dreapta credinţă“.

Căutătorul: De ce este necesară dreapta credinţă?

Ortodoxul: Nu putem cinsti ceea ce nu cunoaştem, iar dreapta credinţă înseamă adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu. Cei care nu au dreaptă credinţă, nu îl pot cinsti pe Dumnezeu aşa cum se cuvine. Către aceștia, credincioşii adevăraţi spun, nu din aroganţă, ci din smerita recunoaștere a comorii pe care au primit-o: “Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim“(Ioan 4.22).

C: Ce este Biserica Ortodoxă?

O: Biserica Ortodoxă este Biserica ce are Ortodoxia – “credinţa dată odată sfinţilor“ (Iuda 9) şi “închinarea în duh şi adevăr“ (Ioan 4.23) – adică închinarea către Dumnezeu Tatăl în Fiul, Care este Adevărul, şi în Duhul Sfânt, Care este Duhul Adevărului. Ea este Trupul lui Hristos, este sălaș al Duhului Sfânt, Corabia mântuirii, Viţa cea adevărată. Conform altei definiţii, Ea este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească – Una în unitatea sa în credinţă şi închinare, Sfântă în tainele Ei şi în mulţimea de sfinţi bărbaţi şi femei pe care i-a dat, Sobornicească în plinătatea Sa în fiecare din părţile Sale constituente, Apostolească în originea Sa şi succesiunea continuă de la Apostoli şi în fidelitatea Ei faţă de învăţăturile apostolice. Sf. Gherman al Constantinopolului defineşte Biserica astfel: “o casă divină unde este săvârșită tainica Jertfă cea fără de sânge (mystical living Sacrifice), … iar pietrele sale preţioase se află în învățăturile divine pe care Domnul le-a dat discipolilor Săi.“

C: Cât bigotism! Ce sunt atunci celelalte biserici – de exemplu cea romano-catolică şi cea protestantă?

O: Sunt ramuri ce au fost tăiate din Viţa cea Adevărată în decursul secolelor. Biserica Apuseană a fost Ortodoxă în prima mie de ani de istorie creştină. Dar în 1054, după o lungă perioadă de declin, Roma s-a despărţit de Estul Ortodox şi a introdus o serie întreagă de învăţături eretice: infailibilitatea şi jurisdicţia universală a Papei, purcederea Sfântului Duh de la Tatăl şi de la Fiul (Filioque), indulgenţele, purgatoriul, harul creat etc. Protestanţii s-au despărţit de Roma în secolul al şaisprezecelea, dar nu s-au întors la Ortodoxie şi la Adevărata Biserică. În schimb, ei au introdus încă mai multe erezii, respingând Tradiţia, Sfintele Taine, rugăciunile pentru cei adormiţi, cinstirea Sfinţilor, etc.

C: Dar nu există oameni buni în celelalte biserici?

O: “Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu“ (Matei 19.17). Omul, în starea sa actuală, căzută, nu este şi nu poate fi bun. “Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul“ (Psalmul 13.1). Până şi Apostolii au fost numiţi răi de către Domnul (Luca 11.13). Omul poate deveni bun numai unindu-se cu Singurul care este Bun, Dumnezeu. Şi această uniune este posibilă numai prin urmarea poruncilor, dintre care prima este cea de a te pocăi şi de a te boteza. Dacă un om nu s-a pocăit şi nu a fost botezat prin botezul Uneia, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, astfel primind bunătatea Domnului în el, nu se poate spune că este bun în nici un sens adevărat. Pentru că “bunătatea“ celor căzuţi, nebotezaţi, nu este bună în ochii Domnului, ci reprezintă “veşminte întinate“, cum spune Profetul Isaia (Isaia 64.5).

C: Deci ortodocşii sunt buni şi restul sunt răi? O religie cam făţarnică aş putea să spun, exact felul de credinţă fariseică pe care Domnul a condamnat-o!

O: Nu, noi nu spunem că toţi ortodocşii sunt buni, deoarece este un fapt trist că mulţi, foarte mulţi creştini ortodocşi nu folosesc bunătatea, harul care le este dat prin Sfântul Botez pentru a face lucrări cu adevărat bune. Iar pedeapsa lor va fi mai mare decât a celor care nu au primit niciodată Sfântul Botez. “Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor“.(Petru II 2.21) “Căci dacă păcătuim de voia noastră, după ce am luat cunoştinţă despre adevăr, nu ne mai rămâne, pentru păcate, nici o jertfă, ci o înfricoşată aşteptare a judecăţii şi iuţimea focului care va mistui pe cei potrivnici“.(Evrei 10.26,27)

C: Ce tablou trist înfăţişezi! Cei nebotezaţi nu pot face binele, iar cei ce păcătuiesc după ce s-au botezat sunt destinaţi pentru o pedeapsă chiar mai mare!

O: Nu chiar. Cu toate că nu putem fi botezaţi din nou pentru a ne fi iertate păcatele, putem să obţinem dezlegarea de păcate în alte feluri: prin rugăciuni şi lacrimi, prin post şi milostenie, iar mai presus de toate, prin tainele Spovedaniei şi a Sfintei Împărtăşanii. Dumnezeu nu îi respinge pe cei ce se căiesc din toată inima. Aşa cum spune David: “inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.“ (Psalmul 50.18).

C: Dar nu este o astfel de pocăinţă posibilă pentru toţi oamenii? Nu s-a căit David în psalmul pe care l-ai citat şi nu a primit el iertarea de la Dumnezeu?

O: Ba da, dar salvarea nu constă numai în iertarea păcatelor, ci şi în dobândirea sfinţeniei, acea sfinţenie “fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul“ (Evrei 12.14), acea sfinţenie care este dată numai prin tainele Bisericii şi care poate fi pierdută dacă nu ducem o luptă severă şi neîntreruptă împotriva păcatului. În plus, păcatul original poate fi şters numai în cristelniţa botezului.

C: Deci nici măcar David nu a fost salvat?

O: Nici măcar David nu a fost salvat înainte de venirea lui Hristos. Chiar şi Patriarhul Iacov a anticipat că va merge în Infern (Şeol) după moartea sa, împreună cu dreptul său fiu, Iosif: “Plângând, mă voi pogorî în locuinţa morţilor la fiul meu!“ (Facerea 37.35) Deoarece “şi toţi aceştia [drepţii Vechiului Testament], mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa, pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun [creştinii Noului Testament], ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea [în afara Bisericii Noului Testament].“ (Evrei 11.39-40)

C: Ce înseamnă păcat original?

O: O anume infecţie pe care o moştenim prin părinţii noştri de la Adam, cel care a înfăptuit păcatul original.

C: Cum putem noi să fim responsabili pentru păcatul lui Adam?

O: Nu suntem responsabili pentru el, dar suntem pângăriţi de el.

C: Chiar şi copiii?

O: Chiar şi copiii. Căci “înstrăinatu-s-au păcătoşii de la naştere, rătăcit-au din pântece“ (Psalmul 57.3). Şi cum spune Iov: “Cine ar putea să scoată ceva curat din ceea ce este necurat? Nimeni! Nici măcar un singur om, chiar dacă ar trăi numai o zi pe pământ.“ (Iov 14.4 LXX) Din nou, Sfântul Grigorie din Nissa scrie: “Răul a fost amestecat cu firea noastră de la început… prin cei care, prin nesupunerea lor au introdus boala. La fel cum în înmulţirea naturală a speciilor fiecare animal dă naştere celor asemenea lui, tot aşa şi omul este născut din om, o fiinţă supusă patimilor dintr-o fiinţă supusă patimilor, un păcătos dintr-un păcătos. În acest chip, păcatul se iveşte în noi când ne naştem; creşte odată cu noi şi se află cu noi până la sfârsitul vieţii“.[2] De aceea de la început Biserica a practicat botezarea pruncilor “pentru iertarea păcatelor“.

C: Tot mi se pare nedrept ca cineva, nemaipunând la socoteală micuţii, ar trebui să sufere pentru păcatul altcuiva.

O: Judecata lui Dumnezeu nu este judecata noastră. Şi ţine minte: dacă este nedrept să suferim noi din cauza păcatului lui Adam, nu este mai puţin nedrept să fim mântuiţi prin bunătatea lui Hristos. Cele două “nedreptăţi“ sunt simetrice şi se anulează reciproc: “Căci precum prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoşi cei mulţi, tot aşa prin ascultarea unuia se vor face drepţi cei mulţi.“ (Romani 5.19)

C: Deci este imposibil să fii bun în afara Bisericii, pentru că păcatul şi rădăcinile acestuia sunt extirpate numai în Biserică?

O: Mai mult decât atât: numai în Biserică poţi recunoaşte păcatul. Căci numai către Biserică a fost făcută cunoscută voia lui Dumnezeu în plinătatea ei. Şi dacă noi nu ştim care este voia Domnului, nu putem să ne căim cu adevărat de încălcarea voii Sale. Biserica este singurul spital unde primim şi diagnosticul corect al bolii şi vindecarea completă a acesteia.

continuare
 

C: În regulă. Dar cum, atunci, există minuni care se fac în afara Bisericii, şi chiar în religiile necreştine?

O: Minuni – dacă sunt cu adevărat de la Dumnezeu şi nu de la diavol – sunt o dovadă, nu (sau nu neapărat) a curăţeniei sufleteşti a oamenilor prin care se fac minunile, ci a milei Domnului.

C: Deci dacă un catolic sau un aglican sau un hindus face o minune, nu reprezintă nimic, în timp ce dacă un ortodox face minunea este nemaipomenit!

O: Nu am spus acest lucru. Ceea ce am spus a fost faptul că lucrarea unei minuni, dacă este de la Dumnezeu, ne arată în primul rând că Domnul este milostiv. Dacă, de asemeni, arată curăţenia sufletească a celui prin care se face minunea (sau a celui către care se face), este cu totul altă problemă, care are nevoie de o examinare atentă.

Nu neg că minuni adevărate se pot întâmpla în afara Bisericii. La urma urmei, Domnul “face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi“ (Matei 5.45). Şi când Sf. Ioan i-a interzis unui om care scotea demoni în numele lui Hristos să facă aceasta “pentru că nu merge după noi“, Hristos nu i-a aprobat fapta sa: “Nu-l opriţi“, spune El, “căci nu e nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată, degrabă, să Mă vorbească de rău. Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi.“ (Marcu 9.38-40)

Pe de altă parte, Domnul a spus şi: “Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea!“ (Matei 7.22-23) Deci este posibil să faci o minune în numele lui Hristos, dar cu toate acestea să fii un om rău. Iar Domnul poate face minunea prin omul rău nu pentru a dovedi cucernicia (non existentă) a omului, ci pur şi simplu din milă către cel pentru care se face minunea. La urma urmei, Iuda a făcut minuni, dar Sf. Ioan Botezătorul, cel mai mare bărbat născut din femeie, nu a făcut minuni…

Şi nu trebuie să uităm faptul că minunile şi profeţiile ce par creştine pot fi făcute prin cel rău. Astfel o fată spunea adevărul despre Apostolul Pavel, sfătuind oamenii să îl urmeze – dar ea vorbea printr-un duh pitonicesc pe care Pavel l-a scos din ea (Faptele Apostolilor 16.16-18). Eu cred că majoritatea minunilor făcute în religiile păgâne, cum ar fi hinduismul, sunt de la cel rău; pentru că “toţi dumnezeii neamurilor sunt idoli“ (Psalmul 95.5)

C: Dacă până şi făcătorii de minuni pot fi de la cel rău, atunci cine se mai poate mântui?

O: Oamenii trebuie întotdeauna să distingă între posesia darurilor spirituale şi mântuire. “Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă“, a spus Domnul, “ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri.“ (Luca 10.20) “Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.“ (I Corinteni 13.2)

C: Ah, acum sunt de acord cu tine! Dragostea este semnul distinctiv al creştinului. Şi trebuie să îţi spun că este anume ceea ce lipseşte vizibil din expunerea ta. Toată această mândrie că eşti ortodox, că numai tu aparţii Adevăratei Biserici, şi să crezi cu atâta duşmănie că toţi ceilalţi, în afară de tine, vor fi condamnaţi!

O: Dar eu nu am spus aşa ceva!

C: Ba da!

O: Am afirmat că Biserica lui Hristos, prin care eu înţeleg numai Biserica Ortodoxă, este singura Corabie de mântuire. Şi dacă, aşa cum spunea Sf. Nectarie de la Optina, ar fi fost oameni salvaţi în afara celor din Corabia lui Noe, atunci există şi oameni în afara Bisericii ce se pot mântui. Dar nu am spus că toţi cei ce se află în Corabie se vor mântui, căci ei se pot arunca în afara ei prin faptele lor rele. Şi nu am spus că cei care înnoată în direcţia Corabiei, dar au fost împiedicaţi să intre în ea înainte de moartea lor, nu pot fi mântuiţi. Cine poate să ştie dacă Suveranul Dumnezeu, Cel care cunoaşte inimile tuturor oamenilor, nu poate alege să le întindă mâna Sa celor care, prin neştiinţă sau împrejurări nefavorabile, nu au putut să intre în Corabie înainte ca întunericul morţii să coboare asupra lor, dar care în inimile şi în minţile lor tânjeau către adevăr? “Dragostea toate le nădăjduieşte“ (I Corinteni 13.7).

C: (ironic) Cât de generos din partea ta! Dar reprezintă mai mult o speranţă evlavioasă decât un articol de credinţă, nu-i aşa?

O: Bineînţeles. Din punct de vedere al credinţei dogmatice, noi putem şi chiar trebuie să afirmăm cu putere că, după cum spunea Sf Ciprian al Cartaginei “nu există mântuire în afara Bisericii“.[3] Căci însuşi Domnul spune, cu o mare putere de expresivitate: “Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.“ (Ioan 6.53). Iar Apostolul Petru spune: “Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?“ (I Petru 4.18)

Mai mult decât atât, dacă noi, pretinzându-ne în mod arogant a fi mai “milostivi“ decât Însuşi Milostivul Domn, ne arogăm dreptul de a-i “ierta“ pe cei ce trăiesc în religii mincinoase sau în erezii, păcătuim nu doar împotriva credinţei dogmatice, dar şi împotriva dragostei. Căci atunci suntem vinovaţi că îi îndrumăm să meargă mai departe în eroare, dându-le falsa speranţă că ei pot rămâne în minciuna lor fără nici un pericol pentru sufletele lor nemuritoare. Le luăm frica de Dumnezeu şi imboldul de a căuta Adevărul, care El singur îi poate salva.

C: Şi totuşi mai devreme vorbeai despre “neştiinţă şi împrejurări nefavorabile“. Cu siguranţă că Dumnezeu ţine cont de acest lucru!

O: Bineînţeles. Ţine cont. Dar “a ţine cont“ nu e acelaşi lucru cu “absolvirea de orice vină“. Aminteşte-ţi de parabola slugilor neglijente: “Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult. Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin.“ (Luca 12.47-48). Cu alte cuvinte, neştiinţa despre voinţa Domnului şi Adevărul Său poate micşora pedeapsa, dar nu o poate înlătura cu totul.

C: De ce? Nu acelaşi Domn a spus: “Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat“ (Ioan 9.41)?

O: Pentru că noi niciodată nu suntem în totalitate orbi şi, fiind oi raţionale făcute după chipul şi asemănarea Păstorului Dumnezeu, întotdeauna avem acces la acea “Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.“ (Ioan 1.9). Astfel Apostolul Pavel spune cu claritate că păgânii, care nu cred în Singurul Creator al universului, sunt “fără scuză“; “pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscut de către ei; fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor. Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire.“ (Romani 1.19-20). Dumnezeu “nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit“ (Faptele Apostolilor 14.17) chiar şi printre păgâni.

Sf. Ioan Hrisostom (Gură de Aur) spune că fiecare om are creaţia în afara lui şi conştiinţa înlăuntrul său ca să îl conducă departe de minciună şi înspre Biserică, ceea ce este a treia mare martoră a adevărului, “stâlp şi temelie a adevărului“, după cum o numeşte Sfântul Apostol Pavel. (Timotei I 3.15).[4] Creaţia şi conştiinţa singure nu îi pot revela întregul adevăr, dar dacă el urmează acea revelaţie parţială pe care o dau creaţia şi conştiinţa, Domnul îl va ajuta să găsească plinătatea adevărului în Biserică. Nici nu există vreo situaţie în viaţă, oricât de străin şi de opus Bisericii ar fi, din care Domnul, “care doreşte ca toţi să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină”, să nu poată să îl salveze pe adevăratul căutător al adevărului. Deci, la întrebarea: “De ce sunt pedepsiţi cei neştiutori?“, răspunsul, conform Sf. Teofilact al Ohridei, este: “Pentru că atunci când ar fi putut să ştie, nu a dorit să facă acest lucru, ci s-a făcut pricina propriei neştiinţe din cauza trândăviei.“

continuare
 

C: Dar dacă păgânul sau ereticul nu a întâlnit niciodată adevărul în Biserică sau a întâlnit numai reprezentanţi ai Bisericii foarte păcătoşi sau neștiutori? Nu poate fi el atunci considerat orb şi necunoscător şi deci fără păcat?

O: Totul depinde de natura şi gradul neştiinţei. Există neştiinţă voluntară şi involuntară. Dacă nu ar fi existat o astfel de neştiinţă involuntară, Domnul nu ar fi spus pe cruce: “Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac“ (Luca 23.34). Iar rugăciunea Lui a fost ascultată, căci în ziua de Rusalii, Petru i-a chemat pe evrei la pocăinţă, spunându-le: “ştiu că din neştiinţă aţi făcut rău“ (Faptele Apostolilor 3.17), după care mulţi evrei s-au pocăit şi au fost botezaţi. Și iar, Apostolul Pavel spune “am fost miluit, căci în necredinţa mea, am lucrat din neştiinţă.“ (I Timotei 1.13). Dar ţine minte că aceşti oameni au răspuns la adevăr când acesta le-a fost prezentat. Acest lucru arată că neştiinţa lor fusese involuntară şi din acest motiv scuzabilă.

Pe de altă parte, există o împietrire a inimii care refuză să vadă semnele pe care le arată Domnul despre Adevărul Lui, semnele din afară şi îndemnurile din interior. Aceasta este neştiinţa voluntară. Oamenii care se împietresc în acest fel nu cunosc adevărul pentru că nu vor să îl cunoască. Acest refuz încăpăţânat de a primi adevărul reprezintă ceea ce Domnul numeşte: “hulă împotriva Duhului Sfânt“ (Matei 12.31), care nu va fi iertată nici în această lume, nici în cealaltă.

C: De ce nu poate fi iertată?

O: Deoarece iertarea este acordată numai celui ce se pocăieşte, iar pocăinţa reprezintă recunoaşterea adevărului despre sine. Însă, dacă un om refuză să privească adevărul în faţă şi luptă în mod activ împotriva lui în sufletul său, el nu se poate pocăi şi astfel nu poate fi iertat. Luptând împotriva Adevărului el luptă împotriva Duhului Adevărului, care călăuzeşte la tot adevărul. (Ioan 16.13). Este posibil ca un om să se înşele în mod sincer în legătură cu Hristos pentru o vreme, iar acest lucru îi poate fi iertat, după cum i-a fost iertat şi Apostolului Pavel. Dar dacă această necunoaştere este compusă din respingerea imboldurilor către adevăr aşezate în suflet de Duhul Adevărului, atunci nu mai e nici o speranţă. Deci păgânul care rămâne cu încăpăţânare în păgânismul său în ciuda mărturiei creaţiei şi a conştiinţei, şi ereticul care rămâne cu încăpăţânare în erezia sa în ciuda învăţăturii Uneia, Sfinte, Sobornicească şi Apostolească Biserică, hulesc amândoi împotriva Duhului Adevărului şi nu se pot mântui.

C: Deci chiar nu există nici o speranţă pentru eretic?

O: Cât există viaţă, există şi speranţă. Sunt multe exemple de oameni care au rămas în erezie toată viaţa lor dar au fost convertiţi la adevăr chiar înainte de moartea lor. Nu există speranţă numai pentru cei care nu iubesc adevărul. Pe astfel de oameni Domnul nu îi va conduce către Adevărul Său, pentru că nu îl doresc. Mai degrabă, El va permite ca ei să fie înşelaţi de Antihrist “fiindcă ei n-au primit iubirea adevărului, ca să se mântuiască. De aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni, ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.“ (Tesaloniceni II 2.10-12).

C: În regulă. Dar încă nu sunt convins că Biserica ta este Adevărata Biserică. De fapt, nu îmi place în general conceptul de “singura Biserică Adevărată“. Îmi lasă impresie de bigotism şi intoleranţă.

O: Ştii, nu toleranţa este o virtute a creştinului, ci dragostea.

C: Mă uimeşti. Nu este toleranţa o formă a dragostei? Şi nu le este interzisă creştinilor ura?

O: Nu. Domnul nostru este un Domn zelos şi aşteaptă râvnă de la noi – râvnă pentru bine şi ură pentru rău. “Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi răul“ (Psalmul 96.11). Ceea ce nu Îi place Lui cel mai mult este starea căldicică: “Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea.“ “Sârguieşte dar şi te pocăieşte.“ (Apocalipsa 3.15-16,19). Sf. Grigorie de Nissa scria: “Legiuitorul vieţii noastre se bucură de o singură ură din partea noastră. Vreau să spun de cea împotriva șarpelui, pentru nici un alt scop nu ne-a lăsat să ne exercităm această facultate de a urî decât ca o resursă împotriva ticăloşiei.“[6]

O:Sf. Teodosie al Peşterilor Kievului, unul dintre cei mai mari sfinţi care au trăit vreodată, a spus că prin cinstirea credinţelor celorlalţi o necinstim pe a noastră. La şcolile noastre le sunt acordate aceeaşi onoare teoriilor lui Ptolemeu, Newton sau Einstein? Bineînţeles că nu!

C: Dar este diferit! Aici vorbim despre adevăruri ştiinţifice!

O: Nu văd nici o diferenţă în principiu. Principiul nostru este: mărturiseşte adevărul tot timpul, respinge minciuna tot timpul. Dacă cercetatorii fac acest lucru în domeniul lor, unde nu este certitudine şi “adevărurile“ sunt disputate constant de cercetători ulteriori, de ce să nu facem şi noi la fel în sfera incomparabil mai mare şi mai importantă a credinţei religioase, ale cărei fapte incontestabile ne-au fost comunicate de însuşi Adevărul? Căci noi avem multe “dovezi infailibile“ ale Învierii (Faptele Apostolilor 1.3). Iar Sf. Pavel spune: “Pentru că nici eu n-am primit-o de la om [Evanghelia], nici n-am învăţat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos.“ (Galateni 1.12)

C: Şi dacă cineva pretinde că a primit o descoperire de la Dumnezeu?

O: Atunci trebuie să investigăm cu răbdare cine spune adevărul şi cine a fost înşelat de “tatăl minciunilor“. Aşa cum cercetătorii au metode ca să compare diferitele ipoteze şi să evalueze care este (dacă este vreuna) corectă, aşa şi creştinii ortodocşi au metode de a constata ce este adevăr şi ce este minciună în domeniul religios. Şi aşa cum cercetătorii nu vor accepta niciodată că poate fi mai mult decât o singură explicaţie pentru un fenomen empiric, tot aşa nici noi nu vom accepta niciodată că poate exista vreodată mai mult decât un singur adevăr religios.

C: Nu pot diferite credinţe să dezvăluie fiecare câte o parte a adevărului?

O: Nu. Adevărul este Unul singur şi ne-a fost descoperit de Însuşi Adevărul: “un Domn, o credinţă, un botez“ (Efeseni 4.5)

C: Deci nu există nici un pic de adevăr în nici una din religiile non-creştine?

Ortodoxul: Nu am spus asta. Lui Satana îi place să apară ca un înger al luminii (Corinteni II 11.14); el amestecă “adevărul cu nedreptatea“ (Romani 1.18). În acest chip, cu ispita unor idealuri ce par drepte, cum ar fi “dragoste“, “pace“ şi “libertate“, care interpretate corect sunt într-adevar bunuri primite de la Domnul, îi ademeneşte într-un abis al minciunii. Există numai o singură religie ce conţine “adevărul, întregul adevăr şi nimic altceva decât adevărul“. Toate celelalte, fiind parazitare pe lângă Singurul Adevăr, conţin adevăruri parţiale, dar fac să fie false până şi aceste adevăruri parţiale prin asocierea lor cu minciuna, la fel cum chiar şi o mică doză de otravă pusă într-o pâine hrănitoare face ca întreaga pâine să fie otrăvitoare.

pentru intreaga conversatie accesati linkul http://hristofor.wordpress.com/2009/...simplu-actual/

1. Vad ca se vorbeste de cunoasterea lui Dumnezeu. Tu Il cunosti pe Dumnezeu, Danut? Ce este El pentru tine si ce poti spune despre El. [ca despre biserica vad ca stii multe]

2. Am vazut ca tu cunosti cat de cat Biblia. Ce parere ai de sustinerea scripturala a urmatoarei afirmatii : "putem să obţinem dezlegarea de păcate în alte feluri: prin rugăciuni şi lacrimi, prin post şi milostenie, iar mai presus de toate, prin tainele Spovedaniei şi a Sfintei Împărtăşanii. " Imi poti arata din Biblie ca dezlegarea de pacate se face prin milostenie, impartasanie, etc?

[ Sf. Ioan Botezătorul a fost cel mai mare bărbat născut din femeie pana la Hristos. Cel mai mic din imparatia cerurilor va fi mai mare decat el. Asa-i ? ]

Citeste toate cele trei posturi , daca doresti chiar intreaga conversatie.

21. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
22. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;
23. Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.

26. Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.
27. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi,
28. Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.

Asta despre Spovedanie si Sfanta Impartasanie.

"[ Sf. Ioan Botezătorul a fost cel mai mare bărbat născut din femeie pana la Hristos. Cel mai mic din imparatia cerurilor va fi mai mare decat el. Asa-i ? ] "

Nu a zis Hristos ca cel mai mic din imparatia cerurilor va fi mai mare decat el.Ci ca cel mai mic care este(era) atunci in Imparatia Cerurilor era mai mare decat el.

Cine este Cel care era in Cer?

13. Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer.

Insusi Iisus a marturisit despre Ioan Botezatorul ca e cel mai mare dintre cei nascuti din femei, si nu cred ca este marturie mai mare.

Iar despre fapte bune si milostenie sta scris se spune , ca si cel ce face bine , bine va primi , si cel care face mila mila va gasi.

Iata ce zice Sfantul Ioan Botezatorul :

8. Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în voi înşivă: Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.

si le da si sfaturi :

10. Şi mulţimile îl întrebau, zicând: Ce să facem deci?
11. Răspunzând, Ioan le zicea: Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea.
12. Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus: Învăţătorule, noi ce să facem?
13. El le-a răspuns: Nu faceţi nimic mai mult peste ce vă este rânduit.
14. Şi îl întrebau şi ostaşii, zicând: Dar noi ce să facem? Şi le-a zis: Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi mulţumiţi cu solda voastră.

Si e plina evanghelia de astfel de exemple.De fapt intreaga Evanghelie este sumarizata in compasiune si in iubire.Si daca vei citi intreaga conversatie, vei vedea si ce spune omul cu tare despre iubire.Iubirea nu inseamna toleranta.

Deci , dupa tine , Hristos e cel mai mic din imparatia cerurilor? :eek:

"Iar despre fapte bune si milostenie sta scris se spune , ca si cel ce face bine , bine va primi , si cel care face mila mila va gasi. " Bine" e una , "iertare" e alta. Daca pacatuiesti, poti face oricate milostenii vrei, pana nu iti ceri iertare de la Dumnezeu si nu lepezi opacatul nu esti iertat. faptele tale bune vor fi doar filantropie.

Am citit. Sunt foarte rapida. In general asta se predica si pe la noi, mai putin chestiile cu care am spus ca nu sunt de acord, plus "soborniceasca, apostoleasca"...

Pocainta fara fapte bune la ce foloseste?

De aceia a si zis Sf Ioan Botezatorul : "faceti roade vrednice de pocainta".

Pai ce legatura are cultul vostru cu Biserica Adevarata?

Faptele bune urmeaza pocaintei, nu aduc iertarea. Pentru ca m-am pocait fac fapte bune si asta e un semn de pocainta. Dar faptele bune se pot face si din alte motive, electorale, de exemplu.

Ce legatura? Cultul nu da mantuirea, e doar o forma de organizare. Hristos da mantuirea celor ce cred in El si fac fapte vrednice de pocainta.

12 Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,
13 Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.


Romani 10:9
Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui.

etc

Exista dreapta marturisire in afara ortodoxiei?Ca sa te nasti de la Dumnezeu trebuie sa te nasti din apa si din Duh.Exista un singur botez adevarat, un singur Domn , o singura chemare , o singura Biserica si un singur Duh, Duhul Adevarului si o singura credinta.Hristos este capul si mantuitorul Bisericii.In afara Bisericii nu exista mantuire.S-au mantuit cei care nu au fost in Arca lui Noe?Se pot mantui cei care nu fac parte din Biserica?

Minunat ar fi ca toti sa se hraneasca din bogatia Ortodoxiei. Insa, daca vedem pe cineva ca nu este la masa cu noi, sa nu-l osandim, ci sa-l hranim pe masura puterii lui de primire, sa ne rugam pentru el. Imi pare ca de multe ori ne batem cu pumnul in piept ca Ortodoxia detine adevarul si traim in afara ei. Doar purtam numele de ortodocsi, nu ne identificam cu adevarul ei. Sa luam aminte: nu ne implinim cand ne umplem de noi insine, ci cand lasam sa intre in viata noastra iubirea lui Dumnezeu. Si asta inseamna sa-i iubesti pe toti.

C: Dar nu există oameni buni în celelalte biserici?

O: “Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu“ (Matei 19.17). Omul, în starea sa actuală, căzută, nu este şi nu poate fi bun. “Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul“ (Psalmul 13.1). Până şi Apostolii au fost numiţi răi de către Domnul (Luca 11.13). Omul poate deveni bun numai unindu-se cu Singurul care este Bun, Dumnezeu. Şi această uniune este posibilă numai prin urmarea poruncilor, dintre care prima este cea de a te pocăi şi de a te boteza. Dacă un om nu s-a pocăit şi nu a fost botezat prin botezul Uneia, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, astfel primind bunătatea Domnului în el, nu se poate spune că este bun în nici un sens adevărat. Pentru că “bunătatea“ celor căzuţi, nebotezaţi, nu este bună în ochii Domnului, ci reprezintă “veşminte întinate“, cum spune Profetul Isaia (Isaia 64.5).

C: Deci ortodocşii sunt buni şi restul sunt răi? O religie cam făţarnică aş putea să spun, exact felul de credinţă fariseică pe care Domnul a condamnat-o!

O: Nu, noi nu spunem că toţi ortodocşii sunt buni, deoarece este un fapt trist că mulţi, foarte mulţi creştini ortodocşi nu folosesc bunătatea, harul care le este dat prin Sfântul Botez pentru a face lucrări cu adevărat bune. Iar pedeapsa lor va fi mai mare decât a celor care nu au primit niciodată Sfântul Botez. “Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor“.(Petru II 2.21) “Căci dacă păcătuim de voia noastră, după ce am luat cunoştinţă despre adevăr, nu ne mai rămâne, pentru păcate, nici o jertfă, ci o înfricoşată aşteptare a judecăţii şi iuţimea focului care va mistui pe cei potrivnici“.(Evrei 10.26,27)

C: Ce tablou trist înfăţişezi! Cei nebotezaţi nu pot face binele, iar cei ce păcătuiesc după ce s-au botezat sunt destinaţi pentru o pedeapsă chiar mai mare!

O: Nu chiar. Cu toate că nu putem fi botezaţi din nou pentru a ne fi iertate păcatele, putem să obţinem dezlegarea de păcate în alte feluri: prin rugăciuni şi lacrimi, prin post şi milostenie, iar mai presus de toate, prin tainele Spovedaniei şi a Sfintei Împărtăşanii. Dumnezeu nu îi respinge pe cei ce se căiesc din toată inima. Aşa cum spune David: “inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.“ (Psalmul 50.18).

C: Dar nu este o astfel de pocăinţă posibilă pentru toţi oamenii? Nu s-a căit David în psalmul pe care l-ai citat şi nu a primit el iertarea de la Dumnezeu?

O: Ba da, dar salvarea nu constă numai în iertarea păcatelor, ci şi în dobândirea sfinţeniei, acea sfinţenie “fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul“ (Evrei 12.14), acea sfinţenie care este dată numai prin tainele Bisericii şi care poate fi pierdută dacă nu ducem o luptă severă şi neîntreruptă împotriva păcatului. În plus, păcatul original poate fi şters numai în cristelniţa botezului.

C: Deci nici măcar David nu a fost salvat?

O: Nici măcar David nu a fost salvat înainte de venirea lui Hristos. Chiar şi Patriarhul Iacov a anticipat că va merge în Infern (Şeol) după moartea sa, împreună cu dreptul său fiu, Iosif: “Plângând, mă voi pogorî în locuinţa morţilor la fiul meu!“ (Facerea 37.35) Deoarece “şi toţi aceştia [drepţii Vechiului Testament], mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa, pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun [creştinii Noului Testament], ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea [în afara Bisericii Noului Testament].“ (Evrei 11.39-40)

C: Ce înseamnă păcat original?

O: O anume infecţie pe care o moştenim prin părinţii noştri de la Adam, cel care a înfăptuit păcatul original.

C: Cum putem noi să fim responsabili pentru păcatul lui Adam?

O: Nu suntem responsabili pentru el, dar suntem pângăriţi de el.

C: Chiar şi copiii?

O: Chiar şi copiii. Căci “înstrăinatu-s-au păcătoşii de la naştere, rătăcit-au din pântece“ (Psalmul 57.3). Şi cum spune Iov: “Cine ar putea să scoată ceva curat din ceea ce este necurat? Nimeni! Nici măcar un singur om, chiar dacă ar trăi numai o zi pe pământ.“ (Iov 14.4 LXX) Din nou, Sfântul Grigorie din Nissa scrie: “Răul a fost amestecat cu firea noastră de la început… prin cei care, prin nesupunerea lor au introdus boala. La fel cum în înmulţirea naturală a speciilor fiecare animal dă naştere celor asemenea lui, tot aşa şi omul este născut din om, o fiinţă supusă patimilor dintr-o fiinţă supusă patimilor, un păcătos dintr-un păcătos. În acest chip, păcatul se iveşte în noi când ne naştem; creşte odată cu noi şi se află cu noi până la sfârsitul vieţii“.[2] De aceea de la început Biserica a practicat botezarea pruncilor “pentru iertarea păcatelor“.

O: Am afirmat că Biserica lui Hristos, prin care eu înţeleg numai Biserica Ortodoxă, este singura Corabie de mântuire. Şi dacă, aşa cum spunea Sf. Nectarie de la Optina, ar fi fost oameni salvaţi în afara celor din Corabia lui Noe, atunci există şi oameni în afara Bisericii ce se pot mântui. Dar nu am spus că toţi cei ce se află în Corabie se vor mântui, căci ei se pot arunca în afara ei prin faptele lor rele. Şi nu am spus că cei care înnoată în direcţia Corabiei, dar au fost împiedicaţi să intre în ea înainte de moartea lor, nu pot fi mântuiţi. Cine poate să ştie dacă Suveranul Dumnezeu, Cel care cunoaşte inimile tuturor oamenilor, nu poate alege să le întindă mâna Sa celor care, prin neştiinţă sau împrejurări nefavorabile, nu au putut să intre în Corabie înainte ca întunericul morţii să coboare asupra lor, dar care în inimile şi în minţile lor tânjeau către adevăr? “Dragostea toate le nădăjduieşte“ (I Corinteni 13.7).

C: (ironic) Cât de generos din partea ta! Dar reprezintă mai mult o speranţă evlavioasă decât un articol de credinţă, nu-i aşa?

O: Bineînţeles. Din punct de vedere al credinţei dogmatice, noi putem şi chiar trebuie să afirmăm cu putere că, după cum spunea Sf Ciprian al Cartaginei “nu există mântuire în afara Bisericii“.[3] Căci însuşi Domnul spune, cu o mare putere de expresivitate: “Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.“ (Ioan 6.53). Iar Apostolul Petru spune: “Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?“ (I Petru 4.18)

Mai mult decât atât, dacă noi, pretinzându-ne în mod arogant a fi mai “milostivi“ decât Însuşi Milostivul Domn, ne arogăm dreptul de a-i “ierta“ pe cei ce trăiesc în religii mincinoase sau în erezii, păcătuim nu doar împotriva credinţei dogmatice, dar şi împotriva dragostei. Căci atunci suntem vinovaţi că îi îndrumăm să meargă mai departe în eroare, dându-le falsa speranţă că ei pot rămâne în minciuna lor fără nici un pericol pentru sufletele lor nemuritoare. Le luăm frica de Dumnezeu şi imboldul de a căuta Adevărul, care El singur îi poate salva.

C: Şi totuşi mai devreme vorbeai despre “neştiinţă şi împrejurări nefavorabile“. Cu siguranţă că Dumnezeu ţine cont de acest lucru!

O: Bineînţeles. Ţine cont. Dar “a ţine cont“ nu e acelaşi lucru cu “absolvirea de orice vină“. Aminteşte-ţi de parabola slugilor neglijente: “Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult. Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin.“ (Luca 12.47-48). Cu alte cuvinte, neştiinţa despre voinţa Domnului şi Adevărul Său poate micşora pedeapsa, dar nu o poate înlătura cu totul.

C: De ce? Nu acelaşi Domn a spus: “Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat“ (Ioan 9.41)?

O: Pentru că noi niciodată nu suntem în totalitate orbi şi, fiind oi raţionale făcute după chipul şi asemănarea Păstorului Dumnezeu, întotdeauna avem acces la acea “Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.“ (Ioan 1.9). Astfel Apostolul Pavel spune cu claritate că păgânii, care nu cred în Singurul Creator al universului, sunt “fără scuză“; “pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscut de către ei; fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor. Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire.“ (Romani 1.19-20). Dumnezeu “nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit“ (Faptele Apostolilor 14.17) chiar şi printre păgâni.

Sf. Ioan Hrisostom (Gură de Aur) spune că fiecare om are creaţia în afara lui şi conştiinţa înlăuntrul său ca să îl conducă departe de minciună şi înspre Biserică, ceea ce este a treia mare martoră a adevărului, “stâlp şi temelie a adevărului“, după cum o numeşte Sfântul Apostol Pavel. (Timotei I 3.15).[4] Creaţia şi conştiinţa singure nu îi pot revela întregul adevăr, dar dacă el urmează acea revelaţie parţială pe care o dau creaţia şi conştiinţa, Domnul îl va ajuta să găsească plinătatea adevărului în Biserică. Nici nu există vreo situaţie în viaţă, oricât de străin şi de opus Bisericii ar fi, din care Domnul, “care doreşte ca toţi să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină”, să nu poată să îl salveze pe adevăratul căutător al adevărului. Deci, la întrebarea: “De ce sunt pedepsiţi cei neştiutori?“, răspunsul, conform Sf. Teofilact al Ohridei, este: “Pentru că atunci când ar fi putut să ştie, nu a dorit să facă acest lucru, ci s-a făcut pricina propriei neştiinţe din cauza trândăviei.“

De acord cu tine. numai ca Biserica nu e o organizatie pamanteasca, ci totalitatea celor ce au crezut si cred in Hristos din toate timpurile. E un singur botez: in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant.

O verificare simpla: Biserica este mantuita si merge in cer. Daca BO este Biserica => toti ortodocsii merg in cer si restul in iad. Nu ti se pare putin fortat? Adica, or merge toti ceilalti in iad, dar e clar ca nu toti ortodocsii merg in rai.

Draga Doriana citeste mai atenta acel dialog.

Biserica e si pamanteasca si cereasca , la fel cum este si trupul lui Hristos , si pamantesc si ceresc.Ce nu vrei sa intelegi tu si cei ca tine?Nu ai citit : stramta si ingusta e Calea.

Citeste cum trebuie acel dialog si ai sa vezi ca e scris acolo.

Insusi refuzul de a veni la ortodoxie si la Adevar , reprezinta hula impotriva Duhului Sfant, pacat care nu are iertare.Duhul Sfant care este Duhul Adevarului.

si ortodoxia e stramta? E ditamai denominatia cu ...zi tu cate milioane de adepti.

Partea pamanteasca a Bisericii e fiecare credincios in parte, trupul vostru este templul Duhului Sfant, nu o organizatie abstracta cate consta in niste hartii si autorizatii.

Ultima fraza e cam pretentioasa. Hai , ca voi mai citi o data postarile acelea patru, poate ma prind unde bati.

"Cât de frumoase sunt pe munţi picioarele trimisului care vesteşte pacea, a solului de veste bună, care dă de ştire mântuirea"...
Din pacate, iubitorule de oameni, fratii nostri sunt muuuult prea ocupati cu razboiul ca sa ia aminte la vestitorii pacii...

Fiecare crestin adevarat , purtator al Duhului Sfant este madular al Trupului lui Hristos, adica al Bisericii.Iar Trupul lui Hristos este Biserica.Biserica este si pamanteasca(luptatoare) si biruitoare(adica cei care au ajuns in Rai).Biserica este stalp al Adevarului si temelie a Adevarului, si este o institutie pamanteasca(1Tim 3:15).Biserica este un loc de la inceput, cerceteaza mai bine evanghelia si vezi.Ca toti se strangeau intr-un loc , de la inceput , si Bisericile de la inceput insemnau si cladiri , organizatii pamantesti.Uite ce zice Scriptura: Intelepciunea si-a facut casa pe pamant rezemata pe sapte stalpi(Pilde 9).Adevarul din pamant a rasarit(psalmi).Ai intemeiat adevarul si el ramane(psalmi).Cel ce pazesti din neam in neam adevarul Tau(psalmi).

17. Şi Duhul şi mireasa zic: Vino. Şi cel ce aude să zică: Vino. Şi cel însetat să vină, cel ce doreşte să ia în dar apa vieţii.

Duhul este impreuna cu Mireasa, cu Biserica , si doar in Biserica este Duhul Sfant, si Tainele lui Hristos si apa cea sfanta a botezului.Doar prin Biserica ne putem mantui, care este Hristos, Trupul lui Hristos.

Adu-ti aminte si de Apostolul Ioan care primeste o trestie "sa masoare pe toti cei care se inchina in Templul lui Dumnezeu".

1. Apoi mi-au dat o trestie, asemenea unui toiag, zicând: Scoală-te şi măsoară templul lui Dumnezeu şi altarul şi pe cei ce se închină în el.

Bisericile din primul veac se adunau mai ales in case "biserica din casa lui Stefana" etc. Nu e rau sa ai locas de inchinare, dar nu-ti imaginezi ca acel locas va merge in cer? Biserica, insa, va merge.


"doar in Biserica este Duhul Sfant, si Tainele lui Hristos si apa cea sfanta a botezului.Doar prin Biserica ne putem mantui, care este Hristos, Trupul lui Hristos."
Aici contrazici Biblia, care spune ca mantuirea e doar prin Hristos, Hristos este Calea, Usa oilor, nu biserica. Biserica este multimea celor mantuiti, conform Bibliei. Iar templul Duhulului Sfant este omul credincios. E o mare problema cand Hristos este dat la o parte si inlocuit cu orice altceva.

Elizabeta, m-ai uns la inima. :8:

si pe mine Danut,multumesc!
Din fericire mai exista oameni(mireni) care sa marturiseasca Adevarul mostenit,cu riscul de a parea lipsiti de "iubire" si in conditiile in care un duh de fatarnicie a patruns in Biserica noastra draga.

Fratilor, va urmaresc de multa vreme, si daca am capatat cat de cat trecere in fata voastra, va implor, nu va mai razboiti unul cu altul, sunteti cu totii asa de iubiti de Dumnezeu, care v-a dat atatea daruri - o inteligenta sclipitoare, putere de intelegere, sanatate, ravna... va rog, folositi-le pe acestea pentru a-i ajuta pe ceilalti, printre care ma numar si eu, cea mai amarata dintre voi...
Daca am suparat pe cineva, iertati-ma, ca niste iubitori de oameni ce sunteti...
Iar in privinta postarii, ii multumesc lui Costel ca mi-a deschis ochii...

Biserica este Trupul lui Hristos si Hristos.

Oamenii nu sunt Biserica ci fac parte din Biserica , adica Trupul lui Hristos.Oamenii sunt madulare ale trupului lui Hristos.Trupul este Biserica.Iar Trupul lui Hristos nu are madulare de desfranata.Biserica reprezinta Imparatia Cerurilor, pe pamant, si Imparatia lui Hristos peste care El domneste.Pentru ca El este cap Bisericii si Trupul Sau reprezinta Biserica.Hristos este Mantuitorul Trupului, si capul Trupului si Biserica este Mireasa Sa, care este mantuita.Deci oricine face parte din Biserica este si el mantuit.Iar noi fiecare ne facem lacasuri ale Duhului Sfant prin Biserica, apropiindu-ne de piatra cea adevarata , de mare pret, devening noi insine pietre vii, si temple ale Duhului Sfant, pentru ca Duhul locuieste in noi.Dar Duhul Sfant , Duhul lui Dumnezeu este nedespartit de Biserica ,vedem si in Apocalipsa ca Duhul este impreuna cu Mireasa(Biserica) si oricine asculta chemarea Bisericii si a Duhului se impartaseste de Hristos , si primeste in dar apa cea adevarata.

Unde este Biserica, acolo este si Duhul lui Dumnezeu;unde este Duhul lui Dumnezeu acolo este Biserica si tot harul. Sf Irineu al Lyonului

1Timotei 3.15 Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului.

33. Căci pâinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer şi care dă viaţă lumii.
34. Deci au zis către El: Doamne, dă-ne totdeauna pâinea aceasta.
35. Şi Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată.

51. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.
52. Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?
53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.
57. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.

63. Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă.

66. Şi de atunci mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El.

Elizabeta, nu ne certam, discutam doctrine biblice, exact ca intr-un comitet bisericesc. Sunt discutii pertinente si fara [prea multe] jigniri. :1:

Danut, scrie clar care este templul Duhului Sfant:

1 Cor 3:16 Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?

Bun, tu zici ca e biserica. Defineste-mi si mie biserica. Acum este BO, da? In primul secol ce era biserica, tinand cont ca nu existau nici autorizatii, nici impozite la stat, nici numele de "ortodox"? Stiu ca e trupul lui Hristos, iar Hristos e capul.

Credeam ca asta ti-am facut , ca ti-am definit Biserica.

Coloseni 1.18 Şi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru toate.

23. Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.
24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.
25. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26. Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,
27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.
29. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica,
30. Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui. Efeseni 5

16. Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?
17. De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi.
18. Nimeni să nu se amăgească. Dacă i se pare cuiva, între voi, că este înţelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înţelept.

Nu poate deveni nimeni templu al lui Dumnezeu daca nu se naste de sus si daca nu face parte din Imparatia lui Dumnezeu , care este Biserica lui Dumnezeu.Asa cum nu este Duh Sfant in afara Adevarului , caci insusi Duhul Sfant este Duhul Adevarului.Asa ca oricine face parte din Biserica este si el templu a lui Dumnezeu.Dar Cuvantul acesta , si piatra aceasta din capul unghiului pentru cei care nu vor sa inteleaga e pricina de sminteala si pe cine cade va strivi.Multi dintre ucenici au incetat al urma pe Hristos , dupa ce le-a zis ca el e painea ce se coboara din cer care da viata lumii si ca Trupul Sau(adica Biserica) o va da spre viata lumii.Doar in Biserica avem Tainele(Sacramentele) lui Hristos.Ne putem mantui fara Taine?Fara Botez?Fara Mirungere?Fara Sfanta Euharistie(Impartasanie)?In Biserica este Sfanta Euharistie.In Biserica ne putem Impartasi de Trupul si Sangele lui Hristos.

54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.
57. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.

Hristos imparateste prin Biserica, pe care a rascumparat-o cu sangele Sau, pe care o si hraneste si care este sfintita prin Duhul Sfant care este prezent in Biserica.Biserica este una, precum Adevarul , unul este.Biserica este una si aceasi de 2000 de ani, marturisirea de credinta ramane aceiasi si adevarul din neam in neam prin Duhul Sfant si prin supunerea Bisericii fata de Hristos.Aceasta este Mireasa lui Hristos , care este impreuna cu Duhul si care cheama pe toti cei dornici si insetati de Adevar si pe cei care iubesc Lumina.Dar multi oameni aleg sa se impotriveasca Adevarului si isi iubesc propriile minciuni si amagiri, de aia nu vin la lumina.

voi opri aici discutia

Nu ai definit nimic. Ai spus ca e trupul lui Hristos - stiam. Asta e o metafora. Dar nu ai spus ce o vezi tu ca e, practic si palpabil. Spui ca nu sunt cei credinciosi, dar nici nu spui ce este. Cultul e ceva abstract si nu era pe vremea Domnului, deci nici asta nu poate fi. Or fi preotii sau catedralele...

Dai o gramada de atribute ale bisericii, dar nici o definitie. Poate Elizabeta are dreptate.

Biserica este poarta Cerului , Imparatia Cerurilor pe pamant , paradis terestru , pom al vietii prin frunzele(Sfintele Taine) caruia ne vindecam ranile sufletului, transfigurare a Imparatiei Cerurilor , casa lui Dumnezeu impodobita de ferestri catre cer(sfintele icoane).Biserica reprezinta un paradis pe pamant locul unde ne intalnim cu Dumnezeu si cu Cerul.Este poarta si usa cerului si Imparatia lui Dumnezeu pe pamant.In Biserica se uneste cerescul cu pamantescul , umanul cu divinul.In timpul liturghiei in Biserica se unesc oamenii cu ingerii, cu sfintii si cu Dumnezeu.Ca la Nasterea Domnului nost, in care ingeri si oameni se veseleau impreuna.In Biserica sunt prezenti atat cei pamantesti cat si fiintele ceresti,vezi viziunea din Apocalipsa.De aceia spune si Pavel ca femeile cand se roaga in Biserica ar trebui sa aiba capul acoperit ca semn de supunere pentru ingeri.Din nou, Biserica nu este totalitatea religiilor false,ca toate sunt false si nu exista adevar in afara adevarului si Duh Sfant in afara Duhului Sfant , si nici Imparatie in afara Imparatiei, ci Biserica este una singura , precum unul singur e Domnul si Mantuitorul ei.Adevarul este Unul Singur , nu exista mai multe "adevaruri" sau "adevaruri diferite".Minciuna este de mai multe feluri , adevarul numai Unul.Mireasa lui Hristos este curata , la fel si Trupul Sau.Madularele trupului Sau nu sunt madulare de desfranata.Daca torni intr-un pahar cu apa necuratie , mai e curata apa?La fel si cu toti care intineaza adevarul , daca imbini minciuna cu adevarul , nu pervertesti adevarul?Asadar si prin aceasta imbinare a minciunii cu adevarul , adevarul nu mai e adevar ci devine o minciuna.Caci aceasta o zice si Apostolul Ioan despre cei ce au primit ungerea Duhului Sfant.

20. Iar voi, ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate.
21. V-am scris vouă, nu pentru că nu ştiţi adevărul, ci pentru că îl ştiţi şi ştiţi că nici o minciună nu vine din adevăr.

Asadar nici o minciuna nu vine din adevar.
De asemenea credinta ne mantuieste , prin credinta suntem mantuiti, prin marturisirea cea dreapta si credinta data sfintilor.Prin credinta adevarata.Credinta = "Religie". Ortodoxia este Adevarata marturisire si credinta cea adevarata , "religia" cea adevarata.Dar ca nu e religie caci a fost infiintata insusi de Hristos prin Jertfa pe cruce.Biserica este zidita pe Hristos , pe apostoli pe prooroci si pe sfinti.Biserica este ierarhica si organizatorica de la inceput.

1Corinteni 12:28 Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor.

19. Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu,
20. Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos.
21. Întru El, orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul,
22. În Care voi împreună sunteţi zidiţi, spre a fi locaş al lui Dumnezeu în Duh. Efeseni 2

11. Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători,
12. Spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos,
13. Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.
14. Ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii,
15. Ci ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul - Hristos. Efeseni 4

1Corinteni 4.1 Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.

6. Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului.
7. Dar el trebuie să aibă şi mărturie bună de la cei din afară, ca să nu cadă în ocară şi în cursa diavolului.
8. Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cucernici, nu vorbind în două feluri, nu dedaţi la vin mult, neagonisitori de câştig urât, 1 Timotei 3

Episcopi, diaconi , preoti s.a.m.d

Mai, Danut, tu spui foarte frumos ce spui, si nu stiu cum sa mai spun sa nu te supar. Realizezi ca sunt metafore ce spui? Sunt frumoase, adevarate, dar nu dau o definitie bisericii. Mai concret, tu ai spus ca Biserica are o parte pe pamant. Ai putea sa pui mana pe Biserica si sa spui "aceasta este"?
Adica, eu am spus ca biserica e totalitatea celor credinciosi, deci ceva palpabil; poti pune mana pe un credincios , e palpabil. Dar tu nu esti de acord cu aceasta definitie. Da tu alta, scurta si pragmatica: "Biserica este asta sau asta" si arata-mi-o.

Definitia credintei este clara in Biblie:

Evrei 11:1 Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute.

Credinta mai este si puterea de a muta muntii. Este un dar al Duhului Sfant. Nici o legatura cu religia, care ste asocierea unor oameni cu idei asemanatoare.

Da Biserica aceasta este.Biserica ortodoxa,cred ca gasesti una si la tine in oras sau sat.Dute si pune mana pe ea,aia e ;)..Biserica , nu are o parte pe pamant, ci este si pe pamant si in cer, in acelasi timp.Biserica nu reprezinta totalitatea religiilor, adica secta ta infecta nu face parte din Biserica , intelegi?Biserica reprezinta totalitea celor credinciosi si drept credinciosi.Adica cei ai ortodoxiei.Poti sa pui mana si pe aia?Poti pe unii din ei.Unii sunt in Rai, altii pe drum,iar altii o sa vina.

Tot asa ca sa vezi , ca , credinta = religie.Crede un penticostal precum se crede la penticostali?Da.Crede un baptist precum se crede la baptisti,da.Crede un adventist precum sa crede la adventisti?Da.Atunci credinta = religia, in majoritatea cazurilor.

Stii care e problema, faptul ca raspunsurile mele nu sunt pe gusturile tale, nu ca nu ar fi la subiect.La fel si cu vorbirea in limbi.Draga eu iti spun adevarul.Tot asha iti spun ca nu exista mantuire in nici o alta religie, in afara de Ortodoxie.Si Biserica lui Hristos este Biserica Ortodoxa, nu toata plentitudinea de secte si religii mincinoase.Ca nu este Biserica lui Hristos "Turnu Babel" sau o desfranata.Ci Biserica lui Hristos e sfanta si e infatisata lui Hristos precum o fecioara neprihanita.

No, daca tot spui ca secta mea e infecta, desi nu te-am invitat sa faci curatenie pe acolo, continui si eu sa te intreb pana dai un raspuns sincer: Daca biserica = biserica ortodoxa, ce este biserica ortodoxa? Spui ca e cladirea. Care? Cea din orasul meu, al tau sau toate? BO = totalitatea cladirilor in care se oficiaza cultul ortodox? Inclusiv clopotnite si anexe?