Și grecii sînt influențați de catolici? Duhovnicul meu a stat vreo 8 ani în Atena și vreo 2 ani la Athos.

Voi încerca să-mi extind statisticile și în afara Banatului, ca să elimin și ”influențele catolice”. Deși va fi mai greu...

Acum am aflat si eu, ramasesem la demisia de anul trecut: "La 11 iulie 2012, Corneanu a anunțat Patriarhia printr-o scrisoare că se retrage din funcție, motivele invocate fiind cele de sănătate, însă imediat s-a afirmat că s-ar fi răzgândit." E ca o telenovela activitatea Mitropolitului in toti anii acestia. Aici se ajunge daca nu se actioneaza din timp cu fermitate. Se stia ca a avansat in ierarhie cu sprijinul securitatii (chiar securitatea a scris in dosarul sau), s-a sustras pentru ca si-a cerut scuze. Normal era scuze si demisia, avand in vedere ca nu era doar un informator constrans de securitate, lua bani din notele informative si chiar securistii ii laudau excesul de zel. Dupa revolutie a retrocedat topate bisericile greco-catolicilor, desi probabil 90% din fostii greco-catolici si urmasii lor erau ortodocsi acum, practic si-a lasat credinciosii fara biserici, impingadu-i spre greco-catolici. Atat Mitropolitul Ardealului, cat si Patriarhul au fost in Mitropolia sa inainte de alegerea ca mitropoliti, posibil sa fi facut lobby pentru influentarea membrilor Sinodului, pentru a avea o ierarhie mai putin conservatoare (de aceea s-a opus si Mitropolitul Bartolomeu Anania). Se impartaeste apoi la catolici, ca sa dea un exemplu credinciosilor (vazand probabil ca nu se inghesuie sa devina greco-catolici, desi le luase bisericile). Scapa din nou pentru ca spune in cadrul Sinodului ca regreta gestul facut. La cateva saptami declara la un radio catolic ca nu ii pare rau si nu se pocaieste, bine ca a pacalit Sinodul. Apoi Sinodul Banatului cateriseste un preot pentru ca a slujit cu un preot greco-catolic, banuiesc ca Mitropolitul i-a ridicat pedeapsa, pentru ca e aratat ca slujea iar. Probabil din aceasta cauza Sfantul Sinod ii retrage dreptul de semnatura pe motiv de boala, domnia sa spune la scurt timp ca e sanatos tun. Acum se retrage, dar la scurt timp nu se mai retrage, e ca Piturca, pe care daca il pui antrenor nu mai pleaca nici fortat. E interesant de urmarit ce se mai poate intampla, banuiesc ca nu e ultimul episod.

Asadar, revenind la subiectul topicului, nu e greu de inteles de ce preoti si credinciosi din Mitropolia Banatului vor sa ii copieze pe catolici si sa nu se mai spovedeasca inainte de impartasanie.

Nu cred ca ai urmarit toata discutia, acum nu mai e vorba de impartasirea deasa sau rara, s-a trecut la a nu mai fi necesar sa ne spovedim inainte de Impartasanie, decat atunci cand credinciosul crede ca a facut un pacat. Adica la fel ca la catolici.

Frate Adam, daca cele spuse de mine aduc sminteala, sa-mi dea mie Dumnezeu dupa inima. Nu e nimeni vinovat pentru asta, ci doar eu! Despre canoane, iscodire si toate cate le spui, imi cer iertare, dar chiar nu inteleg unde bati? Eu vorbesc de oranduiala Bisericii Ortodoxe din Romania. Preotii STIU ca nu pot impartasi fara cele trei zile obligatorii de post, decat in cazuri cu totul speciale, care nu se pune problema sa se repete saptamanal. Ca a venit mos Gheorghe la manastire fara sa tina post si dupa ce s-a spovedit, Parintele (Arsenie Papacioc) i-a dat dezlegare la Sf Impartasanie, nu atat pentru batranetea lui, cat pentru faptul ca sotia lui era de multi ani trecuta la sectari, in timp ce el a ramas in sanul bisericii ortodoxe, este spre exemplu, un caz special... Ortodoxia nu e "Bau-Bau", dar nici nu amesteca sf. euharistie cu mizeriile omului modern, numai asa, ca vrea el sa se curateasca. Pentru astfel de curatire, este apa si sapun. Pentru Dumnezeu, e nevoie de smerenie si jertfa.
Dar vad ca se dau interpretari, nu doar diferite ci mai ales tendentioase, punandu-se pe seama unora, vorbe sau ganduri pe care cei vizati nu le-ar avea pentru nimic in lume. Pana la urma, daca fiecare face ascultare de duhovnicul lui, n-are decat sa se impartaseasca in orice conditii. Poate ca tocmai de aceea se spune ca iadul are mai multi preoti decat mireni. Bietii de ei, sunt cei mai expusi ispitelor grele, iar caderile lor nu prea au scuze fiindca zilnic sunt pe buze cu Adevarul lui Dumnezeu: "Cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale, mi-ai aratat mie!" - Ps. 50

Este al nu stiu catelea fir in care se discuta la infinit niste aspecte si nici acum nu sunt lamurite. De ce?
Pentru ca nici preotii in biserici nu spun clar, nu gasesti undeva scris clar si despre forumuri ce sa mai spun. Fiecare spune altceva si nici un preot nu intra sa aduca lumina.

Iti spun si tie din nou ceea ce se intelege din toate discutiile si scripturile. Eu una am cautat si incercat sa ma lamuresc si n-am reusit.
Deci: teoretic zilele de post ale mireanului sunt miercurea si vinerea. La manastire este si lunea.
Nu vorbim aici acum despre posturile mari din an, cand se posteste (cine poate) in fiecare zi.
Acum vorbim de postul obisnuit si de pregatirea pentru Sf. Impartasanie.
Deci avem miercuri si vineri.
Dar, si aici intervine zapaceala: daca e vorba sa ne impartasim la Sf. Liturghie trebuie sa tinem post pana ce o primim. Macar 3 zile inainte si se spune ca si macar 1 zi dupa.
Deci automat sambata si duminica devin de post, daca ne pregatim sa ne impartasim. Daca ne mai ducem la o Sf. Liturghie in timpul saptamanii (la vreo sarbatoare), atunci trebuie sa postim si inainte de ea, ca sa ne impartasim.

Eu vad asta la mine la biserica. Sunt cateva persoane care se impartasesc la fiecare slujba, inlcusiv la Craciun si pe 1 Ianuarie. Nu stiu cum pot. Dintre ele sunt si casatoriti.

Nu stiu cum fac ele (ca inseamna ca nu mananca nici de sarbatori de dulce, sau au dezlegare de la preot).

Asa ca nu Florin sau Mosu sunt cei care smintesc, ci lipsa unor reguli clare.
Eu indraznesc sa spun ca amandoi au dreptate in felul lor.

In plus exista aici mai multe aspecte care se amesteca si a cam iesit ghiveci:

1. Canonul acela se refera la a ramane pana la sfarsitul slujbei, dar nu arata obligativitatea impartasirii. Aceasta obligativitate nu poate exista, din moment ce unii nu au voie (dezlegare).

2. Despre impartasirea deasa sau rara exista multe discutii si in diverse link-uri citate aici am vazut ca exista tabere si opinii si nu exista unitate.
Fiecare preot sau monah recomanda altfel. Fiecare considera Sf. Impartasanie in alt fel.

3. Exista si discutia pregatirii pentru impartasire si legatura cu spovedania. Nici aici nu exista claritate (nici in biserica), in primul rand din cauza lipsei regulilor si apoi din cauze practice.

4. As vrea sa-i raspund lui Adam la inca un aspect mentionat de ea: nici omul care merge timp indelungat la biserica, regulat si are o oarecare experienta (sa zicem) in ale bisericii nu este mai breaz, mai luminat. Nu este o regula.
Multi se duc si fac ceea ce vad la altii, dar nu sunt lamuriti. Cine sa ne lamureasca?
Ar trebui ca preotii sa-si ia timp dupa slujba si sa se poarte discutii, sa poata intreba lumea, exact problemele pe care le ridicam aici.
Dar sunt ei lamuriti la randul lor?

Cred si eu ca preotii au regulile lor bine stabilite. Macar ei trebuie sa le aibe. Nu le stim noi. Pe unele le mai gasim in carti de liturgica (Braniste). Acolo scrie cum se pregatesc ei pentru Sf. Liturghie. In rest ii stie episcopul de care apartin.
Si nu cred ca trebuie sa ne comparam cu ei, sau sa avem aceleasi reguli. Ei trebuie sa aibe reguli mai stricte prin profesia lor. Au in mod obligatoriu duhovnic si se spovedesc si discuta cu acesta.

Noi nu avem toti duhovnici. Si aici apare prima diferenta.

Suntem milioane de mireni ortodocsi si sunt numai cateva mii de preoti!
Si din acestia, fiecare are parerea lui si sfatuieste pe fiecare in alt fel.

Revenind la problema firului:
Raspunsul la aceasta intrebare trebuie sa si-l dea fiecare impreuna cu duhovnicul sau, cine are.

Ceea ce pot eu sa spun:

Sf. Impartasanie este Sangele si Trupul lui Iisus Hristos. Deci trebuie sa le respectam.
Se pune mai intai intrebarea pentru ce le luam.
As vrea sa-mi spuna cineva daca scrie undeva cum era la inceputuri, sau cum faceau apostolii, sau daca scrie undeva ca trebuie luate la fiecare slujba.

Mantuitorul insusi spune asa: "Luati si mancati... Luati si beti..."
Nu spune nimic de pregatire inainte, sau cat de des. Esste singura sursa directa de informare.

Exista trei variante (si am mai spus-o):

- ori ne impartasim pentru ca suntem pacatosi si ne-buni (scriu intentionat asa, nu e vorba de nebunie) si atunci trebuie sa o primim mereu si fara pregatire speciala si fara oprire. Ca pe un leac. Impartasire deasa.

- ori ne impartasim pentru ca meritam (ne-am pregatit in prealabil) si atunci o luam numai cei care merita si s-au pregatit (post si iertare de pacate). Impartasire rara.

- ori o luam ca pe o bombonica, tot timpul, ca e buna si noi am fost cuminti

Mai apare si problema respectului totusi: este trupul si sangele Lui. Si atunci trebuie sa o luam cu mult respect, mai rar si bine pregatiti inainte. Parerea mea.

Pregatirea inseamna: post de minimum 3 zile inainte (nu sunt lamurita de ce trebuie si dupa), pregatire spirituala: rugaciune, curatirea sufletului, impacare cu cei din jur de ex., anumite lucruri care trebuie facute tot timpul (mers regulat la biserica, fapte bune, cat mai putine pacate). Spovedania este cumva stampila ca suntem pregatiti spiritual.

Acum cei care se impartasesc des nu cred ca aduna ceva la activ intre doua slujbe. Daca da se duc si spun preotului. Daca nu, cred ca spovedania poate fi facuta mai rar.

Practic oamenii (multi dintre ei) ar vrea sa se impartaseasca mai des, dar nu pot din cauza pregatirii necesare: postul si pregatirea spirituala.

Tot practic nici nu prea se poate: nu se pot spovedi (ca lumea) toti enoriasii de la o biserica, in fiecare saptamana. Nu are cum sa cuprinda preotul.
Observ si eu ce probleme sunt in perioada posturilor mari de peste an cand multi doresc sa se spovedeasca. Preotul are si slujbe , spoveditul nu se poate face pe banda, dureaza.

Deci trebuie gasita la nivel de BOR o solutie practica.

Legat de post: am citit la parintele Cleopa ca inainte de Sf. Impartasanie trebuie 1 saptamana de post, sau "3 zile inainte si 3 dupa" (cam tot aia ar fi). Deci practic numai post (alimentar si trupesc).
Pe de alta parte si sfintia sa spune ca sotii au dezlegare marti si joi. Dar cum se impaca una cu alta, n-am inteles.

Undeva citeam ca grecii se impartasesc toti la fiecare slujba. Deci nu pun asa pret pe pregatire. Dar macar au o regula clara.

Sophia, din cate am inteles eu, postul este cerut inainte si se refera la infranare, post, rugaciune curata, milostenie, smerenie, etc. In ziua in care primim Sf Impartasanie, "postul" are o alta conotatie. Oricum, pana la sfarsitul Sf Liturghii, nu ne putem impartasi decat din motive speciale. Iar la biserica nu mergem dupa ce ne-am servit cafeaua. Cele 3 zile de post de dupa, nu sunt sub aceleasi ingradiri. Trebuie sa ne bucuram, sa traim sarbatoarea in felul in care se asteapta Dumnezeu de la noi, dar asta nu inseamna ca facem sex, avand inca pe buze sf euharistie. De asemenea, oasele care raman (de la peste sau carne) nu se arunca la animale sau la gunoi, ci se infasoara frumos in servetel si se pun pe foc, cu prima ocazie apropiata, iar daca nu, se ingroapa intr-un loc curat. Rugaciunea va ramane in continuare in sufletul nostru, dar ne vom axa mai mult spre multumire pentru binefaceri si mila, si mai putin pentru iertarea pacatelor, fiindca se presupune ca, odata ce ne-am impartasit, ne-am si curatit! La asta se refera postul de dupa aceea, nicidecum ca ma intorc acasa in ziua de Craciun sau de Paste, si mananc tot fasole trei zile, ca abia m-am impartasit. Daca Mantuitorul spune femeilor mironosite "Bucurati-va!", deci si noua in aceiasi masura, atunci sa ne bucuram, dar sa o facem dupa cuviinta, nicidecum dezmat!

Și Petru Pruteanu, și Ioan Ică Jr. vor să-i copieze pe catolici? Și grecii de la Athos?

Cătălin, există multe metode prin care primim iertarea de păcate, nu numai prin Spovedanie. Dar asta ne-au învățat preoții, asta știm, asta predicăm și noi, nu?

Printre altele, însăși participarea la Liturghie ne curăță de păcate atît pe noi, cît și pe preoții care iată că se împărtășesc neținînd 3 zile de post înainte și nu mai știu cîte după și nespovedindu-se înainte de fiecare împărtășire. Vezi la Nicolae Cabasila - ”Tîlcuirea dumnezeieștii Liturghii” și nu numai la el.

Ionut ,a spune rugaciunea lui Iisus cu buzele nu inseamna sfintenie ,ci e o conditie daca vrei sa nu pacatuiesti.
Tu ce tot sustii sa ne impartasim fara spovedanie ,daca duhovnicul nu da dezlegare ?
Din cate spui tu numai arh.Pruteanu sustine aceste idei si Nicolae Cabasila .
Sf.Ioan Gura de Aur spune altceva si restul preotilor duhovnici din vremurile noastre.
Ispitele sunt prea multe si nu cred ca acela care se impartaseste cum spui tu nu are parte de ispite.
Tu crezi ca esti mai sporit daca te impartasesti des ?
Automat te sfintesti impartasindu-te , daca nu ai un pic de smerenie sa treci mai intai pe la preot sa iti spui pacatele ,alea mici care zici tu ca nu trebuie spuse ?

Grecii de la sf.Munte ,nu Athos ,sunt calugari care stau acolo ,nu mireni.
Uite eu am incredere in ortodocsii rusi ,citeste acest articol :
http://www.ortodoxia.md/articole-pre...11-14-17-27-55

Poți cădea în păcat dacă spui rugăciunea cu buzele, derulînd metanierul, dar gîndurile-ți fug aiurea.

Dacă duhovnicul nu dă dezlegare, nu te poți împărtăși.

Apoi doar nu-i știu eu pe toți.

Mai exact ce spune? Să ne împărtășim cît de des posibil, că oricine nu e ”vrednic” să se împărtășească de fiecare dată acela nu e ”vrednic” să se împărtășească nici de patru ori pe an. Nu așa?

Ridică ispitele și cine se va mîntui? De ispite nu e scutit nimeni.

Nu, dar așa trebuie să fac. Duhovnicul m-a bătut la cap ani de zile, dar eu eram încăpățînat că nu se poate fără Spovedanie, dar între timp am mai citit și la alții și m-am convins în sfîrșit că asta e normalitatea.

Pe lîngă atît de ignoratul Canon 9 Apostolic, mai sînt și altele locale care confirmă necesitatea împărtășirii foarte dese:

Canonul 2 al Sinodului din Antiohia (341) excomunică pe cei care „se feresc de Sfânta Euha*ristie potrivit unei neorânduieli”, iar Canonul 80 Trulan (691‑692) cateriseşte clericul şi excomunică mireanul care trei duminici la rând a lipsit de la biserică şi s‑a lipsit de Sfin*tele Taine, fără a avea un motiv binecuvântat. Acelaşi lucru îl pre*vede şi Canonul 11 de la Sardica (343).

Anita, spune-mi dacă atunci cînd te rogi zilnic tu și crezi că ești iertată de păcate. Atunci, pe loc și cu smerenie, cum bine spui. Pentru ca dacă cerînd curățire, iertare, miluire, mîntuire, cercetare, vindecare nu crezi că le vei primi, atunci nu le primești. Da, sînt multe moduri în care primim iertarea păcatelor, nu doar prin Spovedanie. Spovedania nu e de neglijat, dar nici nu e obligatoriu să ne spovedim de fiecare dată cînd ne împărtășim decît dacă o facem rar sau nu acceptă duhovnicul altfel sau dacă am comis vreun păcat de moarte sau mai grav...

Vrei citate din Sfînta Tradiție ca suport pentru ce scriu mai sus? Pot să revin cu ele.

Eu am dat un link al unui articol scris in Rusia ortodoxa
L-ai citit ?
Daca spui rugaciunea lui Iisus ,chiar daca te gandesti la altceva ,in minte nu iti vin ganduri pacatoase
Nu te lasa numele lui Hristos.
Daca duhovnicul iti spune sa te impartasesti des ,fara spovedanie ,nu te impiedica nimeni .
Lasa pe ceilalti sa faca asa cum spune duhovnicul lor.
Nu am vazut aici pe forum sa fie prea multi de acord cu tine.
De altfel in acel link spune ca spovedania trebuie sa premearga Sfintei Impartasanii.

Eu spun una ,tu imi raspunzi alta.
E vorba ca nu putem sa nu gresim ,tinand cont ca sunt multe ispite.
Mai ales pe masura ce vrem sa ne imbunatatim duhovniceste.
Daca ai curaj numai cu rugaciunea sa te consideri vrednic de sf.Impartasanie ,foarte bine ,mergi inainte.

Hai să ne înțelegem. Pocăința presupune printre altele și Taina Spovedaniei din cînd în cînd, nu o anulează nimeni. Pocăința nu se identifică doar cu Spovedania. Plus că pentru creștinii de ocazie, Spovedania rară făcută automat, fără conștientizare și [po]căință, urmată de Împărtășanie și apoi de revenirea la ignoranța dintre posturi, e periculoasă.

Mai zic și eu rugăciunea Lui Iisus, dar de cîteva ori pe zi, nu mă forțez s-o spun tot timpul. În lume e cam imposibil așa ceva, din cîte am înțeles de la Gheron Iosif isihastul. Dacă duhovnicul ți-a dat canon sau binecuvîntare, poți încerca, de ce nu? Și pe tema asta sînt discuții lungi.

Oricine e liber să discute cu propriul duhovnic pe tema desei împărtășiri. Cred că s-ar bucura să vadă că dorința ta e să te apropii mai des de Potir.

Dacă 98 susțin că știu adevărul și 2 zic invers, nu e neapărat obligatoriu ca majoritatea să aibă dreptate.

Ce spunea în acel link contrazice Canoanele Bisericii. Cum de preoții și diaconii nu se spovedesc de fiecare dată înainte de a se împărtăși de mai multe ori pe săptămînă? Îți zic eu, pentru că nu e obligatoriu. De ce preoții spun atîtea rugăciuni de curățire înainte de a săvîrși Jertfa nesîngeroasă pe Altar? Pentru că au păcate și au nevoie de iertare ca să se apropie de cele sfinte și pentru că nu sînt spovediți de duhovnicii lor imediat înainte de Liturghie.

Anita,

Dacă nu-mi vei răspunde, deși mai aștept, măcar sper că te-am pus pe gînduri.

Repet, ca să nu încapă dubii: nimeni nu exclude Taina Spovedaniei, a Maslului și însăși Taina Împărtășaniei ca metode diferite de rugăciunea particulară sau publică de cerere prin care, da, primim iertarea păcatelor. Prin fiecare din ele, dar funcție de severitatea / gravitatea păcatelor. Adică nu-ți recomand să mergi direct la împărtășit dacă ai făcut un avort sau te-ai bătut cu cineva sau dacă nu ai plătit salariile angajaților fără motiv bine întemeiat.

Daca tu consideri ca numai pt pacate strigatoare la cer trebuie sa ne spovedim inseamna ca ar trebui sa trecem cam rar pe la par.duhovnic.
Ai deschis linkul din Rusia ?

Noi trebuie sa ne pocaim permanent pt pacatele facute ,adica sa regretam din suflet .
Daca nu le spovedim eu nu le consider iertate si asta o dovedeste starea de bucurie pe care o are crestinul cand pleca de la spovedanie
Parintele meu duhovnic recomanda spovedanie la 40 zile ,nu cred ca s-ar bucura sa merg mai des la impartasit ,eu fiind un om obisnuit. Am incredere in recomandarile dumnealui .
Daca ai spune mai des rugaciunea lui Iisus ar fi mai bine pt tine ,nu trebuie sa te fortezi ,cand esti singur striga la Hristos sa te miluiasca.
E buna si forma scurta pt inceput .Cu timpul rugaciunea va veni singura .Chiar daca nu te vei desavarsi , sigur vei pacatui mai putin.

Am fost azi special la duhovnicul meu şi am discutat pe această temă, după ce i-am dat să citească articolul ieromonahului.
Pe scurt: nu-i de acord cu nici un punct din cele 4. Sau mă rog, e de acord cu obiecţii.

O idee desprinsă din discuţie: nu are cum face altfel decât îi zice/face episcopul locului.

sa ajutam la canonizarea parintelui Arsenie Boca semnand aceasta petitie
 

Nu eu consider, așa era odată. La început creștinii nu se spovedeau decît pentru păcatele alea nasoale, de moarte, pe care nici azi un creștin nu le-ar face. Așa a fost, nu e simpla mea părere.

Nimeni nu te împiedică să te spovedești tot atît de frecvent ca și pînă acum, să zicem o dată la o lună jumate sau o dată la trei luni. Iarăși, nimeni nu e împiedicat să mărturisească toate păcatele duhovnicului, care trebuie să le știe pentru a ne oferi ajutor spre îndreptare. Dar între timp, cu binecuvîntarea lui, te poți teoretic împărtăși săptămînal, dacă te lasă conștiința. Așa fac și preoții înșiși.

Dacă te referi la o anumită informație din link, citeaz-o te rog aici.

Amin!

Încep să cred că e o eroare generală la ortodocși cel puțin. Ca și cum Maslul și Împărtășania nu ne curăță de păcate, ca și cum Sfinții Părinți se înșeală cînd susțin că așa trebuie să ne rugăm: cu credința că Domnul ne iartă atunci, pe loc (Sfîntul Ioan Gură de Aur, Sfîntul Ioan Carpatul în Filocalie, autorul anonim al Pelerinului rus, Sfîntul Nicolae Cabasila și alții). Tot zici de rugăciunea Lui Iisus, dar dacă aștepți iertare abia la următoarea Spovedanie, pentru ce te mai rogi pînă atunci (mă refer strict la rugăciunile de cerere pentru milă, iertare, curățire, vindecare șamd)?

Dar ai vorbit cu el pe tema asta? Pînă una-alta e prsupunerea ta că nu s-ar bucura ca tu să vrei a te apropia mai des de Potir, eventual de fiecare dată cînd el te invită la fiecare Liturghie.

Prefer versiunea originală și completă care se spune că a fost așa:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu Celui viu, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Deci nu uita ce spune Hristos:

”De aceea vă spun: Pe toate câte le cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi şi primit, şi le veţi avea.”

Chiar citeam azi un pasaj din Sfantul Ioan Gura de Aur: "Să vă curăţaţi des de murdăria păcatelor, prin spovedanie."
Cred ca e clar.

Dsepre parintele Pruteanu am si spus ca ajungea ca considere si pe cei necasatoriti la Biserica vrednici de impartasanie, practic nu mai ramanea niciun pacat pentru care ar trebui sa se spovedeasca cineva, doar un omor.
S-a ajuns de la impartasania deasa, la impartasania fara spovedanie si apoi la impartasania fara sa conteze nici pacatele.
Diac. Ica a spus si el asa ceva? Da, are unele influente moderniste, dar nu stiu sa fi spus ca ne putem impartasi fara spovedanie. Grecii de la Munthele Athos sunt calugarii. Spui ca duhovnicul a fost la Muntele Athos, merg si catolici, si protestanti la Muntele Athos. Daca Biserica spune ca nu mai e nevoie de spovedania decat cand ne trezim noi atunci, da, putem discuta. Daca 1-2 preoti spun altceva decat ce spun ceilalti si Biserica, atunci nu, nu prea avem nici macar ce discuta.

De ce vrei sa fii ca preotii ?
Chiar luna trecuta am fost la parastasul unui sfant parinte si era un domn ,acolo care spunea ca cineva care se spovedea des a avut ceva necazuri ,nu a fost ferit .Acela , personal a avut parte de ceva neplacut.
Deci atentie cum te impartasesti .
Parintele meu duhovnic a spus impartasanie la 40 zile ,ce rost are sa il intreb ?
Eu fac ascultare.

Mitropolitul Serafim Joanta recomanda deasa impartasanie, pentru mine acest mitroplit este un mare traitor. Iata si argumentarea parintelui Petru Pruteanu"Din ea fac parte cei care promovează ideea unei împărtăşiri dese sau chiar sistematice, cu posibilitatea(!), pentru cei mai râvnitori şi conştienţi, de a se împărtăşi pe perioada a 2-4 săptămâni cu o singură spovedanie. Nu toţi credincioşii activi sunt pregătiţi pentru o aşa abordare, dar de aceştia sunt destul de mulţi, iar libertatea duhovnicească care li se oferă întăreşte mai mult conştiinţa şi evlavia lor. Eu sunt adeptul acestei „tabere”, iar singurul risc pe care-l văd este acela de a nu şti când omul este pregătit să treacă de la spovedania înainte de fiecare împărtăşire, recomandabilă într-o primă etapă, la împărtăşirea de câteva ori cu aceeaşi spovedanie. Riscul este însă mult mai mic decât dacă s-ar merge pe ideile promovate de prima şi a doua „tabără”, iar rezultatele pozitive pot fi observate în mai multe comunităţi unde se lucrează intens şi conştient în această direcţie."

Iată că acum câţiva ani erau răspunsuri mai echilibrate pe forum.
Am aflat de curând că prin Ardeal se practică împărtăşirea mai deasă.
Aveţi (mai multe) explicaţii - de ce în Ardeal mai des decât în alte regiuni ale țării?

La biserica ortodoxa greaca pe care o frecventez,oamenii se impartasesc cu aceiasi lejeritate cu care beau apa sfintita.
Nu se spovedesc inainte,nu tin post de hrana(nu stiu daca si trupesc);cand vad ca toata biserica se ridica sa se impartaseasca cu mic si mare,imi este neclar daca fiecare este chiar vrednic-nu dpdv al judecatii aproapelui ci din motivul respectarii canoanelor ortodoxe.

Pai Ardealul a fost mult timp sub Austria si Ungaria, ortodoxia nefiind recunoscuta. Cei care au citit istoria Ardealului, inclusiv pe cea spirituala, stiu cate au avut de patimit ortodocsii. Catolicii au adus pana si Inchizitia. Stiti ce s-a intamplat cu greco catolicii si Imparateasa Tereza etc. Apoi, romanii din Ardeal erau tratati ca si indineii din America.

Mulțumesc pentru răspuns. Și totuși, de ce se împărtășesc mai des? Pentru a fi (fost) mai întăriți împotriva pericolelor, pentru a se delimita mai clar de alte confesiuni?
Sau, așa cum scria Saurian, obiceiul era justificat pe vremea când pericolul de a fi fost uciși era mare, și s-a perpetuat așa...

La biserica greceasca la care am fost eu singura data (la Atena), la sfarsit (pe la 10) nu s-au miruit, in schimb toata lumea a luat anafura direct din mana preotului. De impartasit nu mai stiu, parca doar un bebe am vazut (noi am ajuns pe la "tatal nostru", la 9.40-45. In schimb, la catolici am auzit ca te poti impartasii de cate ori vrei (dar pe nemancate) neconditionat de spovedanie (la spovedanie primesc canon de rugaciune, pe care il fac in timp, nefiind opriti de la sf impartasanie- poate doar pt pacate grave???) insa la ei mirenii se impartasesc doar cu Trupul Domnului..(ceea ce ar fi mai asemanator cu anafura noastra???). La noi, s-ar putea ca copiii trecuti de 7 ani, sa se poata impartasi de mai multe ori in urma unei spovedanii, dar nu sunt sigura (presupun ca pana la o varsta, sau dc te spovedesti f des, nu ai pacate prea multe si te poti spovedi in cateva minute, la inceputul slujbei, si poti lua sf impartasanie cand e momentul). Mai am prietene care oricum se spovedesc si se impartasesc la cateva saptamani, maxim o luna, ceea ce dp meu de vedere e destul de des :) (le spune duhovnicul la spovedanie cam dupa cat timp sa mai vina iar). . Deci e f posibil ca cei pe care ii vedem impartasindu-se sa se fi spovedit cu 1 zi sau 2 inainte sau chiar in ziua respectiva (mai ales unde sunt mai multi preoti slujitori). Desigur exista si posibilitatea nefasta (mai ales acum inainte de Pasti, cand e lume multa) ca unii sa se duca la impartasit fara sa se mai spovedeasca inainte, mai ales acolo unde sunt mai multi preoti, sperand ca n-o sa-i intrebe preotul crezand ca s-a spovedit la colegul, sau sa spuna ca s-au spovedit in alta parte, dc ii intreaba (sau de Craciunul trecut, si de atunci n-au mai pacatuit :)), dar asta desigur e foarte gresit.

La biserica greceasca la care am fost eu singura data (la Atena), la sfarsit (pe la 10) nu s-au miruit, in schimb toata lumea a luat anafura direct din mana preotului. De impartasit nu mai stiu, parca doar un bebe am vazut (noi am ajuns pe la "tatal nostru", la 9.40-45. In schimb, la catolici am auzit ca te poti impartasii de cate ori vrei (dar pe nemancate) neconditionat de spovedanie (la spovedanie primesc canon de rugaciune, pe care il fac in timp, nefiind opriti de la sf impartasanie- poate doar pt pacate grave???) insa la ei mirenii se impartasesc doar cu Trupul Domnului..(ceea ce ar fi mai asemanator cu anafura noastra???). La noi, s-ar putea ca copiii trecuti de 7 ani, sa se poata impartasi de mai multe ori in urma unei spovedanii, dar nu sunt sigura (presupun ca pana la o varsta, sau dc te spovedesti f des, nu ai pacate prea multe si te poti spovedi in cateva minute, la inceputul slujbei, si poti lua sf impartasanie cand e momentul). Mai am prietene care oricum se spovedesc si se impartasesc la cateva saptamani, maxim o luna, ceea ce dp meu de vedere e destul de des :) (le spune duhovnicul la spovedanie cam dupa cat timp sa mai vina iar). . Deci e f posibil ca cei pe care ii vedem impartasindu-se sa se fi spovedit cu 1 zi sau 2 inainte sau chiar in ziua respectiva (mai ales unde sunt mai multi preoti slujitori). Desigur exista si posibilitatea nefasta (mai ales acum inainte de Pasti, cand e lume multa) ca unii sa se duca la impartasit fara sa se mai spovedeasca inainte, mai ales acolo unde sunt mai multi preoti, sperand ca n-o sa-i intrebe preotul crezand ca s-a spovedit la colegul, sau sa spuna ca s-au spovedit in alta parte, dc ii intreaba (sau de Craciunul trecut, si de atunci n-au mai pacatuit :)), dar asta desigur e foarte gresit.

Nu, nu este asemănător cu anafura. Din păcate, am mai întâlnit această confuzie între anafură (cu atât mai mult când este și înmuiată în vin sfințit) și sfânta împărtășanie.
Anafura, deși sfințită (binecuvântată), rămâne pâine, vinul sfințit rămâne vin, însă sfânta împărtășanie nu mai este doar pâine și vin, ci este trupul și sângele Domnului, în mod minunat (tainic), dar real (nu simbolic). Prin ea ne unim nemijlocit cu Hristos.

Care e scopul împărtășirii?

Împărtăşania rară produce mare vătămare - Sfântul Nicodim Aghioritul: http://sfantulmunteathos.wordpress.c...im-aghioritul/

”Imi ies din mine însumi [de uimire] și sunt nedumerit cum ar putea creștinii acum să prăznuiască fie duminicile, fie celelalte sărbători ale anului și să se bucure duhovnicește cu adevărata bucurie, daca nu se împărtășesc încontinuu din dumnezeiasca Cuminecatură, care e cauza și prilejul oricărei sărbători și prăznuiri?

Prin urmare, cu cea mai mare siguranță cei ce nu se impărtășesc încontinuu se lipsesc de toate aceste bunuri cerești si dumnezeiești; si, pe lângă aceasta, sunt, cum spuneam mai sus, si călcători ai poruncilor și hotărârilor stăpânești ale Domnului și ai canoanelor apostolice și sinodale și ale tuturor sfinților Părinții in parte, la care ne-am referit; și sunt supuși îndepărtării/afuriseniei pe care o hotărăsc dumnezeieștii Apostoli și sinodul de la Antiohia, precum am arătat pe larg mai înainte.

Pe langă aceasta, prin zăbava lor la Cuminecare unii ca aceștia dau permisiune și loc diavolului să-i tragă în felurite păcate și în multe alte ispite, cum spune dumnezeiescul Chiril al Alexandriei: “Cei ce se depărtează de Biserică și de Cuminecare se fac vrăjmasi ai lui Dumnezeu și prieteni ai demonilor”. Iar dumnezeiescul Hristos zice: “Ca nu cumva stând prea mult deoparte de cuminecarea cu Tine sa ajung prada vînării lupului gândit cu mintea” (în rugaciunea de la împărtășire). Cu alte cuvinte: de aceea mă apropii în continuare de sfintele Taine și mă împărtașesc din ele, pentru că mă tem ca nu cumva îndepărtându-mă multă vreme de sfânta Cuminecare cu El, să nu ma găsească lupul gândit cu mintea diavol dezbrăcat de harul ei și să mă omoare. Iar Cuviosul Paladie povestește despre avva Macarie Egipteanul [+ 390] ca, după ce a vindecat-o pe femeia aceea care prin conlucrarea diavolului apărea oamenilor ca un cal, i-a dat următorul sfat și i-a spus: “Niciodată sa nu lipsești de la Cuminecarea cu Tainele lui Hristos, ci să te împărtășești frecvent, fiindcă această lucrare diavolească ți-a venit fiindcă nu te-ai impărtașit cinci săptămâni și, plecând de aici, demonul a găsit loc și te-a ispitit”. La fel și dumnezeiescul Hrisostom, vindecând un demonizat în ziua în care a fost hirotonit, l-a povățuit să vină necontenit la biserica și la dumnezeieștile Taine cu post și rugăciune, ca să nu-l mai ispitească demonul său.
[...]
Ah!, frații mei, de-am vedea o dată cu ochii minții sufletului nostru de ce bunuri înalte și mari ne lipsim neîmpărtășindu-ne încontinuu, atunci am face tot ce ne stă în putință să ne pregătim și să ne împărtășim, dacă s-ar putea în fiecare zi!

Prin urmare, dacă pînă acum am arătat o nepăsare atât de mare față de sfânta Cuminecare, de acum mai departe însă, rogu-va în suspine pornite din măruntaiele unei iubiri frățești, să ne trezim din somnul cel greu al indolenței, să arătăm înflăcărare și purtare de grijă. Și dacă cineva din cei ce au puterea duhovnicească [clerici] ar voi să ne împiedice de la acest lucru plăcut lui Dumnezeu, să nu ne răcim de îndată căldura înflăcărării noastre și să ne neliniștim; nu, ci căzând la picioarele lui, să-l chemăm cu căldura ca și cananeanca, să-i sărutăm picioarele ca și desfrânata și să stăruim bătând la ușa și cerând permisiune. Și cu siguranță nu cred că se va găsi vreodată cineva atât de învârtoșat la, inimă care, văzând inflăcărarea pe care o avem față de sfânta Cuminecătură, să ne împiedice, ci am certitudinea că, oricât de aspru ar fi, oricât s-ar teme de răul obicei care stăpânea acest lucru, inima i se va înmuia să ne dea permisiunea să săvârșim lucrul dorit."

Când și cum să ne împărtășim - Ierom. Petru Pruteanu: http://www.sfintiiarhangheli.ro/cand...-ne-impartasim

”Majoritatea Sfinților Părinți însă, în baza tradiției apostolice și a părinților din primele veacuri (Ignatie Teoforul, Irineu de Lyon ș.a.), a practicat și a recomandat „oamenilor obișnuiți” (fără o harismă specială) împărtășirea deasă și chiar foarte deasă – sau mai corect: sistematică, considerând Împărtășania ca fiind „singurul remediu” împotriva patimilor, dar nu fără o nevoință ascetică[/b][7]. De aceea considerăm necesară prezentarea învățăturii Sfinților Părinți ai Răsăritului vizavi de această problemă, făcând abstracție de orice interpretări inovatoare scolastice, atât de mult prezente în teologia noastră. Vom argumenta prin texte liturgice și patristice, nu prin sofisme și raționamente omenești nefondate. Să vedem așadar ce zice Biserica!

Sfinții Părinți, fără excepții, au văzut drept prim scop al Liturghiei împărtășirea clerului și a credincioșilor mireni cu Trupul și Sângele Domnului.[8] Ca dovadă, atât textul Sfintei Liturghii, cât și Sfinții Părinți nu concepeau participarea la Liturghie fără împărtășire.

Este clar deci că însăși săvârșirea Liturghiei e legată de împărtășirea credincioșilor. Chiar dacă se oficiază zilnic sau numai în anumite zile din săptămână, Liturghia nu poate fi concepută fără împărtășire și acest lucru e confirmat și de Sfântul Ioan Gură de Aur în Omilia III la Efeseni prin următoarele cuvinte: Văd că se face multă neorânduială la Împărtășire. În celelalte zile ale anului nu vă împărtășiți chiar dacă adeseori sunteți curați [adică nu aveți păcate opritoare – n.n.], iar când vin Paștile (și alte sărbători), chiar dacă ați făcut ceva rău, îndrăzniți să vă împărtășiți?! Vai de nepriceperea voastră și de răul vostru obicei! În zadar se săvârșește Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtășiți[18]… Acestea le spun nu ca să vă împărtășiți oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceți vrednici. Omule, nu ești vrednic să te împărtășești? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei [credincioșilor – n.n.] nu ești vrednic să le auzi…, deci, dacă (zici că) nu ești vrednic să te apropii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumeii, pentru că nu te deosebești cu nimic de ei…”

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2014: http://acvila30.ro/pastorala-sfantul...domnului-2014/

"[...]Nu trebuie să uităm, așadar, că în Biserică Îl avem prezent pe Hristos, Care Se Jertfeşte pentru noi la fiecare Sfântă Liturghie şi ne aşteaptă să redevenim icoană a Sa, prin primirea Sfintei Împărtăşanii, prin cunoașterea și împlinirea prin fapte a învățăturilor Sale, pentru că „oamenii care se împărtăşesc cu Trupul cel Sfânt al lui Hristos şi beau Sângele Lui participă şi devin părtaşi firii dumnezeieşti, căci se unesc cu Dumnezeirea după ipostas, iar cele două firi sunt unite după ipostas, în chip nedespărţit, în Trupul lui Hristos, cu care ne împărtăşim”(Ibidem, p. 145.).

Aceasta, însă, va fi posibil dacă ne pocăim pentru păcatele noastre, asemenea vameşului din Evanghelie, a cărui pildă ne-a fost prezentată în prima săptămână a Triodului, și dacă ne îndreptăm, cu smerenie, pașii către Dumnezeu-Părintele Ceresc, asemenea fiului risipitor, despre care am auzit în săptămâna a doua a Triodului, întorcându-ne din ţara cea îndepărtată a păcatului şi a morţii; dacă vom mărturisi înaintea Tatălui ceresc greşelile noastre, prin Taina Sfintei Spovedanii, amintindu-ne că păcatul slăbește în om iubirea față de Dumnezeu și de semeni și împiedică dobândirea mântuirii și a vieții veșnice.

Și, pentru că anul 2014 este şi Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii), se cuvine, cu atât mai mult, să ne apropiem de aceste Sfinte Taine, printr-o cercetare atentă a conștiinței noastre în fața duhovnicului și împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, fără de care nu ne putem bucura deplin de lumina Învierii și de iubirea Preasfintei Treimi.

O părere la care ader.

Și voi înceta de a mai scrie pe acest subiect.

Dar care-o fi mai mare: ascultarea de duhovnic sau de ideile teologice corecte?

Pai cred ca cel mai mare si mai tare e ala care demonstreaza duhovnicii cu impartasania rara - adica majoritatea se pare, sunt intr-o grava greseala.
Nu?