Nu ți-am spus că nu advocățesc? ci mă uit la voi de atâta vreme și văd cum neavând nici un argument acum m-ați băgat și în bresla voastră de avocați... și ziceți că dacă nu vă dau dreptate atunci musai sunt eu avocatul diavolului că susțin că până acuma nu v-ați demonstrat decât ignoranța, incompetența și orbirea, și mă tot mir cum de aveți tupeul să faceți voi dosare de dreaptă credință... păi voi ați ajuns niște clawni la circul globus... asta ați realizat, deși eu am încercat să nu vă las să alunecați în cea mai josnică prăpastie, dar voi vă încăpățânați la nesfârșit, și atunci v-am zis că nu vă opresc... ci vă urez alunecare ușoară, drum bun și cale bătută.

Dar că oamenii joacă mereu câte un rol de scenă sau de acasă, asta nu e de acuzat chiar dacă ar fi păcat, fiindcă tu însuți, defapt dacă ești tu însuți dezbrăcat de rolul jucat, defapt ce rol joci? Rolul născocit de tine? Tu însuți? Adică egoistul sau smeritul sau te faci așa ca nenia sau care e personajul preferat interpretat? Tu însuți când ai fost mai tânăr?

Deci draga mea, tu ești călare pe vrăjitoriile psihologice și vrei să etichetezi cu schizofrenia sau paranoia sau alte prostii adunate din senatoriul desfrânărilor unde ești tratat cu pilule albastre, cu cafea și țigară și cu celelalte mirodenii special născocite pentru ca să prindă cât mai bine cura cu păcură.

Deci nu mai fă pe medicul psihiatru sau psiholog fiindcă eu știu că teoriile lor sunt complet aberante și pe dinafară de Adevăr, teorii și teste pe oameni păcătoși, deci ce poate rezulta din modelul ieșit din teoriile lor? Păcatul care se crede vrednic!

Deci iată fariseul perfect. Bun de tot!

Ai postat înainte să corectez, deci recitește postarea ultimă, corectată, cât de cât și nu mai umple textele mele cu sic! ca să-ți arăți mușchii fariseici că nu te-am angajat pe post de co-rectoareoare la textele mele și nici ca tanti grijania profă de limbi... deci nu mi te pune deasupra pe bază de limbi... că așa nu ajungi deasupra ci tot mai jos și mai jos... pâna la nenia... la... nenia.

Păi dacă ești curioasă ca să ne cauți în ... suflet, de ce apelezi la tactici denigrante și în stil mafiot? Prin care îți vădești părăsirea nu numai de Pucioși, nu de Gigel, ci și că ți-ai părăsit mințile și credința...

Iar dacă ne treci prin razele tale, stimată Supermană, n-ai grijă că nu tremur la scanările tale, că pe mine mă scanează toată ziua Razele...

Nu pricep ce afirmi că a ascuns sau a mințit Gigel, cred că ești tot mai bătută în cap că nu pricepi ce scriu, ce reiese din texte, din interviu și dumneata dai dovada clară că chiar nu înțelegi că Gigel nu a mințit și nu a ascuns nimic! Ești chiar atât de rău bătută în cap? Cine te bate? Nenia?

Iată aici citatul și uite te rog să-l corectezi dumneata dacă tot faci treaba asta pe gratis, hai pune sic-uri, nu mă deranjează ca să-ți verși pe mine defectul profesional:

De ce crezi dumneata că ar fi trebuit Gigel să răspundă așa?

Citat:

"Nu, eu nu fac parte din cei 14, pentru că cineva v-a informat greşit despre mine, şi nici nu mai sunt 14 vieţuitori în mânăstire, ci mai puţini, şi oricum nu mai sunt cei 14 care erau odată, despre care se spune că auzeau Cuvântul, dar nu 14 trăitori Îl auzeau, ci numai doi: Mihaela Tărcuţă. Ca în proverbul acela tare drag ateilor : Cei patru evanghelişti erau trei: Luca şi Matei"

Păi așa răspund săriții de pe fix. Și care nu mint pe nenia, ca să-i facă pe plac lui tanti grijania ce se dă educatoare de copii, așa ca o mimică stupizică, de zice ea că nu e voie să minți pe nenia... dar pe Hristos e voie să-L minți?

Iar Gigel a mărturisit perfect, conform cuvintelor întrebării puse, dar dumneata în absurditatea ta crezi că Domnul vorbește doar cu glasul și cu Cuvântul fără să aibă substanță, profunzime, Har... când defapt El vorbește mereu cu inima neprihănită... din toată inima... cu Duhul... Carele vine pe vânt, prin pietre, prin ziduri...

dar tu vrei să demonstrezi defapt că ai fost îndreptățită ca să speli putina și apoi să te înrolezi în echipă la pisikăă și să te dai pe brazdă la satisfacții cu celelalte vipbelule a lui nenia...

Deci văd că încerci prin circul ăsta să-ți găsești justificări necredinței, și atunci sic-uiești... sperând că o să scoți pianiștii din pepeni...

N-ai cu cine că sunt flegmatic dacă tot zici că te pricepi la psihologie. Și pe de altă parte îmi plac pepenii, deci n-ai nicioșansă.

Hai să mai facem odată analiza pe text:


Care a fost întrebarea după introducere?

Asta:

Citat:

Vă număraţi printre cei care vieţuiesc aici în mănăstire, sau…sus, în comunitate?

la care răspunsul este dat de două ori:
De aici rezultă faptul că el are voie să mărturisească asta, deci ascultând poate asta să zică, şi poate să zică deşi el iată nu se consideră vrednic de mânăstire ci poate să zică fiindcă chiar de curând nu mai locuieşte cu cei de sus, cu băieţii din aşezământ, şi zice astfel că înainte nu a fost trăitor între cei 14, din moment ce a fost şi împreună cu băieţii deci se poate concluziona că el nu a fost de la început dintre cei 14 care auzeau Cuvântul în primă instanţă!

Sau se poate deduce că a fost dar a fost scos afară din mănăstire şi apoi iată că a fost readus.

Deci unde este minciuna? Din moment ce el mărturiseşte că a stat şi sus cu băieţii în aşezământ? Deci este clar că nu era dintre cei 14 cîndva, mai înainte de stadiul actual când iată că nemailocuind sus cu băieţii se numără acum printre cei 14 şi poate să zică, deci poate să arate că locuieşte în mânăstire!

Citat:

REPORTER(Cristian Tabără): Asta înseamnă că, într-un fel, dumneavoastră aţi corespuns cerinţelor, ca să spunem aşa …ăă… care au… ales să locuiţi în această mănăstire … şi înseamnă că vă număraţi printre cei care aud “Cuvântul lui Dumnezeu”… în sfârşit...cum să zic…în primă instanţă…

După cum se observă Cristi Tabără continuă în ideea că el nu făcea parte din cei 14 ci corespunzând cerinţelor, cerinţele au ales ca să locuiască şi el în mânăstire, şi înseamnă că de atunci şi el se numără printre cei 14 care aud în primă instanţă Cuvântul lui Dumnezeu, locuind printre ei, printre cei ce aud în primă instanţă Cuvântul lui Dumnezeu, şi astfel se cam exclude posibilitatea ca el să fi fost cândva dintre cei 14 şi apoi a fost exclus ca după ce a locuit cu băieţii să fie rechemat ci se specifică foarte clar că a corespuns cerinţelor iar unul ce a fost alungat din mânăstire, acela nu ar fi corespuns cerinţelor deci este clar că nu a fost de la început dintre cei 14!

Acum Cristi presupune că din moment ce şi Gigel locuieşte de la o vreme printre aceia, căci a corespuns cerinţelor de a vieţui în mânăstire, atunci e clar că şi el ar trebui să audă... şi ca atare cere explicaţii întrebând:

Citat:

REPORTER(Cristian Tabără): Explicaţi-mi, cum… cum e, să se întâmple asta?

Întrebarea este ambiguă ca şi cuvinte deoarece deducând logic textul, e foarte clar că defapt întrebarea literelor în context este:

Cum e să se întâmple să vă număraţi de curând printre cei 14, care aud în primă instranţă Cuvântul lui Dumnezeu?

Deşi prin să se întâmple asta e clar că Cristi Tabără a bătut apropoul la minune, să explice defapt minunea, fiincă interesul şi concluzia şi ţinta lui jurnalistică spre aia tindeau, şi astfel asta avea cel puţin două înţelesuri, se referea la faptul că el se numără printre cei din mănăstire şi la faptul că din moment ce se numără printre ei ar trebui să ne spună şi nouă, să mărturisească şi să explice minunea.

Deci dacă presupunem că Cristi Tabără era interesat mai mult de minune şi cerea explicaţii referitoare la faptul cum anume se aude Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum rezultă din film, că în taină sau pe faţă era curios Cristi Tabără în interviu de minune, atunci iată că Gigel împreună cu Domnul Hristos, răspund la ambele întrebări simultan, atât cea literară în contextul general şi al interviului cât şi la cea sufletească informală, răspuns general şi cu dedicaţie specială pentru Cristi Tabără absolvent de teologie:


GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Asta este un…

nu ştiu cum să vă spun,

dar este un lucru care nu ştiu dacă se poate explica.

apoi continuă:

Nu ţine de…


nu poţi să explici aşa ceva…


e mai presus de…

lămurind pe final:

adică nu este o taină pe care să o ispiteşti,

aruncând pe final un

sau să…

oprindu-se.


Deci iată stimată MM:

răspunsul:

1.Asta este un... nu ştiu cum să vă spun,
2.dar este un lucru care nu ştiu dacă se poate explica.
3.Nu ţine de...nu poţi să explici aşa ceva...
4.e mai presus de... adică nu este o taină pe care să o ispiteşti,
5.sau să…

Referirile explicative din răspuns se fac atât legate de cuvintele textului, la cuvintele din propozitia ultimă şi din contextul paragrafului cât şi în contextul per ansamblu ce reiese din interviu cât şi la curiozităţile sufleteşti nespuse ale lui Cristi deduse din dorinţa lui de a afla minunile intuindu-se ce anume ar vrea să afle.

deci la

1. Se referă la minunea de la Pucioasa, din Mânăstire, se referă la întreg, la toată lucrarea lui Dumnezeu cu ei şi cu noi.
2. Se arată că este un lucru pe care el nu ştie să-l explice.
3. Nu ţine de, pare că se referă la cerinţe, de vrednicia personală căci ăla era contextul.
4. Ci e mai presus de... vredniciile omeneşti, de pământ, de sinele omului, de Gigel, de ce vrei dumneata reieşind din interviu... nefiind indicat să ispiteşti pe Dumnezeu, prin necredinţă sau îndoieli sau cerând semne şi minuni sau explicaţii...
5. Sau să... aici este restul răului ce l+ar putea face omul necredincios şi rău.


Deci iată că pentru mine asta reiese textual din interviu în analiza simplistă făcută mai sus.


Deci e clar că nu numai că nu poate fi acuzat Gigel de minciună ca şi cum ar rezulta din texte că el se crede mare auzitor de Cuvânt al Lui Dumnezeu ci se vede că e întru Hristos răspunsul lui cu dedicaţie generală şi specială pentru Cristi, care a terminat teologia! Iar Gigel s-a smerit pe cât posibil şi nu a încercat deloc să lase să se înţeleagă că el aude dar nu spune, ci mai degrabă a mărturisit Hristos prin El, ceea ce era de mărturisit.

Dar dumneata ai fi vrut să mărturisească tranşant că el nu a auzit până în momentul de faţă Cuvântul lui Dumnezeu. Lucru care l-a lăsat să se înţeleagă din faptul că el nu a făcut parte dintre cei 14, căci Cristi a presupus că dacă de curând face parte şi Gigel dintre cei 14 atunci musai că aude şi el uitând atât Cristi cât şi Maria Margareta că:

În Vechiul sau Noul Testament mulţi martori au auzit ce spunea Domnul în timp ce alţii nu auzeau deşi erau prezenţi sau unii vedeau în timp ce alţii deşi prezenţi nu... deci este doar presupunerea voastră, a lui Cristi că din moment ce se aude deasupra mânăstirii atunci aflându-te acolo e musai ca să auzi şi tu. Se poate să auzi sau se poate să nu, se poate să vezi sau se poate să nu, ţine şi de tine dar mai ales de Darul lui Dumnezeu, de darul Credinţei.

Deci din text rezultă foarte clar că Gigel nu a lăsat să se înţeleagă nici că el cum a ajuns acolo aude nici că nu aude, lucru perfect tăinuit prin mărturisirea lui mai mult decât perfectă.

QED

vsovivi esti tare amuzant cu "nenia" si "tanti grijania" :-)
eu nici acum nu am inteles la ce te referi

Ăă, nenia 'bun de tot' şi tanti grijania, profa de psiho şi psihi, ocărâtoare de copii aşa ca o mimică pentru ca să facă slugi la nenia ori la pisikaa lui din lesă ori la ertele de pe umărul drept ca să se spele ei sau să salute frumos ori să pape tot, îi face(sic!) pe unii să fie aşa ca surdul ce se ţine cu mâinile de urechi ca nu cumva să audă şi auzind să meargă la Hristos mânaţi de Tatăl ca să îi vindece Dumnezeu, fiindcă ăştia nu vor să audă, să vadă, să citească şi să recunoască cum anume este scris şi cum se face că se plineşte întocmai şi nici cum anume a început Gigel răspunsul din interviul luat de Cristi Tabără, mărturisirea lui dată de sus, ci iată ei din start au înlocuit cuvîntul Păi cu Ăă... ca şi cum n-ar fi importantă decât băşcălia lor preluată de la clownii circului Globus... dar i-au depăşit şi pe aceia de la circ prin umorul lor cinic, umor din ăla, ...ăă... negru de tot... plin de născoceli bizare ca şi cum ar fi rezultat din texte şi ca şi cum alţii susţin invenţiile lor... ca apucate... parcă de un duh necurat... aşa cum a fost apucată şi turma,... ăă..., turma aia de porci ce păştea pe stînca aceea din ţinutul gadarenilor.

Uite dragă MM: o mostră cu dedicaţie specială pentru tine în problema aia că cineva se dă drept altcineva.

Iar dacă tot mai insişti cu psihologia sau psihiatria atunci poftim special pentru tine, draga mea vrăjmaşe.

Vsovi spunea:

"Iată aici citatul și uite te rog să-l corectezi dumneata dacă tot faci treaba asta pe gratis, hai pune sic-uri, nu mă deranjează ca să-ți verși pe mine defectul profesional..."

Replică:
EU nu puneam sic!-uri ca să te corectez, din cel puţin două motive:
- nu poţi corecta pe cineva care este incorijibil;
- dacă n-ai învăţat destulă gramatică în şcoala elementară şi la gimnaziu, e greu de crezut că ai să te apuci acum, la bătrâneţe, să-ţi rezolvi defectul profesional prin umplerea golurilor din creierul mic, la sfaturile unor outsider-i.
Dar cel mai important motiv este acela că sic!-urile nu se pun ca să corectezi pe cineva, atunci când îi reproduci un citat, ci să-i atenţionezi pe ceilalţi cititori că acel cineva este autorul construcţiei cu pricina. Deci e o confirmare că reproducerea este absolut exactă, fără nici o alterare a conţinutului iniţial. Cine citeşte citatul cu pricina ştie atunci în mod sigur că, dacă e vorba cumva de vreo drăcovenie strecurată acolo, tătâne-su acestei drăcovenii este nu acela care reproduce citatul, ci e tocmai autorul textului citat.

Vsovi băsnea:

"atunci iată că Gigel împreună cu Domnul Hristos, răspund la ambele întrebări simultan...

Replică:
De unde ai scos simultaneitatea asta? Că Gigel se aude foarte clar cum îi răspunde lui Cristi Tabără, iar filmuleţul făcut de ProTV stă mărturie. Dar Domnul nu se aude deloc.
O fi rămas puţin în urmă, Săracul, de oboseală, că Gigel e mai tinerel şi e mai sprinten şi mai bun de gură.
Ori, ar mai fi că în afară de Vsovi, noi ceilalţi suntem cam tare de ureche şi nu auzim simultaneitatea.

Vsovi băsnea:

"Dar dumneata ai fi vrut să mărturisească tranşant că el nu a auzit până în momentul de faţă Cuvântul lui Dumnezeu. Lucru care l-a lăsat să se înţeleagă din faptul că el nu a făcut parte dintre cei 14, căci Cristi a presupus că dacă de curând face parte şi Gigel dintre cei 14 atunci musai că aude şi el ..."

Replică:

Păi chiar aici e "problema". Cristi l-a întrebat pe Gigel dacă şi el "a corespuns cerinţelor", ca să poată face parte dintre cei de la "mănăstire" (despre care aflase -tot de la pucioşi - că sunt în număr de 14 şi că toţi aud Cuvântul). Gigel îi răspunde Da! confirmând indirect că face parte din "cei 14 auzitori" (prima minciună). Cristi, crezând că se află pe făgaşul cel bun, insistă, cerându-i lui Gigel să confirme că aude deci şi el Cuvântul , "în primă instanţă". Cu alte cuvinte, că aude cu urechile lui, nu cu urechile altuia sau altora. Sau, cu alte cuvinte, că Gigel este beneficiarul direct al minunii de auzire a lui Dumnezeu vorbind, aşadar el nu o primeşte prin credinţă, ca alţii. Gigel spune din nou Da! (a doua minciună").
Gigel, dacă era corect, trebuia să răspundă Nu! la ambele întrebări. Asta deoarece pucioşii înşişi (inclusiv Gigel) îşi recunosc între ei ca primitori ai Cuvântului doar pe cei doi fii unşi (Mihaela şi Nicuşor). Din acest motiv ei au circumscris minciuna "coborârii Cuvântului" doar la aceste două persoane (M. şi N.), dar această "despecetluire a tainei" se face doar între pucioşi. Pucioşii lucrează aici cu două unităţi de măsură, incompatibile între ele. Pentru vizitatori şi în general pentru vulgul necredincios care se îndoieşte de Taina Noului Ierusalim, se serveşte aceeaşi placă răsuflată: "Cuvântul este auzit la Mănăstire de către cei 14 aleşi ai lui Dumnezeu".
Care paisprezece, sunt doi: Mihaela "proorocitza".