Cand intervine dogma ,da,pot apare diferentele de interpretare ale Scripturii.
Dar eu ma refer la nivelul primar al Bibliei,unde chiar nu vad ce diferente ar putea aparea.
Toti suntem oameni si rezonam la fel in fata adevarului.
Sa ma exemplific :
Fericirile de pe munte sunt aceleasi pentru toti.
Toti avem aceiasi porunca:sa ne iubim aproapele,si corolarul ei:sa ne iubim vrasmasul.
Dar cine este aproapele nostru:iudeul,preotul ?Nu.Ci cel care ne vede cazuti pe drum,si ne intinde o mana .Deci toti reactionam la fel la pilda samariteanului milostiv.
Tututrora ni s-a zis sa postim si sa facem milostenie si sa ne rugam in ascuns.
Toti ne-am bucurat cand fariseilor li s-a zis:" duceti-va de invatati ce inseamna :Mila voiesc iar nu jertfe"
Iar cand ne ducem mortii la groapa,toti tresarim la auzul vestii celei neobisnuite:"Cine crede in Mine ,in veac nu va vedea moartea"
Tuturora ni s-au asezat prioritatile ,cand ni s-a zis:Cine iubeste pe tata sau pe mama mai mult decat pe Mine,nu e vrednic de Mine.
Toti am aplaudat cand Judecatorul a facut judecata femeii adultere si a zis: "Femee unde sunt parasii tai? - Au plecat Doamne ! -Atunci nu te osandesc nici Eu " ( desi avea tot dreptul sa o faca)
Toti am auzit si am crezut adevarul simplu,rostit la cerea marelui preot:"Te jur pe numele Dumnezeului celui viu sa spui daca esti tu Hristosul ,Fiul lui Dumnezeu ! - DA,SUNT "

Un ultim exemplu,daca prin donatii ,dupa aceste inundatii a fost construita o casa pt niste oameni nevoiasi,nimeni nu va mai sti care au fost caramizile donate de ortodoxi,sau acoperisul donat de protestanti .Ci vor sti doar ca ,prin puterea Cuvantului lui Dumnezeu,am invatat sa avem mila si dragoste unii fata de alti

Hristos nu este prizonierul unei anume biserici, El este accesibil tuturor. Am auzit până şi de musulmani care-L descoperă pe Hristos în ultima vreme în zone în care nu există nici o biserică creştină.

Genială formulare! Felicitări pentru sinceritate.

Maica Domnului este cea mai inalta sfintenie omeneasca cunoscuta si cinstita de Sfanta Biserica, iar Adormirea Maicii Domnului este cea mai de seama dintre sarbatorile ei. Este o sarbatoare pregatita, precum se stie, printr-un post de doua saptamani. In Sfanta Scriptura, nu aflam nimic despre moartea Maicii Domnului. In schimb, cantarile si imnele de la Vecernia si Utrenia sarbatorii ne vestesc adevarata traditie a Bisericii in aceasta privinta:

Cand a binevoit Hristos, Dumnezeul nostru, sa ia la Sine pe Maica Sa, atunci cu trei zile mai inainte, a facut-o sa cunoasca, printr-un inger, mutarea ei de pe pamant la viata cea cereasca. Deci, instiintandu-se Nascatoarea de Dumnezeu despre aceasta, s-a bucurat, cu bucurie mare, si s-a suit degraba in Muntele Maslinilor, ca sa se roage.

S-a intors, apoi, acasa si a pregatit toate cele de ingropare, incredintand, pe vecine ca, mutandu-se in ceruri, nu numai pe ele nu le va uita, ci pe toata lumea o va cerceta si o va ocroti. Si a impartit vaduvelor sarace vesmintele sale. Si a luat, apoi, iertaciune de la toti si, culcandu-se pe pat, a facut rugaciune pentru intarirea lumii si pentru vietuirea in pace. Si, binecuvantand pe toti cei de fata, si-a dat sufletul in mainile Fiului si Dumnezeului ei. Si multe vindecari s-au impartit tuturor celor bolnavi, prin binecuvantarea ei.

Si, s-a facut, atunci, tunet mare si au venit de la marginile lumii, ca pe niste nori, toti Apostolii lui Hristos, la casa Maicii Domnului din Ierusalim. Si, incepand Petru cantarea cea de ingropare, Apostolii au ridicat patul si au petrecut, pana la mormant, trupul cel primitor de Dumnezeu. Si, sosind in satul Ghetsimani si asezand in mormant trupul Maicii Domnului, Apostolii au zabovit, acolo, inca trei zile, asteptand pe Apostolul Toma, care din dumnezeiasca randuiala, lipsea.

Si, sosind, Toma Apostolul era intristat, ca nu se invrednicise sa vada, si el, chipul adormit al Maicii Domnului, ca si ceilaiti Apostoli. Deci, s-a deschis, cu hotarare de obste, mormantul, pentru el. Si, daca s-a deschis, s-au minunat, ca au aflat mormantul fara sfantul ei trup si era numai giulgiul lasat, ca mangaiere si marturie nemincinoasa a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu, cu trup cu tot, la ceruri.

Pe scurt, dupa credinta Sfintei Biserici, la Adormirea Maicii Domunului, trupul ei n-a cunoscut putrezirea, care vine dupa moarte, nici n-a ramas in mormant. Maica domnului, cu trupul schimbat, viu si proslavit, a fost mutata, cu trup cu tot la ceruri, ca o parga a intregii omeniri. Dar, spre deosebire de Mantuitorul, ea a fost dusa la ceruri de ingeri, nu prin puterea ei, ca Mantuitorul. Si acolo se roaga de-a pururi pentru noi. Sa avem mare incredere in rugaciunea ei, ca ea singura poate vorbi lui Dumnezeu, ca o mama unui fiu al ei. Dumnezeului nostru slava!

No comment.

Intr-adevar, El nu este prizonierul, ci capul unei anumite Biserici :)

Si, intr-adevar, este accesibil tuturor. Oricine poate sa lupte alaturi de Cristos, dar cel mai bine se poate face asta din interiorul Bisericii Sale.

Este ca la razboi. Daca crezi in generalul X si doresti sa lupti alaturi de el, cel mai logic este sa te inrolezi in armata sa.

Sigur, poti sa lupti ca partizan, fara sa te inrolezi. Dar in felul asta esti privat de o multime de lucruri - structura de comanda a armatei (clerul), o viziune clara asupra scopurilor, tacticii si strategiei armatei (Traditia), logistica pe care ti-o pune la indemana o armata organizata (Sfintele Taine), disciplina si organizarea armatei, etc.

Actiunile tale, in calitate de partizan, pot, uneori, sa ajute armata regulata, dar de multe ori o pot pune in dezavantaj, chiar daca intentiile sunt bune.

Intocmai cum Hristos REAL si Hristos simbolic nu este nimic in comun... asa nici intre Biserica lui Hristos (cei care se unesc REAL cu Hristos in Taina Sfintei Euharistii) si cele simbolice nu este nimic in comun.

"Că o pâine, un trup, suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine" I Corinteni 10,17

Daca as cauta slava mea atunci ai putea sa ma judeci, insa eu nu cau slava mea, caci sunt praf si cenusa fara Hristos, abur care astazi este si maine nu mai este... ci eu cauta slava lui Hristos cel REAL, CEL VIU.

Ce poate fi comun intre Hristos Real si cel simbolic? intre Biserica LUI reala si cele simbolice? evindet ca NIMIC.
Daca tu zici ca eu mint, dovedeste aceasta...

NU judec pe nimeni, Hristos cel REAL este dreptul judecator. EU doar marturisesc invatatura ortodoxa, a carei inima este Sfanta Impartasanie, unirea reala (nu simbolica) cu adevarat trupul si sangele Domnului Hristos Iisus.

Interesantă această ilustraţie militară, însă din perspectiva "soldatului" ce sunt eu cunosc un singur Comandant Suprem (Capul Bisericii - Hristos) care se deosebeşte radical de ofiţerii înfumuraţi ori caporalii agramaţi. Cât despre "tactica şi strategia" Tradiţiei, eu o prefer pe cea a Cuvântului, căci este a lui Hristos nu a oamenilor.

Cum poţi afirma aşa ceva? Degeaba au curs râuri de sânge şi au fost jertfite milioane de animale la Templul din VT? Toate acestea simbolizau un Hristos REAL ce urma Să se jertfească pentru toţi. Însuşi Hristos la Cina cea de Taină s-a folosit de nişte simboluri prezente pe masa pascală, oferindu-le apostolilor.

Şi Biserica lui Hristos este prezentată SIMBOLIC ca un trup (1 Petru 2,5) format din pietre vii zidite SIMBOLIC şi nu din milioane de Ana lu' Manole zidite REAL în clădirea Bisericii. Cum să te uneşti REAL cu trupul lui Hristos? Doamne iartă-mă, la ce aberaţii blasfemiatoare se poate ajunge!

„Văzând că e o singură pâine, noi care suntem mulţi suntem un trup”.
Aceasta este o aluzie la faptul că pâinea de împărtăşire este frântă în multe bucăţi, care sunt mâncate de credincioşi; şi după cum toate bucăţile provin din aceeaşi pâine, tot aşa toţi credincioşii care participă la serviciul de împărtăşire sunt uniţi în Acela al cărui trup frânt este astfel preînchipuit de pâinea frântă. Participând împreună la această rânduială, creştinii arată public că sunt uniţi şi aparţin la marea familie, al cărei Cap este Hristos.
După cum pâinea materială este una din principalele surse de nutriţie pentru omenire, tot aşa Hristos este hrana spirituală din care toţi trebuie să ia pentru a păstra sănătatea spirituală. Sunt multe feluri de pâine, făcută din diferite feluri de cereale, ca de pildă, grâu, orz, secară, porumb; dar e numai o singură Pâine spirituală care dă întreţinere spirituală. Nu sunt mulţi domni şi mântuitori diferiţi, ci numai unul, şi omul nu-şi poate găsi calea spre viaţă veşnică prin nici un alt mijloc decât hrănindu-se cu Pâinea care S-a coborât din cer în persoana lui Iisus Hristos.

Hai sa zicem ca Sfanta Scriptura ar fi manualul de tactica si strategie, ala care se studiaza in academia militara; sau, poate, manifestul politic al conducatorului de osti - cel in care se detaliaza doctrina si scopurile pentru care armata lupta sub generalul X.

Dar doctrina politica si manualul de strategie nu pot tine, pe campul de lupta, locul unei strategii sau tactici de moment, concrete, care se decide fie de catre comandantul suprem, fie de catre statul major, in functie de necesitatile situatiei concrete.

Iar in ce-i priveste pe caporalii agramati, sau ofiterii infumurati, ei se pot face vinovati de unele insuccese locale, poate chiar de dezertarea unor ostasi; ceea ce inseamna ca vor raspunde pentru faptele lor in fata curtii martiale; totusi, armata a fost randuita de catre comandantul suprem spre a avea o structura, grade si functii.

Ofiteri prosti au existat in toate armatele pamantului, chiar si in cele cu generali geniali; dar ce s-ar fi intamplat cu armata lui Cezar daca soldatii ar fi decis sa nu mai asculte de ofiteri ?


Revenind la concret - Cuvantul (daca prin asta intelegi Scriptura) nu este a lui Cristos. Este scris de oameni, sub inspiratie divina, doar despre acele pasaje care relateaza cuvintele Mantuitorului se poate spune ca sunt ale lui Cristos.

Pe de alta parte, si Traditia este tot de inspiratie divina.

Pe unul l-a inspirat Duhul Sfant sa scrie, pe altul sa vorbeasca; pe unul sa copieze, pe altul sa tina minte ce s-a spus si sa transmita mai departe.



Deci mulţi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte? - Ioan 6:60