Ce înseamnă „bogat înaintea lui Dumnezeu”?

Versetul pe care l-ai dat nu l-am găsit la Matei, ci la Luca 12, 21 (Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina).
Iar traducerea lui în versiunile ortodoxe sună așa:

„Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.”

Atisha:
Budismul, in esenta, este o practica a refugiului.

Comentariu:
Toate practicile budiste sunt continute in intelesul refugiului. Refugiul este sustinut de constientizarea pericolelor samsarice, de intelegerea naturii samsarei.

Asadar, pilonul solid al budismului este meditatia propriuzisa asupra mortii.
Toate practicile sunt abordate in prezenta mortii iminente. Ca si cum momentul mortii a sosit in prezent.

Fara meditatia propriuzisa asupra mortii este dificil, daca nu imposibil, sa fie suscitate in mod calificat cele trei virtuti fundamentale care sustin formele elaborate de practica din vehiculele superioare:
-renuntarea la samsara
-adunarea mintii in ea insasi
-refugiul

Cand am citit prima data pe Dante, Divina Comedia, dincolo de frumusetea extraordinara a scriiturii poetice (datorata si talmaciului Augustin Doinas) mi-a atras atentia frenezia vietii de dincolo de moarte... Ce de personaje, ce de intamplari, ce de dialoguri, ce retori!... O lume foarte pestrita unde toti aveau ceva de facut, cu intensitate extrema... O viata mai intensa, parca, decat cea de pe pamant, unde adeseori nu se intampla mai nimic, lumea moare de plictiseala, agonizeaza, trandaveste, biruita parca de marea asteptare. Noroc cu patimile si cu razboaiele, cu matchurile de tot soiul si cu concertele rock, s-ar parea...:)
Am uneori impresia ca oamenii abia asteapta sa moara (odihnindu-se zdravan inainte de munci) ca sa treaca, in sfarsit, la o treaba mai serioasa...:)..:(

Dar cum e reprezentarea lumii de dincolo, in budism? Ceva personaje, ceva activitati sociale sunt? (Danturi, vodka, femei...? Vorba lui Ivan Turbinca)
Sau totul e o des-fiintare inca mai accentuata decat aici, uneori, pe pamant?...

Invatatura crestina face, parca, exceptie de la toate astea: omul se nevoieste permanent cat este in trup, urmind sa paseasca apoi in pace, odihna, bucurie...

Ai dreptate, este din Luca nu din Matei.

"Bogat inaintea lui Dumnezeu" este sa fii patruns de Dumnezeu. Luminat complet de El, fara nicio zona de penumbra.
Bogatia este Dumnezeu Insusi, nu este nicio alta bogatia inafara de El.

Pentru aceasta este insa necesar sa-I intelegem natura, sa intelegem natura proprie - sa le contemplam. Fara aceasta constientizare maturata este dificila Unirea/Impartasirea. Intre eul propriu si Dumnezeu va continua sa existe o distanta psihologica - "Venirea Domnului" nu va fi finalizata.

Download-ul nu va fi de 100%.

Cum il numeste Iisus pe cel ce ignora pericolul pe care il reprezinta moartea insasi - posibilitatea cufundarii intr-o suferinta fara de sfarsit? - "Nebunule"

Asadar, toata practica crestina este in fapt o practica a VEGHERII. O practica in prezenta mortii pentru a gasi Viata Adevarata.

Gandul mortii, probabil pentru majoritatea, este incomod, poate traumatiza.

Depinde de profilul psihologic individual. Gandul mortii este o hrana tare, greu de digerat. De aceea este nevoie de precautie si pricepere in abordarea lui. Gandul mortii se experiaza cu grija, atentie, cu observarea si aprecierea impactului pe care il produce asupra noastra- si aplicarea ajustarilor necesare.

Nu este in orice conditii si circumstante folositor. Este o arma de temut impotriva "demonilor" dar care ne poate accidenta daca nu avem instruirea/pregatirea corespunzatoare. Este necesar sa intelegem ca este un ingredient esential si sa-l incorporam progresiv in continuumul nostru mental.

Este un medicament minune la boala lumeasca dar care poate cauza alergie celor care nu au gasit bucuria duhului.

Gandul mortii te urca instantaneu pe Everest unde aerul este rarefiat si inaltimea ametitoare. Practica calificata incepe de la aceasta altitudine.

Facusem o paralela intre 3 moduri de exprimare a problemei mortii...
Oare caracterul personalizat al lumii de dincolo se regaseste si in budism?
Ca in crestinism pare evident.

Personalizarea, insusire a vietii si inainte si dupa moarte, este evidenta in crestinism, atat in Apus (la Dante) cat si in Rasarit.
Dar in budism e parca abordat nu atat omul/persoana cat mai degraba natura abstracta care se presupune ca ar sta in spatele existentei....

In budism, efortul cognitiv este directionat catre clarificarea naturii persoanei. Pentru ca toate virtutile si pacatele implica "eul" in proces.

Cunoasterea de sine este esentiala.

Atata vreme cat eul nu este observat atent, inteles in dinamica sa, in intimitatea naturii sale - automatismele actionale se repeta fara incetare.

Budismul ofera un set de strategii pentru decodificarea notiunii generice de "persoana".

-------

Intelegerea naturii persoanei nu inseamna depersonalizare, anihilarea constiintei de sine. Mai degraba, personalizarea intregii existente. Dezrobirea de patima si saltul intr-un plan extatic in care dragostea se intinde catre toate, comunica cu toate.

----

Rugaciunile budiste sunt "personale" - nu sunt adresate unor abstractiuni.

Taramurile pure din cosmologia budista (ex. Akanishta, Sukhavati,...) sunt populate de fiinte, formeaza comunitati (sangha).

Insa este important de inteles ca finalitatea calatoriei spirituale se afla ascunsa adanc in propria inima.

Samsara - oriunde privim

Acum 2500 de ani Buddha a afirmat: Toate taramurile/locurile, placerile si trupurile samsarice sunt inselatoare.

In consecinta, niciunde pe aceasta planeta nu exista un loc unde putem gasi fericirea adevarata, un loc in care sa fim complet feriti de pericole.

Deci, sa abandonam toate iluziile si sa practicam Dharma.

Toate iluziile ivorasc din parere/iubire de sine.

Ete prostea!

Cine e prost, să fie smerit şi să spună: sunt prost! Amin!