Să şi dăm nişte exemple de "teorie biblică" în interpretare originală adventistă, din care se va vedea că de fapt adventismul nu ştie nici el ce gândeşte despre antropologie.

Spre exemplu, la început, natura omului este, zic ei, un suflet viu, format din ţărâna trupului şi suflarea de viaţă a Creatorului. După aceea încep să intre în joc şi alte concepte ca acelea de duh şi spirit, probabil datorită încrâncenării adventiste de a urma scriptura în totul şi în toate. Ba câteodată ni se spune că duhul este spiritul, ba câteodată înţelegem de fapt altceva, interpretările şi poziţiile adventismului fiind în general funcţie de interesele pe care le are pentru a îşi apăra teoria care se contrazice singură. Din unele poziţii înţelegem că duhul ar fi spirit, din altele pare a se înţelege că de fapt lucrurile nu ar sta chiar aşa, însă în cele din urmă putem înţelege că ceea ce stă în spatele antropologiei adventiste este de fapt un simplu "spirit de glumă" la adresa noastră, încăpăţânându-se să nu explice de fapt cum stau lucrurile şi menţinând autocontrazicerea de sine, despre care zice-se ar fi chiar "biblică" !

Referitor la aşa-zisul duh sau spirit, de fapt nu se mai înţelege dacă spiritul este duhul sau sunt de fapt două lucruri diferite funcţie de interesul adventismului.

Mai întâi, prin spirit ni se spune că este vorba despre scînteia energizantă a vieţii, ce este esenţială existenţei individuale. El denumeşte energia divină sau principiul vieţii, care animă fiinţele omeneşti

Referință online: http://www.adventist.ro/index/convin...#ixzz16gkiMRlw
Informează-te de la Sursă: Site-ul oficial al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea

Conform unor alte păreri, probabil tot adventiste, Spiritul nu este o persoana, omul insusi; el este de fapt impersonal, lipsit de personalitate, judecata si simturi. Spiritul este forta care intretine viata in creaturi, care mentine persoana in viata, "bateria" care permite omului si animalului sa traiasca.
sursa: http://www.proto-teologia.info/wiki/...5?title=Spirit

Prin urmare vedem că ceea ce caracterizează duhul sau spiritul este:

- scânteie energizantă a vieţii
- energia divină sau principiul vieţii care animă fiinţele omeneşti
- forţa care întreţine viaţa în creaturi, care menţine persoana în viaţă
- impersonal, lipsit de personalitate, judecata si simturi

După aceea, adventismul ia contact şi cu alte scrieri (aici se face referire la Sfântul Pavel) şi ajunge la concluzia că În cazul acesta, "duh" poate fi înţeles ca "înaltul principiu al inteligenţei şi gîndirii", cu care omul este înzestrat şi cu care Dumnezeu poate comunica prin Duhul Său

Referință online: http://www.adventist.ro/index/convin...#ixzz16gmiul93
Informează-te de la Sursă: Site-ul oficial al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea

Cu alte cuvinte, gândirea nehotărâtă şi cameleonică a adventismului, ajunge la concluzia că de fapt, duhul este:

- înaltul principiu al inteligenţei şi gândirii, cu care omul este înzestrat şi cu care Dumnezeu poate comunica prin Duhul Său

De unde era

- impersonal, lipsit de personalitate, judecata si simturi

acum a devenit, printr-o ciudată metamorfoză

- înaltul principiu al inteligenţei şi gândirii, cu care omul este înzestrat şi cu care Dumnezeu poate comunica prin Duhul Său.

Cu alte cuvinte se poate vedea în mod evident cum adventismul se contrazice singur, spunând ba că e albă, ba că e neagră, şi toată această mascaradă nu ne aduce aminte decât de un număr la circ sau de un joc "alba-neagra" !!

După aceea, pe o altă pagină, ni se arată totuşi că lucrurile nu ar sta chiar aşa, ci în Biblie, nici termenul ebraic şi nici cel grecesc pentru spirit (respectiv ruach şi preuma) nu se referă la o entitate inteligentă, capabilă de o existenţă conştientă, aparte de trup. Mai degrabă, aceşti termeni se referă la „suflare" - scînteia vieţii - esenţială existenţei individului, principiul vieţii ce animă atît animalele, cît şi fiinţele omeneşti.

Referință online: http://www.adventist.ro/index/convin...#ixzz16gp8VvSV
Informează-te de la Sursă: Site-ul oficial al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea

Cu alte cuvinte duhul (sau spiritul) suferă nenumărate metamorfoze fiind când personal, când impersonal, când conştient, când inconştient, când un înalt principiu al inteligenţei şi gândirii, când o simplă forţă impersonală lipsită de judecată. Prin urmare se poate constata încă o dată cum minte adventismul în faţă pe oricine îi studiază puţin doctrina "biblică". Şi minte şi se contrazice fără ruşine.

Doctore, dacă şi Scriptura o citeşti tot aşa pe diagonală, ne-ai lămurit. Unde ai citit tu că suflarea de viaţă (duhul, spiritul) ar fi personală, conştientă, ori entitate separată de corp (în Scriptură, ori pe site-ul oficial al Bisericii AZŞ)?

Cred că am fost destul de limpede, însă se pare că nici dumneata nu mai înţelegi "alba-neagra" pe care o joacă adventismul.

De altfel, unde scrie că suflarea de viaţă ar fi spiritul sau duhul ? Nu de alta, dar duhul ne este prezentat, în urma unui text de la Pavel apostolul, ca "înaltul principiu al inteligenţei şi gândirii, cu care omul este înzestrat şi cu care Dumnezeu poate comunica prin Duhul Său". Prin urmare duhul este un înalt principiu al inteligenţei sau gândirii sau este o simplă răsuflare de viaţă, nu de alta dar suflarea de viaţă nu este propriu-zis gândire în sine.

Este exact terminologia folosită de Biblie. Duhul (spiritul), fie că este folosit cu sens de suflare de viaţă (răsuflare, respiraţie, vânt chiar), fie cu sensul de inteligenţă; niciodată nu apare în Scriptură ca o entitate de sine stătătoare, capabilă să trăiască, să gândească, ori să acţioneze independent de fiinţa umană vie, întreagă.

Prin urmare duhul este un înalt principiu al inteligenţei sau gândirii sau este o simplă răsuflare de viaţă, nu de alta dar suflarea de viaţă nu este propriu-zis gândire în sine ?

Depinde de contextul în care este folosit de autorii biblici. Dar orice exemplu ai lua din VT ori NT niciodată nu va apărea ca o entitate conştientă şi capabilă să gândească ori să acţioneze separat de fiinţa umană. Este principiul (scânteia) vieţii dat de Dumnezeu la creaţie şi care la moarte este retrasă, dar nu o să-l găseşti nicăieri în Scriptură după moartea omului, rotindu-se în jurul casei, ori privind la cei de pe pământ, ori având senzaţii sau sentimente.

Dacă este scânteia vieţii, atunci cum poate să fie înalt principiu al inteligenţei şi al gândirii, nu de alta dar unde se spune că scânteia vieţii ar fi gânditoare ?

Doctore, eşti exasperant! Tocmai asta-ţi spuneam că nu independent, ci doar în cadrul personalităţii umane, a fiinţei omeneşti vii. Omul mort nu mai raţionează, nu mai are inteligenţă, E MORT! Kaput gemaht, verstehen Sie?

Nu eu sunt exasperant, ci doctrina adventistă care face din toată problema o "alba-neagra" pe care o joacă după cum vrea: odată-i albă, odată-i neagră. Cum poate fi deci o forţă impersonală care întreţine viaţa în creaturi în acelaşi timp înalt principiu al inteligenţei şi al gândirii ?? Adică ce vrei să spui că înaltul principiu al inteligenţei şi al gândirii omului este în acelaşi timp o forţă impersonală lipsită de judecată ?? Este evidentă contradicţia, numai un nerod nu o poate vedea.

Doctore, mă dezamăgeşti! Eşti totuşi un tip inteligent. Ia te rog un lexicon şi urmăreşte câte sensuri are termenul respectiv atât în ebraică, cât şi în greacă. Şi mai discutăm şi mâine, căci probabil acum eşti obosit: vezi numai alba-neagra...