Nu mi-e frica de moarte, dar mi-e frica de faptul ca nu stiu ce o sa fac dupa, daca mor ce trebuie sa fac.

Nu de moarte ma tem ci de vesnicia ei
Nu stiu cine-a spus-o, dar stiu c-am citit-o undeva cu multi ani in urma.

Vasile Danion, intr-o emisiune televizata spunea ca un crestin adevarat nu ar trebui sa se teama de moarte. Nu spunem noi: "Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vina!"?
In mod normal, cineva drag ar trebui sa ne astepte si sa ne incurajeze sa nu ne temem... Dar e greu de crezut ca ne invrednicim in timpul vietii sa avem o viata bine-placuta lui Dumnezeu, asa incat sa fim pregatiti sa "plecam", iar cei ce ar dori sa ne astepte, sa primeasca "bilet de voie" pentru asta!...

incearca sa fi mai smerit
 

vorbesti ca unul ce e sigur ca este mintuit,oare noi prin credinta putina a noastra nu avem aceasta garantie,avem doar nadejdea mintuirii care e cu totul altceva.
de vrei sa faci ceva fa cit esti in viata caci pe urma dosarul se inchide si ramine doar ce ai facut.dupa moarte poti doar sa astepti rasplata pt.ce ai facut si ce nu ai facut,si rasplata va fi pe masura.

Presupun ca sunt multi ca mine care gandesc acelasi lucru, ce faci dupa ce mori ..

Uneori e bine sa uitam de rasplata nemuririi,credinta sa fie de factor mai..umil,mai natural.Cat despre moarte,e benefica,faci cunostinta cu fericirea dupa care lasi loc si altora sa o faca.
Kierkegaard probabil, cand a adoptat problema pacatului reînnoit.

Un vecin , care tocmai a trecut pe la mine , vazind acest post mi-a spus la plecare :
Al. Vlahuta .... Poezia ,,Din Prag"... in care deplinge moartea spirituala !

Eu nu stiu ce sa cred ! S-ar putea sa nu fie chiar asa ! Ori poate tocmai !

Zaharia,e cum zici tu.Soren se referea mai mult la persistenta disperarii ca moarte inca din viata continuand in etern,dupa moartea naturala,eram pe langa .

Dupa moarte faci ce ai facut si in viata. I-ai slujit lui Dumnezeu aici, ii slujesti si dincolo, ai slujit altcuiva, ii slujesti si dincolo...

Nu mi-e teama de moarte ci de felul in care va fi sa mor.....

Eu cred ca a spune ca nu trebuie sa ne infricosam de moarte, e starea fiului celui mare din Pilda fiului risipitor. Nu pleaca de acasa, dar nici nu primeste daruri. Daca am lua seama la cat de nemarginita este dumnezeirea, am cere neincetat sa ni se mai dea macar cateva clipe pentru pocainta.

Sunt si persoane care nu se mai infricoseaza de ea. Imi aduc aminte de parintele Teofil Paraian, care a afirmat ca el e sigur ca se mantuieste. In astfel de situatii, e clar ca nu ai de ce sa te mai temi de ea.