Hristos s-a Inaltat !
 

Rugăciuni ale Arhimandritului Sofronie de la Essex!
 

Doamne, cu nădejdea în rugăciunile întregii Tale Biserici din cer şi de pe pământ, în mijlocul căreia se află îngenuncheată şi înlăcrimată Preacurata Ta Maică, îmi înalţ - cât încă n-a sosit ceasul morţii - cu sfială rugăciunea mea, zicând:

"Iisuse, Preadulcele şi Scumpul meu Mântuitor, Tu eşti singura mea mângâiere şi nădejde de mântuire. Căci oriunde m-aş întoarce - spre răsărit, spre apus, spre miazăzi sau spre miazănoapte - eu numai pe Tine Te caut. Cerul şi pământul, viaţa şi moartea n-au nici un sens fără Tine. Tu îmi eşti mai necesar decât aerul, apa şi pâinea. Şi când Te părăsesc şi mă îndepărtez de Tine, tocmai atunci îmi eşti mai dorit, mai căutat, mai necesar. De aceea, cu lacrimi suspin şi strig către Tine: Vino, Iisuse! Pogoară-Te în iadul din mine, cum Te-ai pogorât îndată după înviere şi învie ticălosul meu suflet. Ştiu că nici eu - de mii de ori mai mult - nu sunt vrednic să intri sub acoperământul sufletului meu dărăpănat de păcat, dar adu-Ţi aminte, Doamne, că eu, chiar de voi muri în păcate, tot cu nădejdea mântuirii şi învierii Tale voi muri. Şi aşa cum ai avut milă de cei din Legea Veche, pe care i-ai slobozit din legăturile şi încuietorile morţii, tot aşa ai milă şi de mine şi mă dezleagă din lanţurile păcatului şi ale patimilor cu care şarpele m-a înfăşurat. Tu ai zis, Iisuse, că mai ai şi alte oi, care nu sunt din staulul poporului ales de Tine şi pe care trebuie să le aduci în turma Ta; ca şi canaaneanca, eu nu sunt din neamul celor ce sunt mereu cu Tine, ci vin continuu dintre păgânii cei nelegiuiţi. îmi dau prea bine seama că nu se cuvine să iei Pâinea Vieţii din gura copiilor Tăi şi s-o arunci unui câine ca mine. Dar cu toate acestea eu alerg ca şi sărmana văduvă în urma Ta, rugându-Te fără încetare să ai milă şi de mine, căci şi eu am în pieptul meu o inimă care rău se îndrăceşte cu patimile. Lasă-mă dar, Iisuse Doamne, ca alături de canaaneanca şi de toţi oropsiţii pământului, să strâng firimiturile ce cad de la masa sfinţilor Tăi. Primeşte-mă în staulul Tău ca să nu mă sfâşie lupul cel nevăzut. Căci nădejdea şi mângâierea mea este Cuvântul Tău care zice: „pe cel ce vine la Mine nu-1 voi izgoni afară”, iar pe cel primit de Tine nimeni nu-1 va putea răpi din mâinile Tale, nici chiar satana.

Cuget ziua şi noaptea la Tine, Iisuse, şi mă întreb: Ce-aş face, Doamne, fără Tine? Ce-aş face fără Tine în suferinţă, în boală, în temniţă, în sărăcie? Ce-aş face când îndoielile de tot felul vin să-mi sfâşie sufletul? Ce-aş face când păcatele şi patimile caută să mă înghită, aşa cum valurile mării căutau să-1 înghită pe Petru?

Cunosc dragostea cu care Tatăl ceresc de veacuri îi primeşte pe toţi fiii risipitori care, cu pocăinţă, se întorc acasă.

Cunosc iubirea Duhului Sfânt care, cu suspine negrăite, se roagă zi şi noapte pentru noi.

Ştiu că Preacurata Fecioară se roagă în genunchi şi cu lacrimi pentru toţi păcătoşii.

Ştiu de asemenea că îngerii din cer şi toţi sfinţii, care au fost oameni păcătoşi ca şi noi, neîncetat ne ajută cu rugăciunile lor dar, cu toate acestea, inima mea tot spre Tine se îndreaptă, Iisuse, ochii mei tot pe Tine Te văd răstignit, vărsându-Ţi şi acum sângele Tău cel scump pentru mântuirea noastră; urechile mele tot cuvintele Tale aud, spunând: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă sufletelor voastre”; sufletul meu tot pe Tine Te simte, văzându-Te cum, înainte de a-Ţi da duhul în mâinile Tatălui, grija Ta cea mare n-ai îndreptat-o mai întâi spre Maica Ta, care stătea la piciorul crucii cu sabia durerii împlântată în inimă, nici spre feciorelnicul Tău ucenic şi prieten ce s-a rezemat de pieptul Tău şi Te-a urmat cu cea mai mare credincioşie pe drumul Golgotei, ci Ţi-ai îndreptat privirea spre un tâlhar ca mine, căruia i-ai făgăduit Raiul chiar în ziua în care i-ai vorbit, lăsând astfel cele nouăzeci şi nouă de oi în muntele sfinţeniei şi căutând prin prăpăstiile fărădelegilor oiţa cea rătăcită; iar închipuirea mea tot pe Tine mi Te înfăţişează înaintea ochilor mei, stând şi plângând în faţa Ierusalimului inimii mele, care nu vrea să-şi adune puii faptelor bune sub aripele Tale."

" Tu esti liman "
 

O poezie care mi-a placut extrem de mult , scrisa de colega si prietena noastra de pe forum , Dorina Stoica :

Scotocind prin ganduri
Tot de Tine dau.
Cautand un sprijin
Tu esti primul Dar.
Indraznind, incerc cu teama
sa te aflu tot pe Tine
si privind in jur la semeni
vad icoana Ta din nou.
Gandurile sunt epave
ce din larg, la maluri trag.
Esti Painea , esti Vinul
pentru noi Iisuse drag !
Peste ochi cad pleoape grele.
Se inchid. Tu esti liman.
Obosita si flamanda
cu zdrentele de vise
fluturand a ajutor,
iar si iar ma-ntorc la Tine
ducand Crucea Ta sa mor.


Dorina Stoica
Din "De la poezie la rugaciune"

Mulţumesc prietene pentru neuitare.

Nu exista uitare pentru cele bune si frumoase sufletului !:53::53::53:

Pentru Tine, Doamne
 

Pentru Tine Doamne
Florile-nfloresc
Pentru Tine noaptea
Stele stralucesc

Pentru Tine ploaia
Picura si canta
Si-n gradina cerne
Bucurie sfanta

Pentru Tine candele
In altare ard
Tu la zile sfinte
Miluiesti cu nard

Pe copiii care
Osteniti de joc
Pe iconostase
Cara busuioc

Langa Tine Doamne
Cei saraci se strang
Tie-ti cer iertare
Ochii care plang

Catre Tine Doamne
Plec genunchii truditi
Numai Tu Stapane
Nu mai parasit

Da-mi rabdarea pietrei
Si din cerul Sfant
Picura-mi pe gene
Roua sa te cant

Picura-mi in suflet
Balsamul durerii
Si pe buze asterne-mi
Strajile tacerii.

Amin.

Sa faci, o, Iisuse, din inima mea
O harfa divina sa cinti Tu din ea
Si-n corzile-i sfinte sa sune mai plin
Acordul iubirii maret si sublim.

Sa faci , o, Iisuse, din inima mea
Cadelnita sfinta, sa arda in ea
Tamiia iubirii cu focu-i ceresc,
Ca pururi prin lume iubind, sa traiesc.

Sa faci, o, Iisuse din inima mea,
Epistola vie.Sa scrii Tu in ea
Cuvintul iubirii placut si duios,
Sa-ndrume pe oricine spre cerul frumos.

Sa fie, Iisuse, si inima mea
Biserica sfinta - sa stai Tu in ea.
Podoaba iubirii cu duhul ei bland
S-o faca frumoasa oriunde si-oricand.

Sa fie, Iisuse, si inima mea
Sa fie intruna ca inima Ta
Izvor de iubire,de mila, de har
Mereu tot mai plin pe al jerfei altar.