Problema este mai complicata decat atat!
Femeile trebuiesc sa fie atragatoare pt societate in general,nici macar pt barbati.
Mie mi-a fost comunicat la job de catre manager femeie sa ma prezint mai "ingrijit"-asta insemnand machiaj,fixativ de par,lac de unghii,tot tacamul...
Desigur ca pt dumneai eu par neingrijita de parca nu as fi spalata,pieptanata si cu unghiile curate...

In unele cazuri perfectiunea fizica care este accentuata de haine putine face parte din mecanismul setei de putere,trupul devenind un arsenal in lupta cu barbatul,pe care il supune cu acesta sau asa se crede,in tot cazul.
Asta este natura omului cazut si trebuie sa afisam multa intelepciune cand observam aceste aspecte in preajma noastra.
O detasare vecina cu indiferenta.

Pana la urma,ma scuzati chiar si pe mine pt ce scriu.
Sunt atat de suparata ca nu m-ar mira sa am reactii destul de ciudate pe forum.
Nu va suparati!

Ioan 3:
"17. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.
18. Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.
19. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.
20. Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească.
21. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite."

Atenție Ezio: crezi adevarul, cunoşti adevarul - savarşeşti faptele in Dumnezeu.

P.S. tu ai scris poezia?

Din păcate, soră dragă, se pare că de obicei ne smintim chiar aşa: fără voia noastră.
Cine, voindu-şi binele şi ştiind că sminteala e ceva rău, se sminteşte cu voia lui?...:) Cine ar vrea să fie bolnav, nebun, ştiind că boala şi nebunia sunt ceva rău? Cine voieşte să moară ştiind că moartea e ceva rău?
Şi totuşi toţi murim, toţi ne îmbolnăvim etc.

Tocmai din aceste considerente care ţin de realitatea efectivă, experiată de oameni mereu, Părinţii au pus mare accent pe profilaxie, pe prevenirea căderilor, prin programul de disciplină ascetică al vieţii creştineşti.
Paza bună trece primejdia rea, spunem. Iar frica păzeşte pepenii.
În oala acoperită nu intră musca (după cum, aşa cum atrăgea atenţia Dragoş printr-o plastică metaforă, pe un alt topic, nu intră nici harul proniator...:))

Părinţii ne vorbesc, ne scriu multe despre cultivarea vituţilor avînd ca bază paza şi trezvia minţii, apoi spovedania imediată şi, desigur, rugăciunea permanentă.

Problema e mereu atenţia, mai exact atragerea involuntară a atenţiei, captarea şi menţinerea ei. Orice om care trăieşte într-un mediu bogat în stimulări de tot felul va fi atras, la nivelul atenţiei involuntare, spre stimuli nu tocmai sfinţitori şi dătători de pace. Sunt distractori atenţionali, a căror funcţionare este potenţată nu doar prin meşteşuguri externe (contrast, intensitate etc.) ci şi prin trebuinţele şi motivele naostre aflate în stare de excitabilitate crescută, prin repetare deasă ori prin îndelungă-frustrare.

Să facem o plimbare prin oraş, fie şi o oră, dacă se poate seara, şi să vedem ce fel de stimuli ne captează atenţia involuntară:
- pe bulevard, sute de reclame luminoase, în culorile cele mai contrastante şi violente, ne fură automat privirea - înainte ca noi să apucăm să spunem "nu vreau" sau "nu mă interesează";
- unul lângă altul se oferă ochilor noştri buticurile cu "splendorile" lor: vrafuri de pachete de ţigări frumos ornamentate (câtă inteligenţă creativă e pusă în zămislirea unor etichete cât mai atractive pe pachetele de ţigări, câţi absolvenţi de Belle Arte îşi dăruiesc talantul pentru a confecţiona tablouri mişcătoare şi provocatoare, care te cheamă să tragi din lulea), tone de sticle cu băuturi alcoolice care mai de care mai frumos bibilite, colorate, deformate (unele pântecoase, altele suple etc.); vitrine cu haleală savuroasă, de la munţii de ciocolate la hălcile de cărnuri superpreparate; produse din gama sexshop, anunţate prin lumini speciale care îţi fură ochii înainte să apuci să îi pui în pământ ş.a.m.d.
- lângă tine, înainte şi înapoi, fete care îşi exprimă "personalitatea" prin tot ce apucă: farduri, ţoale, bijuuri, picioruşe, sânişori, guriţe, ochişori, râsuleţe, ocheade, moliciuni de tot felul, glăsuleţe, vocabular ş.a.m.d.
- mirosuri
- muzichii
- gâdilături
- râgâituri
.........hooo, ajunge că abuzezi deja, colegul!

Apoi hai acasă şi deschide tvul, dacă mai deţii încă. Tot ce era pe stradă năvălesşte acum pe mica fereastră colorată şi frumos ornamentată. Aia la care plătim cablul ca să ne aducă şi mai multe stimulări.

Apoi lasă tvul că e naşpa şi hai mai bine pe net că poţi controla cu mouseul şi cu tastatura ce vrei să vezi, ce vrei să auzi. Pe bune? Păi lângă o ştire de la Basilica te pomeneşti imediat cu o "frumoasă" care îţi surîde dulcic. Lângă un citat din Sfântul Maxim îţi şi apare nevinovatul Ronaldinio jonglînd o ţâră mingea pe ţurloaie şi pă piept. Lângă o fotografie cu biserica cutare îţi surîde ştrengar şi o echipă de fete, animatoare la hotelul x, care te invită la un ceai, un biscuit ronţi, un masaj erotic şi alte alea care te aşteaptă dacă vii cu noi pe maşinuţa asta decapotabilă. Ba chiar şi Ilie Năstase îţi mai face cu mâna arătîndu-ţi spre un vole pe care nu-l vei returna niciodată....

Nimic din toate acestea nu le-a voit voia mea.
Şi totuşi, aşa fără voia mea, aceste stimulări au format deja pe ochii minţii mele imagini bine structurate, apoi mintea a şi început să rumege, în virtutea automatismelor ei funcţionale, apoi emoţiile au şi zvâcnit pe ici pe colo, iar apoi voinţa s-a şi calibrat aşa cum îi spune firescul funcţionării minţii, etc. etc. etc.

De aceea Părinţii ne-au sfătuit mereu să ne ferim, cu scop profilactic, de mediile încărcate în stimuli prea mundani, prea excitanţi, prea ispititori.
Şi tot ei ne povăţuiesc mereu să supraveghem cu mare băgare de seamă încotro ne fuge atenţia şi să o deturnăm de acolo când ea s-a aşezat pe o sursă de plăcere, după care o ştim bine, vine şi durere.

Da, monahii îşi păzesc simţurile, tocmai pentru a nu fi duşi prin jocul mecanismelor minţii noastre în lumea deşertăciunii sufleteşti.
Da, monahii îşi păzesc gândurile, tocmai pentru a nu ajunge să gândească răul şi păcatul.
Da, monahii au o disciplină a întregii conduite, altminteri ea o poate lua cu totul razna, purtînd pe om în burta chitului tuturor plăcerilor şi poftelor inimii rele.
Da, monahii se păzesc cu frică, ştiind din cercare şi din învăţătură că omul e fiinţă pe tât de slabă şi sugestionabilă cătr moarte, pe atât de capabilă să aleagă calea spre curăţie şi viaţă.

Paza simţurilor şi rugăciuena permanentă feresc pe om de alunecarea în moliciune şi putregai, chiar de ar locui în miezul iadului. Stă în puterea oamenilor să realizeze această luptă ascetică, această disciplină fortificatoare şi salvatoare, dacă voiesc să înveţe meşteşugul păzirii de la Părinţi şi de la Bunul Dumnezeu, Proniatorul nostru.

Ar mai fi multe de spus, pe tema smintelii noastre involuntare. Şi totuşi putem bate involuntarul acesta, prin deprinderea/învăţarea voluntară şi sistematică a unor măsuri de prevenire a căderilor şi de menţinere a curăţiei, a sănătăţii, a virtuţii. Ne arată cum să facem, ne spune şi ne dovedeşte prin fraţii noştri sporiţi în virtute, dintotdeauna Biserica.
Scriptura şi alte cărţi precum şi păstorii noştri duhovniceşti ne predau mereu meşteşugul păzirii şi al liniştirii. De aceea şi avem Predanie.
Rămâne să alegem calea pe care voim cu adevărat să umblăm.
Doamne ajută!

Adevarul e ca si mie imi atrag atentia fetele prea putin imbracate, cu toate ca-s femeie. Pur si simplu imi "zboara ochii". Si ma mir, ba ca nu ingheata (la -12 grade sa vezi una cu o fusta cat o palma si o gecuta scuuurta de tot te cam intrebi asta), ba cum de are curaj sa iasa asa (dati-va seama daca mie, ca femeie imi fug ochii, cum fug ochii unui barbat in directia lor).


Si fardurile pot fi folosite cu masura, astfel incat sa pari a nu prea purta machiaj; la fel cum le poti folosi sa devii un clown. Sunt si in machiaj niste reguli care muuulte fete/femei nu le respecta deloc (exemplu: daca machiezi mai puternic ochii, atunci buzele sa ramana naturale si daca iti faci buzele cine stie ce cuyloare puternica, un rimel ajunge la ochi); dar nuuu, vezi mini clowni la tot pasul (buze rosii/toz intens si ochi negrii/albastrii/moc/orice alta culoare super intensa)... Si ne miram ca ne fug ochii? La asta cu machiajul mie imi fug ochii de obicei si ma oripilez; prea putin vad pe cineva machiat frumos, "cu regula".

Apoi ce zice yasmina si Ioan_Cezar e la fel de adevarat...

Pai da, si poti sa spui " isi cauta raceala cu lumanarea", "sunt un pic (mai mult) indecente" sau "machiajul are o limita". Dar e cale lunga pana sa spui " isi cauta violul cu lumanarea".

Cum am zis, chiar daca merge cea mai frumoasa femeie goala pe strada, ar trebui cel mult sa primeasca o amenda de la politie, si in acest caz poti sa zici "si-a cautat-o". Dar daca facea asta, si este violata de un barbar, si tu zici " si-a cautat-o", pai imi pare rau dar nu cred ca multa lume o sa mai vrea sa mai aiba de a face cu tine, pentru ca este un rationament foarte ingust.

^Bine zis aabaaa...
Subscriu in totalitate.

Cand ne nastem si vedem tot ce tine de placeri
Inghititi de soarta fara sa gandim macar,
Ne cufundam privirea in orizontul de pareri
Judecata, tu nu stii ca viata asta-i un trial?
Si cu patima adanca am trai fara dureri
La a vocei tinerete cand in inima-ti tresar
Doruri vii de nemurire cu a boltei de luceferi
Ne-nmultim si vrem copii intr-un final.

Si pe acest pamant cand viata inca n-a dospit
Suntem purtati de vant, pe al patriei vesmant
Si cu gandu-n alt taram, judecat-am adormit
Si vazand ca prin vis cum pierim, salivand
Asteptandu-L pe Messia care inca n-a venit.
Astfel miliarde inecandu-se-n iluzii, sperand
Clipesc la nemurire in mormantul de granit
Pentru a alesilor destin ce ei nu au avut.

Dar atuncea ce va fi?
Cand vei vedea ca omul nu va imbatrani.
Au meritat aceste miliarde de stramosi
Sa parcurga anii grei si intunecosi?
Iar o stea ca sa se nasca
Nori de praf se dezintegreaza.

P.S. Da.

Consiliul compus din mine, blatidele locale si tabletele mele, precum si acest computer, il propune in unanimitate pe colegul nostru pentru premiul Ileana Albu, pentru poezie nihilista.
Acum, vorbidn serios. Colegul are talent, insa nu e clar ce crede de fapt despre tema topicului.
Chestiunile abstracte sunt prea inalte pentru mine. Pur si simplu, fineturi gen liber arbitru, jucator captiv, pronie divina, opresiune diabolica, etc., ma lasa rece. Ma rog Dumnezeului meu, Care a creat Natura si Omul, si gata.