Doamne ajuta! Ca sincer nu stiu in ce parte sa o mai iau,il iubesc mult dar dupa ce s.a discutat aici stau si ma gandesc daca nu voi gresi mergand mai departe in aceasta relatie. Oare e persoana potrivita pt mine? Oare parintii mei il vor accepta vreodata? Oare placerea pt alcool ne va afecta mai tarziu intr.un mod urat? Sunt multe intrebari care nu imi dau pace si sincer va spun ca nu mai stiu de mine si ce imi doresc cu adevarat.

Trebuie să vorbești cu el despre toate frământările astea și să rezolvați împreună toate. El trebuie ajutat să conștientizeze problema cu alcoolul, pentru că sunt convins că nici măcar nu știe că e o problemă. Apoi, nu toate depind de tine. Nu știm dacă el vrea să vă căsătoriți, dacă e pregătit să ducă o viață de familie cu toate responsabilitățile ei.

În primul rând, însă, ar trebui să mergi la un duhovnic, atât pentru spovedanie (că tot suntem în post, cât și pentru sfat cu privire la viața voastră). Dacă te duci cu inima pregătită, ai toate șansele să pleci mai limpezită de la biserică, să înțelegi mai limpede care este calea pe care o aveți de urmat.

Dacă vă veți hotărî să vă căsătoriți, dacă și el vrea foarte mult asta și e dispus la niște eforturi pentru voi, poate că va câștiga în timp și inima părinților tăi.

Subscriu la ceea ce a spus CristianR.Trebuie discutat concret si sincer adica trebuie constientizat ca trebuie niste eforturi comune si mai ales daca vrea si el casatoria cu adevarat.
Doamne ajuta!

Intai si-ntai, faptul ca tu ai intrat aici sa intrebi: "Oare ce o fi in inima mea?" ne lamureste si pe noi si pe tine ca nu e nimic.
Aici se demonstreaza cat pret pui tu pe gura lumii, care te conduce cand esti nehotarata.
Nu te mai pacali ca il iubesti, chiar daca pe el il mai duci cu zaharelu'!

Cred ca tu trebuiesti constientizat ca nu e nicio problema.
Singura problema e ca lui Bublisor nu i-a picat bine ca el s-a ametit cu prietenii si nu cu ea, iar tastatura i-a sucit reprosu'.

Ma rog Bunului Dumnezeu sa ne judece si pe noi cu aceeasi masura cu care l-am judecat pe el.

Nu ai o perspectiva realista asupra iubirii, dar teoretizezi aiurea.
Oricum, probabil e vorba de un trol.

Cred ca cel mai bine este sa faceti cum va spune mintea si inima, fara a va lasa influientata de nici o alta persoana!
Iar daca exista anumite indoieli ori nemultumiri legate de comportamentul prietenului dumneavoastra, cel mai bine este sa le discutati numai cu el, sa-i spuneti deschis si sincer ce simtiti fata de el, ori ce va nemultumeste la el.

Iar daca spuneti ca il iubiti mult, atunci evident ca veti merge mai departe impreuna cu el! Dar toate îndoielile trebuie discutate si spuse deschis, deoarece daca incercati sa bagati sub pres unele nemultumiri, ele vor ramane in sufletul dumneavoastra si la un moment dat tot vor iesi la suprafata!

Iar chestia cu daca parintii dumneavoastra il vor accepta vreodata- asta trebuie sa fie ultima dumneavoastra grija!

Nu prea stiu cum sa pun problema,pt ca mi.am mai exprimat nemultumirea mai demult legat de alcool si raspunsul lui a fost ca atata timp cat nu se imbata si nu ma deranjeaza cu nimic nu intelege ce am impotriva. Inainte nu consuma chiar atat de des,dar acum incep sa ma ingrijorez. Iar faptul ca ii voi atrage atentia sigur il va supara si voi da curs unor discutii mai mari.

Mai dar tu stai cu el pt ca il iubesti sau pt relatii sexuale ? Il iubesti sau il iubesti pt ca faci sex cu el ?

Parintii sunt impotriva
 

Subscriu la ce ati spus. Cu siguranta ca daca lucrurile vor merge bine atunci si parintii fetei se vor imbuna.
Prudenta mea insa a constat in faptul ca unii dintre noi se angajeaza la lucruri ce ii depasesc, fara macar sa se gandeasca la asta.Iar asta denota superficialtate si labilitate. Desigur, vor capata experienta pe parcurs, cand se vor lovi de greutati. Astfel unii dintre noi invata mai repede, altii poate niciodata.
De aceea cel mai bine ar fi sa nu existe abateri de la niste norme pe care le-a lasat Dumnezeu, numite porunci, si care nu doar ca nu ne fac rau, ci din contra, ne apara de tot raul daca le implinim. Si una dintre porunci si prima pentru copiii nostri este pastrarea fecioriei. Dar ma tem ca intru in niste sfere care nu mai au valoare si sens nici macar pentru cei asa-zis credinciosi.
De aceea recomand fetei, nu sa se casatoreasca "urgent", cum spune cineva, nici sa nu se casatoreasca, ci sa se puna pe studiu, pe invatat, cercetat, si dpdv medical, dar si duhovnicesc tot ce tine de cupluri, de relatiile dintre barbat si femeie, cu responsabilitati si consecinte.
Iubirea este de doua feluri : lumeasca si divina.
Noi iubim lumeste, adica din infierbantarea sangelui, mai mult trupesc.Altfel cum va explicati ca de la "iubire" infocata se ajunge brusc la ura?!
Adevarata iubire este aceea care ramane neatinsa in urma oricaror vicisitudini, care nu se mai vede pe ea, ci doar pe cel iubit si-i doreste aceluia mantuirea. Insa pentru a dori mantuirea cuiva trebuie sa stii ce inseamna mantuire. Iar acest lucru se intelege extrem de greu, nu doar in privinta celuilalt, ci chiar raportat la noi insine.Doar iubirea plina de har dumnezeiesc ne poate ajuta sa ramanem statornici in a-l iubi pe celalalt oricat de jos ar cadea acesta.
Un cunoscut filozof existentialist crestin francez, Gabriel Marcel, spunea : Cand spun "te iubesc" spun ca tu nu vei muri niciodata "( adica cred in mantuirea ta, nu concep sa mergi in iad). Si mai spunea ca iubirea nu se arata decat in moarte, adica atunci cand mori pentru celalalt. Si il avem exemplu pe Hristos.
Acest filozof Gabriel Marcel a fost citat de marele teolog roman Dumitru Staniloae in tezele sale teologice si dogmatice in care arata cum trebuie sa fie relatia de iubire dintre oameni.
Este greu, aproape imposibil pentru un om sa atinga acest deziderat, dar nu imposibil daca avem credinta tare si-L luam ca ajutor pe Dumnezeu, care duce totul la implinire.
Cam de la aceasta idee ar trebui sa se porneasca, nicidecum de la ideea ca timpul, sau Dumnezeu, sau eu cu puterile mele si iubirea mea lumeasca mare si tare le voi rezolva pe toate. Este un fel de a te arunca in neprevazut.
Deci tot ce trebuie sa faca fata noastra este sa cunoasca in mod real situatia, sa stie ce vrea, sa se cunoasca cat de cat pe ea insasi si daca se va hotari sa nu mai incalce poruncile si sa isi asume crucea, oricat de grea ar fi, atunci poate sa nadajduiasca si in ajutorul lui Dumnezeu si toate problemele se vor rezolva.
Daca insa nici nu va inceta cu concubinajul si va ajunge sa se casatoreasca nespovedita si fara implinirea niciunui canon dat de preot pentru trairea in desfrau mai multi ani, atunci nu-si va atrage ajutorul lui Dumnezeu, ci al demonilor care doresc doar moartea sufleteasca si trupeasca a omului.
De aceea, sa aiba rabdare, sa vada daca poate sa nu mai pacatuiasca cu desfranarea de acum incolo, adica sa pastreze curatia trupeasca, pentru a da dovada ca doreste si este in stare sa aiba in primul rand o relatie cu Dumnezeu, nu doar cu un barbat care pretinde ca o iubeste.
Sa vada pana unde tine iubirea lui, daca nu cumva o iubeste doar ca pe ceva necesar si la indemana, dar practic secundar, nefiind in stare sa faca nici cel mai mic sacrificiu pentru iubita lui, deoarece orgoliul de barbat este inestimabil si prioritatile sunt cu totul altele in viata lui. Haideti sa nu fim ipocriti si sa recunoastem adevarul. Un barbat care sa iubeasca cu adevarat a devenit rarisim in ziua de azi.
Altfel, ce rost mai au toate aceste discutii, ce rost mai are sa ceara sfaturi... in iubire!?
Eu zic ca a facut bine ca a cerut sfat, deoarece constiinta ei nu era impacata, iar acum are la ce se gandi si sunt convinsa ca unele erau gandurile ei cand a intrat pe acest blog si cu alte ganduri va pleca de aici.
Ii doresc si ei si voua numai bine sa va dea Dumnezeu, ajutor in tot ce faceti si mantuire!

P.S. Exista o carte a lui Paul Evdokimov despre casatorie.

Și asta, însă poate că înseamnă și „tu nu vei muri niciodată pentru mine; atâta vreme cât sunt viu și iubirea mea e vie”.

Nu avem adesea ocazia să murim pentru celălalt. Dar a muri e de mai multe feluri: să mori ție pentru el. Iar că iubirea „nu se arată decât în moarte” ar putea însemna și că transcende moartea. Când te confrunți cu moartea celui pe care-l iubești, tu continui să-l iubești după moartea lui și îl înveșnicești în tine însuți. Bineînțeles, nu mă substitui iubirii mântuitoare a lui Hristos.

Bune sfaturi duhovnicești ați dat. Atunci când astfel de sfaturi, însă, nu sunt primite în familie, din vreme, tinerii nici nu au cunoștință despre păcat; nu știu că trebuie să țină la curăție până la nuntă, pentru că ce văd în jurul lor e cu totul altceva. Și atunci, când ajung la preot, nici nu înțeleg cu ce au greșit și pentru ce sunt pedepsiți. E normal să ți se spună înainte ce să nu faci și abia apoi să primești pedeapsă, dacă n-ai ascultat.


Se numește Taina iubirii.