Nu tocmai, uite stare ta actuala e o nenorocire, ea din ce s-a nascut?

In afara de parinti care nu ti-au dat o educatie crestina, tu ce ticalosii facusi pentru care nu poti da ochii cu Dumnezeu si preferi latratul pe forumuri si retorici perverse?

Exemple.
Eu si daca as fi ateu as admira un om care moare pentru credinta lui. ( atentie - care moare nu care omoara ). Se pare ca tu crezi ca important e sa traiesti oricum, chiar daca pentru asta renunti la credintele tale.
Pai fara credintele tale nu te deosebesti de un morcov. :)

ce legatura are admiratia cu ce zic eu?

pana acum pareai un fel de guru care spunea axiomatic si deseori in deradere ce avea de spus, acum ai luat-o pe urmele lui alin.

ce exemple vrei? din astfel de fraze s-au nascut fanatisme de tot felul si de toate religiile.

Pai ce fanatisme ? Da-mi un exemplu.
Nu-s vreun guru si nici nu-s prea destept. Fac si eu glume mai bune sau mai proaste ori de cate ori am ocazia. Dar tu ai luat-o rau pe aratura pentru ca nu intelegi nici macar bazele religiei crestine.
Crestinul trebuie sa fie om adevarat nu leguma care azi sa creada una, maine sa renunte de frica sa nu-i ia careva gatul. Crestinul are numai de castigat, abia atunci cand renunta sa mai creada a pierdut totul. Viata asta de acum e doar pregatirea pentru viata adevarata. Ce rost ar avea sa renunti si sa mai traiesti 20-30 de ani sa spunem, cand dincolo poti trai o vesnicie ? Nici macar daca ai avea o mentalitate de contabil nu ai putea sustine asta.

Hristos a înviat!

Asta-mi aminteste de paradoxul lui Al. Paleologu (care mi se pare că cita, la rândul lui, pe un altul): „Viata nu merită trăită dacă nu crezi în ceva pentru care esti dispus să mori”.

Adevarat a inviat Cristian.
Fara indoiala, fara credinte nu suntem oameni intregi. Te si intrebi cat de jos merge compromisul, ai fi in stare de exemplu sa-ti vinzi parintii ca sa ramai in viata ? Sau sa mananci rahat ? ( la propriu ca la figurat mancam toti :) )

Hristos a înviat!

Si afirmatia ta îmi aminteste de o vorbă, de data asta a lui Cărtărescu:

„Lupta totală și fără compromis pentru propriul tău adevăr se numește eroism când servește tuturor și fanatism când rănește pe toată lumea.”

Să mori afirmându-L pe Hristos înseamnă să Îl imiti în ceea ce El însusi a făcut pentru noi.

uite ca eu nu cred ca punctul tau de vedere este unul crestinesc. este exact ce a spus antonia cu copilul ala, asa s-ar explica perfect afirmatia ei cum ca "fac altul". eu cred ca viata este darul lui Dumnezeu pentru omenire! marele Lui dar! si nu avem dreptul sa ne batem joc, trebuie sa traim frumos, curat, sa facem tot ce putem pentru parintii si pentru copiii nostri, sa nu-i abandonam niciodata. unii dintre noi au avut fericirea sa-L cunoasca pe Hristos, altii incearca, unii il resping. eu vad crestinismul doar prin iubire. nu am fopst si nu sunt un bun crestin, nu am fost, nu sunt si nu voi fi niciodata capabil de iubire neconditionata, decat pentru cei de langa mine, pentru nevasta mea, pentru copilul meu, pentru fratele meu, dar nu la asta s-a referit Hristos, nu asta cere el de la noi. tu poate esti capabil, poate ii iubesti pe oameni asa cum iti cere El.
Moartea nu este ceva placut Domnului, Hristos este viata, El invinge Moartea. Tu spui ca prin moarte (prin sacrificiul suprem, in numele unui principiu, in numele credintei) se ajunge la viata vesnica. ei bine, eu cred ca este necrestinesc ceea ce spui. si toti fanaticii lumii cred asta, ca vor muri si vor ajunge la viata vesnica, fiecare langa zeul lui.

Adevarat a inviat!

dar asta este altceva, eu ma refer la moartea de bunavoie, un fel de sinucidere.

E cât se poate de adevărat. Dar Hristos învinge moartea trecând prin ea, nu eludând-o. Iar a fi dispus să-ti pierzi viata pentru El înseamnă să crezi în ceva mai presus de tine si de viata ta temporară, pe care tot o vei pierde, fără voie, cândva.

E mai mult sens într-o moarte pentru credintă decât într-o moarte pasivă pentru că în primul caz e limpede că sensul transcende viata asta, adică e dincolo de moarte. El este cel care te face să treci, practic, prin moarte, învingând-o. Credinta că sensul tău se află dincolo de pragul mortii este ceea ce te catapultează dincolo.

Ce victorie poate fi în a muri de bătrânete sau de boală fără a te uni cu ceva de dincolo de cele trecătoare?