Era o incercare de revinire la topic, draga Andrei, daca nu te superi!
Ba le ai, ba nu le ai?!? Dumnezeu nu da calitati, ca apoi sa le ia; noi suntem cei, care le ingropam precum talanti. Poate ca ai uitat ca diavolul nu doarme si ne incerca si ne ispiteste in orice secunda, de esti calugar sau mirean.
Poate ca nu intamplator am dat linkul cu cartea Sf. Ignatie Briancianinov, care tocmai invatatura despre viata calugareasca este. Atat de explicit si de placut scrie, incat poate fi invatatura si pentru noi mirenii, care dorim sa ne lepadam de pacate.
M-as bucura daca tu si altii ca tine, ati trece peste aversiune si v-ati adresa cu mai multa prietenie, asa cum se cade pe un forum crestin-ortodox, unde ne-am adunat din toate colturile pentru a gasi oameni cu acelas interes:credinta ortodoxa.

Anca citeodata te banuiesc de lipsa de maturitate. Tu cind faci aceste comparatii uiti prin ce "Auschwitz existential" au trecut acesti mari duhovnici in viata lor alaturi de multi altii. Pai minastirea pentru ei a insemnat cu adevarat raiul pe pamint fata de chinurile iadului prin care au trecut, si evident ca se vor simti bine acolo, pe cind tinereii astia rasfatati cu playstation-uri si mincare la comanda, ifose si figuri teatrale ce crezi ca vor gasi acolo in dorinta lor infantila de " evadare din calea responsabilitatilor" ?...un off continuu si vai!

Andrei, imi place sa esti la obiect...deseori ma amuza in mod placut.
Atunci cand nu poti sa filtrezi in minte toate, complexele trasaturi pe care le au toate lucrurile acestea pe care le judecam, chiar ca ne dovedim imaturi.
Vorbim de carti, de oameni, de o lume simpla care a apus demult, transpunand-o in mod subiectiv in acest hazard modern.
Aberant !, nu pentru ca nadajduim in crezamantul de altadata, ci pentru ca, cuprinsi noi insine de nesatul egoist al modernismului, facem astfel de afirmatii .

Acestia sunt sfinti in viata. Ei traiesc printre noi: unul la Manastirea din Techirghiol, celalat la "Petru-Voda". Nu vorbim de sfinti din Imparatia cerurilor, ci de sfintii aflati inca printre oameni.
Dar ce ai impotriva sfintilor?!? Ei au trait, au suferit si au lasat o invatatura in urma lor, din care se inspira cei, cu gandul vesnic la Dumnezeu.
Pentru a-i intelege pe semeni,trebuie sa schimbam capitotul si sa citim la "pacate", din care am si eu cu duiumul. Si asta ma intereseza, dar si un exemplu bun de urmat, pe care il gasesc in sfinti. Astfel am la ce aspira.

Scapi de aceasta dilema personala in momentul cind ajungi la grajdurile minastiresti , la coada vacii, la greblat balegarul si la carat busteni din padure. Acolo , draga Anca te lamuresti cel mai bine ce ti-a dat Dumnezeu, ...sau mai bine zis se clarifica ce-ti imaginai tu ca esti si de fapt nu esti

Si nu numai, ...mai ales cand faci toate acestea la o varsta tanara dominata de atatea dorinte, simturi si hormoni....
Sa mai continui ?
...cand ai sa cari mortar la roaba pana ce mainile ti se desfac singure fiindca nu mai au nici un strop de forta, cand ai sa adormi cu lopata de ranit balegar in mana si din picioare, de atata oboseala, atunci cand manaci prune cu mamaliga rece dupa o zi de prasit in piatra, atunci cand esti scuipata in fata si batuta pana ce nu te mai poti ridica de jos fara ajutor...
Iar acestea sunt lucrurile frumoase care se pot intampla, fiindca chiar le poti dedica Domnului...pe cele cu adevarat urate nu le mai pomenesc.
Intotdeauna am crezut ca ceea ce supune si are tendinta de-a obosi si infrange trupul, sunt binecuvantari...dar cele care ucid sufletul, principiile si moralitatea...alea sunt cele mai grave.

Multumesc, Andrei, vad ca nu ai retinere in a califica oamenii pe care nu-i cunosti. Da, mai am mult pana la maturitate!
Cunosc viata acestor sfinti in viata; i-am si intalnit personal si mi-am facut o impresie. Dar tocmai asta e: daca ei au putut, pentru mine inseamna ca SE POATE! Deci, ceea ce citim in cartile ortodoxe e adevarat!
Dar tu, Andrei, te-ai gandit ce exemplu fantastic sunt acesti parinti pentru noi?

Ei, ory, aici ai zis un mare adevar. Cauza nu sunt altii, ci "atatea dorinte, simturi si hormoni". Ori cel, care intra in manastire trebuie sa lase mama, tata, frati, totul, chiar si dorintele lor. Iata oconditie la intrarea in manastire!

Hai, te rog sa ma scutesti...intelegi tot pe dinafara, selectezi dupa propriile obsesii si atat. Eu am adaugat o latura, dar ele sunt foarte multe , care nu tin de culpabilitate.
Crede-ma, devii hilara la un moment dat, prin atata superficialitate la varsta ta.

Da, Andrei, imaginatia ne joaca intotdeauna feste. Tocmai de aceea nu se cultiva imaginatia in manastire. Sf. Ignatie explica si de ce in cartea sa.