definiţie dex:
CREDÍNŢA credinţe, s. f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranţă, certitudine. ◊ Profesiune de credinţă = declarație publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (Înv.) Încredere (pe care o inspiră cineva). ◊ Loc. adv. În credinţă = într-adevăr.

credinţa în supranatural o consider fantezistă. nu orice credinţă.

şi nu am înţeles de ce nu eşti de acord cu afirmaţia mea.

DEX-ul ce explica conceptul filozofic contemporan, este una, iar notiunea folsita in limbaj teologic este alta. De aceea am considerat imperios necesar sa fac acele precizari.

Spre exemplu cuvantul iubire din DEX si conceptul de iubire din filozofia greaca cu nuantarile lui (eros, agape, filia).

In concluzie definitia din dex pe care o oferiti nu este eshaustiva din punct de vedere teologic, intrucat credinta nu implica certitudinea, siguranta... ci este o chemare, incredintare catre cognitia specifica duhovniceasca.

Faptul ca respingeti gnoseologia teologica si implicit domeniul metafizic... considerandu-le "fanteziste" ma determina sa respect libertatea dvs dar in acelasi timp sa nu fiu de acord cu aceata atitudine, care dupa parerea mea consider ca denota ignorata fata de domeniul metafizic. Desigur sunt multi ingnoranti ai domeniului fizic (stiinta, paradigme stiintifice) si dupa cum observati chiar si pe acest forum nu sunt de acord cu atitudini de acest gen.

Intrucat este reductionista, dupa parerea mea...

Dar eu nu ma refeream de constiinta de sine, cea rationala, precum a omului. Nu. Dar pentru ca un organism sa isi "doreasca" sa supravioetuiasca si sa se reproduca este nevoie de constiinta ca exista. Deci cum adunatura de atomi a reusit asta?

Posibila explicatie
 

Cred ca "extraterestrii" care bantuie planeta in ultimele secole sunt de fapt golem facuti de duhurile rele. Stiu, poate suna ridicol, dar e bine sa priviti insistent un anume aspect: purtarea lor este deopotriva lipsita de sentimente si in stil robotic.

http://www.youtube.com/watch?v=M5SNQ6XQzLg

desigur că putem să dăm cuvintelor ce sens vrem.
problema e să la accepte şi ceilalţi de aceea există etaloane.
normal că în teologie "credinta" are un sens aparte.
dar sensul literal este mult mai amplu.

nu cred că este reducţionistă.

gresesti.
şi un virus informatic se "reproduce" şi nu are conştiinţă.

Exact! Exista si alte metode decat cibernetica, de a crea "viata artificiala inteligenta"...metode mai vechi chiar decat folosirea focului...

:)
Ne invartim in cerc... Sunt de parere ca mai elocvent ar fi sa folositi "consider" in loc de "cred", intucat este mult mai aproape de sensul pe care doriti sa il conferiti afirmatiilor dvs., folosind sensul paradigmatic filozofic-stiintific contemporan.

In ceea ce priveste cognitia duhovniceasca a Domnului Iisus Hristos. Sunt de parere ca este pertinent urmatorul exemplu:
Pana nu gusti mierea nu poti intelege ce este si nici nu te poti bucura de ea... oricat ar incerca cineva sa iti descrie in cuvinte. De asemenea degeaba incearca cineva sa ii explice in cuvinte unui om orb din nastere, ce este lumina si ce bine este sa vezi ajutat de lumina... caci pana nu este vindecat de boala orbirii sale nu va avea cognitia adecvata a luminii, specifica vazului.
Astfel orice demers teologic trebuie sa aiba ca scop "gustati si vedeti ca bun este Domnul"(Psalmul 33) Iisus Hristos, in Sfanta Sa Biserica, prin Sfintele Taine...

Acestea fiind spuse va rog sa imi permiteti sa ma retrag din aceasta discutie, intrucat consider ca ati inteles punctul de vedere pe care il exprim, de asemnea si eu am inteles pozitia dvs fata de domeniul metafizic si gnoseologia aferenta.

Dupa parerea mea, ceea ce propuneti dvs. nu este realist, pentru ca nu faceti decat sa creati un cerc vicios din care nu prea se poate iesi. Din ceea ce spuneti rezulta ca religia nu poate fi inteleasa/traita corespunzator decat de o persoana care are "credinta" (in sens religios). Pentru mine, de exemplu, (si probabil pentru multi atei/agnostici) este in acest caz imposibila experimentarea religiei, dat fiind ca nu pot crede la comanda fara dovezi cat de cat concrete si obiective.

Nu sunt de acord cu asertiunea dvs. pentru ca nu o consider pertinenta in acest context.

Repet: credina nu are un sens peiorativ de acceptare apriorica a unor afirmatii fara nici o posibilitate de verificare, validare ulterioara a acelor afrimatii. Ci credinta are sensul de incredintare (incredere) pentru un scop precis: cunoastere, cognitie, certitudine... nu te poti bucura de gustul mierii daca nu esti dispus sa o gusti. Nu te poti bucura de o plimbare cu avionul daca nu esti dispus sa te incredintezi pilotului... nu te poti bucura de o plimbare cu masina daca nu esti dispus sa inveti sa o conduci.
Credinta crestina si scopul ei: cunostera lui Hristos Iisus, este ca mersul pe bicicleta... unii invata mai repede, altii mai greu... si ca ora de matematica, unii rezolva problema si afla rezultatul in 5 min, altii in 15 min, altii in 45 min.

Spre exemplu, prin analogie cu stiinta:
Poate cineva intelege stiinta daca nu o studiaza adecvat (respectand metoda stiintifica)? Mai concret... poate cineva intelege fizica, chimia, biologia, medicina... genetica fara experimente practice? Sunt de parere ca raspunul adecvat este negativ.

Intocmai este si in domeniul metafizic, insa gnoseologia este fundamental diferita de epistemologie. Metoda stiintifica este pertinenta doar pentru epistemologie, vederea duhovniceasca fiind echivalentul pentru gnoseologie, intrucat obiectele fizice sunt perepute senzorial intelectual, iar obiectele metafizice, duhovnicesti sunt percepute extrasenzorial intelectual duhovniceste. Cele doua moduri de cognitie sunt fundamental diferinte, precum si obiectele supuse perceptiei.