Păi eu sunt omul... la mine mă refeream, dar n-am vrut să fie evident. Ia uite că m-ai prins. Dar în ce ai citat mă refeream la om în general, la toţi fraţii mei... oameni şi îngeri căzuţi şi animale depravate şi plante carnivore şi peşti şi fiare şi gropi şi râpe şi prăpăstii şi adâncuri...

...şi dacă râzi atunci îmi cer iertare tuturor celor care cred că eu le dau lecţii... cu atât mai mult cu cât nu-s în stare să-mi fac eu teamele mai întâi, ci din lene şi făţărnicie am căzut în flecăreala foarte grijulie şi populistă... îmi pare rău.

Dar post înseamnă să nu mănânci orice... afară de Dumnezeu plinindu-i voile cu taină, căci orice amestec păcătos sau fariseic este otrăvitor deci este strict interzis.

Nimic, nimic, nimic... ci doar credinţă credincioasă în Dumnezeu, în sf- Treime împreună cu toţi sfinţii şi îngerii, nu eu vă cer ci aşa ceva este scris şi ni se cere nouă dacă vrem să devenim veşnici... vii. Cei ce vor cred se vor închina şi boteza şi se vor supune şi se vor mântui, iar cine nu, aceia au şi fost demult osândiţi în toată scriptura.

Adică trebuie postit la pupatul smintiochiul semeţ şi la trufia fatalistă a vieţii, că e vorba de mintea cea 'înţeleaptă' care se laudă cu furâciuni, fură munca fetelor şi le strică dintr-o singură lovitură.

Nu fuge ochiul întâmplător ci e bine condus de către pofta din poftă... nu te lasă până nu te sedomizează cu măriri deşarte de sine.

Tu o spui nu eu...acum nu o lua aşa personal...mai trebuie să şi râdem din când în când. Sau e interzis?

Domnule, nu e problemă dacă râzi sau dacă eşti foarte sobru decât dacă fie una fie alta o faci din grija aia foarte mare a fariseilor cei foarte teologi sau foarte apostoli sau foarte iscusiţi sau foarte postitori sau foarte meseriaşi în ceva sau foarte competenţi şi foarte apreciaţi ingineri, medici, arhierei ca să mimeze ei trăirea Cuvântului ori smolirea ori sfârtecarea hainelor ca să fie ei văzuţi sau ştiuţi de oameni... de oamenii tâmpiţi şi fraieriţi de ei aşa ca noi toţi credulii şi păcăliţii inconştienţi care-i apreciem pentru jocul lor viclean... căci de aia aveau ei aplecare foarte mare spre poruncile cele mici în timp ce pe alea mari nici cu degetul nu se atingeau ca să le facă: dreptatea, iubirea curată, mila neânvârtoşată împotriva Domnului, frăţietatea, curăţia, supunerea, munca cinstită şi toate celelalte şi binînţeles asemănarea cu sfinţii, cu proorocii, cu drepţii, cu Iisus Hristos, adică SMERENIA, răbdarea şi umilinţa... nu pentru sine şi de la sine însuşi căci nu se prea poate din sine sau de la sine căci aia e defapt hoţie de cele sfinte şi punere de stăpânire de parcă ar fi rodul sau meritul tău cu tot datul lecţiilor apoi din dreptul Domnului, a dreptăţii Domnului dacă nu cumva de deasupra... sub haină de biserică.

Dar ne-a corectat Domnul pe noi, pe fariseii creştini care caută îndreptarea căci a zis: ''Pe alea mari trebuia să le faceţi iar pe alea mici să nu le lăsaţi!'' Deci ştiind că iubindu-mă ai rîs de mine pricepând sensul umoristic al postării mele nu ai greşală căci răsul tău se datorează că ai înţeles ce am vrut să zic... şi probabil că ai fost singurul care a reuşit să citească cele 12 capete de (auto-)acuzare... şi asta e dovadă clară de iubire, dacă nu cumva aveai ceva minterese ascunse, căci viclenia e foarte ascunsă şi se crede vrednică, mai vrednică decât calea dreaptă a poruncii lui Dumnezeu:

-''nu mai mâncaţi carne, carne, carne...'' căci necredinţa, frica şi răzbunarea vine din lăcomia pătimaşe care e închinare la idoli... beroici.

Depinde ce munca presteaza fiecare d-na Maria...
Daca este munca de birou sau orice activitate profesionala statica,va asigur ca se poate duce ziua la bun sfarsit cu paine(orice forma de aluat) si apa.
Nu este problema ca te simti slabit ci doar te doboara lipsa mancarii cu care esti obisnuit;simti nevoia de a avea ceva moale,cremos,dulce,etc.

Pt cei care au de facut multa munca fizica sau chiar pt casnici care trebuie sa tina casa/gospodoria nu-mi prea imaginez asemenea posturi aspre,dar pot si ei cu credinta sa rastoarne muntii,cine stie??

Fericitul Părinte Epifanie - despre post
 

Postul şi sărbătorile

S-a pus adesea întrebarea dacă se îngăduie să se servească mâncare de dulce în cazurile sărbătorilor onomastice, evenimentelor excepţionale, întrunirilor cu prietenii etc, din perioada posturilor. Stareţul spunea că atenţia faţă de oameni este o mare virtute, faptă care nu se poate suspenda în perioadele de post. Insă pe masă să se pună în mod obligatoriu mâncăruri de post. In cadrul unor limite, ele pot fi mai drese sau mai gustoase dacă vrem să cinstim pe cineva, însă absolut obligatoriu de post.

Intreg articolul îl găsiţi aici: Fericitul Părinte Epifanie - despre post

Despre post
 

"Rugăciunea e respiraţia sufletului, iar postul e apa care stinge văpaia patimilor.
Rugăciunea şi postul scot dracii a poftei şi mâniei din trup. Foamea îmblânzeşte fiarele din noi.
Spovedania deasă la Preot, postul trupului şi al minţii, rugăciunea şi pocăinţa sunt cele mai puternice arme în lupta împotriva desfrânării.
Viaţa înfrânată duce la redobândirea sănătăţii încât să poţi deosebi binele de rău.
Câtă vreme omul nu iese din poftă, nu se poate apropia de Dumnezeu. Niciodată să nu asculţi de poftă. Cine a ascultat de poftă a ascultat de diavolul. Din lăcomia stomacului se naşte şi curvia." (Părintele Asenie Boca)

Dacă postul a fost necesar în rai, cu atât mai mult este necesar în afară de rai. Dacă a fost un medicament util înainte de rană, cu atât mai mult este util după rană. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Postul este medicament. Şi dacă medicamentul este de mii de ori folositor, adeseori se face inutil şi chiar păgubitor datorită lipsei de experienţă a celui care îl foloseşte. Pentru că trebuie să ştim şi timpul în care îl folosim şi cantitatea medicamentului şi natura trupului acelora care îl vor primi şi anotimpul anului şi dieta corespunzătoare şi multe altele, dintre care, dacă omitem numai unul, acesta strică pe toate celelalte mai sus însemnate. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

"Dacă nu ţi-ai schimbat viaţa, ce-ţi foloseşte să posteşti? Schimbarea bucatelor nu ajută la nimic.” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Continuare articol: Postul, apa care stinge văpaia patimilor

Prajitura de post cu mac
 

Prajitura de post cu mac - Ingrediente: 2 cani de faina, 250gr zahar, 250ml apa, 200ml ulei de floarea soarelui, 200gr mac, 200gr gem de visine, o lingurita bicarbonat de sodiu, 2-3 lingurite zeama de lamaie, un praf de sare Pentru glazura: 100gr cacao, 200gr zahar, 200ml lapte de soia, 100gr margarina


Mod de preparare: Se amesteca apa cu zaharul pana se topeste, apoi se adauga uleiul, macul, faina, sarea si bicarbonatul stins cu zeama de lamaie. Compozitia se da la cuptor 25 de minute, la foc mediu. Se scoate si se lasa putin la racit, apoi se imparte blatul in doua foi. Pe prima foaie se intinde un strat de dulceata, apoi se adauga a doua foaie a blatului. Se prepara glazura, punand pe foc laptele de soia si cu margarina si se amesteca pana se omogenizeaza. Apoi se adauga zaharul si cacaua,amestecand continuu, pana se formeaza crema. Se ia de pe foc si se intinde, cat inca este fierbinte, deasupra prajiturii cu mac. La final, se presara mac peste glazura si se lasa sa se racoreasca, dupa care se poate portiona.

Am "inventat" si eu o prajitura.
Blatul il putem face ca "negresa de post" - 8 linguri faina, 8 zahar, 2 cacao, 2 nuca macinata (facultativ), praf de copt stins, zahar vanilat, coaja lamaie, 6 linguri ulei, 6 apa (minerala) - mie mi se pare ca totusi trebuie mai multa, sa iasa consistenta ca de chec.
Crema e inventia mea (cred, dar poate nu e) , cantitatile inca nu le-am pus la punct. Se pune apa la fiert, (o cana?) cu un praf de sare, coaja de lamaie, zahar vanilat, si cand clocoteste se pune gris, sa iasa ca un gris cu lapte. Apoi punem margarina la pachet, cca 50 g, si amestecam. Eu am mai pus si scortisoara si nuca macinata. Apoi bagam zeama de lamaie si gem de caise sau gutui, sa fie cam 50% gem, 50 % gris.
Daca blatul iese gros, il putem taia in 2, ca la tort (pe grosime), daca nu, mai facem unul sau il taiem pe lungime. Cred ca se poate face un blat si fara cacao, doar cu nuca si scortisoara, si chiar cu putina miere.
La mijloc punem crema, sau putem face ca la albinuta, cu 2 straturi de crema : intai grisul, si apoi gemul.
Deasupra facem o glazura din n linguri cacao, n zahar, n apa, zahar vanilat, eventual ciocolata neagra, si margarina la pachet (la n=3 sau 4, cam 50 g margarina). Si peste ea pudram cu nuca de cocos.
Crema de gris se poate face si fara gem, dar atunci ii punem zahar sau miere, si putem baga in ea nuci, scortisoara, banane, fructe din compot? (chiar si cu gelatina cred ca ar merge), ness.
Ca blat cred ca se pot folosi si alte variante, gen "aluat fraged" - faina+ apa+ grasime, eventual varianta lui Costel de mai sus, si chiar cred ca putem face un rand de blat - crema cu gem-deasupra coca razuita si apoi o dam la cuptor. Deasupra putem pudra, la sfarsit, cu zahar pudra si fulgi de cocos, daca ne place.