Pentru toţi care L-au cunoscut şi pentru toţi care-L vor cunoaşte prin cuvântul lor !

„Până la sfârşitul acestui veac nu vor lipsi de pe pământ aleşii lui Dumnezeu, dar nu vor lipsi nici slugile satanei. Dar în vremurile din urmă, cei care într-adevăr Îl vor sluji pe Dumnezeu cu credinţă, o vor face reuşind să se ascundă de oameni, în mijlocul cărora nu se vor mai lucra semne şi minuni dumnezeieştica în ziua de azi., Acei aleşi ai vremurilor din urmă îşi vor lucra mântuirea dinmijlocul lumii şi ascunşi de ea, în smerenie, iar în Împărăţia Cerurilor eivor fi mai mari decât Părinţii făcători de minuni din vechime. Căci în acele timpurinimeni nu va mai lucra semne minunate în faţa ochilor oamenilor, care să încălzească inimile lor de focul dumnezeiesc şi să-i îndemne pe caleaanevoioasă a mântuirii. Mulţi dintre oameni, stăpâniţi fiind de duhulnecurat al neştiinţei vor cădea în prăpastie, rătăcind pe calea cea largă pecare mulţi merg".
Profeţia Sf. Nifon de Constanţiana, din insula Cipru
[...]
Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi ne spun limpede că duhul vremurilor de peurmă nu va fi unul de "renaştere spirituală" şi de "revărsare a Sfântului Duh", cidimpotrivă. Că vom avea de-a face cu o apostazie aproape generalizată, având formeatât de subtile, încât până şi cei aleşi vor fi în pericol să fie înşelaţi. Că dreaptacredinţă creştină aproape va dispărea de pe faţa pământului, cum citim în SfântaEvanghelie: Dar Fiul Omului când va veni, va găsi oare credinţă pe pământ? (Luca18,8). Satan este cel care va fi dezlegat în vremurile din urmă (Apoc. 20,3), în scopulcelei mai mari şi mai de pe urmă revărsări a răului pe pământ.

"Mişcarea harismatică", produs al unei lumi lipsite de Taine şi de har, al unei lumice însetează după "semn", fără să fie în stare "să deosebească duhurile" prin carese fac aceste semne, este ea însăşi un "semn" al lumii apostaziate în care trăim. Câtdespre mişcarea ecumenică, ea rămâne în continuare o mişcare a "intenţiilor" şi a"faptelor bune", ce emană dintr-un umanitarism anemic şi lipsit de substanţă. Ce seva întâmpla, însă, atunci când lui i se va alătura o mişcare care să aibă cuadevărat "putere"?

Când mişcărea ecumenică va fi cu adevărat însoţită de tot felul de puteri şi desemne şi de minuni mincinoase(II Tes. 2,9), atunci va mai fi cineva capabil să i seopună? Căci"mişcarea harismatică", la ora actuală, devine salvarea unui ecumenism împotmolit, în scopul de a-l împinge spre ţelul final. Iar acest ţel, adică "refundamentarea Bisericii lui Hristos", după cum am văzut, nu este unul denatură "creştină". Aceasta este doar o fază în atingerea adevăratului scop, care este cu mult mai larg: instaurarea unei "unităţi spirituale" a tuturor religiilor pe pământ, care să înglobeze întreaga omenire.

Fragment extras din cartea Pr.Serafim Rose, pe care o recomand:
Ortodoxia si Religia Viitorului de Ieromonah Serafim Rose

Doamne, oare de cate ori ar trebui sa citim acest pasaj ca sa ne patrunda in adancul sufletului, sa-l putem intelege, sa-l putem accepta, sa-l putem trai... Ce ne lipseste oare, pentru ca aceste vorbe atat de simple, sa poate deveni rod desavarsit in inimile noastre imbolnavite de patimi si pacate? Vom putea spune noi, in ceasul de pe urma: "Doamne, de ce nu ne-aI spus noua, Cuvantul de Folos?"

Acest avertisment al inselarii, despre care auzim la orice pas, ar trebui sa devina o obsesie lucida si binecuvantata a fiecaruia dintre noi. Cum sa scapam de ea? Care sunt "armele" cu care s-o intampinam si cu care sa ne aparam? Dac-am sti ce inseamna cu adevarat mandria, ne-am ingrozi de cat de lipsiti de aparare suntem in acest "razboi"... Daca am descoperi smerenia si am cauta-o mai mult decat ne dorim ca altii sa se smereasca, ce "avantaj" am avea asupra "inamicului", care nu ne mai poate atinge, fiindca Insusi Mantuitorul Hristos, ne-ar fi pavaza de nepatruns... Daca am dobandi "gloantele", "grenadele" si chiar "bombele" pentru "lovitura de gratie", pe care le aflam in rugaciunea curata, mersul regulat la sfintele liturghii, spovedaniile dese si sfanta Impartasanie, nu sunt oare acestea "cele necesare" mantuirii despre care ne vorbea Sf. Nifon?
Cand spunem ca "cei alesi vor fi in pericol sa fie inselati", unde ar trebui sa ne gandim, oare? La orbirea din mandrie? La compromisul fata de confortul material si linistea aparenta pe care inconstient o cerem lui Dumnezeu pentru copii nostri, ca si cum ei ar trebui sa le aiba pe toate "de-a gata"!... Din ce colt al intunericului va veni inselarea si cum s-o recunoastem noi, atat de adananciti in slabiciuni si compromisuri cotidiene?...

Ce se va intampla?... Suntem oare pe deplin constienti de acest pericol? Suntem oare pregatiti sa ne aparam in fata unui razboi cu atat de multe necunoscute, despre care nici macar nu banuim? Unde gresim? Unde lasam "inselarea" sa ne bantuie si sa ne loveasca in cele mai strategice puncte ale fiintei noastre? Doamne, ai mila de noi, ca suntem pacatosi, dar VEREM sa ne indreptam, nicidecum sa facem voia celui rau!

Iata un alt mare pericol care ne pandeste si desi noi ne pretindem constienti si spunem ca cel putin in aceasta inselare nu vom cadea, de fapt nu avem nici cel mai mic habar despre ce se ascunde dincolo de aparente. "Inselarea" nu intra in viata noastra cu buna stiinta decat din ignoranta. Altfel, fiecare dintre noi devine "inselat" prin viclenie, descoperind mult mai tarziu lucruri pe care la o anumita vreme nu le patrunsese suficient, dar s-a lasat dus de miraj... Care sa fie mirajul, din moment ce constientizam pericolul?...

Multumim, Parascheva, pentru recomandarea ta atat de mult folositoare. Dumnezeu sa-ti lumineze viata si pasii spre mantuire!

Daca invidia omului fata de om da nastere unor asemenea monstruozitati spirituale apreciati pe o scara a calamitatii cam unde se situeaza invidia omului modern directa,fatisa, fata de Dumnezeu.Sa stiti ca aici se va ajunge pt ca cel rau din asta a cazut, invidia mandriei.Mergem ca un tavalung in aceasta directie,nu va amagiti,priviti la lumea din jurul vostru si la imaginea ei in oglinda sfinteniei lui Dumnezeu si valul falsitatii va cadea imediat,falsitate ce din asta s-a nascut,din invidia ce a premers caderea ce a amplificat-o,nascand ura neputintei raului fara de lumina,tata a tuturor idolilor fara de viata.Insa exista una dintre cele mai crancene falsificari ale raului,falsificarea adusa de intunecatul aparent inger de lumina,in care cat de mare trebuie sa fie intunericul daca el nu ezita sa incerce sa murdareasca pana si lumina.Ura ii va curge prin ochi si furia ii va invineti buzele ce vor semana moarte,patima il va otravi si nelinistea nu-l va slabi cu nici un chip, si se va chinui si ca sa scape de acest chin va incerca sa semene maracini oriunde va putea,crezand ca asa o parte a durerii din el isi va gasi salas in alt suflet ucis.Daca am sti cati dintre noi,dupa ce intunecimea lor reala leapada falsa lumina isi ucid semenii in gand......mai bine ca nu stim.

Spuneti-mi ceva,daca ar urma,ipotetic sa spunem,un post important pt dvs,in care omul credincios chiar constientiza ce inseamna acel moment,nicidecum rupt ci o incununare a trairii de peste an,cum s-ar pregati el si ce ar trebui sa faca intunecatul inger de lumina ca sa-i ucida metanoia putin cate putin?Cred ca partea cu deosebitul duhurilor este cam greu de gasit in tulburare..nu spuneau asa cei din pustia izbavitoate de framantarea lumii..? Mireanul filocalic...mai exista?Trebuie sa existe undeva,ascuns in Cristos,departe de lumea dezlantuita...Sunt sigur ca exista.

Sa fiu in ton cu tine : " Hm " de multe , multe ori si tot degeaba , caci "hm" asa suntem noi , cam greu de cap intru cele bune . . . !http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon7.gif

Invidiosul in mod obisnuit examineaza viata semenilor lui si urmareste compararea vietii lui cu a lor. Cand se incredinteaza ca fratele lui ii este superior, atunci lasa sa se manifeste groaznica patima a invidiei. Si in mod obisnuit prima manifestare este mohorarea, supararea si mahnirea. "Niciodata tristetile, niciodata mahnirile nu parasesc pe cel gelos". Calitatile trupesti si sufletesti ale celorlalti sunt cauza de tristete si mahnire. Chiar si bunurile materiale sunt cauza supararii. De aceea invidiosul nu se deosebeste de un om gol care este ofensat de toti. "Nimic nu-l deosebeste de omul gol jignit de catre toti". Si aceasta ranire este foarte adanca. Coboara in inima. "Toate aceste lovituri si rani izbind in adancul inimii lui" (Sfantul Vasile cel Mare).

Distrugerea invidiosului de catre invidie
 

Despre distrugerea invidiosului de catre invidie o intalnim la toti Sfintii Parinti. Cuviosul Nichita Stethatos, spune ca invidiosii "sunt rosi de gelozie impotriva celor care au harul duhului prin intelepciunea si cunoasterea lui Dumnezeu". Se descompune invidiosul, cum se topeste ceara, fara macar sa lumineze pe ceilalti. Mai mult, ii intuneca cu rautatea lui.

Invidie si dusmanie, dar mai ales manipulare!!!

Concluzia din titlu: „Biserica este în război cu site-urile de 'învățături'” este falsă pentru că tocmai un site oficial din Biserica Ortodoxă Română, site-ul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei vorbește despre păcatul vopsirii părului, a rujării, și a altor tipuri de machiaje.

Iarăși urmează sintagma: „reprezentanții Patriarhiei condamnă sever astfe de site-uri” arătând în imagini catedrala patriarhală, fără a aminti de niciun document sau discurs oficial al vreunui reprezentant al Patriarhiei în care să vedem clar cum se condamnă aceste site-uri.
ProTV-ul, care a manipulat această știre, făcând-o ”terci” pe românește, este îngrijorat de manipularea celor slabi de înger. Dar nu se gândește câte sute de mii de oameni a stricat prin emisiunile imorale difuzate ani de zile, prin indecența și obiceiurile rele pe care le-a ridicat la rang de tradiții în poporul român: bășcălia, țigănia, manelele, știrile agresive, indecența, bârfa, incultura și mai ales manipularea pentru rating.

Deci Patriarhia Română ”cere” autorităților să-i depisteze și să-i închidă pe cei care promovează false îmvățături morale. Câtă manipuare! Să presupunem că toată blogosfera ortodoxă „neoficială” ar promova false învățături morale. Să presupunem că toți administratorii și autorii de articole sunt eretici. Atitudinea Bisericii Ortodoxe față de eretici în istorie nu a fost niciodată una agresivă, ci una fermă dar blândă, îngăduitoare. Ereticii în Biserica Ortodoxă nu au fost răstigniți sau omorîți, nu trimiși în arest, ci primiți înapoi în sânul Bisericii dacă și-au recunoscut greșelile.

Cum să cred eu că Patriarhia Română îi vrea la pușcărie pe toți autorii de site-uri ”neoficiale” din blogosfera ortodoxă?

La final, ce să mai zic? Ați observat câte minciuni și dezinformări poate conține o știre de 3 minute și 5 secunde. Gândiți-vă că astfel de știri noi primim zilnic. Gândiți-vă câte minciuni le luam drept adevăruri și apoi pe baza lor ne întemeiem și gândirea, atitudinea, credința, etc.

De când a devenit lupul paznic la oi? De când îi doare pe cei de la ProTV sufletul de informațiile pe care le primesc creștinii, când ei au lovit de atâtea și atâtea ori Biserica Ortodoxă?

Acest articol vine ca răspuns pentru cititorii noștri care ne-au întrebat dacă Patriarhia Română vrea să ni se închidă site-ul. Răspunsul pe scurt, ar fi fost: Să fim serioși!

Doamne ajută!


Claudiu Balan
președinte
Asociația Ortodoxia Tinerilor
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/mas...eprofesioniste

de-acu tot la astfel de "surprize" trebuie sa ne asteptam!! :(

Cristi acum vad mesajul asta, si nu inteleg. Poti sa imi explici? De ce ai preluat trunchiat o parte dintr-o postare de a mea din februarie, acum in august, dupa 6 luni, (eu si uitasem de toate de atunci). care a fost scopul tau? ca sunt complet nelamurita de ce vrei sa dezgrobi trecutul si mai ales mirata cum de nu l-ai uitat.

daca nu ti-a trecut supararea in aceste 6 luni, si ti-ai amintit de ea, acum, iata iti spun, lasa trecutul deoparte, ca nu il schimbi, in schimb daca il rascolesti poti sa schimbi prezentul si viitorul. Nu e pacat de noi doi?

Daca ti-a trecut supararea si ai vrut doar sa ma jignesti in virtutea iubirii de semeni ce o porti, atunci nu-i nimic , te iert. Consider ca nu ai postat nimic aici. Dar nu uita un sfat intelept al unui sfant parinte: nu fa o fapta buna unui om, nedreptatind pe alt om. ca iti aduni pacat.