Rodica eu sunt de acord cu tine, nu contest ce spui, mai ales ca am alergie la mirosul de transpiratie, de usturoi si bautura care se emana in mijloacele de transport in comun din Romania...

Problema spalatului care este ridicata in acest topic, zic eu ca este mult mai profunda...si de ex. ce ne facem cu ascetii din zilele noastre care nu se spala (nu-i mai iau in calcul pe cei din vechime)...inseamna ca nu au bun simt???
...si crede-ma ca igiena proprie este ultimul lucru de care au ei grija...au multe alte lucruri mai importante de facut decat igiena proprie...

cu aproximatie" ...tu cand postesti spala fata ta si capul tau il unge..."

Noua, celor din orasul nostru ne-a lipsit apa calda cateva zile si am fost disperati...

Pentru noi , oamenii de rand care suntem plini de pacate, imbuibati de mancare si "bunataturi" este absolut necesara igiena corporala...daca nu ne-am ingriji de acest aspect cu siguranta in jurul nostru s-ar crea mult spatiu liber :)))
Desigur ca acest aspect este valabil doar pentru cei ce constientizeaza importanta igienei...ca mai sunt si din ceilalti, care din pacate nu sunt putini deloc.

Nu știu ce să mai înțeleg. Am tot citit toate postările din topicul ăsta și nu pricep și pace. Ce treabă are spălatul cu credința? Păi, dacă spălarea are ca scop curățirea fizică a trupului și nu provocarea de senzații tari, ce trebuie să facem? Restul înțelesurilor duhovnicești ale spălării corpului îmi scapă. Să stăm plini de jeg așteptând ce? Sau există vreo legătură între spălat și mântuire?
Doamne iartă-mă, 16 pagini despre spălat?!?! Să mă simt un mare păcătos și un înstrăinat de cele sfinte că mă spăl de câte ori simt nevoia și în funcție de anotimp, de două - trei - patru - cinci ori pe zi?

Nici nu stiu daca trebuie inteles ceva...tu fa asa cum iti dicteaza constiinta, asa cum simti...ca nu spalatul sau nespalatul te mantuiesc...ci doar te inalta sau te coboara in ochii celor din jur.

Si acum mi-am adus aminte o intamplare interesanta legata de miros...era pe vremea cand eram in manastire. La un moment dat intr-o luna noiembrie-decembrie a venit la manastire un tanar care parea sa aibe probleme psihice si asta datorita vorbelor lui si comportamentului ciudat (realitatea era insa alta cu el)...stareta nu a vrut sa-l gazduiasca asa ca el, fara sa stie nimeni s-a culcat in grajdul cu vaci. A doua zi dimineata la ora 6 a inceput slujba, in biserica era cald si intuneric, doar luminile de la candele erau aprinse, maicile stateau linistite la slujba...dintr-o data biserrica s-a umplut de miros de balegar si urina incat maicile au iesit afara, au deschis gemuri, usi, suduiau si incercau sa-l dea afara pe tanarul care statea in genunchi in pronaos...eu nu m-am miscat de la strana si atat am auzit ca a spus tanarul comparativ cu maicile care nu mai taceau si uitasera ca era slujba: "Daca nu suportati acest miros, cum oare veti suporta mirosul iadului?"

Este simplu, nu pretentios ceea ce scri: dupa ce ne-ai invitat pe vreo doua topicuri sa emigram in masa , acum vrei sa nu ne spalam !
Incepi chiar sa devi interesanta d.p.d.v psihologic ! Da-i inainte ! Uite asa invata romanul !

Cu scuzele de rigoare...dar de la un roman ca tine nici nu am pretentie sa inteleaga altceva din postarile mele, probabil ca este mai simplu sa citesti si sa nu gandesti...dar bine ca macar citesti. :))))))

Foarte intelept...Oricui ii place curatenia, dar unii isi fac idol din ea calcand peste suflete de dragul ei...peste suflete pe care Dumnezeu le iubeste si a murit pentru ele.

Este nevoie sa ne spalam pentru igiena noastra, ca sa nu ne imbolnavim si este nevoie sa ne spalam din bun-simt pentru a nu-i deranja pe ceilalti. NU cred ca e cazul sa ne gandim sa-i calim pe ceilalti cu duhoarea noastra, justificand asta cu mirosul iadului. Cine nu vrea sa se desfateze si sa se moleseasca in baie, nu-i nevoie sa stea in jacuzzi si spuma parfumata, poate face dusuri scurte, eventual reci, se poate spala intr-un lighean, se poate sterge cu prosop ud pe tot corpul, poate arunca cu galeata apa rece pe el, asa cum faceau toti oamenii simpli, lipsiti de confortul cazilor de baie.

Cei care traiau acum 1000 de ani, cand nu exista poluarea aceasta, poate isi mai permiteau sa nu se spele, dar in cazul nostru, mai ales al celor care locuim in orase mari e nebunie curata. Chiar daca ni se pare ca transpiratia nu mai miroase asa urat datorita alimentatiei vegetariene, bio, posturilor, etc, trebuie sa tinem seama de praful, murdaria si microbii care sunt in aer si se aseaza pe noi. Iar cand ni se pare ca nu mirosim, e mai bine sa cerem parerea cuiva din jurul nostru, noi ne obisnuim cu mirosul propriu, dar ce folos avem sa-i facem pe ceilalti sa sufere.

Ati observat ca la munte transpiratia nu miroase urat, chiar in cazul celor carora transpiratie le miroase de regula urat si chiar daca depun eforturi mari si transpira mult?

Problema asta cu spalatul este una adanca,eu o inteleg si cred ca nu o pot explica destul de bine pe acest topic.
Insa este clar ca ,pentru a ajunge la o asa masura,iti trebuie o inalta viata duhovniceasca,care nu se atinge decat in pustietate sau in calugarie.