Nu sunt de acord. Nu este vorba aici de un 'loc' (caci ce 'loc' poate ocupa un suflet, care nu are deci dimensiuni?) ci de o stare.
Si nu este adevarat ca BO nu recunoaste posibilitatea unei curatiri dupa moarte: altfel nu ne-am mai ruga pentru cei care sunt poate in iad.

Aceştia sunt nebotezaţii care se pot mântui potrivit Legii Vechi, mai precis potrivit legii naturale sădite în inima lor. Despre aceştia am scris chiar azi în topicul vecin:
-cei nebotezaţi care au murit înainte de începutul misiunii publice a Bisericii, adică înainte de ziua Cincizecimii vor fi judecaţi numai în baza faptelor lor şi a legii morale naturale, care este sădită de Dumnezeu în inima omului. Dacă au fost drepţi, în perioada petrecută între momentul judecăţii lor (care are loc imediat după moarte) şi momentul Înălţării Domnului nostru Isus au stat într-un loc (sau stare) numită Limbul Patriarhilor în care, deşi au fost lipsiţi de vederea lui Dumnezeu, nu au fost lipsiţi de fericirea naturală. După Înălţare, sufletele lor au ajuns la Cer, unde s-au bucurat, se bucură şi se vor bucura mereu de Lumina cea Neînserată. În aceeaşi categorie intră şi cei nebotezaţi, care au murit ulterior Cincizecimii, dar la care nu au ajuns cuvintele Evangheliei, cu singura deosebire că, în cazul lor, nu mai vorbim de Limbul Părinţilor, ci de Rai, Purgatoriu sau Iad. Astăzi, cred că puţini nebotezaţi din această categorie mai sunt. situaţie.

În orice caz, nu veţi găsi niciun catehism catolic (şi niciun catehism ortodox) care să susţină că acei copii care mor nebotezaţi ajung în rai. Este o speranţă, putem spera că ar exista o posibilitate pe care Cristos nu a dezvăluit-o Bisericii Catolice, dar nu putem spune că asta credem, e împotriva Crezului însuşi ("Cred într-un Botez spre remisiunea păctelor"). Dacă îmi găsiţi un catehism al unei Biserici apostolice care să afirme că cei care mor nebotezaţi înainte de vârsta înţelegerii ajung în rai, mănânc cartea.

Diavolii nu stiu de fapt ce este bine pentru ei. In acelasi timp il refuza pe Dumnezeu si vor sa fie ei sefii, dar ajungand departe de Dumnezeu, sufera, deci prefera sa ramana in 'lumea intermediara' (lumea noastra), unde pot profita ca niste paraziti de prezenta lui Dumnezeu, de dragostea lui pentru oalmeni, de toate lucrurile bune care se revarsa de la El, intorcandu-le in folosul lor.
Nu, nu este un foc decat la figurat. Este o imagine.
Sf Isaac Sirul spune ca focul iadului este tot una cu lumina in care se vor afla cei din rai, numai ca pe cei care nu sunt pregatiti, din cauza vietii pe care au dus-o, sa o suporte, o simt ca pe un foc care ii arde.
Nu este vorba aici despre pedeapsa, ci despre urmarea vietii pe care am dus-o.

Da.. Deci, ajungem iar la conceptia juridica sau mercantila.
O diferenta importanta este ca Dumnezeu nu hotaraste din momentul mortii daca cineva nu are nici o sansa sa se mai mantuie sau daca are. Optiunea ramane deschisa: El isi revarsa iubirea peste toti cei din iad, iar daca unii dinre ei mai sunt capabili (si cu ajutprul nostr) sa o primeasca, ei pot iesi de 'acolo'.

Eu cred ca sunt foarte multi - despre cati musulmani sau coreeni putem spune cu mana pe inima ca la ei a ajuns cuvantul Evangheliei ?

Pe de alta parte, se afirma clar ca cei nebotezaţi, chiar şi astăzi, pot ajunge în Rai.

Dar nu veţi găsi nici un catehism catolic (contemporan, cel puţin) care să afirme că ajung în iad.

Deci să înţeleg că suntem îndemnaţi, prin Catehism, să sperăm împotriva Crezului ?

Dar nu asta spune Sf. Scriptura! :) Aduc din nou aminte parabola saracului Lazar si a bogatului. Bogatul din parabola nu parea chiar asa de impietrit in refuzarea lui Dumnezeu. Simtea durerea iadului, simtea destula dragoste fata de fratii lui ca sa ceara de la Avraam ajutor ca sa nu ajunga si ei unde a ajuns el, si totusi, odata in iad, ramai in focul iadului, pare sa spuna Hristos.

Am zis eu undeva ca nu exista curatire dupa moarte?? Normal ca exista. Doar ca sufletul este fie in iad (de unde poate fi scos prin rugaciuni), fie in rai. In nici o stare de mijloc.

Pai odata ce Insusi Iisus Hristos ii va alunga pe ticalosi de la fata Lui, pentru ca nu au facut voia Lui pe pamant cum sa nu fie pedeapsa?? E un premiu?
Diavolii se tem de gheena, de aia vor pe pamant, ca aici se "distreaza" si nu ard.
E foc la propriu, doar ca diferit de acesta de pe pamant, acesta dintai nu lumineaza prin ardere.
Cunoasteti invatatura ortodoxa legata de muncile iadului?

Am mai spus de cateva ori: Sfantul Papa Grigorie cel Mare (deci episcop al Romei) s-a rugat pentru Traian si Dumnezeu l-a trecut din Iad in Rai. Sfanta Tecla s-a rugat pentru o fiica pagana si aceasta a juns in Rai. De aceea facem pomenire pentru morti, ca altfel ne-am vedea de viata noastra.

S-a mai spus ca si cei de dincolo trebuie sa aiba o contribuite ca doreasca sa iasa din iad (sau asa am inteles). Bineinteles ca toti cei de acolo doresc sa iasa din Iad, ca doar nu trag chefuri cu demonii si n-ar mai vrea sa plece.
N stiu unde e citatul care spune ca dupa moarte nimeni nu mai poate face nimic. Altfel e ca si reincarnarea, mai ai o sansa daca ai irosit-o pe asta. Doar ceea ce mai fac cei vii pentru morti ma poate ajuta la cresterea lor. Dar am citit ca unii mia pot si cadea. De exemplu unii care au dus pe altii in eroare si dupa sute de ani inca mai au efect faptele lor asupra altor oameni.