singurul optimism vine din ignoranta fata de situatia actuala, probabil ca tu ii spui Dumnezeu.

daca ai fi fericit nu ai avea nevoie de optimism.

Nu a dat gres Dumnezeu, omul a dat gres. Dumnezeu l-a creat pe om liber. Omul se aseamana cu Dumnezeu, Dumnezeu e liber, omul este liber. Daca in om nu ar fi existat si posibilitatea sa greseasca, atunci ar fi fost un robotel simpatic care spune te iubesc oricand il apesi pe buton.

Ei nu au stiut sa cada intr-un anumit fel si nici nu au stiut ca vor cadea. Ei au considerat ca se vor inalta la nivelul cunoasterii Lui Dumnezeu, dar s-au imbolnavit de necunoasterea Lui Dumnezeu, ajungand la ideea caraghioasa ca se pot ascunde in spatele unui tufis de Dumnezeu Atotfacatorul si Atottiitorul. Au fost inselati de diavol, tatal minciunii si au fost mandri si nu si-au cerut iertare.
Creatia Lui Dumnezeu este fascinanta!!! Personal cred ca speciile au fost chemate la viata de cuvantul Lui Dumnezeu si au evoluat una din cealalata, sau din stramosi comuni, dar daca asta s-a intamplat intr-o singura zi (oare cate minute o avea ziua lui Dumnezeu Cel vesnic?) sau miliarde de ani, nu stiu si nici nu am timp si resurse necesare ca sa aflu... adica mi-e indiferent. Speciile au evoluat probabil pana la hominizi...poate pana la homo neardentalensis. Homo sapiens este insa ceva cu totul special... e iesit direct din mana Lui Dumnezeu si conform poruncii divine este singurul stapan al pamantului pe care l-a umplut, indifrent de conditiile de mediu.
Omul indumnezeit este diferit de animal, pentru ca Dumnezeu este diferit de animal. Animalele nu e pot elibera de constrangerile firii lor, pe cand omul este capabil, dar plateste pana la urma consecintele actelor sale. Nu ma refer aici atat la suferinta din iad, ci la suferinta inca din timpul vietii (inceputul iadului).
Legile dumnezeiesti nu sunt constrangeri pentru omul indumnezeit, ci sunt firesti, sunt si percepute ca firesti.

Nu imi doresc asta...mai bine studiaza scrierile ortodoxe cu privire la aceasta problema.
Poate intervine cineva cu un titlu sau un citat.
Ce am citit eu, ti-am spus si mai stiu ca nu sunt pomeniti la Sfanta Liturghie.
Nu stiu care este motivul pentru care nu sunt pomeniti dar preotul meu duhovnic ii pomeneste in sambata mortilor(fiind foarte plin de dragoste, nu poata sa ii treaca cu vederea).
Imi pare rau ca nu pot sa iti spun mai multe, nu exista prea multe scrieri despre asta si ce am citit eu, am citit demult.
Dar te rog nu mai spune ca imi doresc eu ceva negativ in legatura cu ei pentru ca gresesti foarte tare exprimandu-te asa.

Nu prea am inteles ce doresti sa spui cu asta.

Desigur, l-a creat liber, omul este liber, dar, totusi, Dzeu intervine. Nu ti se pare ciudata afirmatia ta?
Stii care e ironia sortii? Stii cum sint vazuti crestinii din afara? Stii cele 3 legi ale roboticii lui Asimov? Mai continui? :)

Desigur, trebuie sa presupui pentru asta ca omul a fost creat imperfect, cel putin prost, ceea ce e greu de crezut pentru o creatie dumnezeiasca :)

Indiferent de conditiile de mediu? Cum adica?

Omul indumnezeit nu este diferit de animal pentru ca nu se pot elibera de constringerea suprema, Dzeu :). Desigur, constringerile sint la fel de firesti precum e natura animala pentru animale ;)

Desigur ca tu nu iti doresti asta, departe de mine gindul asta! Nici un om normal nu isi doreste asta.
Dar crestinismul nu isi poate explica aceasta contradictie si lucrul asta ar trebui sa va dea de banuit, cel putin. Eu unul nu pot vedea dragostea lui Dzeu peste tot in lume, pentru ca ea nu exista.
Deja existenta iadului ma scirbeste in legatura cu asa zisa dragoste dumnezeiasca.

Vroiam sa spun ca nici cele mai complete cunostinte in ortodoxie nu iti pot da raspunsurile la unele intrebari sau situatii. Si ca numai bunul simt va ajuta, la fel ca pe majoritatea oamenilor.

Exista lucruri pe care simplele conexiuni neuronale nu le pot cuprinde,eu nu o sa ma contrazic cu tine, anumite lucruri se pot afla numai pe calea rugaciunii, daca refuzi sa-ti pleci genunchii din tu stii care motive, s-ar putea sa te lipsesti de binele pe care tu refuzi sa-l crezi ca exista, dar faptul ca tu il refuzi nu il face inexistent. Lucrurile dumnezeiesti se pricep cu intelegere venita de la Dumnezeu, multe au fost deja explicate de Sfintii Parinti.Ti-am spus, intelegerea noastra, este limitata, noi fiind cei mici, intreba pe Dumnezeu de ce face asa si pe Sfintii Parinti.
Eu iti spun doar atat:sunt o multime de oameni (si dintre cunoscutii mei), care recunosc ca sunt rai sau ca aleg sa faca raul dar il prefera pentru ca le este bine (de ce ar face bine si s-ar umple de ispite ca noi - zic ei) si apoi din satul parintilor mei 20 de famiilii merg la biserica in mod regulat (ceea ce stii si tu, nu te face crestin cu adevarat numai simplul fapt de a merge acolo o data pe saptamana) iar cand ii intalnesti pe strada injura in rand cu ceilalti si barfesc la fel, si invidiaza la fel, doar doua trei familii sunt ordodoxe intru totul, iar restul de 280 de familii vreo 5 sunt catolici(care fac la fel ca ortodocsii care merg la biserica), pocaiti o familie si nepracticantii, practica mersul la vrajitoare. Intentia lor o stii: de ce vecina e mai bine dacat mine, de ce nu se marita, de ce s-a maritat cutare cu cutare, de ce e bolnav copilul. Mamele merg cu fetele de mana la avort prea putine pastreaza copiii nascuti din pacatul lor. Acesta este doar un sat din tara si din lume. Si daca toti acesti oameni nu-L aleg pe Dumnezeu ci aleg raul in mod direct sau indirect nu este normal ca Dumnezeu sa isi retraga o vreme dragostea? In Africa (uita-te pe net), isi alunga parintii copiii de acasa pentru ca fac vraji, desi la fel fac si parintii, in Italia s-au facut seminarii de exorcisti pentru ca 40% din populatie merge la vrajitori, in Portugalia(imi spun colegii portughezi) mamele, surorile si foarta multi se ocupa cu vraji (care invoca mortii si multe alte spirite care cred ei ca ii ajuta) si peste tot in lume este la fel. Asa a fost inainte de potop, asa este si acum... oamenii prefera sa isi rezolve problemele pe care le au ei in alt fel decat prin simpla rugaciune si renuntare la propria voie.Si atunci Dumnezeu se ascunde ca sa ii incerce sa vada daca se intorc.Nu uita, cu fiecare pacat Il rastignim pe Hristos din nou si din nou.
Iadul nu este decat o vesnica ramanere in starea pe care am ales-o noi cat am fost pe pamant.
Ceea ce am spus eu e mult simplificat, Sfintii Parinti vorbesc cu vedere indumnezeita despre acestea.
Adica Dumnezeu iti cere atat: renunta la voia ta si roaga-te din tot sufletul, lasa-mi Mie necazurile durerile, bolile, toate le port Eu, da-mi-le Mie, lasa-te pe Tine in voia Mea ...atat.
Evanghelia lui Hristos este propovaduita peste tot in lume nu poate spune nimeni ca nu Il cunoaste.Sa nu uitam ce povestea un parinte ca dupa ce a propovaduit pe Hristos unui trib african s-a urcat in barca sa plece si atunci unul dintre oameni a inceput sa alerge pe mal disperat in timp ce barca se departa, si striga "parinte, am uitat, cum era... Tatal nostru...." si acest om striga si alerga pe apa desi nu observase. Deci s-a rugat cu adevarat. E de ajuns si sa suspini cand esti necajit si sa spui Doamne, sau doar sa suspini cu gandul la Dumnezeu si te asculta.Toata lumea are acum posibilitatea sa aleaga pe Dumnezeu sau sa aleaga a crede in superstiile batranesti, in vraji, in morti, in samani, in toate celelalte, dar vor primi ceea ce au ales. Iadul este real, este ceea ce traiesti de aici de pe pamant dupa cum alegi tu.
Cea mai mare lupta e cu noi insine si mai ales cu orgoliul si mandria noastra.
Cand am inceput sa ma rog (nu sa merg la biserica, pentru ca acolo mergeam de mult) pe la vreo 15 ani (citind scrierile Sfantului Siluan Athonitul) cea mai mare lupta a fost cu rusinea de a sta in genunchi si a-mi auzi cuvintele rugaciunii in timp ce le sopteam.

Adica sa fie indiferent sau rau?
Banuiesc ca nu te asteptai sa spui asta :)

Bunul Dumnezeu isi retrage dragostea, adica nu ii arata omului cat il iubeste ca acesta simtindu-se singur sa aleaga a-L cauta pe Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu nu inceteaza nici un moment nici cand ai savarsit crima, avort(care e totuna), cand Il blestemi; de fatpt simturile tale se intuneca din cauza faptelor tale si nu Il mai simti pe Dumnezeu si Dumnezeu te lasa sa simti asa ca sa te lupti sa Il recastigi.
Copilul tau daca greseste il pedepsesti si te incrunti la el, dar dragostea ta nu inceteaza (desi de multe ori spune copilul "mami nu ma mai iubesti ca m-ai pedepsit). Tu stii ce simti dar pe el trebuie sa nu il lasi sa stie, altfel il pierzi. Asta se numeste educatie si nu se face numai cu vorbe dulci. Copilul nu trebuie sa stie ca tie ti se rupe inima cand lui i se intalnesc lacrimile in barbita, si esti in continuare dur si neinduplecat pana ii pare rau si isi cere iertare. Tu incerci sa ne dovesti cu cuvintele noastre ca Dumnezeu e rau. Esti liber sa alegi ce sa crezi. Tu vei raspunde.
Eu spun una tu intelegi alta, de aceea discutia din punctul meu de vedere se va incheia aici.