|
Iată Fecioara, precum s-a zis de demult, în pântece zămislind, a născut pe Dumnezeu, Cel Ce S-a făcut Om și a rămas Fecioară, prin care împăcându-ne noi păcătoșii cu Dumnezeu, pe Aceasta ce este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, cu credință, o lăudăm.
*Amin ! |
|
Colind- Sub poalele cerului
Sub poalele cerului Sub aripa norului, Este-un leagăn de mătase Împletit în vițe șase. Dar în leagăn cine-mi sta? Sta Maria Fecioara. Cu codița pe spinare Și coase la bețișoare. Stă Maria cu Iisus Și privește la Apus. Leagănul mi-l legăna Soarele mi-l mângâia. |
Răsărit-ai, Hristoase, ca un Soare Înțelegător al dreptății; și Steaua Te-a arătat încăput în peșteră, pe Tine, Cel Neîncăput. Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta, cu care împreună Te slăvim, Dătătorule de viață, Slavă Ție!
|
|
Răsărit-ai, Hristoase, ca un Soare Înțelegător al dreptății; și Steaua Te-a arătat încăput în peșteră, pe Tine, Cel Neîncăput. Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta, cu care împreună Te slăvim, Dătătorule de viață, Slavă Ție
|
Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de ființă naște și pământul peștera Celui Neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc și magii cu Steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut Prunc Tânăr, Dumnezeu, Cel mai înainte de veci.
|
În Taină Te-ai născut în peșteră, dar cerul pe Tine tuturor Te-a propovăduit, punând Steaua înainte ca o gură, Mântuitorule. Și a adus Ție pe magi, care Ți s-au închinat cu credință; împreună cu care miluiește-ne pe noi.
|
Cântarea 1,*glasul 1.
Irmosul: Minune făcând a mântuit pe popor, Stăpânul, uscând oarecând valul mării. Și din Fecioară născându-Se, ne-a deschis calea spre ceruri. Pe Cel de o Ființă cu Tatăl și cu noi oamenii Îl slăvim. Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție! Pântecele Sfânt a purtat pe Cuvântul Cel Închipuit cândva în rugul ce ardea și nu se mistuia, Dumnezeu fiind și în chip omenesc văzut, Care a dezlegat din blestemul cel de demult pântecele Evei; pe Acela Îl slăvim. Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție! Steaua a arătat magilor pe Cuvântul, Cel Ce a venit să oprească păcatul. Pe Cel Milostiv în peșteră săracă și în scutece văzându-L ei înfășat, s-au bucurat de El, ca de un Om și Domn. Catavasie: Hristos Se naște, slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul și cu veselie lăudați-L popoare, că S-a preaslăvit. Catavasie: Minune făcând a mântuit pe popor, Stăpânul, uscând oarecând valul mării. Și din Fecioară născându-Se, ne-a deschis calea spre ceruri. Pe Cel de o Ființă cu Tatăl și cu noi oamenii Îl slăvim. |
Cântarea a 3-a.
Irmosul: Vino spre cântarea robilor Tăi, Bunule, smerind sprânceana înălțată a vrăjmașului; păzind, Fericite Atotvăzătorule, pe cântăreți mai presus de păcat, întăriți neclintit pe temeiul credinței. Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție! Nașterea Sfântă a Celei Preacurate, mai presus de gând văzând-o păstorii, s-au înfricoșat de Minunea cea Mare. Îngerii cântând, lăudau pe Stăpânul, fără sămânță Întrupat din Fecioară. Stih: Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție! Din înălțimea cerului, Împăratul vine la noi, din Curata Fecioară, Dumnezeu fiind, dar în vremea din urmă Cuvânt Întrupat; ca să cheme la Sine din stricăciune pe omul cel zidit întâi. Catavasie: Fiului, Celui Născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci și mai pe urmă din Fecioară Întrupat fără sămânță, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel Ce ai înălțat fruntea noastră, Sfânt ești, Doamne! Catavasie: Vino spre cântarea robilor Tăi, Bunule, smerind sprânceana înălțată a vrăjmașului; păzind, Fericite Atotvăzătorule, pe cântăreți mai presus de păcat, întăriți neclintit pe temeiul credinței. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 16:12:04. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.