Pentru Ziua Domnului, termenul folosit este kiriake hemera, kiriake fiind termenul folosit pentru a desemna Duminica, originile inchinarii duminicale fiind socotite de catre R J Bauckham la mijlocul secolului intai in perioada Faptelor Apostolilor, iar deja la inceputul secolului doi inchinarea duminicala era observata in majoritatea crestinatii(Didahia, Pseudo-Barnaba si Epistolele Sf. Ignatie aratand acest lucru), in plus nu exista nici o dovada scrisa ca Biserica Primara ar fi tinut Sambata si nu Duminica, cu exceptia sectei ebionitilor, mentionati de Eusebiu de Caesareea.
Doar teologul adventist Samuele Biachiocchi sustine ca observarea Duminicii ar fi fost introdusa abia prin secolul al doilea datorita Bisericii Romane(din pacate ipoteza lui nu se sustine pentru ca atunci B.R nu a avea autoritatea necesara pentru a impune o anume pozitie crestinatatii - vezi Controversa pascala).
La inceputul secolului 3 Tertulian critica crestinii care participau la sarbatorile pagane, aparand in acelasi timp observarea Duminicii, impotriva acuzelor ca atunci crestinii ar venera Soarele, mentionand ca deja Sabatul nu mai era tinut
Cat despre traducere din Apoc. 1, 10 consider ca ar trebui tradus cu Ziua Domnului si intre paranteze pus Duminica

Aveţi confirmarea, într-adevăr nu apare duminica în versiunea sinodală rusă.
Nici în cea ucrainiană:


Nici în cea bulgară:

Bacchiocchi prezintă (în cartea sa "De la sabat la duminică") mai multe dovezi şi nu prezintă doar acest motiv pentru trecerea de la sâmbătă la duminică. Treecerea a fost treptată pe durata mai multor secole, iar motivele au fost mai multe (nu le spicuiesc aici pentru a nu ne îndepărta de subiect, dacă doriţi putem deschide un nou topic).

Consideraţi corectă o asemenea adăugire la textul sacru? Şi vă prezint cel puţin două motive în a evita o asemenea interpolare:

1. Interdicţia explicită din aceeaşi carte Apoc.22,18
2. Posibilitatea ca "ziua Domnului" să nu se refere la ziua de odihnă, ci la ziua cea mare a revenirii Domnului. Apoc.1,7

Caci Trei sunt care marturisesc in cer: Tatal, Fiul si Sfantul Duh... care este o interpolare in textul sacru, nu apare in niciunul din cei mai vechi codici
cat despre punctul 2, nu neg exista o posibilitate dar mica, mai departe nu consider necesara întrucât in BO sambata si duminica sunt cinstite deopotriva, precum in Biserica primelor veacuri, inchinarea incepe de sambata si se continua duminica culminand cu Frangerea Painii(Euharistia sau Sf. Liturghie), mai mult pana la constantin crestinii nu observau prin repaus niciuna din cele doua zile ca majoritatea celor dintre neamuri provenind din clase sociale inferioare depindeau de stapani pagani, iar inchinarea lor se rezuma la participarea la frangerea painii cu tot ce includea ea si apoi mergeau si isi vedeau de treburi, in randul Bisericilor Ortodoxe un caz deosebit este cel al Bisericii Ortodoxe Etiopiene care se odihnesc atat sambata cat si duminica punand insa accent mai mare pe Duminica ca zi a Invierii

De ce sa nu punem intre paranteze "sambata". Domnul Iisus Hristos se intituleaza Domn al sambetei. Iar in porunca a patra, sambata este numita ziua de odihna inchinata Domnului. Despre ziua intaia a saptamanii (duminica) nu se spune asa ceva.

Dar, cel mai bine este sa lasam Scriptura asa cum a fost scrisa, fara modificari si paranteze care pot deforma adevarul

Cel Inviat, nu a spus nimic despre pazirea zilei invierii. De unde aceasta punere de accent pe ceva ce Domnul nu a spus. Dimpotriva, se ajunge la o contrafacere a ceea ce Dumnezeu a binecuvantat si sfintit (ziua a saptea, ca zi de odihna inchinata Domnului).

P.S. Sfantul Apostol Pavel ne arata ca insemnatatea invierii Domnului se vede in credinta in invierea mortilor, la revenirea Domnului (1 Corinteni 15). Nici Mantuitorul, nici Sfintii Apostoli nu fac din inviere un pretext de modificare a unei porunci dumnezeiesti. Nu leaga invierea de serbatorirea unei zile.

Faptul că nu se găseşte în cele trei codexuri -cele mai vechi descoperite [deocamdată] nu este o garanţie că fraza lipseşte în original. Şi oricum nu are legătură cu Apoc.1,10 şi cu permisibilitatea de a adăuga cuvinte după bunul plac în textul sacru. Ce-aţi zice dacă cineva ar adăuga în paranteză joia şi vinerea, motivând că s-a făcut în cistea instituirii Noului Legământ şi în cinstea ratificării acestuia? Ziua când Hristos ne-a dat simbolul trupului şi sângelui Său şi ziua când efectiv Şi-a dat trupul şi sângele Său pe crucea Golgotei pentru a noastră mântuire.

Nu e corect ceea ce afirmaţi. Nu din punctul meu de vedere, ci pentru că nu-I poţi cinsti ziua sfântă a Dumnezeului Celui Viu prin pomenirea morţilor. Sâmbăta a fost lăsată pentru om spre a pomeni lucrarea minunată a Dumnezeului Creator, nu morţii!

Închinarea biblică a zilei Domnului începe de vineri [seara la apusul soarelui] şi ţine până sâmbătă [tot la apus].

Asta doar în ultimii 150 de ani, înainte ziua de odihnă la etiopieni era sâmbăta.

Interdictia se refera numai la modificarea Apocalipsei, sau a oricarei carti din Biblie ?

Această interdicţie este valabilă pentru întreaga Scriptură, neîntâmplător ea se află pe la început, la mijloc şi la sfârşit: Deut.4,2; Prov.30,5-6; Apoc.22,18-19.

Asta e valabil dupa definitivarea canonului, in contextul trimiterii scrisorii putem considera ca era valabil doar pentru Revelatie