Ba le spune, si unii chiar inteleg, dar altii cum se vede si din dialogul in cauza sunt mai caposi.

O comunicare intre mama si copil exista chiar din perioada intrauterina. Ca dovada copilul isi recumoaste mama dupa glas- specialistii spun ca este un metalimbaj.

Orice animal care isi creste puii, ii recunoaste dupa glas, miros, etc.
Dar asta nu dovedeste existenta lui Dumnezeu.

Nu neaparat.

Nu. Cred ca a vrut sa zica ca in fiecare din noi este o doza de mandrie.
Dar la cei care atinge forme patologice majore le intuneca complet mintea si ii lipseste de cunoastere.

Nu deloc. Ei singuri isi taie craca de sub picioare impietrindu-si inima.

Nu era vorba de asta.

Era o parabola despre limitele aparente ale cunoasterii si adevarata cunoastere care este una ce tine de profunzimile omului si deschiderea lui spre bine si iubire.

Asa e orice religie. Cand ne convine e litera de lege, iar cand nu, e parabola.

Cum isi impietresc inima?

Oare existenta lui Dumnezeu trebuie dovedita?Oare este crestin acela care are nevoie de o dovada pentru a crede?Eu personal am simtit credinta in Dumnezeu de foarte tanar..pentru mine este ceva care vine din interior nu din cer nu de sub pamant..vine din mine si o simt atat de aproape de sufletul meu incat nu am nevoie de nici o justificare, de nici o dovada.Nu ma cramponez de pareri nici de radicalism pur si simplu incerc sa inteleg jerfa sfintilor parinti si sfanta scriptura.Si incerc sa-i indrum spre biserica pe toti cei care ma intreaba..

Nu !Ii asteapta pana in ultima clipa a vietii pentru asi marturisi credinta . Oricand ,ca pe talharul de pe cruce .Dar nu trebe sa amanam ca nu stim cand vine mirele si ne prinde cu candelele goale ca pe fecioarele cele nebune .

Te-ai intrebat vreodata daca ai fi simtit credinta in Dzeu daca te-ai fi nascut si crescut in Tibet, de exemplu? Daca ar mai fi venit ea din interior?