Iata o diferenta importanta dintre BC si BO. Noua, ortodocsilor, ni se pare laxitate a nu tine Posturile de peste an, caci stim cat sunt de importante; in vreme ce catolicilor li se pare ceva "supermeritoriu", dar nu necesar.
Inteleg deci, ca diferentele dintre BC si BO sunt mai numeroase decat "Filioque si infailibilitatea papala"...
" Putini sunt cei ce înving puternica ispita de a face reduceri generoase la pretul ce trebuie platit pentru marturisirea credintei, pentru trairea ei si a Evangheliei, a învataturii Domnului Iisus Hristos. Pe aceia îi numim sfinti si martiri." spune Pr. Paroh, Viorel Visovan, Biserica "Sfântul Ioan Botezatorul" , Los Angeles.
Nu spun ca toti ortodocsii respecta aceste Posturi in totalitate; dar sunt totusi unii care o fac. Este insa f important de stiut ce ar fi bine de facut.

Noi aici nu discutam de zelul religios al unuia dintre parteneri, in detrimentul celuilalt; ci dorim sa stabilim cum ar trebui prodecat in principiu in perioada de Post. A fi credincios nu este sinonim cu "a nu gandi"; deci exagerarile nu-si au locul. Nici Scriptura nu indeamna categoric la fapte fara voia ambilor parteneri; deci nu incercam nici noi sa fim "mai catolici decat papa"...
E bine insa de stiut.
Inteleg ca unui tanar casatorit i se va parea extraordinar de greu sa se abtina; dar nu toata lumea este tanara casatorita. Iar habotnicia chiar nu isi are rostul: este izvor de certuri si cauza de despariri; si nici lui Dumnezeu nu Ii place, cand nu se pastraza masura in toate.

Si apoi e bine sa ne invatam si sa ne stapanim putin. Acest lucru ne va ajuta sa evitam multe situatii regretabile.

Domnu epistema social-constrangatoare...:0)
 

am inceput de curand un topic : "UNDE SE TERMINA IUBIREA DE APROAPELE SI INCEPE LUPTA CU EREZIA" in care se vorbeste despre ignorantza agresiva a semidoctului... stii ce sunt aiaa nuu? baietzii aia care invatza mecanic cuvinte sofisticate din dictionar si le introduc in propozitii simple gen "ana are mere" "mama spala" ... as fi F bucuros sa postezi si tu ceva acolo ; orice ai scrie mi-ai face un rating extraordinar!...;)
cum poti ma baiatule sa compari "1984" cu Biblia sau randuielile ortodoxe ??? iti dai seama ca e o blasfemie fara margini?...sunt convins ca nu ai citit nici cartea n-ai vazut nici filmu
ai vazut desenele animate ca erau cu glume ... si chiar si asa confunzi putin cu "Pinochio" ca si acolo tata lu' Pinochio il manipula la greu prin sfoara aia , mai stii?...si nici el nu prea avea liber arbitru decat putin atunci cand si-a taiat atzele si a fugit ... Doamne iarta-ma , ca acum cad eu in erezie facand glume de astea ...
Normal ca exista Liber Arbitru descartes frate , caci Tu alegi daca faci sex turbulent , sau mananci o fleica de porc in sange in zilele alea de Post sau te infranezi si iti arati dragostea si respectul fata de sacrificiile Maxime ale Domnului Nostru Iisus Hristos !
Nimeni nu te obliga sa te abtii de la nimic cu de-a sila doar ca fiecare dintre noi vom fi judecati dupa "temperatura" cu care l-am slujit pe Bunul Dumnezeu! Adica vom fi fierbintzi ,
CALDICEI, SAU RECI ! STII UNDE SE DUC ULTIMII DOI, NUU?
Doamne ajuta!

Rânduielile privind postul sau zile în care soţii ar trebui să trăiască în castitate sunt la latitudinea Bisericii. Sunt rânduielile Bisericii şi ea are competenţa să le schimbe. Rânduieli precum Filioque sau infailibilitatea papală sunt de nivel dogmatic. Sunt de la Dumnezeu şi nu este în puterea Bisericii să le modifice.
Prin urmare, o Biserică poate decide în mod competent că de mâine nu mai trebuie să postim vinerea, ci joia ori că nu mai trebuie să postim de loc. Dar nu poate decide nimic cu privire la dogme, care sunt nereformabile în esenţa lor.

Normele privind postul sunt obligatorii pentru toţi credincioşii, adică încălcarea lor este păcat grav care duce la căderea din starea de graţie (har), fără de care mântuirea nu este cu putinţă. De aceea, Biserica trebuie să găsească cu înţelepciune o cale de mijloc. Rânduielile nu trebuie să fie atât de aspre încât oamenii, neputându-le ţine, să piardă harul, dar nici atât de laxe încât oamenii să creadă că drumul mântuirii este uşor şi se poate face fără merit şi efort personal.

@Mihnea Dragomir - fara a vrea sa lezez in vreun fel pe catolici, vreau sa spun ca acele diferente dogmatice de care aminteai, sunt facute de oameni, nu stiu exact in care moment (daca inainte sau dupa schisma).
Normele legate de post si altele sunt facute tot de om pana la urma.
Nu scrie (sau poate nu stiu eu) de la Dumnezeu (in Biblie sau alte scripturi originare), ca trebuie postit, nici cand si nici in ce fel.
Mi s-a explicat aici pe forum si a fost si un articol pe site in acest sens, ca postul a fost o actiune benevola pornita de la...iudei.
Ei asa au simtit sa-si arate credinta si este f.bine. Dar de aici si pana la a face din asta o norma...la ortodoxi este und drum lung si eu una nu l-am inteles.
Mi-ar fi placut sa fi fost asa ca in forma initiala: sa fie ceva benevol, fiecare cum si cand poate. Fiecare sa poata face dupa puteri si dorinta pentru Dumnezeu si credinta.
Mie nu-mi place chestia asta cu reglementarea sufletului. Credinta este ceva de suflet si este a fiecaruia in masura sa. Nu se poate impune si nici reglementa.
Ei, in timp, diversi oameni (cu tot resepctul pentru ei) au gresit si au facut din toate cele ce li s-a parut sau au vazut prin oras la vremea aceea, o lege, o norma.
Biserica in calitate de institutie, cu cler, ierarhie, organizare, traditie, mod de realizare a slujbelor etc. este facuta de om, asa cum a putut si stiut el.
Dumnezeu a adus legea noua, credinta, niste reguli de baza. El predica impreuna cu apostolii in aer liber, cu oamenii in jur, nu avea biserica, altar, strana, cor, etc.
Era liber, benevol, cu iubire totul.
Nu stiu exact cand au aparut primii preoti crestini si primele biserici.
Stiu ca primii care au propovaduit noua lege au fost apostolii Domnului.
Nu mi se pare incorect ca unul din ei a fost facut de oameni capul bisericii, acolo in Roma. Dumnezeu l-a facut sfant si i-a dat cheile Imparatiei.
Poate confund eu acum ceva cu Petru si primul Papa si infailibilitatea.
In fine nu vreau sa intru acum si aici in discutii legate de diferentele intre catolici si ortodoxi.
Dupa intelegerea mea mi se par mici, de nuanta.
Ruptura a fost puternica insa.
Dumnezeu ne-a lasat o singura biserica. Priviti cum a fost faramitata, cate s-au facut in timp.
Si daca dorim s-o facem la loc, e nenorocire si nu e crestin. Pai sa ma ierte Dumnezeu pe mine atunci, dar nu inteleg.

Revenind la subiect: credinta este suflet si iubire de Dumnezeu si de aproape. Iubirea nu are de a face cu obligatii, constrangeri, interdictii.
Ar trebui sa nu existe asemenea norme, sa fie lasat fiecare sa-si aduca prinosul cum si cand poate.
Pe urma seamana unele lucruri cu o epoca apusa, unde tot asa se facea totul cu "hei rup" si toata lumea, numai ca nu era iubire, ci obligatie.
Mi-as dori sa nu ajunga credinta o povara, o obligatie, un jug. S-o purtam cu drag si pace in suflet.

Biserica este instituţie divino-umană. E alcătuită din oameni: preoţi, călugări şi laici şi condusă în mod nevăzut de Dumnezeu. Este "prelungirea lui Cristos" şi trupul Său mistic. Este maică şi învăţătoare în cele ale sufletului şi credinţei, este instituţia pe care a lăsat-o Cristos ca să ne ducă la mântuire şi pe care a promis că o va conduce prin Sf Spirit până la întâlnirea cu El. Ca maică şi învăţătore, Biserica ne cere să facem anumite lucruri necesare mântuirii noastre, ne impune anumite renunţări şi trebuie să o ascultăm, aşa cum şi noi cerem celor mici ai noştri să nu folosească televizorul sau Internetul în anumite zile. Ei, deşi poate că nu înţeleg rostul unor asemenea reglementări sunt chemaţi la a se conforma cu iubire şi cu încredere că există lucruri al căror rost poate că îl vor afla mai târziu. Prin urmare, dacă sunteţi ortodoxă, este necesar să urmaţi rânduielile ortodoxe.

Să luăm un exemplu care ne va ajuta să înţelegem cum este posibil ca încălcarea postului să fie păcat în ochii lui Dumnezeu. Să ne gândim dacă, fiind copii, "a ne juca cu zmeul" este păcat. "Desigur că nu" veţi spune. Aveţi dreptate, nici una dintre legile lăsate de Dumnezeu nu interzic unui copil să se joace cu zmeul, aşa ceva nu apare nici în Decalog, nici în întreaga Biblie ori în tradiţia pe care o ştim de la apostoli. Dar dacă părinţii noştri ne interzic să ne jucăm cu zmeul ? Dacă, plecând de acasă pentru o vreme, ne-au lăsat în grija guvernantei şi ne-au spus: "În toate să o ascultaţi pe ea. Ceea ce ea va lega, va fi legat, iar ceea ce ea va dezlegat, va fi dezlegat. Copiii care pe guvernanta lor o ascultă, pe noi, părinţii, ne ascultă" şi dacă guvernanta este cea care ne-a cerut să nu ne jucăm cu zmeul în unele zile, cum ar fi miercurea ori vinerea ? Atunci, vom sesiza imediat, "a ne juca cu zmeul" devine păcat. Nu fapta în sine este păcat (în limbaj teologic: nu este intrinsec rea), ci e vorba de păcatul neascultării. Deci, mâncând porc în zi de vineri, Dumnezeu nu pentru un lucru atât de nimic precum că am mâncat porc ne va judeca, ci pentru că nu am ascultat de cei pe care El i-a rânduit să ne guverneze până când se va întoarce.

Lăudat fie Cristos !

Totusi, Dragomir, poruncile dumnezeiesti nu sunt arbitrare asa cum sunace scrii tu. Daca 'guvernanta' nu ne lasa sa ne jucam cu zmeul in unele zile, atunci inseamna ca aceasta interdictie aceasta regula trebuie sa aiba un sens.
Nu cred ca poruncile Bisericii asa pot fi interpretate. Regulile de post de exemplu, nu sunt arbitrare, sunt puse ca sa ne ajute sa nu devenim dependenti de lucruri care nu sunt Dumnezeu, sa invatam sa il punem pe Dumnezeu inainte de orice. Si toate au un sens. Ca sunt mai aspre sau mai putin aspre, sigur, depinde si de cultura in care au fost formate si de posibilitatile omului.
De altfel ele nu sunt o obligatie ci o propunere a Bisericii pentru a ne ajuta pe cale. Caci daca nu avem reguli de loc, riscam sa ne comportam ca un elev care nu primeste niciodata teme de acasa.

Crsetinismul nu este religia interdictiei. Este religia dragostei. Toarte poruncile decurg din dragostea (pt Dumnezeu si pt aproape).

Aici sunt de acord cu tine si imi place cum prezinti problema.
Uite, ce bine ca odata nu ne contrazicem. ;-)

Desigur că au un sens, aşa cum atunci când noi spunem copiilor noştri să nu se joace pe calculator în anumite zile are un sens şi nu o facem arbitrar, adică "aşa vrea muşchii noştri".

Aici sunt silit să vă contrazic. Ele nu sunt "propuneri" în sens de "recomandări facultative" ci sunt porunci, comandamente. Deci, au un caracter obligatoriu (cu limitele de care sunt însoţite: femei gravide, bolnavi, cei robiţi, cei care călătoresc). Dincolo de aceste limite, numai Cristos, prin cei pe care cu harul Său i-a calificat, ne poate da dezlegare şi în nici un caz noi înşine.

Interdicţia vine din dragoste, aici e cheia problemei.

Cred ca aici este o diferenta intre modul catolic si ortodox (asa cum l-am inteles eu cel putin, altii de aici nu vor fi de acord) de a intelege aceste lucruri;
Cand un ortodox spune ca un lucru nu este o interdictie ci o propunere, nu inseamna ca este 'facultativ' in sensul unei teme de acasa, spre deosebire de altele care ar fi obligatorii si ar antrena o nota proasta.
La noi nu exista notiunea de meritoriu vs suprameritoriu, de care vorbeai mai sus. Viata crestina urmeaza calea desavarsirii, si in Imparatie noi ne vom apropia din ce in ce mai mult de Dumnezeu, vom urma si acolo o cale de desavarsire (sf. Grigore de Nyssa o numeste epectasis, un fel de progres continuu spre mai sus, fara sfarsit). Deci, unui crestin i se cere sa nu stagneze, sa nu ramana ope un platou 'minimal'. Nu exista cerinte minimale care 'ar ajunge', si cerinte suplimentare, care produc 'merite suplimentare' la noi.
Revenind la post: postul este un mod de viata, nu numai un maldar de reguli. Postul ca mod de viata - incercarea de a-l pune pe Dumnezeu inainte si de a se folosi de darurile Sale din lume cu multumire (euharstic) si ne transformandu-le intr-un fel de idoli, nedevenind dependenti de ele - ni se cere in mod absolut, pentru ca acest 'post' este in legatura directa cu dragostea absoluta de Dumnezeu.
Postul cu reguli, care s-a format incetul cu incetul, este pus ca sa ne ajute pe noi incepatorii sa ajungem la aceasta atitudine postitoare constanta.
Vezi ce scrie sfantul Pavel in epistola catre corinteni despre post: ca este pentru cei slabi, pana la urma.. Si cel care se considera liber, care nu are nevoie sa nu manance carne, sa nu il sminteasca si sa il judece pe cel care este slab si mananca legume, si invers.