'Daca neincrederea in noi, nadejdea in Dumnezeu si nevointa sunt atat de necesare in acest razboi nevazut, cu atat mai trebuitoare decat aceste trei este rugaciunea.

Cu rugaciunea luam de la Domnul nostru orice bine, caci rugaciunea e mijlocire si unealta de a primi toate darurile care izvorasc din dragostea si bunatatea lui Dumnezeu.

Cu rugaciune vei pune sabia in mainile lui Dumnezeu sa lupte si sa biruie pentru tine.' (Nicodim Aghioritul)

Cred ca importanta rugaciunii se arata prin faptul ca aceasta se numara printre acele realitati comune vietii de aici si vietii vesnice.

Rugaciunea o incepem in viata aceasta si nu o sfarsim niciodata. Asta deoarece viata in Dumnezeu presupune o continua doxologie.

Rugaciunea nu este o forma facultativa de a intra in relatie cu Dumnezeu. Ea este forma fireasca pentru ca Dumnezeu ne-a creat pentru dialog sau cum spune parintele Staniloae "omul este o existenta agraita". A nu vorbi cu Dumnezeu este nefiresc. A incerca sa- L cunosti pe Dumnezeu ocolind rugaciunea reprezinta ceva abstract, inseamna sa vorbesti despre o persoana abstracta sau despre un anonim.

Plus , ca este o lipsa totala de respect ! Intr o relatie de prietenie , de prietenie adevarata si sincera , vorba , gandul , si fapta , sunt trei elemente de baza , de bun simt , pentru mentinerea acestei relatii . Sa nu uitam , ca lipsa rugaciunii , duce la trandavie , trandavie ce da posolbilitatea gandurilor sa lucreze in voia lor . Bazele , inceputul oricarui pacat , fie el si cel mai mic , de la un simplu gand pleaca . Imprastierea mintii , nu poate fi stopata , oprita fara a exersa din plin , rugaciunea . Cand ne vine un gand , "trantim" o scurta rugaciune , fie si un scurt , " Doamne Iisuse , ajuta-mi " , sau " Doamne Iisuse , Fiul lui Dumnezeu , miluieste-ma pe mine pacatosul " . Ne sminteste ceva , ne tulbura ceva , ne supara cava sau cineva , "trantim" o scurta rugaciune in minte , cat de scurta , dar s-o facem ! Doamne ajuta !+

Puterea rugăciunii
 

Bătrânul Zaharia spunea ca la Chilia „Schimbarea la Faţă“ de la Noul Schit părinţii spuneau „Rugăciunea lui Iisus“ cu voce tare.

Odată, s-au adunat diavolii şi unul dintre ei a strigat:

- Spun rugăciunea cu voce tare, dar nu are putere rugăciunea lor.

Atunci unul dintre diavolii cei mai mari a spus:

- Fie că spun rugăciunea cu voce tare, fie că o spun cu mintea, ea are putere, din moment ce noi nu putem face nimic. (Patericul atonit)

Coincidenta sau nu , avem si noi un Zaharia , ce-i drept nu-i prea batran ,dar avem ce invata de la el !:1: Multumim , pentru povestioara cu talc ,postata de tine !

Neancetat - RUGACIUNEA
 

Intram in Postul Mare , unde mai mult ca oricand RUGACIUNEA devine o NECESITATE , nu o obligatie , nu o formalitate , caci ea nu-i povara , ea e insasi este VORBIREA noastra cu Dumnezeu . Indiferent pe care treapta ne situam in rugaciune , prin ea omul castiga har si o intelepciune duhovniceasca nemarginita , fiindca se uneste cu Cel nemarginit , cu Dumnezeu . Post binecuvantat !+

Rugaciunea este o convorbire , un dialog cu Dumnezeu
 

" Un suspin poate fi o rugaciune " - Parintele Arsenie Papacioc
 

Un cuvant de intelepciune , al parintelui Arsenie Papacioc , greu incercat in aceste zile . . . :http://www.crestinortodox.ro/intervi...une-70496.html

Poporul acesta se apropie de Mine cu gura si cu buzele Ma cinsteste, dar cu inima este departe, caci inchinarea inaintea Mea nu este decat o randuiala omeneasca invatata de la oameni.

E dramatic cand omul nu mai e atent la propriile cuvinte. Se roaga, dar mintea ii este imprastiata. In acest caz, rugaciunea e lipsita de viata, de simtire. Inceteaza sa fie vorbire cu Dumnezeu, transformandu-se intr-o mimare a dialogului cu El.