Pui din start greşit probelema ( întrebarea ) , fără voia ta, ci vrând să subliniezi ceva , ai greşit idea în sine. Spui tu că ce este mai important : libertatea sau Dumnezeu ? Păi draga mea, libertatea este egală cu Dumnezeirea , şh invers. În nici un caz una nu anulează pe cealaltă ci din potrivă. Dumnezeu nu înseamnă , îngrădire şi robia cea lumească si nici libertatea cea adevărată, nu poate exista fără Dumnezeu, un Dumnezeu al iubirii, ce cu moarte pe moarte a călcat, iar cel ce işi doreşte voit moartea este împotriva lui Dumnezeu şi se află în afara oricărei libertăţi.

dar eu nu m-am referit la libertatea adevarata...m-am referit la libertatea lumeasca pe care o au cei care nu cred in Dumnezeu sau cei care au o credinta slaba si nu au incredere in judecata cea dreapta a omului,si din acest motiv se sinucid.Noi am fost creati cu vointa,ratiune si sentiment,dupa chipul si asemanarea cu Dumnezeu,iar vointa omului este libera,omul este liber dar asta nu inseamna sa uite cine e si cine l-a creat.Omul trebuie sa calce aceasta libertate de a-si lua viata cand vrea el,pentru ca Dumnezeu i-a dat viata si hotaraste cand omul se intoarce in tarana.

"Dreptul la sinucidere; Omul trebuie sa calce aceasta libertate de a-si lua viata cand vrea el"??? Oana, stii cat dor cuvintele astea?
"Libertatea lumeasca"?? Libertatea ne-a dat-o Dumnezeu, deci e divina si deci nu exista notiunea de "libertate lumeasca", fie ca crezi in existenta lui Dumnezeu sau nu. Fiecare din noi s-a nascut cu un scop si e atat de dureros sa crezi ca poti spune:"Doamne, gata, eu m-am plictisit de viata asta, nu am niciun motiv serios, am tot ce-mi trebuie, dar nu mai am chef sa traiesc, eu ma sinucid!"
Cunosc o persoana care se lupta din greu cu gandul sinuciderii. Motivul? Nu iubeste si, asa crede, nu este iubita. Daca e sa punem intr-o balanta, pe un brat minusurile, adica motivul sinuciderii si pe celalalt brat plusurile, adica: are o familie unita, prieteni apropiati, o viata linistita, un sot care este langa ea, pai se rupe balanta din cauza greutatii plusurilor si totusi nu sunt suficiente...
Conzluzia: niciun motiv nu este suficient de intemeiat pentru sinucidere! NICIUNUL!

Trandafir, cazul de care povestesti e unul dintre multe.Si majoritatea se inscriu in alte tipare.Oameni care se chinuie cu o boala sau cu saracia sau cu orice alta situatie inchipuita sau nu.
N-as vrea sa intru in detalii daca exista sau nu suficiente/intemeiate motive pt. a te sinucide.E foarte usor sa vbesti cand instinctul de conservare se combina cu o viata usoara si lipsita de boli grele. Cand insa disconfortul unei boli incurabile sau dureroase sau a unei situatii grele intra in ecuatie sunt destui oameni care incep sa-si puna problema renuntarii.

Ceea ce mi se pare interesant e pozitia a ceea ce Cristi numeste "Pedagogia Divina",adica ceea ce eu cred ca sunt niste inventii umane puse in "gura" lui D-zeu.Adica o manipulare.
Si totul pleaca de la conceptul de "liber arbitru".Cei mai multi oameni n-au probleme in a jongla cu acest concept si al folosi in scopul propriilor interese.Dar nu stiu cati l-au inteles.
Parerea mea este ca ideea ca D-zeu ne-a dat liber arbitru dar vom suferi din cauza unora dintre alegerile noastre gresite e hilara si chiar insultatoare fata de EL.
Ideea ca acest arbitru este LIBER, ma duce cu gandul ca divinul nu va emite preferinte in alegerea care o voi face si cu atat mai putin nu voi putea fi pedepsit pt. ea.Altfel n-ar mai fi liber ci semiliber sau complet neliber.Ceva in genul dictaturii lui Ceausescu: in constitutie era garantat dreptul la libera exprimare dar nimeni nu se exprima liber.

Stiu ca e unul din multe, dar unul care trebuie rezolvat pana nu e prea tarziu.
In situatia in care este persoana pe care o cunosc si la care tin enorm am fost si eu candva, deci mi-e usor sa o inteleg, dar pana la gandul acesta negru pe care-l are...Nu stiu ce sa o mai sfatuiesc..
Eu zic ca nu exista niciun motiv pentru sinucidere, absolut niciunul, nici cand ramai orb si fara doua maini, nici cand ramai singur pe lumea asta, nici..nici...Asa e, nu stiu cum e sa fii orb sau sa ai vreun alt handicap fizic, dar nu-s straina de suferinta si tot nu mi se pare o idee stralucita si mai ales crestina sa te dai batut si sa-ti iei viata, care, nu cred ca trebuie sa o mai spun, este un dar pretios...

Nu exista ..drept la sinucidere ! Asta-i o libertate luata pe cont propriu
Avem porunca ferma ,limpede si concisa fara daca sau in caz ca ..stiti care e :
SA NU UCIZI .

La Dumnezeu nu ajungi renuntand la viata, ci imbratisand-o in toate.

Corect! E o libertate cu consecinte tragice, si e putin spus, avand in vedere ce-i asteapta pe cei care fac asa ceva, O VESNICIE.

O fi porunca, dar este si un drept ce decurge din liberul arbitru.