[SIZE=+2]Nichifor Crainic[/SIZE] [SIZE=+1]Rugăciunea din amurg[/SIZE]

Mă rog si pentru viii si pentru mortii mei.
Tot una-mi sunt acuma partasii si dusmanii,
Cu ei deopotriva mi-am sfaramat eu anii,
Si dragostea si vrajba le-am impartit cu ei.

Pe morti în rugaciunea de seara mi-i culeg.
Acestia sunt, Doamne, iar eu printre morminte.
Au fost în ei avanturi si-au fost si pogoraminte.
Putin în fiecare, în toti am fost intreg.

De viforele vietii ei sunt acum deserti,
Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce ramane?
Zdrobita rugaciune la mila ta, Stapane,
Sunt si eu printre mortii rugandu-mă să-i ierti.

Si adunandu-mi viii, la mila ta recurg,
Când crugul alb al zilei pamantul incununa:
Tu da-le, Doamne, da-le cu toata mana buna
Tarzia-ntelepciune din tristul meu amurg.

[SIZE=+2]Nichifor Crainic[/SIZE] [SIZE=+1]Lauda[/SIZE]

Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiaza
Si lumea o spanzuri în haos de-o raza,
Metanie tie, Parinte.
Izvod nevazut al vazutelor linii,
Mă scalzi si pe mine în unda luminii
Un mugur de carne fierbinte.

Sunt duh invalit în naluca de huma,
Sunt om odraslit dintr-un tata si-o muma,
Dar sunt neraspunsa-ntrebare.
Ce glas destoinic să-mi spuna-ncotro e
Oceanul de somn ce icnind fără voie
M-a-mpins si pe mine-n miscare?

Nici maica nu stie ce tainica norma
Imi dete din carnea-i vremelnica forma,
Neant inflorit în minune.
Căci toate izvoadele umbrelor noastre
Roiesc mai presus de arhangheli si astre
Din vesnica ta-ntelepciune.

In ceruri, Parinte, sunt abur în aburi
Si-asemeni cu apa ce-ngheata pe jgheaburi
Prind coaja de carne din spatiu.
Tu cugeti, se naste; voiesti si dureaza;
Respiri si-nfloreste; iubesti si vibreaza
De-adancul luminii nesatiu.

De tine mi-e foame, de tine mi-e sete,
Fac dara de umbra acestei planete
Cu spuma de soare pe creste;
Si-n saltul credintei gustând vesnicia,
Din pulberea lumii îmi strig bucuria
Ca sunt intru Cel care este!

Puzderii de stele ascunse-n amiaza,
Fapturile-n tine de-a pururi dureaza
Si-n spatiu vremelnic colinda.
A fi, bucurie eterna si sfanta!
O vraja a toata lumina rasfranta
De-a gloriei tale oglinda.

Dor de Tine , Iisuse ( scrisă de un sufleţel tânăr- Maria Doina Leonte )
 

Odată , când copil eram / Şi mă jucam cu stele , / Când flori de vis pe orice ram / Mi-erau alin , mi-erau balsam / În dorurile mele, / Atunci , de mână Tu m-ai prins / Şi-apoi m-ai strâns aproape / M-ai mângâiat şi m-ai atins , / În suflet dorul ai aprins / Şi rouă-ai pus sub pleoape. . . / M-am depărtat să Te privesc / Să văd a Ta privire . . . / De-atuncea ochii mei lucesc , / De-atunci , Iisuse , Te iubesc , / Şi dorul mi-e iubire. . ./ În dorul meu Te port în gând / Şi-mi cânt mereu Iubirea . . . / Adesea mă surprind plângând , / Şi paşii-n zare, alergând , / Grăbind c-un ceas venirea . . . / Mi-e dor de Tine, drag Iisus, / Mai strânge-mă aproape ! / De mult un Psalm nu Ţi-am mai spus , / Mi-e dor să Ţi-L şoptesc supus / În tainicele şoapte ! / Ascultă versul meu de dor , / În suflet cum Îţi cântă. . . / Plutesc de fericire, zbor , / Mă-nalţ mai sus de orice nor. . . / Iubirea Ta mi-e sfântă ! / Îţi mulţumesc c-ai ascultat / A inimii cântare / E darul sfânt ce Ţi l-am dat , / Tu l-ai primit. . . eu am oftat. . . / Iubirea-i Sărbătoare !

Zorii ( Ioana-Alina )
 

În mine curge un dor dulceag / Ce apasă-ncet, însângerat / Mă poartă către asfinţit/ Să caut tot ce mi-a lipsit / Şi mă reduc la un cugetat , / Pe o piatră , pe-un tărâm secat / O rană se deschide-n cer / Şi aud un glas de Dumnezeu / Să apun uşor cu patima / Să mă împletesc cu lacrima / Şi simt că mă preling uşor / De-al altui tainic, sprinten zor.

Sculptură-n asfinţit ( Valeriu Dimitriu )
 

Ai dobândit eternul prin lovituri de daltă / Şi ai dansat la sărbătoarea aştrilor din tine, / Fosta-i talentul de ţinută-naltă / Care-a răspuns Chemării spre mai bine. / Ţi-ai ales ziua sfântă, luminată / Când să dai chip plânsului ascuns / Când o adâncă dramă să o faci uitată / Pentru că atâtor întrebări să dai răspuns. . . / Noaptea se-apropie-ncet ca o nălucă / O mângâiere lină , de dincolo de atmosferă / Ce-nobilează încercarea-ţi austeră / De a fi vin şi apoi cupă . . .

Cântă , suflete al meu
 

Cântă , suflete al meu , / Cântec lin lui Dumnezeu, / Că noroiul ţi-a intrat / În adânc nedesfundat. / Nu uita să cânţi , să cânţi , / Că aşa răul îl uiţi , / Bucurii se sparg în val / În inima ta , la mal. / Cântă-n toate ce îţi vin , / Cântă Domnului , mai lin , / Iar când ruga-ţi va cânta / Singurică singurea , / Duhul Sfânt este în ea.

Strain-a fost viata mea
 

Lumină

Cu raza, baţi din veci aceeaşi cale,
Cum vii din nesfârsit înspre-nserări
În umbra noastră faci din nou cărări,
Să Te primim cu zvon de osanale.

Te dăruieşti, cu rodul toamnei Tale,
Doar celor care plâng în aşteptări,
Aluneci lin, căzând din zări în zări
Spre duhuri care ştiu să fie goale.

Tu treci mereu în neguri nesfârşite
Să biruieşti amurgul prin Calvar
Şi-n taina frumuseţii negrăite,

Te naşti de sus în foc de raze iar,
Ca să-mplineşti minuni făgăduite,
Lumină Tu, nespus de mare har! ( Zorica Latcu Teodosia )

Cantecul potirului


de Nichifor Crainic
-
Cand holda taiata de seceri fu gata,
Bunicul si tata
Lasara o chita de spice-n picioare,
Legand-o cucernic cu-n fir de cicoare;
Iar spicele-n soare sclipeau matasos
sa-nchipuie barba lui Domnu' Hristos.
-
Cand painea-n cuptor semana cu arama,
Bunica si mama
Scotand-o sfielnic cu semnele crucii,
Purtau parca moaste cinstite si lucii;
Iar painea dand abur de dulce miros
Parca ca e fata lui Domnu' Hristos.
-
Si, iata! Potirul la gura Te-aduce,
Iisus Hristoase, Tu, jertfa pe cruce;
Hraneste-ma, paine de Sfant Dumnezeu,
Ca bobul in spice, ca mustu-n ciorchine;
Esti totul in toate si toate prin Tine,
Tu, Painea de-a pururi a neamului meu!
-
Din coarda de vita ce-nfasura crama
Bunica si mama
Mi-au rupt un ciorchine, spunandu-mi povestea:
"Copile, graira, broboanele-acestea
Sunt lacrimi de mama varsate prinos
La caznele Domnului nostru Hristos!"
-
Apoi, cand culesul de struguri fu gata,
Bunicul si tata
In joc de calcaie zdrobira nestemate
Ce lasa ca roua siroaie-nspumate.
"Copile, graira, e must sangeros
Din inima Domnului nostru Hristos!"
-
Si, iata! Potirul la gura te-aduce,
Iisuse Hristoase, Tu, jertfa pe cruce!
Adapa-ma, seva de Sfant Dumnezeu,
Ca bobul in spice, ca mustu-n ciorchine;
Esti totul in toate si toate prin Tine,
Tu, vinul de-a pururi al neamului meu!
-
Podgorii bogate si lanuri manoase,
Pamantul acesta, Iisuse Hristoase,
E raiul in care ne-a vrut Dumnezeu!
Priveste-Te-n vie si vezi-Te-n grane
Si sangera-n struguri si frange-Te-n pane
Tu, Viata de-a pururi a neamului meu!

Dupa Psalmul 99