Nu eu trebuie sa va explic. Eu doar am facut o referire la un mesaj al doamnei user name dobrin7m.
Pentru „confirmarea” minunilor exista si „demonstratia stiintifica”.
Am dat 2 link-uri in meajul meu 562
http://ortodoxvio1.blogspot.ro/p/min...ele-tabor.html
http://catacombeleortodoxiei.ro/inde...anta-viii.html

Va multumesc.

Va multumesc

1) De ce contorizezi, ca un "ucigaş fără simbrie", ceea ce ţi s-a părut ofensă ori atac, grădinarule leneş al propriului suflet?
Nu ai auzit, oare, de "până de şaptezeci de ori câte şapte"? (Mt 18,22)
Socoteală care, oricât ai fi de uimit în algebra ta, nu înseamnă 490! Ci, în Duhul lui Hristos, înseamnă "împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale" (Mt 5,25).

2) Nu mă pune iarăşi (nu te mai potoleşti dezbinătorule de sub Tâmpa, obraznice?) contra lui Dragoş, nici pe Dragoş contra mea. Nu-ţi merge cu nici unul dintre noi. Ne leagă un respect reciproc, la modul tacit, precum tainic ne leagă Duhul lui Hristos. Nu mai îndrăzni, aşadar, să te bagi între noi, ca untul între pâini, ca cremvuştul, ca tot ce-i maroniu... Te-o arde cuminţenia dintre noi mai abitir ca focul, fără ca eu sau Dragoş să facem cel mai mic gest, mă auzi?

3) Nu te atac (nu lupt cu indivizi de teapa ta), doar te invit să te dezvălui precum eşti: enumerare.............

4) Dovadă clară pentru însuşirile tale pe care (din milă, nu) le-am enumerat la punctul 3.

........:)
Nu risc un comentariu. Te cred pe cuvânt, dragul meu prieten Scotland.

Va multumesc

Aseara am mai gasit un topic despre „impartasanie des/rar” (or mai fi si altele ca e inflatie).
„Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire”
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=16636

Se incadreaza in “campania” care a pornit dupa Revolutia din decembrie 1989.
De ce trebuie sa existe astfel de indemnuri?
Inteleg, dar ma tem. Nu ma tem sa spun, sa scriu. Ma tem pentru ca urmarile sunt foarte grave. Nu trebuie sa fii teolog ca sa intelegi asta.

Daca suntem de acord cu scrierile acelor preoti care ne indeamna sa ne impartasim chiar si fara spovedanie, despre ce credinta vorbim?

In traditia ortodoxa a crestinilor ortodocsi români (poate si a altor crestini ortodocsi) exista niste reguli. Despre ele ne-au vorbit de-a lungul timpurilor mari duhovnici, socotiti asa pana cand au aparut acei “salvatori ai mirenilor”; salvatori de greul marturisirii, de Sf. Spovedanie.

Deci, ce ar mai fi duhovnicul daca minimalizam momentul numit spovedanie sau chiar ne lipsim de spovedanie, mergand pe ideea ca oricum nu suntem vrednici?

De ce ar mai nevoie de duhovnic, acela care e “doar martor” al marturisirii noastre in fata lui Hristos, daca niste slujitori ai altarului ne spun ca, printr-o adevarata introspectie, putem sa ne dam seama daca am pacatuit sau nu?

De ce Mantuitorul Hristos le-a mai spus Apostolilor: “Carora le veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, tinute vor fi" (In. 20, 23).

<<Puterea data de Hristos Apostolilor de a ierta pacatele oamenilor nu apare ca o harisma personala care ar fi disparut cu viata lor pamanteasca, ci ca o institutie permanenta si ca o expresie concreta a puterii Duhului Sfant cu care Hristos insusi a investit pe Apostolii Sai dupa inviere.
Caci odata cu instituirea preotiei sacramentale: "Precum M-a trimis pe Mine Tatal va trimit si Eu pe voi... Luati Duh Sfant" (In. 20, 21-22), are loc si instituirea Tainei Spovedaniei, aratata ca lucrare a celor investiti cu puterea Duhului Sfant si trimisi in lume: "Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, tinute vor fi" (In. 20, 23).>>
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ele-69059.html

Daca suntem de acord cu ce ne invata acesti preoti si cu indemnul la un fel de razvratire impotriva acelor duhovnici care”pazesc Sfantul Potir”, se pune firesc intrebarea: a disparut Taina spovedaniei? Nu mai e nevoie de ascultare?

Taina Spovedaniei
 

<<4) TAINA SPOVEDANIEI
Este Taina în care Dumnezeu iartă, prin duhovnic, păcatele crestinilor care se căiesc sincer si le mărturisesc la scaunul spovedaniei, în fata preotului.

Ea are diferite numiri. Se numeste pocăintă, pentru că cel ce o primeste trebuie să regrete în mod sincer, păcatele săvârsite si mărturisite preotului duhovnic; mărturisire sau spovedanie, întrucât crestinul îsi mărturiseste păcatele în fata preotului; al doilea Botez, pentru că prin ea se spală păcatele întocmai ca prin Taina Botezului; iertare, dezlegare, pentru că prin ea se dezleagă păcătosul de legătura păcatelor; împăcare, pentru că ne împacă cu Dumnezeu.

Mântuitorul Hristos a îngăduit această Taină sfintilor Săi apostoli când le-a spus : "Oricâte veti lega pe pământ, vor fi legate si in cer si oricâte veti dezlega pe pământ, vor fi dezlegate si in cer" (Matei XVIII, 18; XVI, 19).

El a instituit-o apoi după Sfânta Sa inviere din morti, când arătându-Se apostolilor le-a zis : &laquo;Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl vă trimit si Eu pe voi. Si zicând aceasta, a suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfânt; cărora veti ierta păcatele, le vor fi iertate si cărora le veti tine, vor fi tinute&raquo; (Ioan XX, 21—23).

Puterea de a lega si dezlega păcatele o are numai Mântuitorul Hristos, cum ne-a arătat (Luca V, 20 si 24), dar El a dat această putere si apostolilor (Ioan XX, 21-23) si prin acestia, episcopilor si preotilor.

Recunoasterea păcatelor se face prin mărturisirea sau spovedirea lor, prin viu grai, în fata preotului-duhovnic. Păcatul apasă constiinta noastră ca o piatră si o răneste dureros.

Dar prin mărturisire, sufletul se usurează, inima dobândeste liniste, constiinta câstigă împăcare si rana se vindecă.

După cum bucuriile cer să fie mărturisite si prin aceasta îsi sporesc frumusetea, asemenea si durerile se cer mărturisite si astfel sufletul se usurează.>>
http://www.sfaturiortodoxe.ro/invata...povedaniei.htm




Oare, toata invatatura crestina daruita noua de marii nostri duhovnici pe care, pana nu de mult ii apreciam, ii respectam si ii iubeam, s-a sters cu buretele?
Pentru ce i-am mai numit „mari duhovnici” pe Sfintii parinti: Sofian Boghiu, Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Ilie Cleopa, Ilarion Argatu, Adrian Fageteanu, Nicodim Mandita, Iustin Pârvu, Petroniu Tanase, Mina Dobzeu, Constantin Galeriu, Paisie Olaru, Ioanichie Balan, Teofil Pârâian si altii pe care nu-i mai stiu acum, daca „N-ar mai fi nevoie, obligatoriu, sa ne spovedim?”

"ideile noi sar ca puricii si-i pişcă pre multi"
 

1. Pentru ca „ideile noi sar ca puricii si-i pişcă pre multi” (cerandu-i iertare lui Tudor Musatescu pe care l-am parafrazat, care,de fapt, spunea: << Ideile sunt ca puricii, sar de la om la om, dar nu-i pişcă pe toţi!>>), iata ce ne spune parintele Constantin Necula:

<<Şi la noi, anii ‘50-56 au adus o discuţie întreagă în revistele teologice. Pe de o parte, unii susţineau deasa împărtăşanie, pe de altă parte alţii susţineau rara sau foarte rara împărtăşanie. „Nici deasă, nici rară – spunea Sf. loan Gură de Aur- ci cu vrednicie“.>>
Pare sa fie un inceput bun. Mai ales ca facem apel la cuvantul Sfantului Ioan Gura de Aur.

Dar:
<<Iar când vorbim de vrednicie şi nevrednicie la Sf. Împărtăşanie – fie vorba între noi, nimeni nu e vrednic a se împărtăşi. Hristosul din noi ne face să fim vrednici de Hristosul din potirul de dinaintea noastră. Atunci, în această grilă de valori, a teopatiei, a împreună-pătimirii cu noi a Dumnezeului Celui Viu, între Hristosul Ce locuieşte în noi şi Hristosul dinaintea noastră, stă toată cheia mântuirii noastre, până la urmă! Noi ne împărtăşim şi ne mântuim nu pentru că ne învrednicim, ci pentru că Dumnezeu ne-a voit întâi. Or, e foarte greu să-i faci pe oameni să înţeleagă acest lucru.>>

<<Să încui toate şansele omului de a se împărtăşi iar mi se pare, într-un fel sau altul, o lipsă de scrupule pastorale. Şi o lipsă de bun simţ pastoral să faci din ţânţar armăsar de fiecare dată şi să-i spui omului că dacă se împărtăşeşte din 40 în 40 de zile, abia atunci e în regulă cu Biserica. 40 de zile după care calendar? Exact ca imposibila imagine pe care mi-am creat-o în toamna aceasta mergând în Canada, în care îmi dădeam seama că ora 7 dimineaţa, în România, când preoţii se pregăteau să meargă la biserică, era ora 12 noaptea pentru mine, în Canada, când eu mă pregăteam de somn.>>
(Preot Constantin Necula, Îndumnezeirea maidanului, Editura Agnos, 2006, p. 279)
http://invitatielaortodoxie.wordpres...-impartasanie/



2. Va dau mai jos cateva FRAGMENTE dintr-un articol/interviu al parintelui Petru Pruteanu.

<<Calendarul bisericesc este memoria şi simbolul Orotodoxiei – un indispensabil element al Tradiţiei Bisericii, pe care este necesar să-l studiem, să-l preţuim şi să-l păstrăm intact, chiar dacă unora le trezeşte insatisfacţii.
În Ortodoxie, aceasta trebuie s-o ştim fiecare dintre noi, priorităţile şi structura celor două calendare – iulian şi gregorian, pot fi analizate numai în raporturile acestora faţă de viaţa liturgică a Bisericii Ortodoxe.
Astfel, Biserica Răsăritului a menţinut mai departe calendarul iulian, care, de aici înainte, se va numi şi stil vechi sau ortodox, prin opoziţie cu cel gregorian, numit şi stil nou sau catolic.>>

<<Cu regret unii ierarhi, precum patriarhul Constantinopolului Meletie IV (Metaxachis) (1921-1923), au căzut pradă acestei influenţe şi s-a decis „îndreptarea” calendarului iulian şi în Biserica Ortodoxă, suprimându-se diferenţa de 13 zile, şi astăzi ne-am pomenit într-o situaţie contrară Ortodoxiei cu o serie de consecinţe grave ce au urmat şi continuă să urmeze…

Astfel pe parcursul secolului al XX-lea cu stilul vechi (calendarul iulian) au rămas:
1. ― Patriarhia Ierusalimului. 2. ― Biserica Ortodoxă Rusă. 3. ― Biserica Ortodoxă din Serbia. 4.― Biserica Ortodoxă din Georgia. 5. ― Mănăstirile de la Sfântul Munte Athos.

Astfel fiind adevărul lucrurilor, de ce n-am fi lăsaţi în pace şi nu ni s-ar tot strecura şi nu ni s-ar tot îndesa gândul nepotrivit şi neortodox – fie din partea celor nechemaţi, fie din partea celor lipsiţi de adevăratul duh bisericesc – de a părăsi şi bisericeşte, după cum am părăsit politiceşte, stilul vechi, şi a ne însuşi stilul nou, care ar fi păcătuit mai puţin din punct de vedere astronomic, dar păcătuieşte mai mult din punct de vedere bisericesc. Ca născut din catolicism şi din anumite ambiţii papiste, stilul nou nu poate aduce nimic Bisericii Ortodoxe, în afară de dezbinare şi tulburare.>>

<<În concluzie: adepţilor ai reformelor bisericeşti şi ai calendarului nou, liberi sunteţi să adoptaţi orice sistem de calculare al vremii: păgân, creştin, ştiinţific sau nu; al lui Sosigene, Aximene, Lilio, Chiricescu, ş.a. – Naşterea Domnului, Învierea Domnului, însă, trebuie să se serbeze aşa cum ne-au lăsat Sfinţii Părinţi, încât să fie respectată Tradiţia Bisericii Ortodoxe.

Noi trebuie să fim alături de acele Biserici Ortodoxe care ţin, fără nici un compromis, stilul vechi în viaţa lor bisericească, drept urmare a hotărârilor canonice, care trebuie să rămână neştirbite…

Biserica nu cere de la noi decât numai devotament din tot sufletul şi din toată inima faţă de sfânta şi nepătata credinţă a Părinţilor noştri: iubirea şi afecţiunea pentru Biserica Ortodoxă Cea care ne-a renăscut pe noi nu prin stropirea inovatoare, ci prin dumnezeiasca baie a botezului apostolic; Cea care ne hrăneşte pe noi după Testamentul cel veşnic al Mântuitorului nostru… „…Să o înconjurăm dar cu gândul ca puii de cloşcă, în orice parte a pământului ne-am găsi…, când vrăjmaşul mântuirii noastre, oferind înlesniri înşelătoare…, pune cursele…, turnând otrava dăunătoare în apa limpede a Ortodoxiei…”.>>
http://ortodox.md/articole/un-striga...mas-in-europa/

Un articol al Parintelui Pruteanu: Un îndemn
 

Un articol (un îndemn) al Parintelui Petru Pruteanu

Daca aveti ragaz, va rog frumos sa-l cititi.
Nu va intreb dupa aceea la ce ne îndeamna. Nu suntem la şcoală.

Dar as intreba totusi : minunea cu fotografia cu botezul etc. si celelalte minuni doar pe calendarul vechi, si toate mesajele care-mi atrag atentia ca exista „Comuniune” si poate nu s-a inteles corect cum e cu bisericile ortodoxe; si ca ar fi doar pareri sau simple impresii toate controversele pe tema calendarului iulian/gregorian etc. etc.
Pana la urma ce trebuia sa intelegem din toata băşcălia de pe acest topic?



<<Stimaţi ierarhi, opriţi inchiziţia! Temeţi-vă de Domnul!
7 august 2013

Dedic acest material celor şase preoţi din BOR,
care mi s-au plâns despre aceleaşi lucruri.
Dar ei sunt mult mai mulţi…

După cum remarca Sf. Athanasie din Paros (1721–1813), Sf. Nicodim Aghioritul (1749-1809) şi alți Părinţi trăitori ai teologiei euharistice, mulţi preoţi, care vor încerca să aplice în parohiile sau mănăstirile lor învăţătura Bisericii despre împărtăşirea sistematică cu Sfintele Taine vor fi blamaţi şi persecutaţi.

Din păcate, acest lucru chiar se întâmplă în unele eparhii din cuprinsul Bisericii Ortodoxe Române (mai puţin în diaspora), unde preoţii sunt opriţi de slujbe, băgaţi în consistorii, transferaţi în alte parohii etc., pe simplul motiv că împărtăşesc oamenii în fiecare săptămână – adică, pe motiv că respectă canoanele. Şi întrucât bravii „canonişti” şi „păstrători ai tradiţiei strămoșești” nu pot să formuleze nişte capete de acuzare concrete, bagă totul în categoria „inovaţie în cult”.

Şi ce numesc ei „inovaţie în cult”? De exemplu: împărtăşirea mirenilor mai des de 40 de zile (mai ales în afara posturilor), împărtăşirea de 2-3 ori cu aceeaşi spovedanie, citirea cu voce tare a rugăciunilor Liturghiei, unirea Botezului şi Cununiei cu Liturghia şi altele de genul acesta. Normalitatea este numită de ei „inovaţie”, iar anormalitatea este numită „tradiţie strămoşească”. Atâta pot pricepe oamenii respectivi sau, mai degrabă, cei care i-au pus în aceste funcţii… Şi n-are rost să vin acum cu argumente teologice sau istorice, căci cei vizaţi oricum nu le citesc. În ultima vreme ei ştiu doar să numere…

Bineînţeles, preoţii curvari nu sunt opriţi de slujbă, pentru că „sunt smeriţi şi ascultători”, în schimb sunt ţinuţi pe sub uşile unor consilieri eparhiali agramaţi doar cei care vor să facă ceva bun în Biserică şi cheamă la o trăire conştientă a credinţei. Că la noi aşa este: poţi să faci orice prostie, numai „să nu ieşi în evidenţă”; dar dacă vrei să faci ceva bun, apăi stai puţin…, e nevoie de „binecuvântări” şi „aprobări”.

Iubiţi fraţi şi preoţi ai lui Hristos!

Staţi tari şi neclintiţi! Nu vă temeţi de nimeni! Dacă aţi nimerit în asemenea situaţii, cereţi un singur lucru: să fiţi judecaţi de preoţi şi ierarhi care se spovedesc înainte de fiecare împărtăşire şi postesc 3 zile fără ulei înainte de fiecare Liturghie! Dacă de aceştia nu sunt în BOR, înseamnă că nimeni altcineva nu are dreptul să vă judece pentru faptele pe care le faceţi, mai ales dacă lucraţi cu smerenie şi discernământ. Nu au ce să vă facă, căci Dumnezeu e cu noi. „Măsurile administrative” sau „canonice” cu care ne înspăimântă „boierii bisericeşti” sunt nimicuri. Gândiţi-vă la Sfinţii Ioan Gură de Aur, Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin şi alţi Sfinţi care au suferit pentru mărturisirea adevărului. Vă susţinem şi noi… Generaţia comunistă din Biserică se va stinge…

P.S. În loc să ne preocupăm de cipuri, ar fi bine să înviorăm disciplina liturgică a Bisericii şi catehizarea, căci dacă credincioşii noştri îl vor avea pe Hristos, nu doar vor şti, dar vor avea şi putere să se împotrivească lui Antihrist. Iar cei care ştiu totul despre cipuri, dar nu se împărtăşesc sistematic şi nici de rugăciune nu se îngrijesc, aceştia vor rămâne doar cu informaţia despre cipuri… Exact ce-i trebuie dracului: multă informare, dar numai formare nu! >>
http://www.teologie.net/2013/08/07/i...ie-preoti-bor/

Incredibil, dupa atatea explicatii, de tip 1+1=2 si tot nu ati priceput nimic.

Sau e doar teatru, exercitiu de inot vreti sa facei valuri si cam atat?

Nu de alta dar nu-mi explic altfel saltul deja la un articol care nu are nici o legatura cu topicul ca sa nu mai vorbim de aducerea discutiilor de pe alt topic tocmai aici.

Fragmente dintr-un alt articol al Parintelui Petru Pruteanu:

<<În Sfântul Munte, de exemplu, există mai multe mănăstiri în care „mărturisirea sacramentală” se practică doar de 2 sau 4 ori pe an, iar călugării se împărtăşesc de la 2 la 7 ori pe săptămână.

Dacă fraţii au nevoie de anumite sfaturi de la stareţ sau vor să-şi mărturisească careva gânduri, o pot face chiar şi în fiecare zi, dar aceasta nu mai este mărturisire sacramentală, ci o simplă discuţie duhovnicească sau, dacă e cazul, una pur omenească.

Nici mărturisirea sacramentală şi nici discuţiile duhovniceşti nu au loc în timpul slujbelor şi nici măcar nu în biserică. Stareţul şi fiul duhovnicesc stau de vorbă aşezaţi pe scaun, iar în cazul mărturisirii sacramentale, abia la sfârşit, stareţul ia epitrahilul şi-i citeşte rugăciunile cuvenite.

Totul este foarte simplu şi personal; iar în mănăstirile de maici (dintre care multe sunt metoace ale mănăstirilor athonite), mărturisirea gândurilor se face în faţa maicii stareţe şi doar în cazul păcatelor mai grave stareţa poate trimite sora la preotul duhovnic pentru a i se citi şi rugăciunile necesare. Unii se pot întreba: dar ce fel de „Taină a Mărturisirii” este aceasta?>>

<<Creştinii noştri trebuie să înţeleagă că pocăinţa nu se reduce la mărturisirea păcatelor şi primirea dezlegării. Orice rugăciune şi trăire duhovnicească este pocăinţă.

Aceasta nu exclude mărturisirea păcatelor în prezenţa episcopului/preotului, ci o completează şi o desăvârşeşte. Putem spune că pocăinţa este „un exerciţiu terapeutic permanent”, iar mărturisirea este „o operaţie chirurgicală”.

Noi însă am ajuns să-i operăm pe oameni la tot pasul, ţinându-i într-o anestezie continuă, dar nu-i mai învăţăm cum să trăiască sănătos. Sf. Apostol Pavel îndeamnă, ca înainte de împărtăşirea cu Sfintele Taine „să se cerceteze omul pe sine însuşi şi aşa să mănânce din Pâine şi să bea din Pahar” (I Corinteni 11:28).

Aici se are în vedere o cercetare a propriei conştiinţe, care trebuie educată în aşa fel încât omul să-şi vadă păcatele sale şi să se pocăiască pentru ele, iar dacă păcatele sale constituie impedimente canonice pentru împărtăşirea cu Sfintele Taine, atunci el trebuie să meargă să se mărturisească şi să-şi asume epitimia rânduită până la reintegrarea în comunitatea euharistică a Bisericii de care s-a rupt prin păcat.>>
(Preot Petru Pruteanu, „Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire”)

http://www.teologie.net/2013/07/05/s...e-impartasire/




Daca asa trebuie sa intelegem acum credinta ortodoxa, atunci, stergeti din Istoria crestinsimului din România numele marilor duhovnici, ca ei ne invatau altfel.

Daca nu trebuie „să ne preocupăm de cipuri” (ne spune parintele Petru Pruteanu) , chiar daca, pana nu demult, intre altele, parintele Iustin Pârvu, Dumnezeu sa-l ierte si sa-l aseze cu Dreptii, ne atragea atentia parinteste despre pericolul pe care-l reprezinta acestea, atunci, de ce sa nu le sprijinim, tot printr-un indemn crestinesc, pe femeile care-si doresc sa slujeasca in Sf. Biserica?

Cine stie, poate reusim sa gasim undeva, in cei doua mii de ani de crestinism, un locusor, o tara, un hrisov, care....parca le-ar fi permis si asta? Daca e inovatie, sa fie pana la capat. Ce mai conteaza? „Unde a mers mia, mai merge si suta!”

Si care are fi problema? Ca orice am face, orice n-am face, tot nevrednici suntem, asa ne imbarbateaza novator mesajele unor preoti! Nu asa ne invata innoitorii in ale ortodoxiei?

Dar noi stiam, deja, ca ne mantuim prin marea milostivire a lui Dumnezeu:
<<Căci în har sunteţi mântuiţi prin credinţă; iar aceasta nu-i de la voi: e darul lui Dumnezeu; nu din fapte, pentru ca nimeni să nu se laude. >>(Efeseni 2, 8-9)

(Oare de ce n-o fi aparut avalansa asta de articole cu idei novatoare inainte de trecerea la cele vesnice a parintelui Iustin Pârvu, poate ultimul mare duhovnic al nostru, daca mai avem voie sa credem in Marii nostri duhovnici)?

Desi au in comun un fel de calendar, statutul lor eclesial este diferit, a fost deja explicat foarte clar aici.

Doamna nu ati inteles corect indemnul domnului preot Pruteanu,ii modificati complet intelesul,este fix invers,dansul pune accentul nu pe ignorare ci pe o pregatire care poate da o sansa mai buna in aparare decat panica.In plus nu exista nici un element in cele spuse de dansul care sa justifice acuzatia dvs finala,acolo chiar nu exista nici macar urma de o asemenea idee.Oricum punerea celor doua elemente pe picior de egalitate,in viziunea dvs,este cel putin bizara si complet rupta din contextul spuselor acelui om.

Pentru cei care au in continuare nevoie de "miraculos" la acest nivel:

Icoana Mantuitorului care deschide ochii


https://www.youtube.com/watch?featur...&v=LzqrBDuLscY

Da, dar astea sunt siteuri sau articole stiliste. Nu avem treaba cu ei, sunt si foarte putini ca numar.
In 1923 s-a tinut acea intrunire teologica la care s-a hotarat schimbarea calendarului. Eu ma refeream la Enciclica din 1920, este aici:
http://www.ecum.ro/infoecum/files/en..._ecumenice.pdf

Domnule,

Ca sa nu trageti concluzii pripite, va rog frumos sa mai cititi o data mesajul 610, in care este postat in intregime un articol al Parintelui Petru Pruteanu. Acela intra in discutie. (Mai sunt si altele ale unor „mari ganditori ai ortodoxiei moderne”. Pot intregi peisajul. Dar m-am referit stict la acel mesaj al parintelui Pruteanu).

In articol este o reactie dura a parintelui fata de preotii ortodocsi români care vor sa tina, in continuare, la regulile stabilite in BOR referitoare la spovedanie si impartasanie. [Startul in aceasta Cavalcada a modernizarii ortodoxiei romanesti, un fel de "pre-ecumenism" sau "invitatie la ecumenism", (cu referire in special la spovedanie si impartasanie) l-a dat Parintele Roman Braga prin anul 1994. Articolul acestuia si al Parintelui Gheorghe Calciu – in replica – se gasesc pe acest topic].

Aceste reguli cuprinse in mii de pagini scrise de marii nostri duhovnici (nu-i mai insirui ca oricum nu intereseaza pe nimeni care sunt duhovnicii si nici ce au avut de spus ) sunt total opuse celor propovaduite de Parintele Petru Pruteanu in mesajul Indemn (care e de fapt, un indemn la neascultare, in primul rand). Timpul marilor duhovnici trecut pentru multi dintre crestinii ortodocsi români.
Intr-un post-scriptum al mesajului, parintele Pruteanu spune:

<<P.S. În loc să ne preocupăm de cipuri, ar fi bine să înviorăm disciplina liturgică a Bisericii şi catehizarea, căci dacă credincioşii noştri îl vor avea pe Hristos, nu doar vor şti, dar vor avea şi putere să se împotrivească lui Antihrist.

Iar cei care ştiu totul despre cipuri, dar nu se împărtăşesc sistematic şi nici de rugăciune nu se îngrijesc, aceştia vor rămâne doar cu informaţia despre cipuri… Exact ce-i trebuie dracului: multă informare, dar numai formare nu! >> Aici, apare o intrebare: despre ce formare vorbim? Daca-l punem pe crestin sa se dezica de traditia crestina ortrodoxa in care s-a nascut, a fost botezat si a crescut, despre ce formare mai vorbim?

Deci: nu vorbeste despre reactiile sau/si indemnurile Parintelui Iustin Pârvu in legatura cu implantul cipurilor etc.(care ar starni mai mult panica decat ...) Este pur si simplu o băşcălie. Ceva in genul expresiei: “Ţara arde şi baba se piaptănă !” Adica: (Definitie) = ţara arde si baba se piaptănă, (despre oameni) se ocupa de fleacuri, când în jur se petrec evenimente grave. http://dictionareonline.duv.ro/dicti...a-se-piaptana/ )

Si ar mai fi ceva: cum suna "nu se împărtăşesc sistematic". Trebuie sa ne impartasim "sistematic"?


Finalul nepotrivit la care va referiti este urmarea fireasca si logica a articolului parintelui Pruteanu.

Daca nimic din ceea ce au gandit, stabilit si infaptuit Sfintii parinti ortodocsi români de-a lungul vremurilor referitor la spovedanie si impartasanie nu mai este valabil, nu mai este de actualitate, atunci de ce sa nu gasim o cale sa le permitem femeilor sa devina preoti. Inteleg ca ar fi o dorinta mai veche. Pe alte meridiane s-a si realizat. Ce mare lucru?

Unei gandiri extreme si exclusive, i se alatura o alta: la fel de extrema, dar plina de noutate si de ce nu, de culoare. Ca sa nu mai spunem ca preotii nostri sunt catalogati, de acelasi bun parinte Pruteanu, ca depasiti. Îi transformăm in avangardişti. Si am pus si de un progres. Am impuscat doi iepuri dintr-o data.

Cum poate un preot sa-i indemne pe alti preoti la neascultare? Am uitat ce a patit Adam? Am uitat cu ce sacrificiu s-a restabilit ordinea?

Poate aveti ragaz sa cititi ce spune Parintele Dumitru Staniloae despre spovedanie si impartasanie. Sau si gândirea Parintelui Staniloae păleşte in faţa acestei gandiri novatoare a Parintelui Pruteanu?

Parintele Dumitru Staniloae
 

<<- În ce măsură Sfânta Împărtăşanie ajută la îndumnezeirea omului? În acest scop se poate recomanda o mai deasă împărtăşanie?

Sfânta Împărtăşanie ajută la îndumnezeirea noastră, dacă este primită cu credinţă, cu pocăinţă şi dacă facem şi noi efort spre faptele bune, ca prin puterea Trupului înviat al lui Hristos să putem înainta spre o viaţă asemenea lui Hristos cel jertfit şi înviat.

Împărtăşania mai deasă, cu toată pregătirea, face ca în trupul şi sângele nostru să se întipărească tot mai mult Trupul şi Sângele cel curat şi înviat al lui Hristos, făcându-ne tot mai asemenea sfinţilor în curăţie, în dragoste, în duh de jertfă şi în puterea de a învia spre viaţa de veci, întru fericire. Astfel, devenim tot mai mult fii ai Tatălui după har şi fraţi între noi, în Hristos.
(Ieromonah Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovnicești, Episcopia Romanului și Hușilor, vol I, 1984, pp. 184)


- Ce părere aveţi despre unii preoţi care acordă fără canon prea des Sfînta împărtăşanie? Nu cumva prin această practică ne apropiem de cea catolică şi desacralizăm cele sfinte?

Sfânta Împărtăşanie se dă credincioşilor care n-au căzut din credinţă şi au primit iertarea păcatelor grele prin Taina Spovedaniei. Unele dintre aceste păcate cer după mărturisirea lor un timp mai îndelungat de pocăinţă după săvârşirea lor: ucideri, avorturi.

Celor ce trăiesc în desfrâu sau necununaţi, chiar dacă arată această stare a lor unui duhovnic, nu pot fi primiţi la Sfânta împărtăşanie atâta timp cât continuă să se afle în această stare.

Credincioşii fără păcate foarte grele se pot împărtăşi de mai multe ori pe an, dar numai după spovedanie. E o tradiţie a Bisericii să acorde acestor credincioşi spovedania de patru ori pe an, în cele patru posturi mari: Postul Paştilor, al Crăciunului, al Adormirii Maicii Domnului şi al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Cei mai râvnitori şi cu o viaţă cât mai curată se pot împărtăşi şi mai des, dar totdeauna după spovedanie, şi cu cel puţin patru zile de post anterior, dintre care numai două sunt de post deosebit (Miercuri-Vineri).

O hotărâre a Sinodului din Constantinopol, la sfârşitul secolului XVIII, când se născuse o discuţie, dacă e bine să se împărtăşească cineva mai des sau mai rar, a hotărât că se poate şi una şi alta, dar totdeauna după spovedanie.


- „Aceasta poate duce la un automatism lipsit de simţire al primirii Sfintei împărtăşanii”

Gândindu-ne la tradiţia din timpurile de la început ale Bisericii şi la îndemnul dat prin preot la fiecare Liturghie: "Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi!" se pare că s-ar cuveni ca să nu rămână nici o Sfânta Liturghie la care să nu se împărtăşească câţiva credincioşi dintre cei cu o viaţă curată.

Dar credem că nu e bine să se împărtăşească toţi credincioşii sau foarte mulţi la fiecare Sfânta Liturghie, fără spovedanie şi fără post, chiar dacă ei se socotesc lipsiţi de păcate grele. Aceasta poate duce la un automatism lipsit de simţire al primirii Sfintei împărtăşanii.

Trebuie să trăim cu cutremur acest moment, atât din pricina obişnuinţei noastre cu tot felul de gânduri, de critici ale altora, de supărări cu alţii, cât şi din conştiinţa că ne împărtăşim cu Trupul prea curat al Domnului cerului şi al pământului şi cu prea scump Sângele Lui.

Pentru poporul nostru, mai ales pentru cel de la sate, Sfânta Împărtăşanie este o mare sărbătoare, care ridică această zi peste toate celelalte de peste an. Toţi oamenii se pregătesc cu multe rugăciuni, se îmbracă cu haine nefolosite alte dăţi, se iartă toţi unii cu alţii, se feresc în acea zi cât mai mult de la grijile obişnuite ale vieţii.

- Ce fapte bune ar trebui să facă credincioşii înainte de Sfânta Împărtăşanie? Dar după aceea?

Credincioşii trebuie să se împace cu cei cu care sunt supăraţi înainte de primirea Sfintei Împărtăşanii; să ceară iertare celor pe care i-au supărat şi să ierte pe cei ce le-au pricinuit supărări, dacă sunt apropiaţi aceia sau accesibili telefonic, prin comunicare personală; iar dacă nu, ştergând din sufletul lor orice urmă de mâhnire, şi odată cu aceasta rugându-se pentru ei.

Aceasta înseamnă să se împărtăşească cu cuget curat. Dacă sunt oameni lipsiţi în jurul lor, e bine, dacă pot, să-i ajute; dacă sunt bolnavi, bătrâni, fără nimeni lângă ei, să-i cerceteze. Să împlinească sfaturile ce le sunt date de duhovnic.>>

(Ieromonah Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovnicești, Episcopia Romanului și Hușilor, vol II, 1984, pp. 64-66)

Doamna imi mentin parerea,dansul face un apel nu la o frica irationala,sectara,cu privire la psihoza ,,anti-cip"pe care,foarte curios pt mine,ortodocsii au importat-o direct/indirect dintr-o ramura obscura a neoprotestantismului,cautati pe firul istoric sa vedeti unde este originea acestui subiect.Este un exemplu elocvent de transformare a unor teme apocaliptice clasice in viziuni moderne adaptate la un nivel popular,este o mutatie aceasta problema,este un exemplu de folclor teologic modern.Undeva in strafundurile temei exista acel sambure de adevar numai ca peste el s-au adaugat straturi de psihoze generate de actualitatea tehnologica care-l fac de nerecunoscut.Singura scuza ar fi ca in fiecare epoca contextul influenteaza si traduce in termenii sai teme care vin din trecut,cu un respect mai mic sau mai mare pentru acuratetea sensului initial.Pana la urma,cum spunea cineva,acest gen de demers hraneste sperantele dar si spaimele oamenilor in fata unor evenimente eschatologice.Daca doriti sa-i vedeti originea va asteapta un lung drum inapoi in istorie care,surprinzator poate,este posibil sa va ajute mai mult decat optiunea moderna cu accente science-fiction.

Revenind la domnul preot Pruteanu.Dansul afirma faptul ca in loc sa intri intr-o obsesie fata de acest subiect(in nici un caz asta nu inseamna o aparare eficienta)te poti cufunda in viata liturgica si in invatatura catehetica care,asimilate si traite,te pot proteja mai bine(fiind transformatoare) decat o mentalitate de asediat paralizat de frica.Este foarte corect mesajul dansului,o viata de obsesie dar fara suportul rugaciunii si trairii(aici trebuie pus accentul)este un pericol mai mare decat isi imagineaza multi pt ca mintea lasata prada nelinistii,spaimelor fara a se pune un accent mai mare pe latura lucrativa(sa spunem)a credintei te duce direct la o izolare intre umbre pe pereti,uitand ca de fapt sunt umbre.

Eu nu am comentat asertiunile domnului preot Pruteanu cu privire la impartasirea credinciosilor,ca si frecventa sau din alte puncte de vedere ci consider ca in raportul problemelor de tip cip in cadrul credintei a pus accentul corect.Prin urmare pe acest aspect nu pot sa fiu de acord cu dvs,imi mentin parerea,il puneti cumva intr-o antiteza,pe acest aspect punctual,artificiala.

Fereasca Cerul sa vezi asa ceva!
 

Daca as fi credincios s as vedea asa ceva, as crapa de frica. Sau, daca as supravietui cu mintea intreaga socului, as arunca icoana la gunoi, facuta cioburi, apoi as chema primul exorcist in casa, pentru o sfestanie temeinica. Aceste fenomene imi sugereaza un anume autor. Nu Autorul tutuor.
P. S. La fel stau lucrurile, cred, si cu poza mult-discutata.

Va multumesc.

Hm, credeam ca ar trebui sa fie evident pentru toata lumea..
Citeste comentariile pe urma uita-te iar cu atentie.

Cu poza, daca nu e trucaj (decupata, rezolutie redusa) este poate o chestie asemanatoare (nu zoom, expunere corecta, unghi..etc.)

Nicidecum n-am afirmat asa ceva, ci doar ca e o facatura a unui tabloid rusesc, ceva de genul asta si in acest caz.

Mai vede cineva pe forumul ăsta ce se întâmplă cu Dobrin?
Sau, poate, visez...

Da, eu vad.
Un om, cu bune si cu mai putin bune..
Ca fiecare din noi, de altfel.

Nu te obliga nimeni sa inghiti pestele cu oase cu tot, dar daca o faci totusi, invinuieste totusi mai putin pestele .. :)

Fie, de dragul tău şi nu numai...

Dacă nu merge englezeşte, cu furculiţa, să încercăm, apăi, strămoşeşte,
cu mâna!....

(deşi peştele e cam lunecos...)

Sa dea Dumnezeu minte fiecaruia sa se cunoasca pe sine.
Am avut si eu mesaje de care m-am rusinat apoi ,nu stiam cum sa le mai sterg.

Ce, esti amator de sushi?
Ca ala pregatit nu prea mai e :)

Click colt dreapta sus caseta cu postarea, pe numarul postarii gen #xxx, si o poti edita.

Ion stie, si frumos din partea lui, nitel mai des chiar ar fi mai bine :)

Am sters totul pentru ca voi nu aveti nevoie de mesajele mele. Voi aveti nevoie doar de propriile voastre mesaje. Numai bine.

Chiar daca ai sters , Nastya a citit si a primit destule palme pentru greseala de a nu fi inteles diferenta dintre stilisti si Biserica pe stil vechi.
Mai bine era sa fi citit de mai multe ori mesajele adresate ei si sa vezi daca ai facut bine scriind asa .
Dar si supararea asta spune ceva ,intocmai cum spune apostolul :"sa nu ne suparam unii pe altii din slava desarta" .Citez si eu din Apostolul de la sf.Maslu ,ca de altfel nu stiu carei Epistole apartine.
Ma ierti ca am intervenit ,dar cred ca nu numai eu si Cezar-Ioan am sesizat ceva in neregula si trebuia facuta o mica reparatie .

Excelent gindeste Parinte Petru. Stimata doamna, cititi acestea (daca tot suntem in cel mai izbitor si adinc off-topic):
http://deasaimpartasire.blogspot.ro/...artasanie.html
http://www.teologie.net/2010/01/05/c...ne-impartasim/
http://mugurelpreotul.blogspot.ro/20...ru-cei-ce.html
http://seminariasi.ro/teologice/desp...rtasirea-deasa

O mare prostie ai facut.
Slava desarta...

Mesajele erau cu folos, poate exprimarea mai trebuia ajustata pe ici pe colo, unele argumentele erau nitel subiective, dar nu ceva de care sa te poticnesti daca nu esti la randul tau nitel schiop.

Mie nu imi place de loc cum vorbeste acest ieromonah despre preoti
Pentru ca se poate ajunge la generalizari si dusmanii lui Hristos pot avea multe de castigat din asta .
Altii care abia acum pasesc pe drumul credintei pot renunta.
Fiecare are duhovnic si face ascultare de acest duhovnic.
Dumnezeu ne va mantui pentru asta ,nu pentru ca ne-am impartasit mai des sau mai rar .

nu pentru asta ci pentru ca am constatat ca nu e nevoie. Chiar nu aveati nevoie de proastele mele mesaje. Cel putin asa ati dat de inteles cand va intrebati ce e cu mine. Nu e mimic cu mine dar daca supara atata lume pe aici de ce sa mai scriu sa va fac atata rau.

Dacă tot vrei să experiezi smerenia, nu mai intra pe forum. Nici nu mai deschide pc-ul.

Ba nu, ideea este ca n-ai primit aprecierea care o asteptai.

Lipsa de smerenie nu a fost atunci cand a scris, ci mai degraba atunci cand a sters pentru ca nu a primit aprecierile asteptate.

Păi despre acel moment spuneam şi eu.

Tie chiar nu iti pare rau cum ai vorbit Nastyei ?
Despre asta era vorba ,dar se pare ca nu ti-ai dat seama.
Ea cel putin a fost mai castigata ,s-a retras.