Citat:
În prealabil postat de catalin2
(Post 561957)
Prezenta heliului in cristale arata ca rocile nu pot avea o vechime mai mare de 4000-14000 de ani. "Descoperirile recente par sa indice faptul ca desi noi insine nu am reusit sa modificam cu mult rata de dezintegrare in laborator, rata de dezintegrare ar fi putut fi accelerata in trecutul neobservabil. Daca asa stau lucrurile, prima ipoteza poate fi considerata ca neacceptabila. Aceasta ar rasturna intreaga noastra imagine standard asupra istoriei pamantului. Dr. Carl Wieland a sintetizat descoperirile recente: “Cand Uraniul se dezintegreaza in Plumb, un co-produs al acestui proces este formarea de Heliu, un gaz foarte usor si inert, care
poate scapa foarte usor dintr-o roca. Anumite cristale numite zicroni, obtinute din forarea intr-un strat foarte gros de granit, contin Uraniu care s-a dezintegrat partial in Plumb. Masurand cantitatea de Uraniu si “Plumb radiogen” din aceste cristale, se poate calcula faptul ca, daca rata de dezintegrare a fost constanta, vechimea ei este de aproximativ 1.5 miliarde de ani. ( Aceasta corespunde cu “era” geologica atribuita granitului in care au fost gasiti zincronii) Exista o cantitate semnificativa de Heliu din timpul a 1.5 miliarde de ani de dezintegrare inca in interiorul zincronilor. Acesta este primul lucru surpinzator, datorita usurintei cu care ne-am astepta ca Heliu (cu atomii sai stabili, minusculi si usori) sa scape din spatiile interioare ale structurii de cristal. Acolo abia daca ar trebui sa mai ramana ceva, deoarece cu o asa acumulare lenta, ar trebui de fapt sa scape afara in mod continuu si nu sa se acumuleze. Tragand o concluzie din rationamentele de mai sus, bineinteles, la masurarea efectiva a ratei cu care Heliu scapa din zincroni. Aceasta este una dintre recentele rapoarte de lucrari ale RATE. Probele au fost trimise… la un expert de talie mondiala pentru a masura aceste rate. Raspunsul este concludent: Heliu scapa intr-adevar foarte repede afara in cazul unei game largi de temperaturi. De fapt, rezultatele arata ca, deoarece intreaga cantitate de Heliu se gaseste inca in interiorul zincronilor, aceste cristale ( si de vreme ce este vorba de o fundatie de granit Precambrian, prin implicatie intreg pamantul) nu ar putea fi mai vechi de o perioada intre 4,000 si 14,000 de ani. Cu alte cuvinte, in doar cateva mii de ani, a avut loc o dezintegrare radioactiva echivalenta a 1.5 miliarde de ani (la rata actuala de dezintegrare). Interesant este ca odata ce datele au fost prelucrate si actualizate a rezultat o perioada de 5680 (+/- 2000) de ani."
|
Este normal ca autorul citatului de mai sus sa fie "entuziasmat" de rezultatele studiului RATE, intrucat este un "YEC" dintr-o organizatie sora din Australia. Organizatia numita R.A.T.E. (Radioisotopes and the Age of The Earth) este un grup de oameni de stiinta de la ICR sau apropiati de acesta, (Russel, Baumgartner, Snelling, Vardiman) finantati de ICR, creat cu scopul declarat de a produce studii care sa invalideze datarea radiometrica a rocilor pamantene de miliarde de ani si sa sustina, astfel, conceptul "Pamanatului tanar".
Cea mai importanta directie de actiune a fost interpretarea prezentei /difuziei heliului intr-un numar de probe de zircon prelevate in 1974 dintr-o roca precambriana (1,5 miliarde de ani) de la cateva sute de metri adancime din Fenton Hill, New Mexico. Asupra acestor esantioane au fost facute masuratori ale ratei de difuzie la mai multe temperaturi/presiuni, de catre un tert independent, dr.
Kenneth Farley de la Caltech, ale calor valori nu le-a contestat nimeni. De fapt, a fost singura parte din
studiul echipei R.A.T.E. care nu a fost contestata si criticata pe toate partile si de toata lumea. Dupa ce a fost respins de catre revista Nature, Humphreys a publicat studiul echipei sale intr-o publicatie "de casa", Creation Research Society Quarterly.
Ideea de bazaa studiului, asa cum arata Wieland mai sus, este ca rata de difuzie a heliului, creat prin descopmunerea radioactiva a uraniului in plumb, in cristalui de zircon, este prea mare pentru a explica cantitatea de heliu gasita in ele, deci tot procesul trebuie sa fi durat mult mai putin timp. Pentru a corela aceste rezultate, Humphreys presupune ca a avut loc o descompunere radioactiva accelerata a U intr-un interval de timp foarte scurt (cateva zile) urmata de una lenta la o rata "normala" intr-un interval de 6000+/-2000 de ani:
Citat:
"[...] the creation model starts with a brief burst of accelerated nuclear decay generating a high concentration of helium uniformly throughout the zircon"
|
sursa
Numai
pe baza acestei presupuneri modelul propus poate functiona, poate duce la rezultatele obtinute experimental si, mai ales, poate explica cantitatea de Pb existenta, ca produs de fisiune, in cristalele de zircon studiate. Dar ce putea provoca o asemenea rata accelerata de descompunere radioactiva a uraniului, cu circa 6 ordine de marime mai mare decat cea normala? Dr. Humphreys are niste "indicii":
Citat:
"Thus our new diffusion data support the main hypothesis of the RATE research initiative: that God drastically accelerated the decay rates of long half-life nuclei during the earth's recent past."
|
sursa
Dupa cum se vede, interventia divina este de un mare ajutor in cercetarea stiintifica, mai ales cand este invocata drept cauza a unor fenomene aparent inexplicabile. Problema care se ridica instantaneu in cazul unei asemenea ipoteze este
ce s-a intamplat cu caldura degajata de o atare fisiune accelerata, si care ar fi trebuit nu doar sa topeasca instantaneu roca, ci sa faca imposibila viata pe Pamant? Desi admite ca este o contradictie, se pare ca asta nu face obiectul studiului, asa cum recunoaste si Humphreys:
Citat:
"But diffusion rates are tied straightforwardly to the laws of atomic physics, which are in turn intimately connected to the biochemical processes that sustain life. It is difficult to imagine any such drastic difference in atomic physics that would have allowed life on earth to exist."
|
sursa
Am scos in evidenta cel mai important motiv pentru care studiul RATE invocat de catalin2 nu poate fi caracterizat drept stiintific. Exista, bineinteles si numeroase luari de pozitie critice despre interpretarea tehnica a datelor, dintre care cele mai fundamentate sunt ale geologilor
Kevin Henke,
Joseph Meert si a fizicianului
Gary Loechelt.