Ortodoxia (si catolicismul, nu cred ca si protestantismul) spun ca cei din Vechiul Testament au ajuns in Iad (afara de cele doua exceptii). Au fost luati de acolo de Iisus, in timpul dintre Rastignire si Inviere. Ajungeau acolo si cei ce aveau credinta si fapte bune, ca de exemplu dreptul Iov, Patriarhii, Proorocii, etc. Pentru ca toti aveau urmarea pacatului stramosesc si nu mai puteau primi harul. Iisus a venit sa aduca harul (pentru ca prin har suntem mantuiti, nu prin faptele Legii). Dupa Inaltarea Sa a trimis in schimb harul la Cincizecime, pentru cei ce vor trai dupa venirea Sa, har care s-a transmis prin Sfintele Taine.

Exact!
Si satanistii ucid oameni doar pt a fi inrolati in secta;apoi trebuie sa ucida din nou pt a fi activisti.
Uciderea unor blasfemiatori este un lucru extremist;Dumnezeu este Atotputernic- poate El sa-i scoata din cadru prin caile sale,o boala,un accident de masina etc
Nu ne-a dat nimeni puterea sa judecam noi cand sa se sfarseasca zilele altora.

Care sunt cele 2 exceptii ?

Enoh şi Ilie.

Despre ridicarea cu trupul la Cer a lui Ilie aflăm din IV Regi 2,11-12.
Ajuns prin râvna sa pe culmea cea mai de sus a virtuții, Sf. Prooroc Ilie nu a trecut la cele veșnice, ci a fost ridicat la cer fiind considerat demn de a vedea față în față slava Dumnezeului întrupat, alături de Moise și de cei trei Apostoli în ziua Schimbării la față (cf. Matei 17). Sfârșitul lui Ilie este prezentat ca o minune care s-a petrecut cu puterea lui Dumnezeu, pe Care Ilie L-a slujit cu multă autoritate. Se spune că, simțind el că zilele pe pământ sunt numărate, și-a ales ca succesor pe Elisei. Atât de mare a fost personalitatea lui, încât Domnul i-a făcut această favoare de a se muta din viața aceasta pământească la viața cea cerească, fără a trece prin poarta morții. Este a doua personalitate a Vechiului Testament care s-a înălțat cu trupul la cer. Minunea a fost văzută de către ucenicul său, iar el s-a înălțat la cer pe o căruță de foc trasă de cai. http://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_Ilie

Despre Patriarhul Enoh (tatăl lui Matusalem) aflăm din Facerea 5.
Vezi şi https://www.biblegateway.com/passage...4&version=NTLR

Talharul acela nu era mort si nici in iad. Pe scurt: avem doi talhari identificati prin sintagma ,,lestai".Se aplica si insurgentilor si talharilor.Se incadrau in una din cele doua. La inceput ambii il batjocoresc.Apoi unul dintre ei brusc renunta, ii arata celui de langa el justetea pedepsei lor,isi recunoaste vina si recunoaste si nevinovatia Celui crucificat langa ei.Ulterior ii cere Mantuitorului sa-l pomeneasca in Imparatia Lui deci implicit ii recunoastea calitatea de Mesia.Raspunsul lui Iisus nu-l trimite in nici un caz in iad ci in directia opusa.Deci avem un condamnat care intr-o perioada determinata de timp, in chinuri,trece de la batjocoritor la credincios,cu pocainta intre ele.Altfel nu i-ar fi cerut ce i-a cerut si nici nu si-ar fi recunoscut vina. Pai asta este o schimbare dramatica intr-un timp foarte scurt.In Vechiul Testament nu este nici o scena similara din ce stiu.Aici nu este inca nimeni mort sau in iad dar in schimb avem un om, in viata, perfect constient, care se transforma, in decursul catorva versete, cu Mantuitorul in viata langa el. Si ii si recunostea calitatea. Eu chiar nu inteleg unde este legatura cu VT....

Intrebare: ce anume a determinat atat de brusc schimbarea acelui talhar, pocainta lui? Cum a trecut atat de radical de la batjocoritor la credincios?

Si mai este un aspect.La acel moment evreii aveau o cu totul alta opinie despre Mesia decat situatia de fata, adica nu prea se gandeau la un tanar din Galilea care intra calare pe un magarus in Ierusalim si moarte in chinuri ucis pe cruce de catre romani. Talharul nostru, prin solicitarea lui catre Iisus, isi manifesta, in mod incredibil (pt ca nu avem date ca ar fi fost vreodata un credincios) credinta in doua aspecte fundamentale: invierea si intoarcerea Mantuitorului. Altfel fraza lui nu ar avea nici un sens: omul acesta a crezut ca cel de langa el, desi va muri, va invia si se va intoarce si il va pomeni si pe el, si toate in calitate de Mesia,pt ca talharul pune fraza in contextul venirii Imparatiei in mod definitiv,odata cu Mesia. Nu exista nimeni in VT care sa sufere o asemenea transformare si asta fara sa se spuna undeva ca acestui om i-ar fi fost predicata credinta crestina.Pai este uluitor, cum de a reusit,intr-un timp scurt si in chinuri, sa aiba o asemenea revelatie complexa? Propria vina,nevinovatia celui de langa El,calitatea de Mesia,invierea si intoarcerea, odata cu Imparatia Cerurilor..

Uluitor pt un simplu talhar care nici macar nu fusese crestin vreodata,nici nu stim daca macar auzise o predica a lui Iisus.Altii au stat langa Iisus si nu au trecut prin asa ceva, o asemenea transformare.

"Tot neamul omenesc, timp de 5508 ani, până la Hristos, a stat în iad."
http://www.doxologia.ro/cuvinte-duho...-o-suta-de-ani

Dupa cum a fost detaliat mai devreme care sunt chinurile la care este supus un Om rastignit pe cruce si dupa cum stim ca orice boala sau suferinta ajuta la purificarea sufletului ... raspunsul este destul de evident: Talharul de pe cruce a fost primul om care a putut sa-i vada Slava lui Dumnezeu.

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/dis...a-lui-dumnezeu

Set, fiul lui Adam dupa ce a fost inaltat la Cer si invatat mersul astrelor a spus ca Iisus va veni pe pamant si ca toti oamenii vor sta in iad pana la venirea lui Hristos, tot el a spus si de potop, aceste lucruri sunt mentionate in Hronograf.

HRONOGRAF - Istoria Lumii
http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/Carti.html

Sf Nicolae Velimirovici - http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/Raspunsuri.pdf
DESPRE ÎNTELESUL CUVINTELOR LUI HRISTOS: "NU AM VENIT SĂ ADUC PACE, CI SABIE"

Oare un om atât de drept si milostiv să nu stie adâncul înteles al acestor cuvinte? Eu cred că stii, si cauti doar o întărire. Celor drepti si milostivi Dumnezeu însusi le descoperă tainele prin Duhul Său. Dacă ai fi fost singurul fierar din Ierusalim atunci când evreii L-au răstignit pe Domnul, nu ar fi avut cine să facă piroanele.

Nu socotiti că pace am venit să aduc pe pământ; nu am venit să aduc pace, ci sabie.
Asa a grăit Domnul. A se citi: "Nu am venit să împac adevărul si minciuna, întelepciunea si prostia, binele si răul, dreptatea si silnicia, dobitocia si omenia, nevinovătia si desfrânarea, pe Dumnezeu si pe mamona: ci am adus sabie ca să tai si să le despart, încât să nu se amestece". Cu ce să le tai si să le desparti, Doamne? Cu sabia adevărului. Ori cu sabia cuvântului lui Dumnezeu, ceea ce e totuna: fiindcă adevărul este cuvântul lui Dumnezeu, si cuvântul lui Dumnezeu este adevărul.

Apostolul Pavel sfătuieste: Luati sabia duhovnicească, care este cuvântul lui Dumnezeu. Iar sfântul Ioan a văzut în vedenie pe Fiul lui Dumnezeu în mijlocul a sapte sfesnice, si din gura Lui iesea o sabie ascutită de amândouă părtile. Sabia care iese din gură ce altceva poate fi decât cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul adevărului? Această sabie este mântuitoare pentru lume, nu pacea binelui cu răul. si atunci, si acum, si din veac si până în veac.

Că această întelegere este dreaptă se vede si din ce spune Hristos în continuare: că am venit să despart pe om de tatăl său, si pe fiică de mama sa, si pe noră de soacra sa. Căci dacă fiul merge după Hristos, iar tatăl rămâne în întunericul minciunii, sabia adevărului lui Hristos îi va despărti. Adevărul este mai vrednic de iubit decât tatăl. si dacă fiica merge după Hristos, iar mama rămâne îndărătnică în tăgăduirea lui Hristos, ce unire poate fi acolo? Oare nu este Hristos mai dulce decât mama? La fel si cu nora si soacra ei.

Dar să nu întelegi strâmb - că cel ce îl cunoaste si-L îndrăgeste pe Hristos trebuie deodată să se despartă trupeste de rudele sale. Asa ceva nu scrie. Este destul a fi despărtit cu sufletul si a nu primi în el nimic din gândurile si faptele necredintei; căci dacă credinciosii sar despărti si trupeste de necredinciosi, s-ar face în lume două tabere potrivnice. Cine i-ar învăta si îndrepta atunci pe necredinciosi? si Domnul însusi l-a răbdat lângă Sine pe necredinciosul Iuda trei ani în cap. Înteleptul Pavel scrie: că se sfinteste bărbatul necredincios prin femeia credincioasă, si se sfinteste femeia necredincioasă prin bărbatul credincios.

În fine, pot să-ti aduc la cunostintă felul în care tâlcuieste duhovniceste aceste cuvinte ale lui Hristos slăvitul Teofilact al Ohridei: "Prin tată si mamă si soacră întelege tot ce este vechi, iar prin fiu si fiică tot ce este nou. Asadar, Dumnezeu voieste ca noile si dumnezeiestile Lui porunci si învătături să biruiască toate vechile noastre obiceiuri si deprinderi păcătoase".

Asadar, cuvintele despre aducerea săbiei pe pământ sunt pe deplin potrivite cu Hristos - Făcătorul de pace si Dătătorul de pace. El dă cereasca Sa pace, ca pe un balsam ceresc, celor ce cred în El fără fătărnicie, însă nu a venit ca să facă pace între fiii luminii si fiii întunericului.

Albert sunt de acord cu tine, pana la un punct.Iata insa cateva date, strict observarea firului evenimentelor,nici macar nu fac aprecieri teologice.Talharul acela intra in scena ca un talhar,alaturi de tovarasul sau.Ca si multi dintre cei care asistau si el batjocorea la inceput.La fel ca si Iisus, si la fel ca si tovarsul sau, si el trecea prin chinurile crucificarii.Pana aici asemanari.Multi specialisti in criminalistica afirma ca omul in clipele mortii,sau in apropierea mortii, trece prin diverse stari,sau are diverse comportamente,ele variaza.Talharul nostru, la inceput,facea parte din peisaj,ca sa spun asa; un batjocoritor care, crucificat fiind, urma sa moara.Nici urma de pocainta sau de o revelatie strict la momentul de inceput.Apoi ceva se intimpla care determina una dintre cele mai uluitoare si dramatice schimbari ale unui om in relatarile biblice.Strict pe text,strict analiza faptelor, un aspect ramane invaluit cumva in tacere: textul nu spune ce anume a determinat schimbarea.Arata schimbarea,ii descrie efectele dar nu spune absolut nimic despre motivul schimbarii acestui om, o schimbare profund dramatica,in conditii dramatice.Indiferent cate speculatii as face, si am auzit semnificativ de multe pe acest episod, totusi textul nu m-ar sustine.Personal cred ca s-a intimplat ceva foarte dificil de exprimat in cuvinte.Acel om trece printr-o transformare incredibila si are revelatii teologice atat de profunde incat singurul lucru pe care m-as incumeta sa-l spun este ca, intr-un fel sau altul,acel om a avut o cutremuratoare revelatie,ingaduita de Dumnezeu,si care il schimba complet,si asta in fata mortii.Celalalt talhar ramane cum era,si nici aici textul nu explica de ce doar unul a trecut printr-o asemenea transformare si nu amandoi.Nu avem predici,nu avem minuni,nimic din motivele oarecum clasice.Ceva s-a intimplat cu acel om dar nu si cu celelalt.

Sf Nicolae Velimirovici - http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/Raspunsuri.pdf
DESPRE CELE SAPTE SPUSE ALE LUI HRISTOS DE PE CRUCE

Ati vrut să stiti întelesul celor sapte spuse pe care Domnul le-a rostit de pe cruce. Dar nu sunt limpezi?

Prima: Părinte, iartă-le lor, că nu stiu ce fac. Prin aceste cuvinte, Domnul a arătat în primul rând mila Sa fată de ucigasi, a căror răutate nu L-a lăsat nici în chinurile de pe cruce; iar în al doilea rând a proclamat de pe vârful stâncii Golgotei un adevăr dovedit, dar niciodată băgat la cap - si anume: că făcătorii de rele nu stiu niciodată ce fac. Omorându-L pe cel drept, ei se omoară în fapt pe sine, în vreme ce pe drept îl proslăvesc. Călcând legea lui Dumnezeu, ei nu văd piatra de moară ce se pogoară nevăzut asupra lor ca să îi macine. Batjocorindu-L pe Dumnezeu, ei nu văd cum îsi preschimbă propria fată în bot de animal, îmbătati de rău, ei niciodată nu stiu ce fac.

A doua: Adevărat zic tie: astăzi vei fi cu Mine în Rai. Această spusă a fost îndreptată către tâlharul care s-a pocăit pe cruce. Foarte mângâietor cuvânt pentru păcătosii care se pocăiesc fie si în ultima clipă. Milostivirea lui Dumnezeu e negrăit de mare. Domnul îsi săvârseste misiunea si pe cruce. Până la ultima suflare, El mântuieste pe cei care arată fie si cea mai mică vointă de a se mântui.

A treia: Femeie, iată fiul tău. Asa i-a zis Domnul sfintei Sale Maici, care stătea sub crucea iubitului ei Fiu răstignit. Iar apostolului Ioan i-a zis: iată mama ta. Cuvintele acestea arată grija de fiu, pe care oricine o datorează părintilor. Iată, Cel ce a dat porunca: să cinstesti pe tatăl tău si pe mama ta împlineste El însusi porunca Sa până în ultima clipă.

A patra: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit? Cuvintele acestea arată pe câtă neputintă a firii omenesti, pe atâta clarviziune - fiindcă omul este cel care pătimeste. Aici, însă, sub suferinta omenească se ascunde o taină. Iată, fie si doar cuvintele acestea puteau zdrobi erezia ce avea să cutremure mai târziu Biserica si care învăta gresit că Dumnezeirea a pătimit pe cruce. Însă Vesnicul Fiu al lui Dumnezeu S-a întrupat ca om tocmai pentru a putea ca om, cu trupul si cu sufletul, în clipa rânduită să pătimească pentru om si să moară pentru om; căci dacă în Hristos a pătimit Dumnezeirea, înseamnă că Dumnezeirea a murit în El - iar acest lucru e de neconceput. Adânciti-vă cât mai mult în aceste mari si înfricosătoare cuvinte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?

A cincea: Mi-e sete. I se scursese sângele. De aici setea. Soarele care apunea îi bătea în fată, si una peste alta cu celelalte chinuri îl ardea cumplit. Fireste că Îi era sete. Dar - o, Doamne! - oare chiar ti-e sete de apă sau esti, cumva, însetat de dragoste? Esti însetat ca om sau ca Dumnezeu? Sau si una si alta? Iată, legionarul roman îti dă buretele înmuiat în otet. O singură picătură de milă pe care ai simtit-o de la oameni în trei ceasuri, cât ai fost atârnat pe cruce! Soldatul roman micsorează păcatul lui Pilat - păcatul împărătiei romane - fată de Tine, fie si cu otet. De aceea, Tu vei strica împărătia Romei, însă în locul ei vei zidi o împărătie nouă.

A sasea: Părinte, în mâinile Tale îmi dau duhul. Fiul îsi dă duhul în mâinile Tatălui Său. Ca să se stie că de la Tatăl a venit, nu cu de la Sine putere, cum îl învinuiau evreii. Cuvintele acestea au fost rostite, însă, si ca să audă si să priceapă budistii, pitagoreii, ocultistii si toti acei filosofi care băsmuiesc despre sălăsluirea sufletelor celor morti în alti oameni, sau în animale, sau în plante, sau în stele si minerale. Lepădati toate aceste fantezii si priviti încotro se îndreaptă duhul Dreptului mort: Părinte, în mâinile Tale îmi dau duhul.

A saptea: Sâvârsitu-s-a. Aceasta nu înseamnă: "S-a săvârsit viata". Nu; ci înseamnă: "S-a săvârsit misiunea răscumpărării si mântuirii neamului omenesc". Săvârsitu-s-a, si s-a pecetluit cu sânge si moarte pe pământ, lucrarea cea dumnezeiască a singurului Mesia adevărat al oamenilor. Săvârsitu-s-a chinul, dar viata de-abia apare. Săvârsitu-s-a tragedia, însă nu drama. Urmează ultimul, măretul act: biruinta asupra mortii, învierea, slava!

Aşa, bun. Şi cum anume crezi că se comportă fiii luminii cu fiii întunericului? Decurge cumva că binecredincioşii le pun necredincioşilor sau răucredincioşilor bombe în pantofi? Le lipesc turul pantalonilor cu gumă de mestecat?
Cum arată, după opinia ta, această lipsă de pace? Ce trebuie să facă fiul luminii faţă de fiul întunericului, ca nu cumva să cadă într-o ... vinovată pace?
P.S. Evident, ca fiu al luminii, mă aştept să mă luminezi şi pe mine... De-asta întreb.

Sf Nicolae Velimirovici - http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/Raspunsuri.pdf
DESPRE FENOMENELE APOCALIPTICE DIN VREMEA NOASTRĂ

V-ati cam speriat. Ati citit Apocalipsa lui Ioan, si v-a cuprins frica. Vi se pare că acele culmi ale grozăviilor descrise acolo sunt legate tocmai de vremea noastră. Cineva v-a tâlcuit că toti acesti înfricosători balauri si fiare au venit deja în lume: si balaurul rosu în chipul socialismului, si fiara neagră cu zece coarne în chipul masoneriei, si fiara cu două coarne în chipul ereziilor. si toti acesti monstri se războiesc împotriva Crestinismului!

Chiar si de-ar fi asa, fratilor. Chiar si dacă în vremea noastră iadul si-a ridicat toate ostirile împotriva lui Hristos, adevăratul crestin trebuie să privească fără teamă înainte, cu credintă si nădejde tare în Cel ce singur este Nebiruit. Nu le-a zis Domnul următorilor Săi atunci când erau doar o mână de oameni în mijlocul uriasei împărătii romane: nu te teme, turmă mică, că bine a voit Tatăl vostru să vă dea vouă împărătia (Luca 12, 32)? si aceste cuvinte prorocesti s-au împlinit. Următorii lui Hristos au biruit împărătia romană si multe alte împărătii de pe pământ, cucerind totodată cea mai însemnată împărătie: împărătia cerurilor.

Apocalipsa este o carte care, cred eu, are însemnătate prorocească pentru toate generatiile crestine, până la sfârsitul vremurilor. Ca atare, fiecare generatie a adaptat întelesul acestei cărti la epoca sa - fiindcă în fiecare epocă s-a ridicat împotriva credintei în Hristos câte un balaur, înarmat cu toate armele pământesti, cu toate armele luptei împotriva lui Dumnezeu, fiecare balaur s-a ivit, a crescut, a suierat, a scuipat otravă, dar în cele din urmă a plesnit si s-a destrămat în cenusă. si Atotputernicul Hristos a rămas totdeauna biruitor asupra fiecărui monstru apocaliptic care a apărut.

Asa a fost de-a lungul tuturor veacurilor, si asa va fi si în veacul cel de pe urmă, dinaintea Judecătii lui Dumnezeu. Cititi cu luare aminte ce spune vizionarul apocaliptic: cum toate fiarele, toti serpii si toti începătorii minciunii se vor ridica împotriva Mielului lui Dumnezeu, si cum Mielul lui Dumnezeu îi va birui pe toti. Acestia vor face război cu Mielul, si Mielul îi va birui pe ei, că este Domnul domnilor si Împăratul împăratilor.

Ce vreti mai mult decât această chezăsie a biruintei lui Hristos? Fiindcă Hristos este înfătisat aici ca Miel. În războaiele pământesti pentru avere si stăpânire nu s-a stiut niciodată dinainte cine va birui, si totusi multi ostasi se luptă de amândouă părtile cu vitejie si cu nădejde - iar noi ducem luptă duhovnicească, căreia i s-a chezăsuit biruinta dinainte de către însusi Dumnezeu, si i s-a prorocit, si i s-a prevestit, si i s-a întărit până în ziua de astăzi prin foarte multe biruinte ale Nebiruitului Hristos asupra tuturor apostolilor minciunii si organizatiilor întunericului.

Să fie aceasta cea din urmă? Cine stie! Fiindcă El a zis: ziua si ceasul acela nimeni nu stie, nici îngerii din ceruri, ci numai Tatăl Meu. Să fie acesta cel din urmă război pentru Hristos si împotriva lui Hristos? Măcar de-ar fi! Măcar de-ar fi cel din urmă: tocmai de aceea să ne bucurăm si să ne veselim! Fiindcă desi în acest ultim război lupta va fi cea mai crâncenă, si cununile slavei vor fi cele mai strălucitoare. Cel din urmă război va însemna cea din urmă si cea mai măreată biruintă a Mielului. Care dintre crestini nu ar dori cu inima să fie părtas tocmai acestei biruinte a biruintelor?

Nu vă temeti, deci: biruinta credintei lui Hristos este chezăsuită mai neîndoielnic decât temeliile lumii. El, după a Sa voie, amână biruinta cea de pe urmă - poate pentru ca s-o poată vedea, din cer si de pe pământ, un cât mai mare număr de ochi omenesti si să se poată veseli de ea un cât mai mare număr de inimi.

O frumoasă temă de meditaţie...:) Şi, desigur, o pârtie spre o serioasă introspecţie.

Nu ati observat ca Sfantul Nicolae Velimirovici afirma ceea ce criticati Dvs pe ton batjocoritor si nu eu ? La fel ati fi vorbit si cu Domnia Sa ? Aveti impresia ca sub anonimatul forumului va este ingaduit sa aveti aceasta abordare ? Un pic mai mult respect nu ar strica, nu fata de mine ci fata de Sfant, probabil ca nu stiati ca Sf Nicolae Velimirovici este considerat Noul Ioan Gura de Aur al vremurilor noastre ...

Daca aveti chef de mistouri, gen Gigi Becali, razboinicul luminii ... nu avem ce discuta.

Pelerinule, uite ce spune Sfantul Nicolae Velimirovici despre ce a rostit Hristos pe cruce (mai sus sunt toate):

A doua: Adevărat zic tie: astăzi vei fi cu Mine în Rai. Această spusă a fost îndreptată către tâlharul care s-a pocăit pe cruce. Foarte mângâietor cuvânt pentru păcătosii care se pocăiesc fie si în ultima clipă. Milostivirea lui Dumnezeu e negrăit de mare. Domnul îsi săvârseste misiunea si pe cruce. Până la ultima suflare, El mântuieste pe cei care arată fie si cea mai mică vointă de a se mântui.

Eu nu incerc sa judec de ce a facut Dumnezeu asa si nu altfel, aceste lucruri nu trebuiesc supuse ratiunii sau unei abordari filosofice deoarece nu vor genera decat necredinta. Daca Dumnezeu a considerat ca asa e bine, ca talharul de pe cruce sa fie primul om care va intra alaturi de Hristos in Rai inaintea lui Adam, in mod sigur ca asa e bine si nu altfel. Eu, sluga umila a lui Dumnezeu sa ajung sa-L judec, e cam prea mult ... si nici nu cred ca ma ajuta la mantuire aceasta procupare.

Ioan, lamureste-ma cu privire la un aspect, din punct de vedere ortodox. Sfantul Ilie merge alaturi de Elisei.Apoi, brusc, apare un car de foc care il ridica pe Ilie la cer.Elisei striga ceva profund ancorat in traditia evreilor ( ,, carul lui Israel si caii lui!"), este o intreaga poveste in spatele acestei expresii dar nu asta vreau sa spun.Ilie nu trece prin moarte,este ridicat in viata la cer.Mantuitorul a trecut prin moarte.Daca toti omenii,fara exceptie, au stat in Sheol/Iad, sau ce denumire considerati,pana la Hristos atunci inseamna ca Ilie,apreciat fiind de Dumnezeu, este ridicat la cer in viata si apoi trimis in Iad,deci undeva in cer a cunoscut moartea,nu pe pamant, si a ajuns in iad,desi era ridicat la cer in semn de apreciere.Este foarte greu de explicat asa ceva,

Daca Ilie este o exceptie atunci este o alta problema teologica:Ilie este urcat la cer,in viata, cu corp omenesc.Mantuitorul s-a suit la cer cu trup de slava si,daca am retinut corect,in NT nu se spune nicaieri ca un corp omenesc poate urca in cer.Textul despre Ilie nu spune nimic despre o transformare a corpului sau.Fie ca a ajuns in cer, fie ca a ajuns in alta parte( daca nu ar fi o exceptie)Ilie a ajuns cu tot cu corpul lui omenesc si asta ridica o mare problema.Daca totusi corpul lui Ilie, corp omenesc, a suferit o transformare,undeva in drumul spre cer sau in cer,si a luat o alta natura,atunci este o problema pt ca ar fi un corp omenesc ajuns in slava inaintea Mantuitorului, lucru care nu este posibil.Sau daca corpul lui Ilie nu a suferit nici o transformare, si Dumnezeu l-a ridicat asa ca sa nu treaca prin moarte, atunci inseamna ca undeva corpul lui si sufletul lui s-au detasat cumva,pt ca un corp strict uman nu poate patrunde in ceruri si sa mai si reziste.Un corp de slava precum al Mantuitorului da.

Intrebare: din punct de vedere ortodox cum este tratata acesta problema,a corpului lui Ilie in cer? Citesc maine, multumesc anticipat,ma intereseaza problema.Albert multumesc pt opinie, poate continuam dialogul si pe alte teme,daca vrei in viitor,sau daca iti face placere.Daca vrei participa si la intrebarea de mai sus, poate ai clarificari

Extras din http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ie-141348.html

Ilie Tezviteanul alaturi de Enoh, este unul dintre cei doi oameni care au fost ridicati, inca din timpul vietii pamantesti, cu trupul la cer, fara a gusta moartea. Asta nu inseamna ca, pana la sfarsitul lumii, lucrurile vor ramane asa.

Conform Sfintei Scripturi, Ilie si Enoh vor veni in zilele premergatoare celei de a doua veniri a Mantuitorului Hristos, vor predica, vor denunta viclenia Antihristului si ratacirea in care multi vor cadea, intarind pe cei care vor ramane statornici in dreapta credinta. La sfarsitul perioadei de propovaduire, si Ilie si Enoh vor patimi moarte martirica.

Astfel, daca Sfantul Ioan Botezatorul a fost Inaintemergatorul primei veniri a Domnului pe pamant - cea smerita, intru slujirea si vindecarea omului -, Sfantul Ilie va fi Inaintemergatorul celei de a doua veniri a Sa - cea intru putere si slava, cand va si judeca lumea. Asa cum aminteam la inceputul articolului, Sfantul Ilie va veni inapoi pe pamant, inainte de sfarsitul lumii. El va predica vreme de trei ani si jumatate inainte de a fi ucis.

Extras din http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/...area-domnului/

Sfintii Parinti ne invata ca sunt trei denumiri deosebite una de alta, si anume: "cerul" este spatiul intregului univers, unde se afla toti astrii ceresti; apoi mai sus se afla "cerurile", in numar de noua, dupa numarul celor noua cete ingeresti care le formeaza, incepand cu cerul ingerilor si terminand cu cerul serafimilor; iar deasupra acestor ceruri se afla "cerurile cerurilor", sanctuarul cel mai sfant, unde se afla Tronul Preasfintei Treimi. Deci nu in cer, nici in ceruri nu S-a oprit Iisus Hristos, ci in cerurile cerurilor, unde S-a asezat de-a dreapta Tatalui.

Si asa, toate cele noua ceruri s-au umplut de negraita slava si bucurie, prin inaltarea Domnului, Care a petrecut cate o zi cu fiecare ceata ingereasca, iar in ziua a zecea S-a inchinat Tatalui si S-a asezat de-a dreapta Puterii. In locul Fiului, Tatal a trimis pe pamant, in ziua a zecea de la inaltare, puterea Duhului Sfant, ca sa lumineze tot pamantul.

Nimeni din cei purtatori de trup omenesc nu s-a suit mai sus de ceruri, afara de Hristos.
S-a rapit Pavel pana la al treilea cer - in rai - "si a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului sa le graiasca" (II Cor. 12, 4). S-a suit si Moise - se spune - pana la al saptelea cer, de unde a primit legea "intru randuieli de la ingeri" (F.A. 7, 53).
S-au ridicat "ca spre cer" cu tot cu trup si Enoh cu Ilie, dar nici un trup de om viu nu a putut vedea slava dumnezeiasca, afara de Trupul lui Hristos, Care S-a inaltat la ceruri cu acelasi trup care a patimit, avand pe el semnele cuielor si ale sulitei si ale spinilor.

Si uitat fabula evolutionista.





.. da ,cu siguranta ,poate fi luat in deradere.El si toti dei care cred in evolutionism si ,in acelasi timp ,cred in libera alegere

Care e... legatura?

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=574

Compară şi spune-mi e diferenţa între cele două mesaje?

Este o diferenta contextuala, in cazul pasajului Sf Nicolae Velimirovici se scoate in evidenta milostivirea lui Hristos iar Dvs scoteati in evidenta capacitatea de mantuire a oamenilor ... eu am dat un pasaj, Dvs ati dat impresia ca este afirmatia/parerea voastra.
Daca nu vedeti diferenta ... asta e. Am observat ca si cu alte ocazii ati vorbit ca si cum ati fi vre-un Sfant ...

Je suis hypocrite. Sau care masacru e mai important
Extras din http://www.dcnews.ro/boko-haram-nige...nt_465005.html

Săptămâna trecută, când aflati de la televizor că în miezul civilizatiei doi teroristi au ucis 12 persoane, în statul african Nigeria erau măcelărite ca vitele peste 2.000 de oameni de către fanaticii islamisti ai grupării Boko Haram. Presa din România nu v-a informat în legătură cu masacrul din Nigeria pentru că era prea ocupată cu un subiect care aducea mai multă audientă. O săptămână mai târziu, după ce tragedia Charlie Hebdo aproape s-a epuizat ca sursă de stiri, aceeasi presă, care deunăzi si-a nedreptătit cititorii, e indignată că există "Je suis Charlie", dar nu si "Je suis Nigeria".

În timpul si imediat după evenimente precum cel din Paris, ipocrizia are o capacitate de resurgentă cum nu se poate mai puternică. De exemplu, sefi de state care calcă jurnalisti pe cap păsesc cu aceeasi talpă pe străzile orasului unde s-a murit pentru libertatea de exprimare, asa cum e ea înteleasă de cultura vestică.

Ipocrizie în doze apropiate posedă si unii dintre jurnalistii care i-au criticat pe Viktor Orban sau Ahmet Davutoglu pentru că au participat la Marsul Solidaritătii din Paris.

După ce criza din Franta a atins un climax si s-a tocit în malaxorul consumului de stiri, presa blamează presa pentru că a ignorat o altă tragedie, petrecută simultan: uciderea a peste 2.000 de persoane în orăselul pescăresc Baga, din nord-estul Nigeriei. Autorii monstruozitătii sunt membrii Boko Haram, o grupare de fanatici islamisti care controlează aproape 20% din Nigeria si a ucis aproximativ 11.000 de persoane (potrivit Wall Street Journal) în 2014.

Un barometru pentru tragedii

Concentrarea jurnalistilor pe atacul din Paris si cvasineglijarea dramei din Nigeria (o nedreptate, într-adevăr, dar ale cărei resorturi, de altfel dificil de explicat, nu fac obiectul acestui articol), a trezit în unii un elefantiazis deontologic. (două exemple - AICI http://www.gandul.info/puterea-gandu...r-ani-13763238 si AICI http://adevarul.ro/international/in-...b06/index.html)

Pe scurt, articolele date ca exemplu ridică falsa dilemă "ce masacru e mai important", culpabilizează cinismul liderilor mondiali, modul în care presa alege să acopere o tragedie în detrimentul alteia si lipsa de empatie generală pentru evenimente petrecute la mii de kilometri distantă.

Unul dintre texte se străduieste de o manieră stridentă să emotioneze publicul descriind cantitativ dimensiunea masacrului din Baga. "Vă închipuiţi ce înseamnă 5 km de cadavre? Atât de multe zăceau pe străzile prăfuite ale oraşului african încât lucrătorii Naţiunilor Unite au renunţat să mai încerce să identifice trupurile neînsufleţite".

N-am nevoie de o descriere plastică scremută a unei nenorociri la care jurnalistul nu a fost martor pentru a sti si simti că uciderea a 2.000 de oameni e o crimă împotriva umanitătii, revoltătoarea chiar si pentru cea mai îngustă constiintă. Actele Boko Haram îmi repugnă.

Indignati-vă!

Dreptul de a scrie un atare de articol, cred eu, nu se câstigă dintr-un fotoliu confortabil de unde este la îndemâna oricui să blameze si să fie lup moralist. Si nici după ce un subiect mai mercantil a devenit între timp prea "mainstream" să producă accesări.

Phil Hazlewood este seful biroului Agentiei France Presse din Nigeria. Îl urmăresc pe Twitter. De la el, omul care stie cât de prăfuite sunt străzile din Nigeria, am primit informatii despre atrocitatea din Baga. Niciunul dintre tweet-urile lui din ultimele două săptămâni nu condamnă solidaritatea legimită cu victimele din Franta sau lejeritatea cu care colegii lui de breaslă au scris din redactiile lor, poate injust de târziu, despre miile de morti din Nigeria.

Între timp, organizatiile pentru drepturile omului anuntă sporadic bilantul mortilor din Ucraina, tară vecină României - aproximativ 5.000 de persoane au murit de la începtul confruntărilor între armata Kievului si separatisti. După ce masacrul din Nigeria va fi fost abordat satisfăcător de mult în presă, asteptăm conjuratia ipocritilor, care ignoră de câteva săptămâni că în Ucraina se moare pe capete în ciuda armistitiului de la Minsk, să fie indignată că tragedia ucrainenilor este ignorată.

Da, fiecare vede ce vrea.

E foarte important să îmi răspunzi la întrebare, dacă nu vrei să cred că eşti doar un copist de citate care nu înţelege nimic din cele creştineşti. Răspunde-mi te rog: cum crezi TU că se comportă fiii luminii cu fiii întunericului? Din răspunsul tău va reieşi limpede al cui fiu eşti. Hai, curaj!

Sunt doar un copist de citate, asa este, nu inteleg nimic, poate-mi explicati Dvs. Nu prea sunteti la curent cu ultimele cercetari legate de bunul simt si dreapta masura ... Pentru Dvs, ce e important si ce nu, chiar nu ma intereseaza.

L-au derutat ghilimelele. :24: Pe unii e bine sa-i ignori pur si simplu.

Întrebarea mea e on-topic. Textul se referă la Hristos şi la pacea Lui, respectiv la pacea dintre oameni. De ce nu vrei să ne tâlcuieşti şi nouă mesajul Sfântului prin prisma intenţiei cu care ai postat?
Ce anume ai vrut să ne transmiţi prin citatul ales? De ce ai ales acel text?
Ce să învăţăm despre comportamentul fiilor luminii faţă de fiii întunericului, din cuvintele Sfântului?
Ce folos duhovnicesc să avem de aici?
Explică-ne tu, cel care voieşti să ne comunici ceva prin acel citat, că doar ai pus citatul cu un scop, nu?

Negruţa, râsul tău mi se pare deplasat. O femeie creştină nu se tăvăleşte aşa, dând din picoare pe sub fuste, ci se bucură cu cutremur. Sau nu eşti cine pari?

Mulţumesc pentru întrebare, Pelerinule....:)
Acum nu ştiu ce să îţi răspund, va trebui să mă documentez, să meditez etc. Îmi pare că ridici o problemă dificilă, pentru stadiul actual al cunoştinţelor mele, dar tocmai pentru asta îţi mulţumesc - că mă soliciţi la cugetare şi descoperire. Voi căuta un răspuns, Doamne ajută!
Poate au un răspuns colegii ortodocşi?
P.S. Ai vreo explicaţie pentru versetele acelea? Vreun articol, poate? Protestant sau din orice altă confesiune, fie şi din partea vreunui rabin - e binevenit. Mulţumesc!

Nu va deziceti nici de data asta! :24::24::24: Mai aveti de parcurs cale lunga..

Ioan din cat am reusit eu sa studiez aceea problema, in limitele mele, as inclina sa spun ca singura solutie reala, dgpdv teologic, este aceea a unei impartiri a ceea ce noi numim generic ,,cer". Altfel, daca ar fi o locatie,cu o dimensiune,cu un singur ,,nivel", atunci ar foarte greu, daca nu imposibil, de armonizat acele pasaje din VT cu invatatura din NT. Chiar si evreii de pe vremea lui Iisus credeau intr-un fel de ierarhizare a cerului, fariseii, precum cei care l-au educat pe Apostolul Pavel in tinerete, sustineau ceva destul de apropiat de perspectiva mentionata. Pt Pavel cu siguranta a fost o revelatie urcarea sa in al ,,treilea cer" dar conceptual stia ca exista aceasta posibilitate.

Albert, multumesc pt text, foarte util. O singura rugaminte, cand ai timp. O talcuire patristica la I Tes 4. 16-17. Multumesc anticipat, nu-i graba. Seara placuta.

Nu inteleg reactia ta! Daca nu avem nimic de spus despre subiect mai bine tacem decat sa punem paie pe foc cand 2 se cearta sau sunt in contradictie!
Si ce rost au emoticoanele astea cu rasul tavalit pe jos?? Pe bune, este subiectul atat de amuzant???
Tie ce-ti iese daca ii imbarligi sa se certe si sa se ignore unul pe altul?

Aha! Pare o pistă valabilă, e plauzibil aşa... Voi căuta şi eu să aprofundez chestiunea. Mulţumesc încă o dată pentru punerea problemei, precum şi pentru posibila rezolvare. Domnul fie cu tine, prietene drag!

Foarte profunda observatia cu cerurile, apartinind Pelerinului. Propun deschiderea unui nou topic, eventual pe subforumul despre Sf. Scriptura.
Eu insumi m-am gindit mult la o problema oarecum omoloaga: primul om inviat nu a fost adus la viata de Domnul Isus, ci de harul continut in osemintele unui mare profet (va las sa gasiti singuri de ce episod e vorba. :) Din nou, este o tema ce merita individualizare.
E bine sa pastram discutiile on-topic. Apreciez mult pozitia lui AlbertX, ancorata solid in Scriptura si Parinti.

Probabil că ai pierdut discuţia cu cometariul papei referitor la acest subiect. Nu e suficient să ştii să dai copy/paste şi să foloseşti citate pe post de bâtă. Sau din lipsă de argumente să pui etichete pentru a-ţi demonstra calităţile de bun creştin.
Sau să răzi ironic fără ştii de fapt de ce râzi.

,, Observatia" mea (sau concluzia) este mai mult o subscriere la acel articol postat de Albert. Prin urmare toate meritele ii revin lui si articolului sau. Best regards.

Pe firul asta, ortodocsii s-au impartit in doua tabere. Unii sustin riposta (exclud varianta uciderii) cand vine vorba despre hula si batjocura la adresa lui Dumnezeu, altii care aleg sa intoarca si celalalt obraz, cand vine vorba de a rasplati raul. Ambele pozitii sunt bune, dar in contexte diferite. La aceasta ajuta dreapta socoteala.

Sa nu uitam ca discutia a pornit de la uciderea unor oameni de catre niste fanatici. Genul acesta de oameni inraiti, setosi de sange, care omoara in numele si pentru un "dumnezeu" nu merita atentia noastra. Nu merita nici sa-i scuzam, nici sa-i acuzam. Ei au omorat, omoara si o vor mai face, deoarece nu Dumnezeu ii ghideaza, ci diavolul.
De aceea exista liberul arbitru, ca fiecare sa-si aleaga calea care-l defineste cel mai bine. Acesti fanatici, daca ar putea, ar ucide pe oricine nu le impartaseste "crezul". Sa nu ne lasam inselati ca ar fi avut motive. Hristos a interzis ucenicului sa riposteze cu sabia. "Şi iată, unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mâna, a tras sabia şi, lovind pe sluga arhiereului, i-a tăiat urechea. Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri."

Pozitia noastra, de ortodocsi, nu poate fi decat una singura: nu omaram pe nimeni, doar Dumnezeu dispune de viata fiecaruia dintre noi! "Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii."
Iar biserica ortodoxa are nenumarati martiri, dar niciun calau!

Si mi se pare gresit sa existe atatea contradictii intre ortodocsi, din moment ce niciunul nu sustine altceva cu privire la porunca: sa nu ucizi.
Nu e loc de rigiditate, de superioritate, de aroganta. De aceea am si reactionat asa, vazand ca la un paragraf extras din cartea unui sfant tot s-a mai gasit cineva sa ceara chipurile "explicatii". Pai ce explicatie iti mai trebuie, daca acolo se spune clar ca arma cea mai puternica e Cuvantul lui Dumnezeu. Doar sa faci pe desteptul?!

E nejustificat ca de pe aceeasi baricada oamenii sa inceapa sa-si dea ghioante. Dar unora chiar le place stilul asta, asa ca am raspuns in consecinta.

No, serios?!

Negruţa, poţi să răspunzi la întrebările adresate? Ai sărit lângă Albert, tăvălindu-te indecent de râs. Nu e mai bine să răspunzi la întrebările puse faţă de textul respectiv?
Am cerut o explicaţie, Albert s-a eschivat, deşi el a postat mesajul, apoi mi-a reproşat că sunt necuviincios faţă de Sfântul. Unde? Cum? Când? Eu îl întrebasem pe Albert, nu pe Sfântul (despre care, poate, am cunoştinţe mai temeinice decât voi şi pentru care, poate, am o evlavie anume). Eu ştiu ce zice Sfântul, am citit mult şi am auzit multe legate de Nicolae Velimirovici. În schimb nu pricep ce vrea Albert cu acel citat şi unde anume bate. Aşa că, de vreme ce Albert s-a ascuns sub insulte şi ignoranţă penibilă, te rog pe tine, Negruţa, să răspunzi la întrebări.
Sunt întrebări on-topic, legate de mesajul unui coleg care nu poate, din păcate, să motiveze alegerea citatului.

Repet întrebarea: ce înţelegem din mesajul Sfântului referitor la conduita fiilor luminii faţă de fiii întunericului?
Nu cred că e o întrebare la care să te tăvăleşti de râs şi apoi să îmi reproşezi că fac pe deşteptul.

P.S. Unii au înţeles prin sabia Domnului (prin lipsa păcii dintre cele două feluride fii) să pună bombe, să taie capete, să omoare copii şi femei, să ardă oraşe etc. Desigur, în numele Domnului! E plină istoria lumii şi, vai, istoria Bisericii, de astfel de cruzimi. De aceea nu strică să întreb şi azi: voi ce înţelegeţi din mesajul Sfântului? Cum să se comporte fiii luminii faţă de fiii întunericului? Să le pună magiun în galoşi? Să le taie trabucurile în patru? Să le spargă cauciucurile la bicicletă? Sau cum?