Sorry! S-a postat din greşeală acest comment...

Nu se poate concepe persoana fara constiinta fiindca persoana e cineva care iubeste iar iubirea nu poate fi inconstienta, ci intotdeauna de la constiinta personala la constiinta personala. Cel care iubeste stie ca iubeste iar cel care este iubit stie ca primeste iubirea celuilalt.

"Insa această posibilitate a opţiunii – a alegerii deliberate – încetează să existe la Sfinţi, care se unesc cu Hristos şi devin mădulare ale Trupului Lui, după ce dobândesc neschimbabilitatea alegerii deliberate, potrivit cuvântului Apostolului Pavel: „dragostea nu cade niciodată” (I Cor. 13, 8). În Împărăţia lui Dumnezeu nu va exista posibilitatea alegerii, Sfinţii vor avea în Hristos neschimbabilitatea alegerii deliberate, de vreme ce nu vor exista în Împărăţie situaţii contradictorii. " - Vlachos

E ceva neclar in acest pasaj. Autorului de ce ii este frica de aia nu scapa - de filozofeala.

cum arata o fire omeneasca? ce insusiri vazute are? daca vreau sa pictez o icoana :))




http://www.mitropolija.com/wp-conten...or-696x375.jpg

Asadar, ce insusiri concrete avem aici? (intrebare retorica, evident)
Ale firii, speciei umane in general? Ar insemna ca toti oamenii sunt identici dpdv morfologic.
Sau ale unei persoane unice, irepetabile si inconfundabile apartinand acestei firi umane?

Bogdan, e prea banal sa-ti zic ca ai dreptate. E superfluu. E in toata discutia asta un schepsis care imi scapa. Ce-or fi alea insusiri, daca cele vazute in icoana nu sunt ale unei persoane anume?
Insusire - cele insusite, impropriate, de cineva Insusi. Proprii si unice.

Nu-mi vine sa cred ce forme poate lua capacitatea umana de a nega ceva ce
n-are nevoie de nicio demonstratie.

Pai de ce am insistat eu atat pe acel pasaj din Dogmatica sf Ioan Damaschin pe care nu-l cita nimeni in care el spune ca Ipostasa lui Hristos este cunoscuta in 2 firi si are insusirile celor 2 firi, acceasi Ipostasa fiind deopotriva necreata si creata, vazuta si nevazuta ?
Pai icoana este a unei Persoane, NU a unei firi. Or daca Persoana lui Hristos ar fi doar necreata si nevazuta, ceea ce este doar necreat si nevazut NU poate fi reprezentat.
Numai daca una si aceeasi Persoana e si necreata si creata potrivit firilor sale, numai atunci icoana are un sens. Altfel toata teologia icoanei cade, se prabuseste.
Ganditi-va ca nu intamplator Sf Ioan Damaschin a fost si cel care a elaborat teologia icoanei.

Acest lucru, care oricum e o nenorocire intelectuala, devine o nenorocire spirituala cand e vorba de credinta. Rezistenta la adevar, la evidenta, este una din speciile pacatelor contra Spiritului Sfant. Arata o rea asezare a omului, care nu se goleste de omul cel vechi pentru a se lasa umplut de Cristos.

Imi imaginez un Sfant Pavel care, pe drumul Damascului, la aparitia lui Isus care il intreaba "Pavele, pentru ce ma prigonesti ? Greu iti este sa dai cu piciorul in tepusa!" ar fi spus "pleaca de aici: tu nu esti o persoana umana!".

Motivul cel mai frecvent pentru care adepti ai altor religii refuza sa se converteasca la crestinism este incapacitatea de a crede ca Dumnezeu s-ar putea transforma in persoana umana. Adevarul e ca e imposibil sa crezi asa ceva, daca dumnezeul in care crezi este dumnezeul filosofilor. Chiar si apostolilor le-a fost greu, unul chiar a cerut sa-si bage degetul in ranile persoanei umane, ca sa constate ca acolo nu e doar firea umana.
Fericiti cei care nu vad, si cred!

Ma mira totusi ca unii teologi greci, zis si nativi, ii contrazic pe Staniloae, poate si pe Iustin Popovici, fiindca folosesc expresia persoana divino-umana sau dumnezeu-omeneasca, cand e limpede ca teologia icoanei aici isi are izvorul.
Ca o paranteza, teologii astia greci nici macar nativi nu sunt, fiindca greaca noua nu are nici o legatura cu cea veche. Am avut studenti greci la facultate, si nu putini. Am vorbit cu mai multi si NU intelegeau o boaba greaca veche. Pe aia trebuie sa o invete si un nativ grec.
Am deschis paranteza asta doar ca sa arat ca argumentul lui Capy e falacios.

Ca o completare la cele spuse, se stie ca ereticii iconoclasti aduceau ca argument impotriva icoanelor faptul ca firea divina NU poate fi reprezentata in icoana. La care parintii raspundeau ca in icoana noi NU reprezentam firea, ci Persoana cu insusirile sale omenesti.

Singurătatea şi alte ataşamente .. Lipsuri şi neîmpliniri pe drumul greu al devenirii ca persoană.
Nu e de glumă, nu e de râs!
Să ne rugăm unii pentru alţii, cu umilinţă şi dragoste!

Sunt însuşirile Fiului lui Dumnezeu după firea Sa omenească en-ipostaziată în Ipostasul Cuvântului. Hristos este o Persoană în două firi/naturi
Am repetat de nenumărate ori că, firea omenească a lui Hristos nu este o fire anipostaică. Însă, en-ipostazierea este realizată în Persoana Cuvântului şi de către Persoana Cuvântului (= en-ipostaziere), ci nu într-o persoană omenească şi/sau de către o persoană omenească. Asta înseamnă că Dumnezeu-Cuvântul S-a Înomenit. La Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă fiindcă El este Creatorul spre deosebire de noi care suntem făpturi.
Domnia ta despreunezi, separi firea omenească de Persoana lui Hristos. Sfinţii Părinţi au spus că unirea nu s-a realizat doar între cele două firi, ci s-a realizat inclusiv "după Ipostas" (fără despărţire, fără schimbare, fără amestecare şi fără împărţire).

Sf. Ioan Damaschinul explică desluşit:

"Spunem ca firea noastra s-a sculat din morti si s-a inaltat si s-a asezat de-a dreapta Tatalui, nu in sensul ca toate ipostasele oamenilor au inviat si s-au asezat de-a dreapta Tatalui, ci in sensul ca firea noastra intreaga este in ipostasa lui Hristos. Caci zice dumnezeiescul apostol: "Ne-a sculat impreuna cu El, ne-a asezat impreuna cu El, in Hristos" (Efeseni II, 6.). Spunem si aceasta ca unirea s-a facut din fiinte comune. Caci orice fiinta este comuna ipostaselor cuprinse sub ea si nu se poate gasi o fire sau fiinta particulara si deosebita, pentru ca atunci ar fi necesar sa spunem ca aceleasi ipostase sunt si de aceeasi fiinta si de fiinta deosebita si sa spunem ca Sfanta Treime, potrivit Dumnezeirii ei, este si de aceeasi fiinta si de fiinta deosebita. Prin urmare aceeasi fire se gaseste in fiecare din ipostasele ei."

Îl reprezentăm pe Hristos după firea Sa omenească. Am spus că Persoana Cuvântului prin întrupare dobândeşte însuşirile firi omeneşti, şi că firea Sa omenească este en-ipostaziată în unicul Său Ipostas.

Sinodul Quinisext desfăşurat la sfârşitul secolului al VII -lea, în canonul 82, în cuprinsul căruia este definită icoana. Iată ce afirmă el:

Hotărâm deci ca de acum înainte plinirea aceasta să fie tuturor vădită prin picturi, astfel încât în locul mielului din vechime să fie reprezentat - după firea Sa omenească (anthropinon charactera) - Cel ce a ridicat păcatul lumii, Hristos Dumnezeul nostru. Aşa înţelegem mărirea smereniei lui Dumnezeu - Cuvântul şi ajungem să-I pomenim locuirea în trup, Patima, Moartea Lui mântuitoare şi, de aici, izbăvirea pe care a dăruit-o lumii.

Pentru cei care intreaba daca ipostasa lui Hristos este creata sau necreata

Ipostasa Cuvantului lui Dumnezeu inainte de intrupare a fost simpla, necompusa, necorporala, necreata; cand s-a intrupat, insa, si a devenit ipostasa trupului, a ajuns compusa din Dumnezeirea pe care o avea intotdeauna, si din trupul pe care l-a luat. Ipostasa are insusirile celor doua firi si este cunoscuta in doua firi. Din aceasta pricina aceeasi unica ipostasa este necreata, in virtutea Dumnezeirii, si creata, in virtutea omenirii, vazuta si nevazuta. Altfel, suntem siliti sau sa impartim pe unicul Hristos, daca spunem doua ipostase, sau sa fie negata deosebirea firilor si sa introducem schimbare si amestecare.

Sublinierea mea : Aceeasi unica Ipostasa - necreata si creata, vazuta si nevazuta.
Pai daca sfantul Ioan Damaschin spune asta despre Ipostasa lui Hristos, tu Capy de ce negi?
E scris negru pe alb. Mai clar de atat nu se poate.

Eu pe undeva inteleg de ce Capy se poticneste la asta, cum poate fi aceeasi Persoana si necreata si creata, si vazuta si nevazuta. Logica omeneasca, asta aristotelica ne spune ca e ori una ori alta, nu poate fi si alba si neagra in acelasi timp.
Dar tocmai asta e ca taina Intruparii, ca toate tainele crestinismului, depaseste mintea si logica omeneasca. Daca am putea sa-l intelegem pe Dumnezeu cu mintea in mod deplin, acela nu ar mai fi Dumnezeu.
Unii ganditori crestini mai noi s-au referit la un alt tip de logica - al tertului inclus, in care ambele realitati "opuse" sunt adevarate in acelasi timp. Oricum un alt tip de logica decat cea simpla a tertului clasic exclus.
Dar aici intram mai degraba in filosofie.
Cert este ca trebuie sa acceptam prin credinta ceea ce nu putem intelege deplin cu mintea noastra.

Concluzia mea e urmatoarea. Taina Intruparii este si ramane piatra de poticnire a omenirii.
Calcedonul s-a dovedit prea inalt pentru oameni, chiar si pentru majoritatea ortodocsilor.
De-a lungul timpului, mari invatati, chiar si teologi ortodocsi s-au poticnit de aceasta taina fara sfarsit. Papa Leon cel mare a expus invatatura crestina adevarata despre Intrupare cu o profunzime si o intuitie care depasea cu mult timpul sau. Insa dupa aceea, dupa Calcedon, numai Biserica Romei si cea a Constantinopolului au acceptat hotararile Sinodului. Biserica Alexandriei si cea a Antiohiei au cazut in erezie si au intrat in schisma. Alexandria a ales calea monofizitismului,iar Antiohia calea nestorianismului.
Insa de-a lungul timpului si pana in vremea noastra, s-a dovedit ca nici cei care au acceptat Calcedonul, adica nici ortodocsii, nici catolicii, nici altii nu au reusit, in marea lor majoritate, sa accepte deplin, fara stalcire, taina cea necuprinsa.
Tendinta omului de a se opune Tainei Intruparii care este "nebunie" pentru lume, s-a manifestat cu putere chiar si in randul teologilor ortodocsi, care nici astazi, multi dintre ei, nu au putut accepta deplin aceasta taina, vesnica piatra de poticnire pentru om.

De fapt el crede ca vorbind de Persoana omeneasca si Persoana divina ar inseamna doua Persoane. Ei nu stiu ca pe aceasta problema a fost disputa monofiziti-nestorieni-ortodocsi, ortodocsii aratand ca e vorba de O Persoana divina si umana. De fapt monofizitii si nestorienii nu contestau ca Om si Dumnezeu inseamna Persoana umana si Persoana divina, pentru ca om inseamna persoana umana.
Ei s-au luat dupa articolul Par. Vulcanescu: https://ortodoxiacatholica.wordpress...respingand-si/
Parintele spune ca nu e corect Persoana divino-umana, ar insemna o fire compusa (o neintelege a parintelui). Dar Capy a inteles exact invers, parintele spune ca s-ar intelege monofizismul, iar Capy a dedus ca s-ar intelege nestorianimul, doua Persoane.
Pentru ca nu stie exact termenii nu se intleege ce zice, el spune ca sunt doua firi, ca in ortodoxie, dar sustine o fire compusa, ca monofizismul (miafizismul). El nu intelege ce e fire, crede ca e ceva ce inghiti si ai doua firi. Practic spune ca Persoana divina a luat si cateva trasaturi omenesti, adica o fire compusa. A luat firea omeneasca si a devenit Om, adica Persoana umana. Om este acelasi lucru cu Persoana umana, sunt echivalente.

Au fost 60 de pagini despre un lucru mai mult decat simplu: Om = Persoana umana. Nimeni, niciun eretic nu a contestat asta pana acum, pentru ca nu e vorba de erezie, ci de vocabular.

Dumnezeu-Cuvântul S-a Înomenit, nu S-a transformat în persoană umană.

S-a spus deci ca firea Cuvantului s-a intrupat, adica s-a unit cu trupul. Pana acum insa n-am auzit ca firea Cuvantului a suferit in trup, ci am fost invatati ca Hristos a suferit in trup. Pentru aceea expresia firea Cuvantului nu indica ipostasa. Ramane deci sa spunem ca a fi intrupat inseamna a fi unit cu trupul, iar a se face Cuvantul trup inseamna ca insasi ipostasa Cuvantului a devenit in chip neschimbat ipostasa trupului. (Sf. Ioan Damaschin)

Ceea ce este creat a ramas creat, iar ceea ce este necreat a ramas necreat; ceea ce este muritor a ramas muritor, iar ceea ce este nemuritor a ramas nemuritor; ceea ce este circumscris a ramas circumscris, iar ceea ce este necircumscris a ramas necircumscris; ceea ce este vazut a ramas vazut, iar ceea ce este nevazut a ramas nevazut. (Sf. Ioan Damaschin)

Nu si-a schimbat firea, nici nu avem o iluzie de intrupare, ci s-a unit dupa ipostasa in chip neamestecat, neschimbat si neimpartit cu trup insufletit, rational si cugetator, care are in el insusi existenta, pe care l-a luat din Sfanta Fecioara, fara ca sa se schimbe firea Dumnezeirii Lui in fiinta trupului si fara ca sa se schimbe fiinta trupului in firea Dumnezeirii Lui si fara ca sa rezulte o singura fire compusa din firea Lui dumnezeiasca si din firea omeneasca pe care a luat-o. (Sf. Ioan Damaschin)

Marturisim o singura fire intrupata a lui Dumnezeu Cuvantul. Prin expresia intrupata indicam, impreuna cu fericitul Chiril, fiinta trupului. Asadar, Cuvantul s-a intrupat si n-a pierdut imaterialitatea sa: in intregime s-a intrupat si in intregime este necircumscris. In ce priveste corpul se micsoreaza si se strange; in ce priveste Dumnezeirea este necircumscris, pentru ca trupul lui nu se compara cu Dumnezeirea Lui necircumscrisa. (Sf. Ioan Damaschin)

Faptul că Dumnezeu-Cuvântul S-a Întrupat, arată că Şi-a asumat firea/natura omenească. Aceasta înseamnă că Dumnezeu-Cuvântul S-a Înomenit, ci nu că S-a transformat. Afirmaţia că S-a transformat este o extremă opusă monofizismului, însă la fel de periculoasă ca şi acesta. A spune că Dumnezeu-Cuvântul S-a transformat, în loc de Dumnezeu-Cuvântul S-a Înomenit sau Şi-a Impropriat firea/natura umană, este la fel cu a spune că firea Sa umană a absorbit firea/natura divină, că s-a transformat în făptură/creatură - o învăţătură din arianism.

Aberaţia despre transformarea divinului în uman şi a umanului în divin, este o teorie specifică religiilor asiatice (budism, taoism, confucianism, şintoism, hindusim, brahmanism, sikhism, jainism etc.) Ortodoxia învâţând despre Întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul, nu vorbeşte despre transformare, ci vorbeşte despre Înomenire, Impropriere, Asumare şi Îndumnezeire !

Altceva indică Înomenirea, Improprierea, Asumarea şi Îndumnezeirea - care nu s-au realizat doar pentru o perioadă de timp, ci pentru totdeauna - şi altceva este verbul "a transforma", prin care se induce ideea eronată de modificare, de trecere de la o formă la alta.

Cica are “nevoie de unele lamuriri“ apoi a inceput sa~si inchipuie ca da lectii de teologie.
Draga Capy,va mai curge multa apa pe Dunare pana sa ajungi la nivelul degetului mic de la piciorul parintelui Staniloaie...ca teologie.

Eu ma minunez cum poate avea un asemenea subiect 60 de pagini cand nu vad nici o nelamurire...Hristos a devenit o persoana omeneasca deplina ,conditie necesara ca sa rascumpere firea umana ,trebuia sa fie om deplin.Firea dumnezeiasca care are 3 Persoane da o Persoana, Fiul ,firea omeneasca care are miliarde de persoane ,da o Persoana,una singura si reala si avem pe Domnul Iisus Hristos ,Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului,intr~un ipostas.
Capy,e o diferenta intre a te crede teolog si a fi teolog.

Capy, Sf. Ioan Damaschin cand spune ca ce era creat a ramas creat si ce era necreat a ramas necreat, se refera la cele 2 firi. Intr-adevar, firea dumnezeiasca a ramas necreata iar firea omeneasca a ramas creata. Dar Persoana lui Hristos are amandoua firile si are insusirile amandurora.

Carevasăzică domnia ta afirmi că firea dumnezeiasca "dă" o persoană, iar firea omenească "dă" şi ea o persoană, care până la urmă sunt o singură persoană. Şi eu mă minunez de teologia domniei tale, fiindcă aşa ceva nu am mai auzit la nici un teolog. Oricum, ceea ce era de lămurit se lămurise deja. De aceea am şi cerut adminului să închidă topicului.

Toate cele bune şi post uşor tuturor!

Nu afirma nimeni ca firea dumnezeiasca da o persoana nici ca firea omeneasca da o persoana, ci ca persoana are insusirile firilor ei.

...nu stiu de ce nu te~ai “minunat“ inainte de a deschide topicul ... ca sa~l ataci pe parintele Staniloaie si un intreg Sinod inPostul Mare.Ma indoiesc ca esti ortodox.Pacat ca multi forumisti au plecat pe “fenta“ ta ,dand topicului atentie.

Scuteşte-mă de astfel de fraze puerile şi ridicole! În concepţia ta Biserica Ortodoxă se confundă cu afirmaţiile pr. prof. Stăniloae dintr-o pastorală sinodală. Aşadar, nimeni nu poate fi ortodox dacă nu cade de acord cu ceea ce a spus prof. Stăniloae. Fii pe pace! N-are nimeni nevoie de avizul tău pentru a fi sau a nu fi ortodox.

Toate cele bune şi post uşor tuturor!

Parintele Staniloae a vorbit, in legatura cu Sfanta Treime, nu doar de 3 constiinte personale perfect interioare una alteia, nu doar de intreita subiectivitate, ci si de inter-subiectivitate.
Ceea ce inseamna ca fiecarui subiect, fiecarei persoane divine, ii sunt perfect interioare celelalte doua. Fiecare persoana traieste nu numai subiectivitatea sa, ci si pe a celorlalte doua persoane, dar fara se le amestece intre ele. Iata un citat din Teologia Dogmatica Ortodoxa a parintelui :

„Intersubiectivitatea si afirmarea reciproca face ca Tatal, traindu-se ca Tata, traieste ca Tata toata subectivitatea filiala a Fiului; subiectivitatea Fiului Ii este interioara, dar ca unui Tata. Ii este nesfarsit mai interioara de cum ii este interioara unui tata pamantesc subiectivitatea filiala a fiului sau, sau de cum ii este interioara unei mame subiectivitatea filiala a fiului ei, facand-o sa se poata substitui fiului ei si sa traiasca cu mai multa intensitate decat el bucuriile si durerile lui. Dar precum Tatal dumnezeiesc traieste subiectivitatea Fiului in subiectivitatea Sa parinteasca, fara sa le amestece, ci intensificandu-le, asa si Fiul traieste subiectivitatea parinteasca a Tatalui in subiectivitatea Sa filiala, sau ca Fiu. Totul e comun si perihoretic in Treime, fara ca in aceasta miscare comuna a subiectivitatii Unuia in altul sa se confunde modurile distincte ale trairii impreuna a acestei subiectivitati” 2. Parintele Staniloae arata ca: „Tatal se cunoaste pe Sine in Fiul si prin Fiul, numai intrucat Fiul ca imagine reala a Tatalui proiecteaza spre Tatal existenta Sa, ca Fiu al Tatalui; dar si Fiul Se cunoaste pe Sine prin aceasta. Tatal Se cunoaste pe Sine in Fiul nu ca intr-o imagine pasiva a Sa, ci ca intr-o imagine activa, care intoarce si ea spre Tatal cunoasterea sa despre El, cunoastere ce a devenit posibila intrucat a luat nastere ca imagine reala perfecta a Tatalui. Nasterea Fiului de catre Tatal e premisa cunoasterii de sine a Tatalui, realizata in mod comun cu Fiul” .

Subliniez ce spune parintele : "Totul e comun si perihoretic in Treime."
Insa este adevarat ca noi nu putem sa intelegem Treimea. Vladimir Lossky afirma chiar ca in afara inchinarii si a slavirii ce se cuvine adusa Treimii, tot ce spunem noi despre Treime e fals. Cuvintele noastre sunt neputincioase cand e vorba de a reflecta aceasta taina necuprinsa. Sfantul Iustin Popovici spune ca taina Treimii e inaccesibila omului dar ea se da spre traire, spre experiere constienta, ca dar al lui Dumnezeu. Deci numai slavirea si adorarea adusa Treimii ne pot invata ceva despre ea. In rest, tot ce spunem noi despre ea va fi nu doar insuficient, ci si fals, intr-un fel.

Frate Bogdan, adica concentrice? (Vezi ce am subliniat). Asta ar trimite la monarchism, daca parintele Staniloaie, Domnul sa il odihneasca cu dreptii, avea asa conceptii. Duhul NU e cuprins in fiul, si fiul NU e cuprins in Tatal ("cuprins" = "subordonat"), altfel, alunecam in arianism sau in modalism.
Dumnezeu e Unul, perihoreza e o marturie ea insasi in acest sens, dar noi Il preaslavim ca Sf. Treime.

Dupa Losski, pana si termenul de cauza a Fiului si a Duhului, aplicat Tatalui e un termen fals, "a carui inadecvare numai folosirea purificatoare a apofatismului ne da posibilitatea sa o masuram." Termenul de "cauza", explica Losski e un termen analogic si inadecvat, fiindca cauza ar presupune anterioritate si superioritate fata de efect. Dar in Treime, unde NU exista anterioritate si nici "efectul " NU este inferior "cauzei", folosirea termenului are doar un temei analogic.

Barsaumas, nu cred ca reiese din textul parintelui Staniloae vreo aluzie la ce spuneai.
Cred ca parintele incerca sa vorbeasca despre perihoreza persoanelor Treimii. Eu asa inteleg.

Ce vreau sa spun eu aici este exact ce spuneai tu Barsaumas, anume ca Sfanta Treime si Domnul Hristos trebuie sa fie obiect de adoratie, inchinare si slavire, si nu obiect de disectii analitice care oricum nu duc nicaieri, fiindca logica se impotmoleste singura.
Ba duc undeva: la ateism.

Exact! Ai spus-o perfect de concis si la obiect. "Studierea" lui Dumnezeu (pana si suna oribil, nu?) Il coboara in randul creaturilor...pentru cine se gandeste lumeste la dogme. Sa nu ne fie noua una ca aceasta!

"...perfect interioare una alteia". Asa e citatul dat de tine din parintele, referitor la sfanta perihoreza. Hmmmmm....
Mie imi miroase a subordinationism.
Nu trebuie sa vedem pe vreun parinte ca norma, nici Vladica Hierotheus, nici parintele profesor Staniloaie.

Adica fiecare persoana le contine intr-un fel si pe celelalte,asta cred ca vrea sa zica "perfect interioare". Ma rog, cum spuneam, termeni aproximativi. Cine poate intelege ce se intampla in sanul Treimii ?

Scuze,am gresit...nimeni nu poate fi ortodox daca nu cade de acord cu Capy un ilustru necunoscut care se crede teolog.Nesimtirea nu tine loc de teologie...acum toti anonimii cu calculator si internet sunt mai tari decat parintele Staniloaie...doar pentru ca isi pot da cu parerea.

Barsaumas,ai citit vreo carte de~a parintelui Staniloaie sau macar vre~un articol din vreo revista teologica?Eu zic sa te axezi pe ce stii,teologia nu face parte din punctele tale forte,chiar daca stii definitia...subordinationismului.Nu cumva tu esti Capy?

Chiar nu ai altceva de făcut? Cum nu cade cineva de acord cu unele interpretări ale prof. Stăniloae, cum îl şi bănuieşti că ar fi Capy. Am înţeles că ai o obsesie pentru scrierile pr. prof Stăniloae, însă ai grijă să nu dai în paranoia.

Buna ziua si bun gasit tuturor!

Am citit articolul "ENIPOSTAZIEREA" de pe site si la un moment dat se spune:
.................................................. ..................
In Hristos nu se poate vorbi de doua persoane, persoana dumnezeiasca a Fiului lui Dumnezeu luand in sine doar firea umana, intreaga si neciuntita, si fara un ipostas propriu al ei. Unitatea dintre cele doua firi in Hristos a avut loc in asa fel incat firea umana nici nu a mai avut nevoie de un alt ipostas decat cel al Fiului. "Firea omeneasca a lui Hristos il are pe Dumnezeu Cuvantul ca ipostas intr-un mod atat de intim, ca ea nu mai are un ipostas propriu, ca in ceilalti oameni."
.................................................. ...................

iar ceva mai jos:
.................................................. ...................
Daca Hristos nu a fost si persoana umana deplina, este fals sa spunem ca a luat firea umana, caci "natura exista (cu adevarat) numai ca ipostas personal".
Eroarea credintei ca in Hristos a putut fi prezenta doar natura umana, fara o persoana (un ipostas) reala a acesteia, este demonstrata de Parintele Staniloae astfel: "In fiecare om exista ipostasul si natura, sau si calitatea de subiect si cea de fond si de instrument, fara ca ipostasul sa fie un adaos din afara, ci forma necesara a naturii indata ce ea exista in mod real."
.................................................. ...................

In "TEOLOGIA DOGMATICĂ ORTODOXĂ Vol II" a Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae (APOLOGETICUM 2006 - editie electronica) la pag. 19 apare urmatoarea formulare:

.................................................. ...................
Acum ştim sigur că Dumnezeu Cuvântul e Persoană, sau o existenţă asemănătoare existenţei noastre personale, prin faptul că Se face şi Persoana firii omeneşti, fără să înceteze a fi Persoana firii dumnezeieşti. Prin aceasta garantează valoarea maximă a persoanelor omeneşti şi eternitatea lor. Dar aceasta arată în acelaşi timp că firea omenească a fost creată capabilă sa primească pe Dumnezeu Cuvântul ca ipostas.
.................................................. ...................

Va rog sa aratati daca exista vreo contradictie in citatele de mai sus.