Moartea tot o mai asteapta cate unul; dar ziua Domnului, mai nimeni
 

Vegheati, ca nu stiti cand va veni Stapanul
 

Apostolul zilei: Unde nu există prezenţa lui Dumnezeu nu există viaţă
 

„Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi cuvântul Lui nu este întru noi. Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi, şi dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos Cel drept. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci şi pentru ale lumii întregi. Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui. Cel ce zice: "L-am cunoscut", dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este şi întru el adevărul nu se află. Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită. Prin aceasta cunoaştem că suntem întru El. Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, şi el aşa să umble.“ (I Ioan 1, 8-10 şi 2, 1-6)

Evanghelia zilei: cheltuiala cu dragoste
 

"Şi fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, şi şezând la masă, a venit o femeie având un alabastru, cu mir de nard curat, de mare preţ, şi, spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul lui Iisus. Dar erau unii mâhniţi între ei, zicând: Pentru ce s-a făcut această risipă de mir? Căci putea să se vândă acest mir cu peste trei sute de dinari, şi să se dea săracilor. Şi cârteau împotriva ei. Dar Iisus a zis: Lăsaţi-o. De ce îi faceţi supărare? Lucru bun a făcut ea cu Mine. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi şi, oricând voiţi, puteţi să le faceţi bine, dar pe mine nu Mă aveţi totdeauna. Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre înmormântare. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut aceasta, spre pomenirea ei." (Marcu 14, 3-9)

Iată ce vreau să zic: un testament, pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte, nu poate fi desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită, de Legea venită după patru sute trei zeci de ani.

[COLOR=#0000ff][/COLOR][COLOR=#0000ff][/COLOR]
Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr-o făgăduinţă a dat-o lui Avraam.
<A name=3.19>
Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină "Sămânţa", căreia îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.
[COLOR=#800080][/COLOR]
Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părţi, pe când Dumnezeu, este unul singur.
[COLOR=#800080][/COLOR]
Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege.
[COLOR=#800080][/COLOR]
Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Isus Hristos.
[COLOR=#800080][/COLOR]
Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită. <A name=3.24>

Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător (Greceşte: pedagog.) spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă.
[COLOR=#800080][/COLOR]
După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta. <A name=3.26>

Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus.
[COLOR=#800080][/COLOR]
Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos.
[COLOR=#800080][/COLOR]
Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una
[COLOR=#800080][/COLOR]
Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi "sămânţa" lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.

Galateni

Apostolul zilei: Necazurile sunt accidente în drumul istoriei
 

[SIZE=2]„De aceea, nemaiputând răbda, noi am hotărât să rămânem singuri la Atena. Şi am trimis pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu şi împreună-lucrător cu noi la Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă îndemne în credinţa voastră, ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri, căci singuri ştiţi că spre aceasta suntem puşi. Căci şi când eram la voi, v-am spus de mai înainte că vom avea de suferit necazuri, precum s-a şi întâmplat şi ştiţi prea bine. Pentru aceea şi eu, fiind nerăbdător, am trimis ca să cunosc credinţa voastră, ca nu cumva să vă fi ispitit ispititorul şi în zadar să ne fie osteneala. Acum însă, venind Timotei de la voi la noi şi dându-ne vestea bună despre credinţa şi dragostea voastră şi că aveţi bună amintire de noi totdeauna, dorind să ne vedeţi; la fel şi noi pe voi, de aceea, fraţilor, ne-am simţit mângâiaţi întru voi, prin credinţa voastră, în toată nevoia şi strâmtorarea noastră.“ (I Tesaloniceni 3, 1-7)[/SIZE]

***
Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că necazurile întăresc prieteniile şi îndepărtează ura, iar Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbeşte despre sensul încercărilor, ca mijloace de probare şi întărire a credinţei. Privind astfel, nu ne mai poate revolta cuvântul Sfântului Pavel din fragmentul apostolic de astăzi, şi anume că „suntem puşi spre necazuri“. Acest cuvânt îl spune Apostolul care a suferit şi a răbdat mult, dar şi Apostolul care a căutat să cunoască raţiunea pătimirii sale. Totuşi, este greu să spui unei persoane că necazul face parte din firescul vieţii, deoarece caracteristica vieţii umane este fuga de durere şi căutarea plăcerii. În această fugă omul uită de Dumnezeu şi de semeni, calcă totul în picioare pentru a obţine o clipă de bucurie egoistă. În aceste momente intervine Dumnezeu, spunându-ne, prin încercările vieţii, că nu suntem singuri, ci depindem şi de alţii, nu putem face nimic durabil fără Dumnezeu. În necazurile vieţii găsim calea către vecin, iar el găseşte umanul din el şi îl face dumnezeiesc prin simplul gest al oferirii ajutorului. Necazurile ne trezesc şi ne sensibilizează, dar ele nu sunt un scop al vieţii, ci sunt accidente în drumul istoriei. Biserica, în rugăciunile ei, nu caută necazurile, ci, dimpotrivă, se roagă mult pentru îndepărtarea lor, dar prin acest gest al rugăciunii în vremea încercărilor arătăm că nu suntem nemulţumitori, ci suntem răbdători.
http://www.ziarullumina.ro/articole;...-istoriei.html

Evanghelia zilei: E timpul să te întorci smerit cu faţa către Dumnezeu
 

Iisus a zis: ^"Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, care iubesc plecăciunile în pieţe şi scaunele cele dintâi în sinagogi şi locurile cele dintâi la ospeţe, mâncând casele văduvelor şi de ochii lumii rugându-se îndelung; aceştia vor lua mai mare osândă"Şi privind, a văzut pe cei bogaţi, aruncând darurile lor în vistieria templului. Şi a văzut şi pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bani. Şi a zis: "Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi. Căci toţi aceştia, din prisosul lor au aruncat la daruri, aceasta însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viaţă"^(Luca 20, 46-47; 21, 1-4)
***
Principala preocupare a omului credincios, a celui care se identifică cu învăţătura, Jertfa şi Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, este aceea de a-şi mântui sufletul. Acest lucru te face să priveşti viaţa mult mai responsabil. Astfel, trebuie să te îngrijeşti de fiecare zi şi oră a vieţii pentru a lucra în folosul sufletului tău. Parcă zilele trec mai repede, parcă timpul s-a comprimat. Ei bine, în toate aceste zile, ce folos duhovnicesc ai avut sau ai dobândit pentru viaţa ta? Fiecare clipă este irepetabilă şi ireversibilă. Dacă foloseşti timpul eficient, vei putea spune că ai lăsat ceva în urma ta. Viaţa noastră este un dar al lui Dumnezeu şi trebuie trăită ca atare. Un dar trebuie înmulţit, preţuit, bine păstrat. Nu peste mult timp vom intra în Postul Mare. Mâine, la Sfânta Liturghie, se va vorbi despre fiul risipitor. El a fost cel ce a risipit dragostea tatălui, încrederea familiei, partea de avere şi tinereţea. Însă nu s-a pierdut, ci s-a întors smerit şi mai copt la minte. Pentru acesta, trecerea timpului a fost ieri distructivă, iar astăzi l-a înălţat la starea de fiu iubit şi regăsit.
http://www.ziarullumina.ro/articole;...-Dumnezeu.html

1Astfel dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci Cel ce a pătimit în trup, a sfârşit-o cu păcatul;
[COLOR=#800080][/COLOR]
2pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.
[COLOR=#800080][/COLOR]
3Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia Neamurilor, şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
4De aceea se miră ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop de desfrâu, şi vă batjocoresc.
[COLOR=#800080][/COLOR]
5Dar au să dea socoteală înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii.
[COLOR=#800080][/COLOR]
6Căci tocmai în vederea aceasta a fost vestită Evanghelia şi celor morţi, pentru ca să fie judecaţi ca oameni în trup, dar să trăiască după Dumnezeu, în duh.
[COLOR=#800080][/COLOR]
7Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi dar, şi vegheaţi în vederea rugăciunii.
[COLOR=#800080][/COLOR]
8Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.
[COLOR=#800080][/COLOR]
9Fiţi primitori de oaspeţi între voi, fără cârtire.

10Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul, pe care l-a primit.
[COLOR=#800080][/COLOR]
11Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea, pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
12Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi:
[COLOR=#800080][/COLOR]
13dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă înveseliţi şi la arătarea slavei Lui.
[COLOR=#800080][/COLOR]
14Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneşte peste voi.
[COLOR=#800080][/COLOR]
15Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş, sau ca hoţ, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia.
[COLOR=#800080][/COLOR]
16Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta.
[COLOR=#800080][/COLOR]
17Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?
[COLOR=#800080][/COLOR]
18Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
19Aşa că cei ce suferă după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor, şi să facă ce este bine.

Evanghelia Duminicii a XXXIV-a dupa Rusalii
 

Luca 15, 11-32

11. Un om avea doi fii.

12. si a zis cel mai tanar dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. si el le-a impartit averea.

13. si nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel mai tanar s-a dus intr-o tara departata si acolo si-a risipit averea, traind in desfranari.

14. si dupa ce a cheltuit totul, s-a facut foamete mare in tara aceea, si el a inceput sa duca lipsa.

15. si ducandu-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei tari, si acesta l-a trimis la tarinile sale sa pazeasca porcii.

16. si dorea sa-si sature pantecele din roscovele pe care le mancau porcii, insa nimeni nu-i dadea.

17. Dar, venindu-si in sine, a zis: Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier aici de foame!

18. Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta;

19. Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai.

20. si, sculandu-se, a venit la tatal sau. si inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si, alergand, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat.

21. si i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau.

22. si a zis tatal catre slugile sale: Aduceti degraba haina lui cea dintai si-l imbracati si dati inel in mana lui si incaltaminte in picioarele lui;

23. si aduceti vitelul cel ingrasat si-l injunghiati si, mancand, sa ne veselim;

24. Caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. si au inceput sa se veseleasca.

25. Iar fiul cel mare era la tarina. si cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit cantece si jocuri.

26. si, chemand la sine pe una dintre slugi, a intrebat ce inseamna acestea.

27. Iar ea i-a raspuns: Fratele tau a venit, si tatal tau a injunghiat vitelul cel ingrasat, pentru ca l-a primit sanatos.

28. si el s-a maniat si nu voia sa intre; dar tatal lui, iesind, il ruga.

29. insa el, raspunzand, a zis tatalui sau: Iata, atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. si mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei.

30. Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai injunghiat pentru el vitelul cel ingrasat.

31. Tatal insa i-a zis: Fiule, tu totdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt.

32. Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat.

"Dar venindu-si in sine"- in alte editii "venindu-si in fire"- ca dovada ca pacatul este o miscare contrara firii, "patimile sunt o miscare irationala, impotriva firii"-Sfantul Maxim Marturisitorul.

Smerenia inalta sufletul catre Dumnezeu
 

Apostolul zilei: "Vedeti ce fel de iubire ne-a daruit noua Tatal, ca sa ne numim fii ai lui Dumnezeu, si suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaste, fiindca nu L-a cunoscut nici pe El. Iubitilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu, si ce vom fi nu s-a aratat pana acum. Stim ca daca El Se va arata, noi vom fi asemenea Lui, fiindca Il vom vedea cum este. Si oricine si-a pus in El nadejdea, acesta se curateste pe sine, asa cum Acela curat este. Oricine faptuieste pacatul savarseste si nelegiuirea, si pacatul este nelegiuirea. Si voi stiti ca El S-a aratat ca sa ridice pacatele, si pacat intru El nu este. Oricine ramane intru El nu pacatuieste; oricine pacatuieste nu L-a vazut, nici nu L-a cunoscut. Copii, nimeni sa nu va amageasca. Cel ce savarseste dreptatea este drept, precum Acela drept este. Cine savarseste pacatul este de la diavolul, pentru ca de la inceput diavolul pacatuieste. Pentru aceasta S-a aratat Fiul lui Dumnezeu, ca sa strice lucrurile diavolului." (I Ioan 3, 1-8)

Comentariul Sfantului Teofan Zavoratul:

"Ieri, pilda fiului risipitor ne-a indemnat sa ne intoarcem de la neoranduiala la calea cea buna. Acum, Sfantul Apostol Ioan ne insufleteste sa facem acelasi lucru, adeverind ca de vom face asa, atunci cand se va arata Domnul, asemenea Lui vom fi. Ce lucru se poate masura cu aceasta cinste?! Presupun ca auzind acest lucru, te vei aprinde de dorinta de a-l dobandi si tu. Lucru bun si mai trebuincios decat orice!

Dar nu intarzia sa si purcezi pe calea ce duce la aceasta. Citeste mai
departe: "oricine si-a pus in El nadejdea, acesta se curateste pe sine, asa cum Acela Curat este". Este ceva la tine care are nevoie de curatire? Fireste, si inca nu din cele mai marunte lucruri. Grabeste-te deci, fiindca acolo unde este Domnul nu va intra nimic necurat. Nici nu te infricosa insa de osteneala ce se cere, caci Domnul insusi iti va fi ajutator in toate. Tot ce trebuie sa faci este sa doresti asta cu osardie si sa te intorci catre Domnul pentru ajutorul trebuincios. La stradaniile tale se va adauga puterea Lui harica, iar treaba va merge lesne si cu spor. Nu e nici un pacat care sa biruiasca milostivirea lui Dumnezeu: tot asa, nu e nici o necuratie sufleteasca in stare sa stea impotriva puterii harice mistuitoare a acestei milostiviri, in ce te priveste, trebuie doar sa nu doresti aceasta necuratie, sa te straduiesti pe cat iti sta in putere sa te rupi de ea si sa alergi la Domnul cu credinta."

Shtitzi ce observ din text, ca aici Domnul Hristos, explica legea a II a decalogului... a voiei din om care este Tatal celor doi fii, voie care se imparte in doua voi disticte, dar care defapt ambele salashluiesc in noi, caci pacatosul, adica cel ce asculta pilda este amandoi fiii la un loc, caci este vorba despre voia dreptatzii shi smereniei din dragoste de la Tatal care se transforma in voia falsei dreptatzi din lene, lacomie shi trufie...

apoi:

-se repeta de doua ori unele lucruri pentru a ne atrage atentzia ca este vorba de a doua porunca a decalogului, despre cei ce iubesc pe Tatal shi pazesc poruncile Sale, deci se repeta:
"Tata, am gresit la cer si inaintea ta; Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau." dar cand marturiseshte fiul cel mic lipseshte partea aia in care cere sa slujeasca shi el, deci fusese tzinut ca un boier inainte, fara sa fie nevoit sa faca nimic la casa Tatalui lor, iar cu toate astea nu fusese multzumit ci el poftise shi dorise alte lucruri, alte credintze, alte iubiri, alte fecioare, lucruri straine, femeia straina...

-se observa ca averea pentru ei a fost impartzita ambilor, deci ambii shi-au primit partea atunci la inceput, cand a cerut fiul cel mic, astfel ca averea fusese impartzita.

-se observa ca tatal probabil il urmarise pe cel mic intrucat haina cea dintai shi incaltzamintele dintai shi inelul shi ce mai avusese el, Tatal le rascumparase de la cei carora le vanduse fiul cel mic intrucat le avea shi cu ele a cerut sa fie imbracat Fiul cel mic, shi pentru el ingrashea vitzelul deci avand incredere in sfintzenia lui shi nadajduind in intoarcerea lui, nelepadandu-l din sufletul sau...

-se observa ca vitzelul ingrashat era pregatit pentru petrecere, pentru o sfanta ceremonie, pentru sarbatoare, asemenea ritualurilor din VT, deci se arata semnificatzia sarbatorii... invierea shi aflarea fiului pierdut...

-apoi se observa ca fiul cel mare care avea pamantul shi averea lui caci ca shi cel mic ishi primise partea, dar totushi se comporta cu ale Tatalui sau ca shi cand ar fi fost ale lui, deci el era un fel de stapan peste cele ale tatalui sau. Astfel el s-a nemultzumit aratandu-se ca un slujitor care nu a ieshit din cuvantul Tatalui, deshi din ce spune se vede clar ca el se considera deja stapan peste toate, nu numai ale sale pe care le-a primit cu ocazia impartzirii averii, ci pe toate ale Tatalui, inclusiv peste vitzelul cel ingrashat, shi peste tzarinile tatalui chiar daca ishi primise partea shi inca tatal sau nu murise ca sa mearga averea Tatalui la primul nascut adica fratelui mai mare... cum era obiceiul, deci el il considera pe tatal Sau deja ca shi mort, precum shi pe fiul lui cel mic.

shi se repeta oarecum schimbat shi fraza aceasta care argumenteaza shi motiveaza in sensul indreptatzirii fratelui mai mare, in sensul de a lasa dupa el, de a-i sadi in suflet linishtea shi pacea, impacarea intre fii:
"Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. " unde s-a inlocuit "fiul meu" cu "fratele tau"...

dar din text reiese faptul ca din pricina lacomiei fratelui mai mare nici macar nu il mai considera frate pe cel mic din pricina fricii ca nu cumva daca tatal a primit din nou pe fiul mai mic sanatos, caci boala era dovada greshelii shi ca nu mai merita nimic, deci tatal primindu-l sanatos, fiul cel mare se temea ca ii va da din avere, urmand o noua reimpartzire a averii ramase in posesia tatalui peste care fiul cel mare se pusese stapan... pe care tatal ca sa-l linishteasca ii spune ca are dreptate ca fiul acela a greshit shi ca averea v-a ramane celui vrednic, adica acelui care va pastrabine ce este de la Tatal...

deci este o pild despre interior omului, despre voia ta, a omului pacatos, a fiului risipitor format prin adunarea celor doua dureri laolalta: fiul mic cel plecat+fiul mare care n-a intrat = tu shi voia ta care provine din voia tatalui prin invartoshare.....

dar se arata cine este mai degraba cel ce ajunge sa faca voia Tatalui, caci mai degraba fiul ce dorea shi jinduia dupa rosh+potcoave=roshcoavele porcilor, mai degraba el v-a intra la nunta, in Imparatzie decat fiul cel mare care a ramas acasa shi a vazut shi a ascultat shi a facut toate intocmai ca tatal sau, dar care shi-a pierdut ceva, ii lipsea totushi ceva shi s-a facut singur stapan peste cele ale Tatalui... dar pana la urma n-a reushit sa primeasca voia Tatalui, caci totushi la momentul culminant s-a dovedit neputincios in a primi... bucuria shi sarbatoarea... decat sa-shi faca propria sa voie ce venea din falsa nemultzumire din barna ochiul sau ce se credea preavrednic... nevazand ca este tiran, hotz, mincinos, rau, orb, ticalos, rece, lacom, nedrept, nerecunoscator, certaretz, nemultzumit shi hulitor deci cu mult rau shi mult mai mort decat fratele sau care inviase...

deci pilda este despre voia Tatalui shi despre ispita invartosherii ei in fiu din lene shi desfranare la cel mic shi din lacomie shi nemultzumire la cel mare, caci cel mare se simtzea nedreptatzit la sfarshit tot asha cum se simtzise cel mic la inceput.

shi asha a intrat in Ierusalim, pe un asin, facand o paralela cu Aveshalom, cel ce ascultase de Ahitofel shi Shaba, shi astfel aratand din nou ca este un Mantuitor shi pentru acel fiu al Lui David care n-a mai avut parte de pocaintza intrucat fusese ucis de catre unul din cele trei Capetenii ale Regelui care n-a ascultat porunca regelui...

Deci a dorit probabil sa arate ca Mantuirea este a tuturor celor pierdutzi cum a fost Abesalom... aratand ca asha este fiu a lui David prin faptul ca David avusese dreptate sa ceara sa nu fie omorat Abesalom care a murit pentru ca defapt pacatele lui Abesalom erau consecintzele pacatelor lui David shi ale ascultarii de Ahitofel... deci a murit fara sa aiba parte de pocaintza shi astfel a proorocit domnul cu ce moarte are sa moara pentru pacatoshi, caci Israel are sa-l confunde cu Aveshalom, shi Iuda Iscarioteanul a implinit scriptura caci vazand ca sfatul sau a fost greshit shi-a pus capat zilelor asemena lui Ahitofel... care asha il sfatuia pe Abesalom ca shi cum ar vorbi de la Cuvant... deci era un prooroc mincinos... precum shi Iuda s-a inshelat pe sine......

dar shtim cum a murit Abesalom pedepsit de un stejar asemnea stejarului unde Avraam shi Sara a primit pe Domnul...

deci era prins dar slujitorii regelui n-au ascultat de Rege... deshi Abesalom, n-a avut niciovina, nu se afla in el nedreptate, decat fusese in orbire shi ratacire... ridicandu-se impotriva tatalui Sau, ravnind la conducerea regatului... Rege David care fusese blestemat de la Domnul pentru ca a facut din Casa Sa o casa asemena Casei Lui Saul... iar David primind umilintza nu l-a omorat pe acela ci a cautat sa se pocaiasca deoarece era conshtient ca aceasta imensa varsare de sange ce s-a facut in popor se datora lui shi pacatelor sale...

Deci iata cum Hristos il indreptatzeshte pe regele David aratand-se calare pe asin, asha cum murise fiul lui David cel drept pe care l-a pierdut Regele din pricina neascultarii capeteniilor Sale... shi care nu ajunsese la pocaintza...

deci am impresia ca Hristos ne arata prin asta ca este Imparatul Mantuirii inclusiv pentru fiii cei rai shi razvratitzi.... dar shi o sfanta proorocie a felului cum va urma sa moara prin confuzia celor dreptzi confundandu-l cu un fiu razvratit cu Abesalom, cu un fiu ce asculta de sfatul unui Ahitofel, prooroc mincinos iar Iuda Iscarioteanul a implinit scriptura ca sa confirme ca el il sfatuise... sa se introneze rege.... peste Israel... neprimind jertfa din dragoste a Fiului shi pentru el... shi astfel vrand ca sa demonstreze ca Domnul nu s-a jertfit din dragoste din moment ce unul a pierit, s-a pierdut... s-a dat pierzarii... deci iata cum IScariotul defapt aratandu-se ca un mare credincios, caci credea ca Ierusalimul il va primi ca Rege, ca Imparat pe Hristos shi uneltea acestea, defapt el nu credea in Hristos, intrucat nu a primit chemarea la pocaintza shi iertarea de la Domnul inainte de a se spanzura.... deci era defapt un necredincios pana la urma...

iar semnificatzia hainelor puse pe asin, a hainelor aruncate inainte de catre popor semnifica primirea de catre ei ca Rege, ca mai mare, ca sa Domneasca peste ei, precum Duhul Sfant peste inimile lor... dar iata ca dupa putzina vreme, cand a venit furtuna, incercarea... au intrat cu totzii in ispita shi de frica iudeilor shi a romanilor s-au lepadat rand pe rand... multzime de popor... popor sfant...

Nu sunt de nici un folos comorile dobândite prin f&atilde;r&atilde;delege; numai dreptatea scap&atilde; de la moarte.
Domnul nu las&atilde; s&atilde; piar&atilde; de foame sufletul celui drept; îns&atilde; el respinge l&atilde;comia celor f&atilde;r&atilde; de lege.
Mâna lenesilor pricinuieste s&atilde;r&atilde;cie, iar mâna celor întelepti adun&atilde; avutii. Cel ce adun&atilde; în timpul verii este un om prev&atilde;z&atilde;tor, iar cel care doarme în vremea secerisului este de ocar&atilde;.
Binecuvântarea Domnului vine pe capul celui drept, iar ocara acoper&atilde; fata celor f&atilde;r&atilde; de lege. Pomenirea celui drept este spre binecuvântare, iar numele celor nelegiuiti va fi blestemat.
Cel cu inim&atilde; înteleapt&atilde; primeste sfaturile, iar cel nebun gr&atilde;ieste vorbe spre pieirea lui.
Cel ce umbl&atilde; întru neprih&atilde;nire umbl&atilde; pe cale sigur&atilde;, iar cel ce umbl&atilde; pe c&atilde;i l&atilde;turalnice va fi dat de gol.
Cel ce clipeste din ochi va fi pricin&atilde; de sup&atilde;rare; iar cel care ceart&atilde; cu inim&atilde; bun&atilde; asaz&atilde; pacea.
Izvor de viat&atilde; este gura celui drept, dar gura celor f&atilde;r&atilde; de lege, izvor de nedreptate.
Ura aduce ceart&atilde;, iar dragostea acopere toate cusururile.
Pe buzele omului priceput se afl&atilde; întelepciunea; toiagul este pentru spatele celui lipsit de chibzuint&atilde;.
Cei întelepti ascund stiinta, iar gura celui f&atilde;r&atilde; de socotint&atilde; este o nenorocire apropiat&atilde;.
Avutia este pentru cel bogat o cetate înt&atilde;rit&atilde;; nenorocirea celor s&atilde;rmani este s&atilde;r&atilde;cia lor.
Agonisita celui drept este spre viat&atilde;; roadele celui f&atilde;r&atilde; de lege spre p&atilde;cat;
Cel ce p&atilde;zeste înv&atilde;t&atilde;tura apuc&atilde; pe calea vietii, iar cel ce leap&atilde;d&atilde; certarea r&atilde;t&atilde;ceste.
Cel care ascunde ura are buze mincinoase; cel ce r&atilde;spândeste def&atilde;imarea este un nebun.
Multimea cuvintelor nu scuteste de p&atilde;c&atilde;tuire, iar cel ce-si tine buzele lui este un om întelept.
Limba omului drept este argint curat, dar inima celor f&atilde;r&atilde; de lege este lucru de putin pret. Buzele celui drept c&atilde;l&atilde;uzesc pe multi oameni, iar cei nebuni mor din pricin&atilde; c&atilde; nu sunt priceputi.
Numai binecuvântarea Domnului îmbog&atilde;teste, iar truda zadarnic&atilde; nu aduce spor.
Ca o pricin&atilde; de bucurie este pentru nebun s&atilde;vârsirea unei fapte rusinoase; la fel este cu întelepciunea pentru omul priceput. De ceea de ce se teme cel nelegiuit nu scap&atilde;, iar cererea celor drepti (Dumnezeu) o împlineste. Precum trece furtuna, asa piere si cel f&atilde;r&atilde; de lege, iar dreptul este ca o temelie neclintit&atilde;.
Precum este otetul pentru dinti si fumul pentru ochi, asa este omul lenes pentru cei ce-l pun la treab&atilde;.
Frica de Dumnezeu lungeste zilele (omului), iar anii celor f&atilde;r&atilde; de lege sunt putini.
N&atilde;dejdea celor drepti este numai bucurie, iar n&atilde;dejdea celor p&atilde;c&atilde;tosi sfârseste în r&atilde;u.
Calea Domnului este o înt&atilde;ritur&atilde; pentru cel des&atilde;vârsit si o pr&atilde;busire pentru cei ce s&atilde;vârsesc f&atilde;r&atilde;delegi.
Niciodat&atilde; cel drept nu se va cl&atilde;tina, iar cei nelegiuiti nu vor locui p&atilde;mântul. Gura celui drept rodeste întelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare. Buzele celui drept cunosc bun&atilde;voirea, iar gura p&atilde;c&atilde;tosilor strâmb&atilde;tatea.

Scuzati,a fost o eroare in textul de mai sus.

Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul. (Apoc. 22, 13)
Ştiu faptele tale; [COLOR=red]că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea[/COLOR]. (Apoc. 3, 15-16)
Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul. (Apoc.1, 8 )
Iubiţilor, vă îndemn ca pe [COLOR=red]nişte străini ce sunteţi şi călători aici pe pământ[/COLOR], să vă feriţi de poftele cele trupeşti care se războiesc împotriva sufletului. (1 Petr. 2, 11)
[COLOR=red]Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu. [/COLOR](1 Petr. 2, 16)
[COLOR=red]Podoaba voastră să[/COLOR] nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe, ci să [COLOR=red]fie omul cel tainic al inimii[/COLOR], întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. (1 Petr. 2, 3-4)
Ci [COLOR=red]pe Domnul, pe Hristos, să-L sfinţiţi în inimile voastre[/COLOR] şi să fiţi gata totdeauna să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră. (1 Petr. 3, 15)
Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că [COLOR=red]dragostea acoperă mulţime de păcate[/COLOR]. (1 Petr. 4, 8 )
[COLOR=red]Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită[/COLOR]. (1 Petr. 5, 8 )
Aceasta ştiind mai dinainte că [COLOR=red]nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia[/COLOR]; [COLOR=red]pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt[/COLOR]. (2 Petr. 1, 20-21)
[COLOR=#ff0000]Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire; şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită; şi din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează.[/COLOR] (2 Petr. 1, 1-3)
[COLOR=#ff0000]Domnul poate să scape din ispite pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii. [/COLOR](2 Petr.2. 9)
Ei le făgăduiesc libertate, fiind ei înşişi robii stricăciunii, [COLOR=red]fiindcă ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte.[/COLOR] (2 Petr.2. 19)
Şi aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El şi v-o vestim: [COLOR=red]că Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El[/COLOR]. (1 Ioan 1, 5)
[COLOR=red]Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat,[/COLOR] [COLOR=red]dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită[/COLOR]. [COLOR=red]Prin aceasta, cunoaştem că suntem întru El [/COLOR](1 Ioan 2, 5)
[COLOR=red]Cine zice că este în lumină şi pe fratele său îl urăşte, acela este în întuneric [/COLOR]până acum. [COLOR=red]Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi sminteală nu este în el.[/COLOR] [COLOR=red]Iar[/COLOR] [COLOR=red]cel ce urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui.[/COLOR](1 Ioan 2, 9-11)
[COLOR=red]Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el;[/COLOR] [COLOR=red]pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume.[/COLOR] [COLOR=red]Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.[/COLOR] (1 Ioan 2, 15-17)
[COLOR=red]Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte[/COLOR]. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului. [COLOR=red]Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în acesta; şi nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte pe fratele său.[/COLOR](1 Ioan 3, 8-10)
[COLOR=red]Noi[/COLOR] ştim că [COLOR=red]am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte[/COLOR]. [COLOR=red]Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni[/COLOR] şi ştiţi că orice ucigaş de oameni nu are viaţă veşnică, dăinuitoare în El. În aceasta am cunoscut iubirea: că El Şi-a pus sufletul Său pentru noi, şi noi datori suntem să ne punem sufletele pentru fraţi.. Iar cine are bogăţia lumii acesteia şi se uită la fratele său care este în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu ? Fiii mei, [COLOR=red]să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul.[/COLOR] [COLOR=red]În aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi în faţa lui Dumnezeu vom afla odihnă inimii noastre, [/COLOR]Fiindcă, [COLOR=red]dacă ne osândeşte inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi ştie toate[/COLOR]. Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu. Şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui facem. Şi [COLOR=red]aceasta este porunca Lui, ca să credem întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, şi să ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat poruncă[/COLOR]. [COLOR=red]Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe care ni L-a dat.[/COLOR] (1 Ioan 3, 14-24)
Iubiţilor, [COLOR=red]nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu[/COLOR], fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume. În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume. [COLOR=red]Voi, copii, sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi biruit pe acei prooroci, căci mai mare este Cel ce e în voi, decât cel ce este în lume.[/COLOR] Aceia sunt din lume, de aceea grăiesc ca din lume şi lumea îi ascultă. Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ascultă de noi; cine nu este din Dumnezeu nu ascultă de noi. Din aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii. Iubiţilor, [COLOR=red]să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu[/COLOR]. [COLOR=red]Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.[/COLOR] Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem. În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul. [COLOR=red]Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne întru noi şi dragostea Lui în noi este desăvârşită.[/COLOR] [COLOR=red]Din aceasta cunoaştem că rămânem în El şi El întru noi, fiindcă ne-a dat din Duhul Său.[/COLOR] Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul, Mântuitor al lumii. Cine mărturiseşte că Iisus este fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne întru el şi el în Dumnezeu. Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi[COLOR=red]. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el.[/COLOR] Întru aceasta a fost desăvârşită iubirea Lui faţă de noi, ca să avem îndrăznire în ziua judecăţii, fiindcă precum este Acela, aşa suntem şi noi, în lumea aceasta. [COLOR=red]În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire.[/COLOR] [COLOR=red]Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi. Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este ! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească.[/COLOR] Şi această poruncă avem de la El: [COLOR=red]cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său.[/COLOR] (1 Ioan 4, 1-21)
[COLOR=red]Oricine crede că Iisus este Hristos, este născut din Dumnezeu, şi oricine iubeşte pe Cel care a născut iubeşte şi pe Cel ce S-a născut din El.[/COLOR] [COLOR=red]Întru aceasta cunoaştem că iubim pe fiii lui Dumnezeu, dacă iubim pe Dumnezeu şi împlinim poruncile Lui.[/COLOR] Căci [COLOR=red]dragostea de Dumnezeu aceasta este: Să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele.[/COLOR] [COLOR=red]Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră.[/COLOR] (1 Ioan 5, 1-4)
[COLOR=#ff0000]Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt.[/COLOR] (1 Ioan 5, 7)
[COLOR=red]Nu urma răul, ci binele. Cel ce face bine din Dumnezeu este; cel ce face rău n-a văzut pe Dumnezeu.[/COLOR] (3 Ioan 1, 11)

Evanghelia zilei: Euharistia. Vanzarea lui Hristos
 

Marcu 14, 10-42

10.Iar Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L dea pe Iisus.
11.Şi, auzind ei, s-au bucurat şi au făgăduit să-i dea bani. Şi el căuta cum să-L dea lor, la timp potrivit.
12.Iar în ziua cea dintâi a Azimilor, când jertfeau Paştile, ucenicii Lui L-au întrebat: Unde voieşti să gătim, ca să mănânci Paştile?
13.Şi a trimis doi din ucenicii Lui, zicându-le: Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om, ducând un urcior cu apă; mergeţi după el.
14.Şi unde va intra, spuneţi stăpânului casei că Învăţătorul zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile împreună cu ucenicii Mei?
15.Iar el vă va arăta un foişor mare aşternut gata. Acolo să pregătiţi pentru noi.
16.Şi au ieşit ucenicii şi au venit în cetate şi au găsit aşa precum le-a spus şi au pregătit Paştile.
17.Iar făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece.
18.Pe când şedeau la masă şi mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde.
19.Ei au început să se întristeze şi să-I zică, unul câte unul: Nu cumva sunt eu?
20.Iar El le-a zis: Unul dintre cei doisprezece, care întinge cu Mine în blid.
21.Că Fiul Omului merge precum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului. Bine era de omul acela dacă nu s-ar fi născut.
22.Şi, mâncând ei, a luat Iisus pâine şi binecuvântând, a frânt şi le-a dat lor şi a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu.
23.Şi luând paharul, mulţumind, le-a dat şi au băut din el toţi.
24.Şi a zis lor: Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă.
25.Adevărat grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu.
26.Şi după ce au cântat cântări de laudă, au ieşit la Muntele Măslinilor.
27.Şi le-a zis Iisus: Toţi vă veţi sminti, că scris este: "Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile".
28.Dar după învierea Mea, voi merge mai înainte de voi în Galileea.
29.Iar Petru I-a zis: Chiar dacă toţi se vor sminti întru Tine, totuşi eu nu.
30.Şi i-a zis Iisus: Adevărat grăiesc ţie: Că tu astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine.
31.El însă spunea mai stăruitor: Şi de-ar fi să mor cu Tine, nu Te voi tăgădui. Şi tot aşa ziceau toţi.
32.Şi au venit la un loc al cărui nume este Ghetsimani, şi acolo a zis către ucenicii Săi: Şedeţi aici până ce Mă voi ruga.
33.Şi a luat cu El pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi a început a Se tulbura şi a Se mâhni.
34.Şi le-a zis lor: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi.
35.Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi Se ruga, ca, de este cu putinţă, să treacă de la El ceasul (acesta).
36.Şi zicea: Avva Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu.
37.Şi a venit şi i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: Simone, dormi? N-ai avut tărie ca să veghezi un ceas?38.Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios.
39.Şi iarăşi mergând, s-a rugat, acelaşi cuvânt zicând.
40.Şi iarăşi venind, i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi şi nu ştiau ce să-I răspundă.
41.Şi a venit a treia oară şi le-a zis: Dormiţi de acum şi vă odihniţi! E gata! A sosit ceasul. Iată Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor.
42.Sculaţi-vă să mergem. Iată, cel ce M-a vândut s-a apropiat.

1Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi.
[COLOR=#800080][/COLOR]
2Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit, şi S-a dat pe Sine pentru noi "ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros", lui Dumnezeu.

3Curvia, sau orice altfel de necurăţie, sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.

4Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulţumire.
[COLOR=#800080][/COLOR]
5Căci ştiţi bine că nici un curvar, nici un stricat, nici un lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.

6Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători.
[COLOR=#0000ff]I[/COLOR]
7Să nu vă întovărăşiţi dar deloc cu ei.
8Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.
[COLOR=#800080][/COLOR]
9Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr.
[COLOR=#800080][/COLOR]
10Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului,
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
11şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.
[COLOR=#800080][/COLOR]
12Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
13Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală, este lumina.
[COLOR=#800080][/COLOR]
14De aceea zice: "Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina."
[COLOR=#800080][/COLOR]
15Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi.
[COLOR=#800080][/COLOR]
16Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.
[COLOR=#800080][/COLOR]
17De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.
[COLOR=#800080][/COLOR]
18Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
19Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.
[COLOR=#800080][/COLOR]
20Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.

21Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.
[COLOR=#800080][/COLOR]
22Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
23căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.
[COLOR=#800080][/COLOR]
24Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.
[COLOR=#800080][/COLOR]
25Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,
[COLOR=#800080][/COLOR]
26ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt,
[COLOR=#800080][/COLOR]
27ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
28Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuşi. <A name=5.29>
29Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; <A name=5.30>
30pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
31De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup".
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
32Taina aceasta este mare - (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). - <A name=5.33>33Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat


Efeseni

Apostolul zilei
 

„Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume. În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu. Şi orice duh care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine, şi acum este chiar în lume. Voi, copii, sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi biruit pe acei prooroci, căci mai mare este Cel ce e în voi, decât cel ce este în lume. Aceia sunt din lume, de aceea grăiesc ca din lume şi lumea îi ascultă. Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ascultă de noi; cine nu este din Dumnezeu nu ascultă de noi. Din aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii. Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire. Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem. În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul.“ (I Ioan 4, 1-11)
***
Fragmentul apostolic de astăzi pune alături dreapta credinţă şi iubirea creştină. Dacă, în prima parte, Sfântul Ioan îndeamnă la discernământ, la deosebirea dreptei învăţături de erezie, în parta a doua reiterează datoria dragostei faţă de Dumnezeu şi aproapele. Mulţi au pretenţia că vorbesc în numele lui Dumnezeu, însă credinciosul are datoria de a cerceta aceste afirmaţii, de a vedea şi de a urma autenticul. Instanţa care face această cercetare este Biserica, având ca reper Cuvântul Scripturii. În timpul întreitei ispitiri, Mântuitorul a cercetat provocările diavolului, punându-le în contrast cu Sfânta Scriptură a Vechiului Teastament. „Este scris“ - răspunde Dumnezeu-Cuvântul ispititorului (Matei 4, 4). Pornind de aici, începem să afirmăm dragostea şi deschiderea noastră, ca iubire a adevărului şi ferire de compromis. Părinţii Bisericii, mari filantropi, au fost intransigenţi atunci când s-a pus în discuţie valoarea credinţei. Dumnezeu este iubire, dar este şi adevăr, este dragoste, dar şi dreptate. Dragostea divină nu este un principiu sec, ci ea devine în istorie faptă, se întrupează şi se arată. Apostolul ne invită să privim dovada cea mai evidentă a iubirii lui Dumnezeu, anume trimiterea Fiului Său, cel Unul Născut, în lume pentru a salva creaţia. Aici avem icoana dragostei Sale, care jertfeşte din Sine, nu pentru a da celor de un rang cu El, ci celor creaţi de El. Indiferenţa sau nepăsarea sunt străine Domnului, care nu a aşteptat recunoştinţa creaturii, ci a dăruit fără să Se asigure că va primi răspuns de mulţumire. Dragostea, spune Sfântul Ioan, nu stă în faptul că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi. Învăţăm de aici că iubirea nu presupune calcule şi planuri, nu este investiţie din care aşteptăm profit, ci este, pur şi simplu, un dar, este plată fără a aştepta răsplată. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, L-a rupt din inima Sa, pentru ca drumul nostru să nu coboare în întuneric. El dă ce are mai scump, mai mult decât merităm, pentru că iubirea nu are măsură în generozitate. Însă omul care refuză să vadă această iubire este urmărit şi judecat de ea. Focul din iad este tocmai iubirea pe care a primit-o omul, dar a ignorat-o, a refuzat-o. Dragostea care e dată spre încălzire, în sufletul rece, ea se transformă în foc mistuitor.
http://www.ziarullumina.ro/articole;...i-planuri.html

Evanghelia zilei: marturiile mincinoase, implinirea scripturilor
 

Marcu 14: 43-72; 15: 1

43.Şi îndată, încă vorbind El, a venit Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, şi cu el mulţime cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei, de la cărturari şi de la bătrâni.
44.Iar vânzătorul le dăduse semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este. Prindeţi-L şi duceţi-L cu pază.
45.Şi venind îndată şi apropiindu-se de El, a zis Lui: Învăţătorule! Şi L-a sărutat.
46.Iar ei au pus mâna pe El şi L-au prins.
47.Unul din cei ce stăteau pe lângă El, scoţând sabia, a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea.
48.Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu toiege, ca să Mă prindeţi.
49.În fiecare zi eram la voi în templu, învăţând, şi nu M-aţi prins. Dar acestea sunt ca să se împlinească Scripturile.
50.Şi, lăsându-L, au fugit toţi.
51.Iar un tânăr mergea după El, înfăşurat într-o pânzătură, pe trupul gol, şi au pus mâna pe el.
52.El însă, smulgându-se din pânzătură, a fugit gol.
53.Şi au dus pe Iisus la arhiereu şi s-au adunat acolo toţi arhiereii şi bătrânii şi cărturarii.
54.Iar Petru, de departe, a mers după El, până a intrat înăuntru în curtea arhiereului şi şedea împreună cu slugile, încălzindu-se la foc.
55.Arhiereii şi tot sinedriul căutau împotriva lui Iisus mărturie ca să-L dea la moarte, dar nu găseau.
56.Că mulţi mărturiseau mincinos împotriva Lui, dar mărturiile nu se potriveau.
57.Şi ridicându-se unii, au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând:
58.Noi L-am auzit zicând: Voi dărâma acest templu făcut de mână, şi în trei zile altul, nefăcut de mână, voi clădi.
59.Dar nici aşa mărturia lor nu era la fel.
60.Şi, sculându-se în mijlocul lor, arhiereul L-a întrebat pe Iisus, zicând: Nu răspunzi nimic la tot ce mărturisesc împotriva Ta aceştia?
61.Iar El tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: Eşti tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?
62.Iar Iisus a zis: Eu sunt şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului.
63.Iar arhiereul, sfâşiindu-şi hainele, a zis: Ce trebuinţă mai avem de martori?
64.Aţi auzit hula. Ce vi se pare vouă? Iar ei toţi au judecat că El este vinovat de moarte.
65.Şi unii au început să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnii şi să-I zică: Prooroceşte! Şi slugile Îl băteau cu palmele.
66.Şi Petru fiind jos în curte, a venit una din slujnicele arhiereului,
67.Şi văzându-l pe Petru, încălzindu-se, s-a uitat la el şi a zis: Şi tu erai cu Iisus Nazarineanul.
68.El însă a tăgăduit, zicând: Nici nu ştiu, nici nu înţeleg ce zici. Şi a ieşit afară înaintea curţii; şi a cântat cocoşul.
69.Iar slujnica, văzându-l, a început iarăşi să spună celor de faţă că acesta este dintre ei.
70.Iar el a tăgăduit iarăşi. Şi după puţin timp, cei de faţă ziceau iarăşi lui Petru: Cu adevărat eşti dintre ei, căci eşti şi galileian şi vorbirea ta se aseamănă.
71.Iar el a început să se blesteme şi să se jure: Nu ştiu pe omul acesta despre care ziceţi.
72.Şi îndată cocoşul a cântat a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Iisus: Înainte de a cânta de două ori cocoşul , de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi a început să plângă.

1.Şi îndată dimineaţa, arhiereii, ţinând sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu tot sinedriul şi legând pe Iisus, L-au dus şi L-au predat lui Pilat.

Inceputul Triodului ne pregateste pentru perioada postului prin Evangheliile patimilor Mantuitorului pentru a trezi si in noi pocainta si rastignirea patimilor noastre.

Apostolul zilei: Păcatul ne transformă viaţa în iad
 

„Aşa că, fraţii mei, şi voi aţi murit Legii, prin trupul lui Hristos, spre a fi ai altuia, ai Celui ce a înviat din morţi, ca să aducem roade lui Dumnezeu. Căci pe când eram în trup, patimile păcatelor, care erau prin Lege, lucrau în mădularele noastre, ca să aducem roade morţii; dar acum ne-am desfăcut de Lege, murind aceluia în care eram ţinuţi robi, ca noi să slujim întru înnoirea Duhului, iar nu după slova cea veche. Ce vom zice deci? Au doară Legea este păcat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut păcatul, decât prin Lege. Căci n-aş fi ştiut pofta, dacă Legea n-ar fi zis: Să nu pofteşti! Dar păcatul, luând pricină prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci fără lege, păcatul era mort. Iar eu cândva trăiam fără lege, dar după ce a venit porunca, păcatul a prins viaţă; iar eu am murit! Şi porunca, dată spre viaţă, mi s-a aflat a fi spre moarte. Pentru că păcatul, luând îndemn prin poruncă, m-a înşelat şi m-a ucis prin ea. Deci, Legea e sfântă şi porunca e sfântă, şi dreaptă, şi bună. Atunci, ce era bun s-a făcut pentru mine pricina morţii? Nicidecum! Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi-a adus moartea, prin ceea ce a fost bun, pentru ca păcatul, prin poruncă, să fie peste măsură de păcătos.“ (Romani 7, 4-13)
***
La prima vedere, este foarte simplu: trebuie să eviţi, să ocoleşti răul şi să înfăptuieşti binele. Dar nu este deloc uşor. Lucrurile se complică dacă ţinem cont de faptul că răul are multe feţe, că nu totdeauna îţi dai seama de existenţa lui, şi chiar dacă ştii că un anume lucru este rău, nu totdeauna ai puterea de a te opune singur. Apoi, nu de puţine ori răul este amestecat cu binele, astfel încât se cere mare discernământ şi mare atenţie în acest sens. Răul exercită o puternică influenţă asupra voinţei noastre, asupra simţurilor şi asupra sentimentelor noastre. Rareori ne sugerează anumite lucruri, aproape întotdeauna comandându-ni-le. Rareori conduce, de cele mai multe ori împinge de la spate, forţează. Ori de câte ori am citit sau am ascultat paraclisul Maicii Domnului, un cuvânt de rugăciune de acolo ne atrage atenţia: „sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea de iad s-a apropiat“. Atunci când sufletul nostru se umple de răutate, încă de aici viaţa devine un iad. Păcatul ne face viaţa un iad... pentru că este cauză a dezbinărilor din familie, a certurilor între rude, ne face sufletul mândru şi invidios, ne învaţă să minţim, să ţinem minte răul. Unii creştini spun că, deşi au fost botezaţi, miruiţi, cununaţi la Biserică, „ei nu prea sunt cu credinţa“, zic ei. A fi credincios nu este o abilitate de a te scuza mai bine de responsabilităţile pe care le avem faţă de credinţă. Firea ne poate juca feste, dar să nu uităm, înainte de toate, că noi am fost eliberaţi de sub puterea firii păcătoase şi am fost aşezaţi sub puterea lui Hristos. Astfel încât a crede astăzi, a săvârşi binele şi a fugi de toată răutatea nu mai este o chestiune de a putea, ci de a voi. Nu vom fi biruiţi de rău, ci, după cuvântul Apostolului Pavel, vom birui răul prin bine.
http://www.ziarullumina.ro/articole;...ta-in-iad.html

Evanghelia zilei : Sfâşitul lumii şi milostivirea lui Dumnezeu +
 

"Iar Iisus a zis : < Vedeţi să nu fiţi amăgiţi , căci mulţi vor veni in numele meu zicând : Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei. Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu va inspăimântaţi ; căci acestea trebuie să fie intâi, dar sfârşitul nu va fi curând. Şi vor fi semne in soare, in lună şi in stele, iar pe pământ spaimă intru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi a valurilor. Iar oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina. Şi atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere şi cu slavă multă. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Luaţi seama la voi inşivă, să nu se ingreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţih, şi ziu aceea să vină peste voi fără de veste, ca o cursă; căci va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa intregului pământ. Privegheaţi dar in toată vremea rugându-vă, ca să vă intăriţi să scăpati de toate acestea care au să vină şi să staţi inaintea Fiului Omului. >" ( Luca 21 , 8-9 ; 25-27 ; 33-36 )

Părintele Dumitru Păduraru - Radio Trinitas
 

"Fragmentul evanghelic de astăzi ne atenţionează asupra sfârşitului acestei lumi şi cum va fi acest sfârşit. In general, oamenii, când aud de sfârşitul lumii, se infricoşează şi incep să caute tot felul de explicaţii. De sfârşit ne temem pentru că atunci va fi judecata lui Dumnezeu, iar faptele noastre vor fi cele care ne vor judeca. Sfânta Scriptură, care este Cuvântul lui Dumnezeu revelat, adică descoperit oamenilor, ne vorbeşte despre momentul sfârşitului nu ca o fatalitate, ca un timp al pedepsei, ci ca un timp al cercetării şi al intâlnirii cu Dumnezeu. Domnul nostru Iisus Hristos ne spune de două ori < luaţi aminte> : prima dată referindu- Se la proorocii mincinoşi, iar a doua oară ne atrage atenţia să fim cu luare aminte la noi inşine, la viaţa şi la faptele noastre. Sfârşitul este un timp pe care nu-l putem cunoaşte, ci doar putem deduce din cuvintele Mântuitorului semnele premergătoare sfâşitului. Scepticii vor spune că a vorbi despre sfârsitul acestei lumi este un nonsens. Omul a evoluat mult in domeniul ştiinţei şi a tehnicii, deci ce rost ar mai avea să vorbim despre un sfârşit in mijlocul avântului ? Sfârşitul nu ţine de voinţa omului, ci de milostivirea lui Dumnezeu. El voieşte şi aşteaptă indreptarea şi mântuirea omului. Să ne intrebăm, dacă plecăm din această viaţă in acest moment, cum ne va găsi sfârşitul ? "

EPISTOLA LUI PAVEL CĂTRE ROMANI Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.

10Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.

11În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.
12Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruinta.
13Ajutaţi pe sfinţi, când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi.
14Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemaţi.

15Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng.

16Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.


Răzbunarea este a Domnului. 17Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor.

18Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.

19Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: "Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti", zice Domnul.



20Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.






Faptele apostolilor

Cea mai grea poruncă de infăptuit, dragostea, iubirea vrajmaşului . Spun de infăptuit, caci de grăit o facem atat de uşor. Dar, de ne este poruncă va trebui să o urmăm , fiecare după puterea şi râvna noastra. Domnul nu ne-a dat nimic peste puterea noastră , dar intelegerea şi râvna, diferă de la om la om .

PSALMII - CARTEA ÎNTÂIA 1Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!



2Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!




3El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.

4Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.



5De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.


6Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire

Evanghelia Duminicii lăsatului sec de carne ( a Infricoşătoarei judecăţi )
 

Când va veni Fiul Omului intru slava Sa, şi toţi sfinţii ingeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna inaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Impăratul celor de-a dreapta Lui : << Veniţi , binecuvântaţi Tatălui Meu, moşteniţi impărăţia cea pregătită vouă de la intemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc ; insetat am fost şi Mi-aţi dat să beau ; străin am fost şi M-aţi primit ; Gol am fost şi M-aţi imbrăcat ; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; in temniţă am fost şi a-ţi venit la Mine >>. Atunci drepţii Ii vor răspunde, zicând : << Doamne , când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit ? Sau insetat şi Ţi-am dat să bei ? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am imbrăcat ? Sau când Te-am văzut bolnav sau in temniţă şi am venit la Tine ? >> Iar Impăratul, răspunzând, va zice către ei : << Adevărat zic vouă, intrucât ati făcut unuia dinr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut >> . Atunci va zice şi celor de-a stânga : << Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, in focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi ingerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc ; insetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau ; Străin am fost şi nu M-aţi primit ; gol , şi nu M-aţi imbrăcat ; bolnav şi in temniţă , şi nu M-aţi cercetat >>. Atunci vor răspunde şi ei , zicând : << Doamne, când Te-am văzut flamănd, sau insetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau in temniţă şi nu Ţi-am slujit ? >> El insă le va răspunde, zicând : << Adevărat zic vouă : Intrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut >> . Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică. ( Matei 25 , 31 - 46 ) .

am auzit la TV Trinitas, talcuirea unui parinte, foarte frumos vorbea, shi multe le spunea prea bine, shi drept le spunea, dar totushi se ratacea... dansul vorbea acolo despre roade, ca cei dreptzi au facut roade bune ale credintzei shi asta este criteriul, ca tzapi/caprele nu rodesc iar oile rodesc, shi ca la judecata se va vorbi despre ascultare shi rodire asha ca despre talantul acela ascuns in shtergar...

Ne-a talmacit Dumnezeu despre ce dreptate este vorba, caci ne spune CLD: dreptatea pentru om este aceasta:
"cine se va inaltza pe sine se va smeri iar tot cel ce se va smeri pe sine va fi inaltzat"

deci acest Cuvant sta la baza judecatzii shi nu numai dragostea shi sangele este criteriul judecatzii, adica credintza shi roadele ei, cum ar venii, ca oile rodesc iar caprele nu, in ascultare, este vorba despre cum anume faci ascultare, daca e vorba despre ascultare.

Astfel ca shi oile shi caprele au coarne,
dau blani, lana sau din par de capra
dau miei sau iezi
dau lapte shi branza,

deci ambele dau roade pentru Domnul... shi totushi Dumnezeu le va despartzi, v-a despartzii pe oameni cum ai despartzi oile de capre...

deci care este criteriu daca nu roadele?

poi este foarte simplu daca pricepem dreptatea pentru om: "cel ce se va inaltza pe sine se va smeri iar tot cel ce se va smeri pe sine va fi inaltzat"

din raspunsul dreptzilor rezulta ca ei asha au ascultat incat nu a shtiut stanga ce face dreapta shi pe totzi pe care i-a hranit, i-a adapat, i-a imbracat, i-a cercetat, i-a vindecat, i-a primit in casa, deci pe totzi aceshtiea prea mici (o cirtutza sau o iotutza mititica) i-a considerat ca shi pe fratzii Domnului, deci i-a privit ca pe maimarii lor... ca shi pe Dumnezeu, asha... shi pentru aceea ca orishicine ar fi fost, au facut dreptatea nu cautand la chipul omului, la haina lui, la averea lui, la starea lui materiala, ci luand aminte la sine ca sa nu cumva sa-i raneasca in conshtiintza lor...

pe cand tzapii, caprele care vor fi trimishi de la fatza Domnului, aceshtia, chiar daca le-au facut tuturor acelora, dar unui dintre aceia mici nu le-au facut, deci daca au ascultat pe Dumnezeu in toate, dar l-au ascultat vazand in ceilaltzi nu pe Dumnezeu, ci pe nishte straini, gunoaie, rai, ranindu-le conshtiintza, judecandu-i, dispretzuindu-i, chiar daca au facut in aparentza toate, caci ei se mira, caci toata viatza au facut doar poruncile Domnului, deci ei, caprele, degeaba se vor mira, caci daca unuia dintre cei foarte mici le-a calcat demnitatea, conshtiintza, i-a ajutat ca pe vite, ori in scarba ori ca shi la proshti le-a dat, deci nu i-a respectata ca pe Dumnezeu, atunci le spune acelora, ca Mie nu mi le-atzi facut, intrucat omul este chip dupa Chipul lui Dumnezeu... darmite atunci cei saraci ori cei in nevoi curate, cirtutzele shi iotutzele Domnului... aceia sunt chipul cel ridicat shi inviat al Domnului... deci cu atat mai mult erau datori sa-i respecte ca shi pe fratzii Domnului... caci intru Adevar chiar sunt!

deci criteriul la judecata este nu atat rodirea, nu ascultarea, nu multzimea faptelor shi roadele cele mari ale credintzei, cat pozitzia dragostei smerite, pozitzia smerenie shi umilintzei de Duh in fatza uni frate mai mic, mai sarac, mai prost, mai orb, mai rau... caci este scris "Duhul umilit, inima infranta shi smerita Dumnezeu nu o va urgisi" ....

astfel ca Despartzirea o va face Dumnezeu doar pe baza de mandrie shi smerenie, adica duhul lacomiei shi duhului minciunii maririi de sine cum au caprele care se urca pe muntzi shi pe totzi pomii lacomindu-se sa manance ce nu e voie shi nu sunt ale lor dovedind o dragoste fatzarnica shi o credintza prefacuta, fatza de oi care au duhul smereniei shi al postirii shi dragostei smerite shi drepte de fratzi shi de Dumnezeu intru credintza cea neprefacut shi nu pentru slava de la oameni shi care mananca doar iarba unde au fost manate de Pastorul cel Bun... de Hristos-Dumnezeu... prin Biserica Sa...

shi inca un lucru se observa, ca deshii dreptzii se mira, crezand ca nu au facut niciunuia bine, totushi daca doar unuia dintre aceia mici ai Lui au facut binele de pe pozitzii de dragoste smerita ei vor moshtenii Imparatzia... pe cand celor nedreptzi chiar daca au facut tuturor "bine", caci ei tziu evidentza tuturor carora le-au facut bine asha ca shi fariseii, dar de pe pozitzii de minciuna shi mandrie shi lacomie au facut binele ranind conshtiintza shi demnitatea, shi doar unuia dintre cei mici nu le-au facut, ei nu vor intra in Imparatzie... caci defapt sunt nedreptzi caci acela micutz, cirtutza ori iotutza Domnului a fost poate chiar Dumnezeu, deci Lui nu le-au facut shi nu vor moshtenii Imparatzia... deci iata cum unii vor moshteni doar pentru ca unuia au facut din acelea bune, iar altzii nu vor moshtenii pentru ca doar unuia nu le-au facut... deci este o Taina a lui Dumnezeu care cunoashte inima omului... a dreptatzii Sale care spune shi arata dreptatea pentru om:

"cel ce se inaltza pe sine se va smeri iar tot cel ce se va smeri pe sine v-a fi inaltzat"

1Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor,

2să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.



3Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării,



4potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte "Dumnezeu", sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.

5Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi?
6Şi acum ştiţi bine
7Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei.

8Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.

9Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase,

10şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.

11Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună:

12pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.



13Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.

14Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos.

15Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari, şi ţineţi învăţăturile, pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.

16Şi însuşi Domnul nostru Isus Hristos, şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat, prin harul Său, o mângâiere veşnică şi o bună nădejde,




17să vă mângâie inimile, şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!



Tesaloniceni2

"Cel ce vine la Mine nu va flămânzi " +
 

" Şi Iisus le-a zis : < Eu sunt pâinea vieţii ; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede in Mine nu va inseta niciodata. Dar am spus vouă că M-aţi şi văzut şi nu credeţi. Tot ce- Mi dă Tatăl va veni la Mine, şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară ; pentru că M-am coborât din cer nu ca să fac voia mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine . Şi aceasta este voia Celui ce M-a trimis, ca din toţi pe care Mi i-a dat Mie să nu pierd nici unul, ci să-i inviez pe ei in ziua cea de apoi > ". ( Ioan 6, 35-39 ) .

A DOUA EPISTOLĂ SOBORNICEASCĂ A LUI PETRU 1Simon (Sau: Simeon.) Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos:

2Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos!
;
3Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,

4prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.



5De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa;

6cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.

8Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.



9Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închişi, şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate.



10De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.

11În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.
12De aceea voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le ştiţi, şi sunteţi tari în adevărul pe care-l aveţi.

13Dar socotesc că este drept, cât voi mai fi în cortul acesta, să vă ţin treji aducându-vă aminte;



14căci ştiu că dezbrăcarea de cortul meu va veni deodată, după cum mi-a arătat Domnul nostru Isus Hristos.



15Îmi voi da osteneala dar, ca, şi după moartea mea, să vă puteţi aduce totdeauna aminte de aceste lucruri.
16În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui.



17Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas, care zicea: "Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea."

18Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel sfânt.



19Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.



20Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nici o prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură.



21Căci nici o prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.

EPISTOLA A DOUA A LUI PAVEL CĂTRE TIMOTEI 1Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.



2Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,

3fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,

4vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;

5având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.

6Sunt printre ei unii, care se vâră prin case, şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte,

7care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.

8După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.

9Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.

10Tu, însă, ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea,

11prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuşi Domnul m-a izbăvit din toate.

12De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi.

13Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.

14Tu să rămâi în lucrurile, pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat:

15din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.




16Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,

17pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Evanghelia Duminicii lăsatului sec la brânză + ( 1 Martie )
 

De veţi ierta oamenilor greşealele lor , ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi , nu fiţi trişti ca făţarnicii ; că ei işi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu insă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este ascuns, şi Tatăl tău, Care vede in ascuns, iţi va răsplăti ţie. Nu va adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strcă şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică , unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.
<< Matei 6 , 14 - 21 >>

APOCALIPSA LUI IOAN După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: "Aleluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mântuirea, slava, cinstea şi puterea!

2Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei, şi a răzbunat sângele robilor Săi, din mâna ei."

3Şi au zis a doua oară: "Aleluia!... Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!"

4Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: "Amin! Aleluia!"

5Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas, care zicea: "Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi mari!"



6Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: "Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească.

7Să ne bucurăm, să ne înveselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit,

8şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor, şi curat." - (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.)

9Apoi mi-a zis: "Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!" Apoi mi-a zis: "Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!"



10Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui Dar el mi-a zis: "Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.")

11Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă "Cel credincios" şi "Cel adevărat", şi El judecă şi Se luptă cu dreptate.

12Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur.

13Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: "Cuvântul lui Dumnezeu."

14Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat.

15Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.

16Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: "Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor."

17Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare, şi a zis tuturor păsărilor, care zburau prin mijlocul cerului: "Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu,

18ca să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!"

19Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.

20Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.



21Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s-au săturat din carnea lor.




APOCALIPSA

Textul Evangheliei din Duminica lăsatului sec de brânză , ne avertizează clar in a nu transforma perioada postului ce o incepem mâine, intr-o perioada de paradă făţarnică, pentru a ne arăta celor din jur că postim, ci Tatălui se ne arătăm mica noastră jertfă.
Referitor la post , să insistăm cu luare aminte aspura importanţei cuvintelor "Unge capul tău şi faţa ta o spală când posteşti". Sfântul Ioan Hrisostom numeşte postul cel mai bun leac al sufletelor . Tot in Evanghelia Duminicii de azi a lăsatului la sec de brânză , avem clar indemn de a ne ingriji de cele veşnice " adunaţi-vă comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică. . ." . Cele lumeşti sunt trecătoare şi ori cât ne-am strădui noi a le păstra , ele vor dispărea , find destinate pieirii "Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică. . . ."

EPISTOLA SOBORNICEASCĂ A LUI IACOV 1Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră.

2Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit, şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.

3De pildă, dacă punem cailor frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul.



4Iată, şi corăbiile, cât de mari sunt, şi, măcar că sunt mânate de vânturi iuţi, totuşi sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului.
5Tot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!

6Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.

7Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de vieţuitoare de mare se îmblânzesc, şi au fost îmblânzite de neamul omenesc,
8dar limba nici un om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.

9Cu ea binecuvântăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.

10Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!
11Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce şi apă amară?
12Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.
13Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii!

14Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.

15Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească (Greceşte: sufletească.), drăcească.

16Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.

17Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.

18Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.