325 de ani de la tipărirea Bibliei de la Bucureşti
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...qltug1vs3b.jpg

Tipărirea Bibliei de la Bucureşti s-a realizat în timpul domnitorilor Şerban Cantacuzino (1678-1688) şi Constantin Brâncoveanu (1688-1714), ambii iubitori de credinţă şi cultură. Pregătirile pentru editare au început în jurul anului 1682, cu strângerea materialelor necesare şi alcătuirea grupului de cărturari însărcinaţi cu această lucrare, dintre care amintim pe arhiepiscopul Ghermano de Nisa (directorul Academiei Greceşti din Constantinopol), Sevastos Kymenites (directorul Şcolii Greceşti din Bucureşti) şi fraţii Radu şi Şerban Greceanu. Corectura textului a fost încredinţată fostului episcop de Huşi, Mitrofan.

Tipărirea s-a început la 5 noiembrie 1687 şi s-a încheiat la 10 noiembrie 1688.

Apariţia Bibliei de la Bucureşti, a avut un rol important atât pentru faptul că a fost prima ediţie integrală a Sfintei Scripturi în limba română, cât şi pentru că această monumentală tipăritură, de 944 de file, format mare, a fost rezultatul politicii culturale promovate de domnitorul Şerban Cantacuzino şi al maturităţii culturale a intelectualilor români.

110 ani de la nașterea Părintelui Dumitru Stăniloae
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...lst1hjjvva.jpg

La 16 noiembrie 1903 se năștea la Vlădeni, județul Brașov, cel mai mare teolog ortodox contemporan, părintele Dumitru Stăniloae. De la acel moment, acum, în luna noiembrie, aniversăm 110 ani de la nașterea sa, ceea ce ne oferă ocazia să evocăm personalitatea şi opera marelui nostru teolog. Astăzi, numele părintelui Stăniloae îl întâlnim oricând dorim să aflăm lucruri legate de teologia ortodoxă. Părintele profesor Stăniloae a reuşit prin opera sa teologică să facă o sinteză neopatristică şi astfel să ne aducă în prim plan nouă celor de astăzi profunzimea şi frumuseţea gândirii patristice izvorâtă din paginile Sfintei Scripturi.

Pentru părintele profesor teologia trebuie înţeleasă ca ştiinţă a mântuirii şi a vieţii veşnice. Teologia sa este una a iubirii şi a comuniunii personale în centrul căreia stă dogma Sfintei Treimi. În acest sens, Sfânta Treime este plenitudinea persoanei în comuniune.În demersul lui teologic acceptă şi trăieşte profund ceea ce învaţă Biserica Ortodoxă, teologhisind în calitate de membru şi slujitor al ei şi având certitudinea că ceea ce exprimă Sfinţii Părinţi în învăţătura Bisericii este fundamental să o facă şi el ca teolog ortodox.

În acelaşi timp, părintele Dumitru Stăniloae este un teolog al bucuriei. Pentru el bucuria este una dintre caracteristicile specifice ale tradiţiei ortodoxe. De aceea, „Ortodoxia, prin bucuria trăirii în Dumnezeu, este doxologică şi nu teoretică“. În centrul acestei bucurii care marchează teologia sa este bucuria Învierii. Părintele Stăniloae prin toată opera sa teologică se mărturiseşte ca un om al smereniei care are conştiinţa patristică a faptului că nu poate scrie nimic fără ajutorul lui Dumnezeu şi că este nevrednic să teologhisească despre adevărurile credinţei ortodoxe. În acest sens, putem argumenta tragedia de a fi trăit cinci ani în regimul de exterminare al închisorilor comuniste, perioadă în care a cunoscut darul rugăciunii neîncetate, despre care îi mărturisea surâzând lui Olivier Clement ca fiind „o experienţă ca atâtea altele, puţin mai dificilă pentru familia mea“ şi adăugând apoi că aceasta a fost perioada din viaţa sa în care a ajuns să practice rugăciunea inimii.Trăirea acestei rugăciuni o regăsim în operele sale scrise după 1963 în care ne arată că forţa şi frumuseţea Ortodoxiei se manifestă în profunzimea şi bogăţia spiritualităţii şi teologiei ei. Părintele apare ca un continuator al teologiei Sfinţilor Părinţi, care îşi construieşte, ca şi aceştia, teologhisirea ca pe o rugăciune doxologică adusă Preasfintei Treimi.

Cu toate că cea mai mare parte a operei sale a fost scrisă în perioada comunistă, avem o operă teologică care însumează 90 de cărţi, 33 de traduceri, 275 de articole teologice, 22 de recenzii, 16 prefeţe. Acestea descoperă un om care în cea mai mare parte a vieţii sale a fost preocupat să înmulţească talantul dat de Dumnezeu prin scrierile sale care îl definesc pe drept cuvânt ca fiind cel mai important teolog ortodox din secolul XX.Date biografice din viața Părintelui Dumitru Stăniloae preluate din volumul Părintele Dumitru Stăniloae. Biobibliografie, apărut la Editura Patriarhiei Române, București - 2013, sub semnătura Doamnei Virginia Popa:

110 ani de la nașterea Părintelui Dumitru Stăniloae( continuare )
 

1903. S-a născut la 16 noiembrie 1903 în Vlădeni, judeţul Braşov; Dumitru, ultimul din cei cinci copii ai lui Irimie şi Reveca; mama era nepoată de preot.



1917. La 10 februarie, pleacă la Braşov să urmeze cursurile Liceului confesional umanist „Andrei Şaguna”.



1918. I se oferă o bursă pentru clasa a IV-a de către Fundaţia „Emanuil Gojdu”.



1922. Primeşte o bursă în cadrul Universităţii din Cernăuţi.



1923-1924. După un an părăseşte Universitatea pentru a se înscrie şi urma cursurile Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti.



1924. În Postul Mare se întâlneşte cu mitropolitul Nicolae Bălan, care-i oferă o bursă la Centrul Mitropolitan din Sibiu.



1927. Termină anul IV la Cernăuţi şi susţine licenţa în Teologie sub conducerea prof. Vasile Loichiţă, cu lucrarea Botezul copiilor; primeşte o bursă pentru studii de specializare la Atena.



1928. Toamna, susţine la Cernăuţi teza de doctorat cu titlul Viaţa şi opera patriarhului Dosoftei al Ierusalimului şi legăturile lui cu Ţările Româneşti, sub îndrumarea prof. V Loichiţă. Centrul Mitropolitan din Sibiu îi oferă o bursă pentru Bizantinologie şi Dogmatică. Pleacă la Munchen, pentru semestrul de iarnă, urmând seminarul de Istorie şi filologie bizantină al profesorului August Heisenberg, tatăl celebrului fizician.



1929. În ianuarie pleacă la Berlin, pentru semestrul de vară, având profesori pe Hans Lietzmann şi Reinhold Seeberg, apoi la Paris şi la Belgrad, pentru studii de Bizantinologie şi Dogmatică şi documentare asupra operei originale a Sfântului Grigorie Palama; la întoarcerea în ţară este încadrat profesor suplinitor la catedra de Teologie fundamentală a Academiei Teologice „Andreiene”; aici, în decursul celor 17 ani de activitate didactică, a predat Teologie Dogmatică (1929- 1946), Apologetică (1929-1932 şi 1936-1937), Pastorală (1932-1936) şi Limba Greacă (1929-1934). La Cernăuţi i se publică teza de doctorat.



1930. Pleacă la Constantinopol pentru a cerceta şi copia opera teologică a Sfântului Grigorie Palama; la 5 octombrie se căsătoreşte cu Maria (născută Mihu).



1931. În luna mai i se nasc primii doi copii gemeni, Dumitru (care moare în septembrie 1931) şi Maria; la 16 octombrie, este hirotonit diacon. Apare la Sibiu Catolicismul de după războiu.



1932. La 25 septembrie este hirotonit preot.



1933. La 8 octombrie se naşte Lidia, avându-l ca naş de botez pe istoricul transilvănean Ioan Lupaş.



1934. La 1 ianuarie este numit redactor responsabil al ziarului Telegraful Român, funcţie îndeplinită, vreme de 12 ani, până în 13 mai 1945. îl cunoaşte şi leagă o strânsă prietenie cu Nichifor Crainic.

110 ani de la nașterea Părintelui Dumitru Stăniloae( continuare )
 

1936. În iunie este numit rector al Academiei Teologice din Sibiu, funcţie îndeplinită până în 1946.



1938. Apare la Sibiu lucrarea fundamentală Viaţa şi învăţătura Sfântului Grigorie Palama.



1939. Publică la Sibiu Ortodoxie şi românism.



1940. Vara, România intră în cel de-al Doilea Război Mondial. Se constituie, la iniţiativa poetului Sandu Tudor, grupul Rugul aprins, din care făceau parte Ierom. Ivan Kulighin, duhovnicul mitropolitului rus de Rostov (refugiat la Cernica), Ierom. Benedict Ghiuş, Ierom. Sofian Boghiu, Prof. Alexandru Mironescu, poetul Vasile Voiculescu, Arh. Constantin Joja, Pr. Andrei Scrima, Ion Marin Sadoveanu. întâlnirile periodice la mănăstirile Antim şi Cernica au constituit o înviorare duhovnicească a vieţii creştine în Bucureşti.



1942. Apare la Sibiu Poziţia domnului Lucian Blaga faţă de creştinism şi Ortodoxie, conţinând şi articole publicate iniţial în Telegraful Român.



1943. Apare la Sibiu Iisus Hristos sau Restaurarea omului.



1945. La sfârşitul lunii aprilie, moare fiica Maria (Mioara).



1946. Sub presiunea autorităţilor comuniste, reprezentate de Petru Groza, mitropolitul Nicolae Bălan este silit, împotriva propriei voinţe, să-i ceară demisia din funcţia de rector al Academiei; rămâne profesor în continuare până în 1947. Apare la Sibiu, primul volum din traducerea FILOCALIEI sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii, sau culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi. Este transferat prin „chemare” la Facultatea de Teologie a Universităţii din Bucureşti, urmându-l la catedra de Teologie ascetică şi mistică pe Nichifor Crainic.



1947. Locuieşte cu soţia şi fiica Lidia în casa parohială a bisericii „Sfântul Gheorghe Vechi”. Apare la Sibiu volumul 2 al Filocaliei.



1948. Apar la Sibiu volumele 3 şi 4 ale Filocaliei.



1949. Catedra de Teologie ascetică şi mistică fiind desfiinţată, rămâne profesor de Teologie dogmatică şi simbolică pentru doctoranzi.



1950. Participă la întâlnirile organizate de grupul Rugul aprins, din care nu face parte, dar unde conferenţiază de câteva ori.



1955. La Sibiu, are loc un mare congres al preoţilor ortodocşi; Petru Groza, membru al prezidiului refuză să vorbească cu Părintele Stăniloae, fapt ce va avea consecinţe negative mai târziu. Are loc canonizarea Sfântului Calinic de la Cernica.



1958. Începe un nou şi mare val de arestări în România, ca o condiţie a retragerii trupelor sovietice. Sunt arestaţi membri ai grupului Rugul aprins. Este urmărit de Securitate. La 4 septembrie este arestat, se face percheziţie la domiciliul din Bucureşti. în 5 septembrie, ora 4.00 dimineaţa, este dus la închisoarea din strada Uranus, pentru o lună, apoi în strada Plevnei, pentru încă o lună. în 4 noiembrie, începe procesul înscenat, caracteristic regimului comunist. Apare la Bucureşti Teologia dogmatică şi simbolică: manual pentru Institutele Teologice, în colaborare cu Nicolae Chiţescu, Isidor Todoran, Ioan Petreuţă - Părintele Stăniloae nu a fost consemnat ca autor, întrucât, înainte de publicarea lucrării, a fost arestat.



1959. Este dus la Aiud, având printre alţi colegi de celulă pe preotul Lazarov, paroh în Dobrogea sau pe avocatul şi publicistul Petre Pandrea, care-1 evocă în scrierile sale. Vreme de câteva luni este ţinut în regim de izolare totală. Lidia, fiica părintelui, căsătorită între timp, naşte pe unicul nepot Dumitru Horia; fiind asistentă la catedra de Fizică a Universităţii din Bucureşti - prof. Hulubei - este obligată să părăsească Universitatea.



1961. Toamna, este adus la Bucureşti pentru noi cercetări penale.



1962. În martie, este readus la penitenciarul din Aiud.



1963. În ianuarie este eliberat din închisoare şi lucrează ca funcţionar la Biblioteca Sfântului Sinod. în octombrie este reintegrat la catedră.



1965. Este solicitat să scrie articole şi studii, de către cei care-l cenzuraseră înainte (Departamentul Cultelor se pregătea să prezinte Occidentului imaginea unei libertăţi religioase).



1968. Este invitat la Freiburg şi Heidelberg, de către profesorii Paul Miron şi respectiv Heyer, pentru conferinţe; primeşte acordul Departamentului Cultelor, ce urma politica schimbării imaginii României.



1969. Conferenţiază la Oxford unde leagă prietenie cu profesorul de Teologie şi scriitorul anglican Donald Allchin.



1971. Merge la Vatican ca membru al delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române.



1973. Apare la Bucureşti Uniatismul în Transilvania, încercare de dezmembrare a poporului român. Devine pensionar cu titlu de profesor onorar, rămânând profesor consultant pentru cursul de doctorat.



1976. Apare la Bucureşti Filocalia, volumul 5, iar la Atena volumul Гια Ένα Ορθοδοξο Οικουμενισμό, Ευχαριστία, Πίστη, Εκκληςία (Despre un ecumenism ortodox. Euharistie, credinţă, Biserică), cu o prefaţă semnată de Panayotis Nellas. Este declarat Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Tesalonic; în perioada 1929 august participă la Al Doilea Congres al Facultăţilor de Teologie Ortodoxă organizat la mănăstirea Penteli - Atena, alături de preoţii profesori Ene Branişte, Ion Bria, Ioan G. Coman, Dumitru Popescu şi Dumitru Radu.



1977. Apar la Bucureşti volumele 6 şi 7 ale Filocaliei.



1978. Apare la Bucureşti Teologia dogmatică ortodoxă pentru Institutele teologice, volumele 1-3.



1979. Apare la Bucureşti Filocalia, volumul 8.



1980. Apare la Bucureşti Filocalia, volumul 9; la Geneva, Dieu est Amour, traducere de D. Nesser; la New York, Theology and the Church, traducere de R. Berringer, cu o prefaţă de John Meyendorff; la Atena, Προσευχή, Eλευθεία, Aγίοτητα (Rugăciune, libertate, sfinţenie). I se acordă premiul „Dr. Leopold Lucas” al Universităţii din Tübingen.



1981. Este numit Doctor Honoris Causa al Institutului ortodox „Saint Serge" din Paris. Este premiat la Londra cu distincţia onorifică „Crucea Sfântului Augustin din Canterbury”, pentru merite teologice şi creştineşti. Apare la Paris Prière de Jésus et expérience de Saint Esprit, cu o prefaţă scrisă de Olivier Clément; la Bucureşti Teologia morală ortodoxă, vol. 3: Spiritualitatea ortodoxă (Ascetica şi mistica Bisericii Ortodoxe) şi Filocalia, volumul 10.



1982. I se acordă titlul Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Teologie a Universităţii din Belgrad; în noiembrie conferenţiază la New York, Boston, Detroit, Chicago, Washington. Apare la Bucureşti traducerea din Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri, vol. 1.



1985. Apare la Benzinger Verlag, Gütersloher Verlagshaus, Orthodoxe Dogmatik, vol. I, în traducerea profesorului H. Pitters, cu o introducere scrisă de Jürgen Moltmann; la Paris apare Le génie de l'Orthodoxie, traducere de Dan Ilie Ciobotea (azi Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române), cu o prefaţă scrisă de Olivier Clément.



1986. Apare la Craiova Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă.



1987. Apare la Craiova Chipul nemuritor al Iui Dumnezeu şi la Bucureşti traducerea Scrieri, partea I, de Sfântul Atanasie cel Mare.



1988. Apare la Bucureşti traducerea Scrieri, partea a II-a, de Sfântul Atanasie cel Mare.



1990. Devine membru corespondent al Academiei Române. Apare în aceeaşi editură ca şi primul volum Orthodoxe Dogmatik, vol. 2, traducere de H. Pitters, cu o prefaţă scrisă de Jurgen Moltmann; la Roman apare Filocalia, volumul 11, iar la Craiova volumul Studii de Teologie dogmatică ortodoxă care cuprinde Hristologia Sfântului Maxim Mărturisitorul, Omul şi Dumnezeu şi traducerea Imnele iubirii dumnezeieşti ale Sfântului Simeon Noul Teolog.



1991. Devine membru titular al Academiei Române. Este numit Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Teologie a Universităţii din Atena. Apare la Sibiu Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos; la Bucureşti apare traducerea Scrieri, vol. 1, de Sfântul Chiril al Alexandriei şi Filocalia, volumul 12.



1992. Este numit Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Bucureşti. Apare la Craiova volumul Reflecţii despre spiritualitatea poporului român.



1993. Apar la Bucureşti lucrările Iisus Hristos, lumina lumii şi îndumnezeitorul omului şi Sfânta Treime sau La început a fost iubirea. La 4 octombrie din acelaşi an, Părintele Dumitru Stăniloae a trecut la cele veşnice.

94 de ani de la nasterea parintelui Constatin Galeriu.

Azi ar fi implinit 94 ani.
Dumnezeu sa-l odihneasca printre sfinti.
A fost un om deosebit, un sfant.

Amin, amin , amin !
https://fbcdn-sphotos-e-a.akamaihd.n...35665894_n.jpg

memoria zilei : 22 noiembrie 1963
 

Acum 50 de ani , in ziua de 22 noiembrie :

- a fost asasinat presedintele USA - John F.Kennedy

- a murit scriitorul anglican C.S. Lewis

- a murit scriitorul englez Aldous Huxley

Un articol interesant- "Ing. Ioan Neamtu- O viata inchinata podgoriei Husi"



În episodul de astăzi din seria noastră dedicată marilor oenologi români care ne-au părăsit, dl. inginer Viorel Ralea ni-l prezintă pe „celebrul Neamțu de la I.A.S. Huși”, ca să folosesc expresia lui Radu Anton Roman. Un personaj cvasi-legendar ce nu poate, firește, să lipsească din galeria marilor personalități ale viei și vinului românesc.

Cu toate lucrurile îngrămădite într-un geamantan, tânărul inginer Ioan Neamțu (avea doar 26 de ani) părăsea Iașiul, în toamna anului 1959, îndreptându-se spre Huși. Când a ajuns pe dealul Dobrina, de unde i se deschidea o superbă panoramă a „orașului dintre vii”, șoferul i-a înmânat un plic (nu se putea un loc mai pe măsură și nici moment mai potrivit) în care se găsea decizia prin care era numit inginer șef la Gospodăria Agricolă de Stat. Dacă n-ar fi fost tocmai în preajma culesului – avea să se confeseze, ulterior, inginerul Neamțu – ar fi făcut, imediat, cale întoarsă. Uneori însă cineva potrivește în așa fel lucrurile, încât ceea ce, la un moment dat, pare o improvizație, chiar o ușoară aventură, ajunge să însemne, cu timpul, un destin, viața însăși.

Există, fără îndoială, astfel de locuri și de clipe, care îți hotărăsc soarta fără a prinde de veste. Câți, poate, nu se întreabă, ca și mine: a ales tânărul inginer Ioan Neamțu, până la urmă, Hușiul, sau așezarea, cu duhul ei tainic, l-a ținut anume la sine, nevrând nici în ruptul capului să-1 mai slobozească? Nu vom ști, desigur, niciodată… Știm bine, în schimb, că nu peste multă vreme avea să încolțească o adevărată legendă, încât, încet-încet, cele două nume s-au îngemănat: când spuneai Huși, îți venea imediat în gând numele directorului Ioan Neamțu și invers.

Sunt puțini cei ce ajung la o asemenea ispravă, care înseamnă, deopotrivă, vocație și fidelitate, credință și – chiar dacă nu se vede imediat ori nici nu se bănuiește – un adevărat sacrificiu de sine, în numele unui ideal. Nu trebuie să ne ferim de vorbe mari, atunci când ele își merită, în chipul cel mai convingător, locul. Se confirmă, și de această dată, zicerea bătrână: omul potrivit la locul potrivit. Așa se face că, rostind Huși și Ioan Neamțu, gândul nu te poate duce decât la fericita plantă a lui Bachus, la struguri, la vin.

În toamna lui 1959, când venea la Huși cu gândul de a se întoarce cât mai repede la Bucium – Iași, unde lucrase doi ani, după ce absolvise, în 1957, Institutul Agronomic Iași, tânărul inginer Neamțu se năștea, metaforic vorbind, a doua oară. Nu putea să se producă această reintrare în destin, cum se zice, decât toamna, la fel cum tot în acest anotimp, la 25 septembrie 1933, vedea lumina zile, pentru prima oară, în Blîndeștii Botoșaniului. Atât pentru generațiile mai tinere, cât și pentru a fi aduse în prim-plan câteva dintre reperele unei vieți închinate cu râvnă și sinceritate viei și vinului, este interesant de știut ce putea găsi la G.A.S. Huși încă, pe atunci, proaspătul absolvent al prestigioasei Facultăți de Horticultură din vechea capitală a Moldovei. Unitatea hușeană – din start aureolată, neîndoielnic, de consistenta faimă a podgoriei în care Ștefan cel Mare își stabilise „al doilea al meu paharnic” – pornea la drum cu vreo 126 de hectare de vie ca, la apogeul carierei celui ce devenea director, la nici treizeci de ani, să atingă o suprafață de aproape 2.000 de hectare. Nu vom intra în alte detalii – bunăoară, e poate suficient de amintit înălțarea noului combinat de vinificație, cu o capacitate de 18.000.000 litri – spre- a nu se ivi, ferească Dumnezeu, nu știm ce nostalgii. Adevărul este că apariția acestor „trupe”, atât de disciplinat rânduite în impresionantul amfiteatru hușean, au însemnat nu numai înavuțirea remarcabilă a patrimoniului viticol, ci și o spectaculoasă remodelare a peisajului, a locului, a orașului, în general. Nu vom comite greșeala de a pune toate aceste isprăvi în seama exclusivă a regretatului dr. ing. Ioan Neamțu. Nici n-ar fi fost posibil așa ceva. Nu pot fi omise în nici un chip și niciodată meritele acestui „om-orchestră”, plin de inițiativă, dar și de autoritate, bătăios, dar și atins, nu de puține ori, de delicata aripă a melancoliei, o personalitate puternică, parcă înnăscut să fie lider. O stea norocoasă ori mai știrbă străluminează, de fapt, calea tuturor celor care îndrăznesc să parieze, în felul lor, cu destinul. Acești oameni merită să fie însoțiți, de fiecare dată, de gândul nostru cel teafăr și curat. Și dacă viața directorului dr. ing. Ioan Neamțu s-a împletit, aproape zi și noapte, cu vița de vie, două soiuri din marea împărăție a lui Dionysos îi vor rămâne cu totul îndatorate. Este vorba de Busuioaca de Bohotin și de Zghihara de Huși, vițe de vie autohtone, care și-au rezemat cu încredere soarta de specialistul pe care î1 invocăm în aceste rânduri și de orașul care le-a devenit un nou loc de naștere. Poate mai bine zis, renaștere.

Ca orice om care a vegheat, cu frumoasă trudă, existența „acestor ființe lichide” – nu mai insistăm aici asupra șampaniei ori a distilatelor – dr. ing. Ioan Neamțu, în preajma căruia mi-am format cariera de oenolog, a fost ispitit și de vraja cuvintelor, dovedind, nu de puține ori, un adevărat har. A scris multe lucrări, mai ales de specialitate, în care intuiția și rigoarea au avut, aproape fără excepție, câștig de cauză Pe unele le-a semnat singur, pe altele le-a realizat în colaborare. Cele editate în ultimii ani sunt, fără îndoială, și cele mai elaborate, aburul talentului în arta scrisului închegând excelente pagini de carte. Ne gândim la titlurile „Sub zodia lui Bachus” (în colaborare) (1991), „Treimea cea de o ființă” (1991), „Pioasă închinare” (1995), „Rădăcini adânci” (1996), „Pion contra nebun” (1999), „Veacul sânzienelor” (2001).

Nu putem mântui aceste rânduri fără a aminti un detaliu care are o putere aparte. Dr. ing. Ioan Neamțu a fost un om cu frica lui Dumnezeu, cum se spune. Drept mulțumire pentru trecerea pe pământ, ca un evlavios rob al Celui de Sus, dânsul a ctitorit o impresionantă biserică în Hușiul care s-a dovedit, alături de vița de vie, sensul existenței sale. Nu este puțin pentru o viață care, la fel pentru noi toți, nu se întâlnește în fiecare zi cu fericirea…

Read more: http://costachel.ro/dr-ing-ioan-neam...#ixzz2lgQF6CNR

95 de ani de la unirea Bucovinei cu România
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...a17j01587a.jpg


La 28 noiembrie 1918, tot într-o zi de joi, bucovinenii sărbătoreau reîntregirea pământului strămoşesc. Bucovina se unea cu ţara după ce se aflase aproape un secol şi jumătate sub stăpânirea Imperiului Habsburgic și apoi a celui Austro-Ungar. Era triumful unei întregi naţiuni, dar şi meritul unor politicieni cu viziune, care au ştiut să valorifice prilejul oferit de istorie. O reuşită de care românii nu s-au putut bucura decât 22 de ani, pentru că în 1940 partea de nord a ţinutului a fost ocupat de sovietici, după cum ne informează canalul de știri Digi24. Azi, Bucovina de nord e parte a Ucrainei.
Buchenland, în limba germană. În româneşte, Ţara Fagilor, Bucovina de nord. În anul 1774, Imperiul Otoman a cedat Austriei ţinutul lui Ştefan cel Mare, pământ care făcea parte din Principatul Moldovei. În 1918, după 144 de ani sub stăpânirea Imperiului Habsburgic, bucovinenii pot să-și decidă singuri soarta. Prilejul era unic în istorie.

„Primul Război Mondial a arătat tăria contradicţiilor, a scos la iveală toate aceste elemente divergente care, pe fondul pierderii războiului de către alianță din care Austro-Ungaria face parte, au dus în cele din urmă la dezmembrarea statului dualist şi la apariţia statelor naţionale”, a explicat Alin Ciupală - istoric, pentru Digi24.

Încă de când a izbucnit Primul Război Mondial, marea dorinţă a bucovinenilor era să revină în patria mamă. „Atât și-au dorit bucovinenii unirea, pentru că s-au dus sute, au trecut clandestin granița ca să participe la război, în cadrul armatei române”, a subliniat Dumitru Covalciuc, scriitor, Cernăuți, pentru Digi24.
Dar vechiul pământ românesc era dorit deopotrivă de austrieci, de ucraineni şi de ruşi. Imperiul Habsburgic pregătea anexarea Bucovinei la Galiţia, iar ucrainenii intenţionau să-şi înfiinţeze propriul stat. În ziua de 27 octombrie 1918, Adunarea Naţională a românilor a decis la Cernăuţi unirea Bucovinei cu România. Reacția ucranienilor a fost să ocupe nordul ținutului.

„Românii din Bucovina, spre deosebire de ucraineni, nu aveau forţă militară. Faţă de Transilvania, noi n-am avut aici o gardă civilă”, a spus Mihai Ceaușu, pentru Digi24.

Aşa că au cerut sprijinul armatei române, a cărei intervenţie a fost salvatoare. „A forţat retragerea ucrainenilor, fără să ajungă odată la o ciocnire militară. A permis Consiliului Național Român și comitetului care era condus de către Iancu Flondor să preia puterea politică”, a precizat Mihai Ceaușu - istoric, pentru Digi24.

În ziua de 28 noiembrie 1918, în Palatul mitropolitan din Cernăuţi, Congresul General al Bucovinei a votat în unanimitate unirea cu vechiul Regat.

Moţiunea de unire a Bucovinei cu România (15/28 noiembrie 1918)

„Congresul general al Bucovinei, întrunit azi, joi în 15/28 noiembrie 1918 în Sala Sinodală din Cernăuţi, considerând că, de la fondarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat;

considerând că în cuprinsul hotarelor aceste ţări se găseşte vechiul Scaun de domnie de la Suceava, gropniţele domneşti de la Rădăuţi, Putna şi Suceava, precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei;

considerând că fii ai acestei ţări umăr la umăr cu fraţii lor din Moldova şi sub conducerea aceloraşi domnitori, au apărat de-a lungul veacurilor fiinţa neamului lor împotriva tuturor încălcătorilor din afară şi a cotropirii păgâne;

considerând că în 1774, prin vicleşug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei Habsburgilor;

considerând că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferinţele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naţionale şi care prin strâmbătăţi şi persecuţii căuta să-i înstrăineze firea şi să învrăjbească celelalte neamuri cu care el voieşte să trăiască ca frate;

considerând că, în scurgere de 144 de ani, Bucovinenii au luptat ca nişte mucenici pe toate câmpiile de bătălie în Europa sub steag străin pentru menţinerea, slava şi mărirea asupritorilor lor, şi că ei drept răsplată aveau să îndure micşorarea drepturilor moştenite, izgonirea lor din viaţa publică, din şcoală şi chiar din biserică;

considerând că în acelaşi timp poporul băştinaş a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogăţiile izvoarelor de câştig ale acestei ţări şi despoiată în mare parte de vechea sa moştenire;

considerând că, cu toate acestea, Bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, aşteptat cu atâta dor şi suferinţă, va sosi şi că moştenirea lor străbună, tăiată prin graniţe nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ştefan, şi că au nutrit veşnic credinţă că marele vis al neamului se va înfăptui când se vor uni toate ţările române dintre Nistru şi Tisa într-un stat naţional unitar;

constată că ceasul acesta mare a sunat!



Astăzi, când după sforţări şi jertfe uriaşe din partea României şi a puternicilor şi nobililor ei aliaţi, s-au întronat în lume principiile de drept şi umanitate pentru neamurile, şi când în urma loviturilor zdrobitoare Monarhia austro-ungară s-a zguduit în temeliile ei şi s-a prăbuşit, şi toate neamurile încătuşate în cuprinsul ei şi-au câştigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâi gând al Bucovinei dezrobite se îndreaptă către regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea dezrobirii noastre.
Drept aceea noi, Congresul general al Bucovinei, întrupând suprema putere a ţării şi fiind singuri cu puterea legiuitoare, în numele suveranităţii naţionale, hotărâm:

Unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru cu regatul României”.



sursa: Bogdan Murgescu – Istoria României în texte din historica.ro.

15 ani de la dispariția unuia dintre cei mai mari duhovnici
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...f24cj7srla.jpg

Au trecut 15 ani de la dispariția unuia dintre cei mai mari duhovnici ai ortodoxiei române. Luni, la Catedrala Patriarhală, Ilie Cleopa a fost pomenit printr-o slujbă oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ordoxe Române.
Din soborul slujitor au făcut parte și: Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, Înaltpreasfințitul Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, Înaltpreasfințitul Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, Înaltpreasfințitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Înaltpreasfințitul Timotei, Arhiepiscopul Aradului, Preasfințitul Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfințitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfințitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Preasfințitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, preoți și diaconi.
La slujba de pomenire au fost prezenți membrii Permanenţelor Consiliului Naţional Bisericesc şi Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, preoţi, profesori, monahi, monahii, studenţi şi credincioşi.
Momentul comemorativ organizat de Patriarhia Română și dedicat personalităţii părintelui Arimandrit Cleopa Ilie a continuat, de la orele 11.00, în Sala Europa Christiana din Palatul Patriarhiei, cu vernisarea expoziției fotografice și bibliofile în memoria marelui duhovnic de la mănăstirea Sihăstria.
Cine a fost părintele Ilie Cleopa
Povestea vieții sfântului Ilie Cleopa o aflăm de pe site-ul mănăstirii Sihăstria, unde își doarme somnul de veci marele duhovnic. El a fost al cincilea copil din cei zece pe care i-a avut familia Ilie. Casa lor arăta ca o biserică, cum avea el să povestească mai târziu.
S-a născut la 10 aprilie 1912 într-o comună din județul Botoșani. La botez, a primit numele de Constantin. În primele luni din viață, pruncul era mai tot timpul bolnav. Neștiind ce să-i mai facă, mama lui l-a dus la un duhovnic, care a sfătuit-o să dăruiască copilul Maicii Domnului. Atunci, femeia s-a închinat cu lacrimi și a spus plângând: „Maica Domnului, îți dăruiesc ție copilul acesta al meu, că este bolnav și plânge mereu. Fă ce știi tu cu el!”
Ca o minune, copilul s-a făcut bine. Mai târziu, el și-a urmat alți doi frați mai mari la viața călugărească. Pentru a fi primit la Sihăstria, părintele Cleopa Ilie a trebuit să aștepte trei zile la poarta mănăstirii, așa cum cere canonul.
După venirea regimului comunist, părintele Cleopa s-a retras în pădure, pentru a scăpa de persecuții. Vreme îndelungată a stat într-un bordei de pământ. Mâncare primea de la un pădurar credincios, care îi aducea o dată pe lună un sac de cartofi și ceva pâine uscată.
Părintele Cleopa Ilie s-a întors definitiv la mănăstire în anul 1964. Aici a scris mai multe cărți, care sunt de vânzare acum în mai toate locurile sfinte din Moldova.
În anul 1998, după ce s-a închinat pentru ultima oară la mormintele fraților săi, părintele Cleopa și-a lăsat sufletul în mâinile lui Hristos.
A lăsat în urma lui multe învățăminte și acum trăiește în amintirea celor pe care i-a povățuit și celor cărora le-a alinat durerea trupească sau sufletească.

Avva Cleopa ultimele zile printre pământeni
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...q4mn5bnp3a.jpg


Articol din Candela Moldovei, nr. 11-12/nov.-dec. 1998 al Părintelui Timotei Aioanei:


„Adeseori avva Cleopa ne spunea, în ultima vreme, că se apropie ceasul despărţirii de trup şi dorea să ne întâlnim cu toţii în Rai. Şi Părintele Paisie Olaru, venerabilul duhovnic (t octombrie 1990) folosea mereu aceeaşi sintagmă: „...un colţişor de Rai le rânduieşte lor".


In ciuda vârstei înaintate a Părintelui Cleopa, în ciuda faptului că el însuşi mărturisea că este „un putregai", noi toţi ne bucuram să-1 ştim rugător în chilia de pe dealul Sihăstriei. Dar iată că Dumnezeu a hotărât altfel. L-a chemat la Sine, în zorii zilei de 2 decembrie, după ce cu 69 de ani înainte, tot într-o zi de decembrie, păşise pe poarta mănăstirii. Cu câteva ceasuri înainte de plecarea dintre noi, deşi era doar ora 20.00, părintele citise rugăciunile dimineţii şi Acatistul Mântuitorului, parcă ştiind că dimineaţa următoare o va petrece în împărăţia lui Dumnezeu.


2 Decembrie 1998, ora 2:15, dis-de-dimineaţă - Părintele Cleopa începe călătoria în veşnicie. Pentru noi aceasta este o dată de care va trebui să ne aducem aminte cu pioşenie.


în primele ceasuri de după miezul nopţii trupul părintelui este pregătit după rânduiala cuvenită şi este dus în biserica mănăstirii unde va ti privegheat permanent de preoţi şi monahi şi de nenumăraţi credincioşi veniţi din toate colţurile ţării.

în Catedrala mitropolitană din Iaşi, miercuri, 2 decembrie, I.P.S. Mitropolit Daniel a săvârşit Sf. Liturghie, făcând la vremea cuvenită pomenirea Părintelui nostru Cleopa - Arhimandritul. în aceeaşi zi mai multe posturi de radio, ca şi Postul naţional de Televiziune, anunţau vestea tristă care a făcut degrabă înconjurul ţării. De asemenea, aproape toate ziarele au scris în zilele acelea despre marele Părinte al Bisericii româneşti. Radio „Trinitas" al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei a difuzat în aceeaşi zi multe comunicate şi o emisiune specială, de o oră şi jumătate, închinată marelui avvă adormit în Domnul. La Mănăstirea Sihăstria mulţi monahi au citit în permanenţă la Psaltire, iar un număr însemnat de clerici monahi şi de mir au săvârşit Irisaghioane până în ziua înmormântării. Vestea a trecut şi dincolo de hotarele ţării, unde Părintele Cleopa avea ucenici sau cunoscuţi. în ajunul înmormântării, pe reţeaua Internet existau 38 de mesaje din străinătate legate de acest trist eveniment.Vineri, 4 decembrie, la Sihăstria au venit ierarhi, clerici, monahi, monahii, un număr mare de credincioşi. Seara, P.S. Episcop vicar Gherasim Putneanul a săvârşit slujba Privegherii în paraclisul „Sf. Ioachim şi Ana", ctitorit în vremea stăreţiei Arhim. Cleopa Ilie. În aceeaşi zi, aproape de miezul nopţii, I.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei a săvârşit un Trisaghion şi s-a recules în faţa sicriului cu trupul neînsufleţit al Părintelui său duhovnicesc.

Sâmbătă, 5 decembrie, la ora 8,30 s-a săvârşit Sf. Liturghie de către un sobor de ierarhi compus din I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, I.P.S. Bartolomeu, Arhiepiscopul Clujului, P.S. Casian, Episcopul Dunării de Jos, P.S. Visarion Răşinăreanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, delegat al I.P.S. Mitropolit Antonie al Ardealului, şi P.S. Gherasim Putneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. La Sf. Liturghie a asistat şi P.S. Ioan, Episcopul Oradei.După terminarea Sf. Liturghii, în curtea Mănăstirii Sihăstria a fost oficiată slujba Prohodului, avându-1 în frunte pe I.P.S. Mitropolit Daniel, alături de I.P.S. Arhiepiscop Bartolomeu al Clujului, P.S. Ioachim al Huşilor, P.S. Casian al Dunării de Jos, P.S. Ioan al Oradei, P.S. Calinic Botoşăneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, P.S. Visarion Răşinăreanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, P.S. Gherasim Putneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, alături de un impresionant sobor de stareţi, preoţi şi diaconi, cei mai mulţi veniţi de departe. în afară de soborul de slujitori, în curtea mănăstirii s-au aflat foarte mulţi preoţi, ieromonahi, monahi şi monahii, al căror număr nu s-a putut stabili exact. Curtea mănăstirii, cerdacurile, drumul spre cimitir şi locurile dimprejur erau pline de credincioşi. Ca un semn al milostivirii lui Dumnezeu, în ziua aceea a strălucit soarele şi au curs streşinile deşi cu o zi mai înainte se înregistraseră temperaturi de -18°C.

Drumul spre Mănăstirea Sihăstria a fost ocupat pe o distanţă de 2 km de autobuze şi autoturisme, care i-au adus pe cei veniţi la înmormântare.La ora 11.00 s-au dat citire mesajelor transmise de către P.F. Patriarh Teoctist al României (de către I.P.S. Mitropolit Daniel) şi de I.P.S. Mitropolitul Antonie al Transilvaniei (citit de Episcop vicar Visarion Răşinăreanul). Slujba derulat în citiri din canonul înmormântării călugărilor şi în armonioase cântări de îngropăciune. Corul monahal „Psaltirion", de la Centrul eparhial Iaşi, şi soborul de slujitori au dat răspunsurile. La vremea cuvenită au rostit cântări: I.P.S. Bartolomeu al Clujului, P.S. Casian al Dunării de Jos, s-a citit un mesaj din partea Secretariatului de Stat pentru Culte, de către un reprezentant al D-lui Secretar de Stat, prof. dr. Gheorghe Anghelescu, P. Cuv. Arhim. Victorin Oanele, Stareţul Mănăstirii Sihăstria, şi Î.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei.

După terminarea slujbei s-a făcut înconjurul Bisericii Centrale şi s-a mers în procesiune până la cimitirul mănăstirii. în sunetul clopotelor, al pioaselor cântări, al buciumelor (trâmbiţelor) venite din Bucovina, Părintele Cleopa a fost purtat pe umeri de către clerici până la locul pregătit pentru îngropăciune. Mulţi oameni aveau lacrimi ochi. Toţi doreau să se atingă pentru ultima oară de mâna care împărţise atâtea binecuvântări, oamenii se urcaseră pe cerdace, pe ferestrele clopotniţei, prin copaci. Sute de aparate de fotografiat şi câteva zeci de camere video luau ultimele imagini. Aproape de cimitir a venit şi părintele profesor Constantin Galeriu să-şi ia rămas bun de la marele duhovnic.


Printre brazii cimitirului razele de soare îşi făceau loc să lumineze mormântul proaspăt săpat. Cântarea „Hristos a înviat" a răsunat din pieptul a mai multor mii de oameni. Buciumele sunau şi ele cu jale. Toţi cei de faţă trăiau durerea despărţirii vremelnice de un om cuvios, de un mare învăţător, de un duhovnic, de un „dătător de speranţă".

Aşa s-a încheiat, la 5 decembrie 1998, orele 14.00, înmormântarea celui mai mare duhovnic român al secolului XX. El merge în împărăţia lui Dumnezeu să primească răsplată pentru multa-i şi îndelungata osteneală. Pe pământ se încheie un capitol vast al isihasmului şi al monahismului de la sfârşitul mileniului II, un capitol de aur din istoria Mănăstirii Sihăstria şi a Bisericii noastre.Îl aşezăm pe Părintele Cleopa alături de Sf. Paisie de la Neamţ, de Vasile de la Poiana Mărului, de stareţul Gheorghe de la Cernica, de Sf. Ioan de la Neamţ, de evlaviosul şi smeritul Paisie Olaru de la Sihăstria şi de alţii mulţi, ale căror nume au urcat deja spre calendar.


Părintele nostru Cleopa s-a mutat într-o altă lume. O lume pe care o dorea nespus. Ne vom aduce mereu aminte de Sfinţia Sa, de duhul său misionar, de râvna şi neadormita sa priveghere, de iubirea şi de cuvântul de suflet, de rugăciunea făcută pentru noi toţi şi de speranţa pe care ne-a dat-o mereu.

Aduceţi-vă aminte şi de noi, acolo, în împărăţia lui Dumnezeu, Prea Cuvioase Părinte Cleopa!


(Articol publicat în Candela Moldovei, Buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, extras din nr. 11-12/nov.-dec. 1998)

164 ani de la naşterea lui Eminescu
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...um1qdmobha.JPG

15 ianuarie este ziua în care îl comemorăm pe Eminescu. De la Bucureşti şi până la Chişinău, de la Timişoara şi până la Constanţa şi chiar peste hotare, românii îl vor omagia pe cel mai îndrăgit şi cunoscut dintre poeţii lor.

Ca avanpremieră a zilei de 15 ianuarie, TRINITAS TV vă oferă duminică, 12 ianuarie, de la ora 21.00, o ediţie specială a emisiunii ”Credinţă şi cultură azi”. Tema acestei ediţii a cărei invitat este tânărul filozof Cătălin Cioabă este ”Eminescu în mărturiile contemporanilor săi”.

Pe „Aleea scriitorilor” din Cimitirul Bellu, unde se află mormântul poetului, va fi oficiată, miercuri, o slujbă pomenire pentru cel care a contribuit în mod esenţial la construirea istoriei literaturii române şi la dezvoltarea limbii noastre literare moderne.

A devenit deja o tradiţie ca în fiecare an, pe data de 15 ianuarie, elevii şi profesorii instituţiilor de învăţământ din Capitală şi din provincie să participe la slujba de pomenire oficiată la mormântul lui Eminescu.

191 ani de la nașterea episcopului Melchisedec Ștefănescu
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...418gr1h12a.jpg

S-au împlinit 191 de ani de la nașterea Episcopului Melchisedec Ștefănescu. Ierarhul a fost omagiat sâmbăta aceasta la Roman, unde a păstorit în ultima parte a vieții și unde este și înmormântat.

Un parastas a fost oficiat în fața bustului ierarhului aflat în curtea Liceului Teologic ”Episcop Melchisedec” din oraș. Slujba a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.
„Credem că defiecare dată când ne apropiem de mormântul său adăugăm o cărămidă în plus pentru cunoașterea activității sale. Dacă noi oamenii îl cunoaștem și îi promovăm viața și activitățile pe care le-a împlinit credem că Dumnezeu îl preamărește și în ceruri”, a declarat pentru TRINITAS TV PS Părinte Ioachim Băcăuanul.

La eveniment au participat şi copii care învaţă la Așezământul Fundației ”Episcop Melchisedec” din Roman. Cu toții au mers la final la mormântul Episcopului Melchisedec Ștefănescu, unde au depus coroane de flori.

Radio Renaşterea – 15 ani de activitate
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...ml183kocka.JPG
Radio Renaşterea al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului aniversează la 1 mai 15 ani de emisie. Cu acest prilej vor fi organizate o serie de evenimente culturale şi religioase, după cum se precizează într-un comunicat emis de Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului şi Clujului.

Timp de două zile ascultătorii Radio Renaşterea vor afla mai multe despre jurnalismul religios din România, vor putea participa la un spectacol aniversar de folclor şi vor putea vizita sediul radioului pentru a se întâlni cu redactorii şi realizatorii de programe.

Miercuri 30 aprilie în Aula „Nicolae Ivan” a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, cartierul Mărăşti, de la ora 11:00, va avea loc un simpozion intitulat Jurnalismul religios în peisajul mediatic actual. La eveniment vor participa Răzvan Bucuroiu, directorul TVR 3 şi editorul revistelor Lumea credinţei şi Lumea monahilor, Remus Rădulescu, realizator de emisiuni religioase la Radio România, Ciprian Olinici, directorul Radio Trinitas al Patriarhiei Române, Radu Preda, Preşedintele executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Discuţiile vor fi moderate de Paul Siladi, directorul Radio Renaşterea.

Manifestarea, dedicată atât jurnaliştilor, cât şi publicului larg, va fi transmisă în direct la Radio Renaşterea.

Joi, 1 mai, de la ora 8,00, se va oficia Sf. Liturghie în Catedrala Mitropolitană, urmată de o slujbă de mulţumire pentru activitatea din cei 15 ani de emisie. În continuare, între orele 10,00 şi 16,00 porţile radioului vor fi deschise pentru cei care doresc să viziteze redacţia şi să stea de vorbă cu realizatorii de emisiuni.

Seara, de la 18,00 clujenii sunt invitaţi la un spectacolul extraordinar de folclor „Acasă la creştini” în sala „Auditorium Maximum” a Universităţii Babeş-Bolyai (Casa Universitarilor), strada E. de Martonne nr.1. Pe scenă vor urca interpreţii: Nicolae Mureşan şi Nicolae Mureşan jr., Cornelia Ardelean Archiudean, Alexandru Pugna, Ana Ilca-Mureşan, Năstăcuţa Iuga, Anuţa Motofelea, Nicu Cioancă, Andreea Ciupe şi Vlăduţa Lupău. De asemenea vor evolua Ansamblul „Transilvania” din Baia-Mare şi grupul folcloric „Glanetaşul” al Căminului Cultural Agrieş, jud. Bistriţa-Năsăud. Intrarea la spectacol este liberă.

Radio Renaşterea a fost înfiinţat la iniţiativa vrednicului de pomenire Mitropolitul Bartolomeu şi emite de la 1 mai 1999, pe frecvenţa 91 MHz, în municipiul Cluj-Napoca şi împrejurimi. De la 1 mai 2004 poate fi recepţionat pe internet la adresa www.radiorenasterea.ro, iar de la 1 mai 2005 emite şi la Bistriţa pe frecvenţa 102 MHz.



Grila de programe cuprinde transmisiunea zilnică a slujbelor din Catedrala Mitropolitană, emisiuni cu caracter religios, cultural, social, muzical şi informativ, emisiuni ce se doresc a fi spaţii de întâlnire şi dialog dintre Evanghelie şi sensibilităţile omului contemporan.



Redacţia cuprinde patru departamente: teologic, social, cultural-muzical şi informativ în care lucrează 18 de redactori. Colectivul redacţional este format, din oameni tineri şi foarte tineri, cu studii diferite: teologie în cea mai mare parte dar şi filozofie, filologie, teatru, jurnalism.



Despre acest important instrument misionar al Arhiepiscopiei Clujului, Arhiepiscopului şi Mitropolitul Clujului, IPS Andrei spune: „Radio Renaşterea aduce îmbărbătare, întărire şi, pe lângă cuvântul lui Dumnezeu, propovăduit în toată eparhia, emisiunile culturale şi cele muzicale le dau posibilitatea credincioşilor să îşi mângâie sufletele”.

20 de ani de slujire în Landul german Saarland
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...d6q8gtajaa.jpg

Credincioşii ortodocşi români din Landul Saarland au serbat 20 de ani de existenţă a Parohiei „Naşterea Maicii Domnului” din Saarbrücken. Fondată de P.C. Pr. Mircea Coşofreţ, la început cu slujire în Saarluis, apoi în capitala Landului, parohia s-a dezvoltat tot mai mult, mai ales după ce a fost instalat aici P.C.Pr. Constantin Papuc (2010) care a amenajat o frumoasă capelă cu slujbe regulate, ca şi cu activităţi culturale şi sociale.
Bucuria sărbătorii a fost sporită de prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Serafim.
La propunerea Părintelui Constantin, domnul Vasile Alfred Spisländer a fost hirotesit întru citeţ.Sărbătoarea Parohiei a continuat în cortul amenajat lângă biserică printr-un program artistic susţinut de Doamna Ştefania Stoica. A urmat agapa oferită de parohie tuturor celor prezenţi.

Oraşul Saarbrücken, capitala Landului Saarland, este situat în partea de vest a Germaniei, la graniţă cu Franţa şi are o populaţie de 180.000 de locuitori.

93 ani în slujba lui Dumnezeu și a credincioșilor
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...4c1u2fs6na.JPG

Arhipăstorul Episcopiei Maramureșului și Sătmarului a împlinit astăzi, 28 mai 2014, 93 de ani. Oficialități, preoți, monahi și foarte mulți maramureșeni și sătmăreni au venit la Reședința episcopală din Baia Mare pentru a-l felicita pe Înaltpreasfințitul Părinte Justinian. De dimineața, în paraclisul episcopal, Arhiereul-vicar al Eparhiei, Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul a oficiat o slujbă de Te Deum. Emoționat, Înaltpreasfințitul Justinian le-a vorbit credinicioșilor, așa cum i-a obișnuit, cu aceeași dragoste și căldură părintească.

Monah de vocație, Înaltpreasfințitul Părinte Justinian și-a dedicat viața Bisericii și slujirii ei încă de tănăr. Ajuns la o vârstă nu tocmai ușor de purtat, rămâne la fel de dârz în propăvăduirea Evangheliei lui Hristos despre care nu ezită să vorbească, cu aceeași vigoare, în orice împrejurare.

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...bhhlkimepa.jpg

Pomenirea poetului naţional Mihai Eminescu, la împlinirea a 125 de ani de la trecerea sa la cele veşnice



Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, duminică, 15 iunie 2014, la împlinirea a 125 de ani de la trecerea la cele veşnice a poetului naţional Mihai Eminescu, un sobor de preoţi din Arhiepiscopia Bucureştilor va săvârşi o slujbă de pomenire la mormântul poetului din Cimitirul Bellu din Capitală.

La orele 08.00, în capela cimitirului Bellu, un sobor de preoți din cadrul Administraţiei Cimitirelor şi Crematoriilor Bucureşti, condus de Preacucernicul Părinte Gheorghe Dilirici, va oficia Sfânta Liturghie.

Ulterior, la ora 09.30, va fi săvârşită slujba parastasului la mormântul poetului național Mihai Eminescu de către un sobor de preoți condus de Preacucernicul Părinte Florin Șerbănescu, consilier patriarhal.

Tot în aceeaşi zi, în Catedrala Patriarhală se va săvârşi slujba parastasului pentru poetul Mihai Eminescu, la finalul Sfintei Liturghii (ora 11.45).

63 de ani de la deportările în Bărăgan
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...p1f201dvla.JPG

Pe 18 iunie 1951, peste 10.000 de familii din judeţele Mehedinţi, Caraş-Severin şi Timiş au fost ridicate din casele lor şi deportate în Bărăgan. La 63 de ani de la acest moment, la monumentul ridicat în parcul Dragalina din Drobeta-Turnu Severin, un sobor de preoți a oficiat o slujbă de pomenire a celor trecuţi la Domnul în urma deportărilor, dar şi pentru cei decedaţi în închisorile comuniste.
Evenimentele comemorative au fost organizate de Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici şi Deportaţi în Bărăgan, Filiala Mehedinţi. Evenimentul s-a încheiat cu depunerea de coroane și jerbe de flori.

Ziua Drapelului Naţional
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...p0guo1k84a.jpg

Din1998, românii sărbătoresc, pe 26 iunie, Ziua Drapelului.

150 de ani de la înfiinţarea Universităţii Bucureşti
 

Universitatea din București a aniversat miercuri, 16 iulie 2014,150 de ani de la înființare. Evenimentul a avut loc la Facultatea de Drept, în prezența Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, oficialităților statului, ale mediului academic și universitar.


Universitatea din Bucuresti a fost înființată în 1864 de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care a divizat Colegiului Sfântul Sava în Universitatea din București și actualul Colegiu Național „Sfântul Sava”.
In perioada interbelica, Universitatea s-a bucurat de o pleiada de profesori straluciti, ca Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti si Nae Ionescu, sau asistenti ca Radu Gyr, Mircea Vulcanescu si Mircea Eliade. Universitatea a vazut in secolul trecut demonstratiile Miscarii Legionare si a fost avariata de bombardamentele aliate din 4 aprilie 1944 . Sculpturile in altorelief de pe frontispiciul acesteia, realizate de Karl Storck si partial distruse de americani, au fost recuperate bucati si se afla azi la Muzeul “Frederic şi Cecilia Storck” din Bucureşti, din str. Vasile Alecsandri nr.16. Ulterior au urmat “bombardamentele” asupra profesorilor, soldate cu marile epurari comuniste din invatamantul romanesc. O parte din profesorii bolsevici ai anilor ’50 s-au reintors in Universitatea Bucuresti dupa 1989.
In Piata Universitatii din Bucuresti s-a derulat protestul anti-comunist din noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, Universitatea fiind si leaganul celei mai lungi demonstratii anticomuniste din Romania, care a durat 52 de zile intre aprilie si iunie 1990 , la capatul careia, in urma mineriadei din iunie 1990, au fost distruse si mai multe laboratoare, cu pierderi inestimabile. Universitatea Bucuresti se afla intre primele 200 de universitatii ale lumii.

Părintele Arsenie - 3 ani de la trecerea la Domnul
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...119h01l84a.jpg

Pe 19 iulie se împlinesc trei ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Arsenie Papacioc, fostul duhovnic al Mănăstirii “Sfânta Maria” - Techirghiol. Parastasul va fi oficiat mâine, după Sfânta Liturghie.



Părintele Arsenie Papacioc s-a născut în anul 1914, în satul Miseleanu, judeţul Ialomiţa. Tuns în monahism la Mănăstirea Antim din Bucureşti, în anul 1950, a devenit ieromonah pe seama Mănăstirii Slatina, la 26 septembrie, în acelaşi an. În vara anului 1958 a fost arestat de autorităţile comuniste, pentru apartenenţă la „Rugul aprins”. A trecut prin mai multe închisori: Braşov, Jilava şi Aiud. A fost graţiat în anul 1964, după interminabile anchete şi torturi, alături de ceilalţi deţinuţi rămaşi în viaţă de la închisoarea Aiud. După ieşirea din închisoare este numit preot în Ardeal, iar o perioadă a fost stareţ la Mănăstirea Cozia. Din anul 1976 a făcut parte din obştea Mănăstirii „Sfânta Maria” de la Techirghiol. A trecut la Domnul în ziua de 19 iulie, la vârsta de 96 de ani, şi a fost înhumat în curtea mănăstirii, în apropierea fântânii Sfântului Pantelimon.

Şapte ani de la trecerea la cele veşnice a Patriarhului Teoctist
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...e14l51rmka.jpg

Miercuri, 30 iulie 2014, Patriarhia Română comemorează şapte ani de la trecerea la cele veşnice a vrednicului de pomenire Teoctist Patriarhul († 30 iulie 2007).



Solemnităţile organizate în Catedrala patriarhală cu ocazia acestui eveniment cuprind:



- 09.00 – 11.30 slujba Sfintei Liturghii;



- 11.30 – 12.00 slujba Parastasului;



- 12.15 – lansarea volumului comemorativ intitulat: „Patriarhul TEOCTIST. In memoriam, 2007-2014”;



- Cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel;



Sunt aşteptaţi să participe ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, oficialităţi care l-au cunoscut, stareţi şi stareţe din Arhiepiscopiile Bucureştilor, Iaşilor, Craiovei şi Aradului, eparhii unde a păstorit aproape şase decenii ierarhul Teoctist Arăpaşu, membrii Permanenţelor Consiliului Naţional Bisericesc şi Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, reprezentanţi ai familiei Patriarhului Teoctist, preoţi şi credincioşi din Bucureşti.

Ziua Imnului Național al României, marcată în Capitală
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...fu89lbm4pa.jpg


Peste tot în țară a fost marcată, astăzi, Ziua Imnului Național al României. În Capitală, manifestările s-au desfășurat în Piața Tricolorului din fața Cercului Militar Național și au început cu o rugăciune de binecuvântare, potrivit TRINITAS TV. La 29 iulie 1848, „Deșteaptă-te române!” a fost cântat pentru prima dată în Parcul Zăvoi din Ramnicu Valcea. La originea Imnului Național al României se află poemul patriotic „Un răsunet" de Andrei Mureșanu, pe o melodie culeasă de Anton Pann. Conform Constituției României, Imnul este considerat simbol național, alături de drapelul tricolor, stema țării și sigiliul statului.

Astazi s-au implinit 102 ani de la nasterea lui Nicolae Steinhardt :).
http://ortodoxiesaumoarte1.files.wor...-fericirii.pdf

Iar pe 30 Iulie 2014 se împlinesc 7 ani de la trecerea la cele vesnice a Patriarhului Teoctist. Dumnezeu să-l odihnească cu sfintii !

31 august, Ziua Limbii Române
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...15l0v1evaa.jpg

Instituţiile culturale din ţară şi din diaspora românească organizează la acest sfârşit de săptămână manifestări culturale dedicate Zilei Limbii Române,ziua de 31 august a fost declarată oficial sărbătoare a limbii române.

Ziua Limbii Române va fi marcată în acest an în oraşele din ţară de către instituţiile de cultură şi autorităţile locale, care organizează cu această ocazie expoziţii, concerte, spectacole de teatru, lansări de carte, proiecţii de film şi conferinţe. În Capitală, sărbătoarea limbii române va fi marcată duminică în Parcul Titan printr-o serie de evenimente, precum o expoziţie în aer liber de istorie şi artă românească dedicată lui Constantin Brâncoveanu şi Dimitrie Cantemir, precum şi un moment de muzică clasică al cărei invitat special este artistul basarabean Eugen Doga, creatorul muzicii din filme precum „Maria Mirabela“, „Anna Pavlova“, „Şatra“, „Patul lui Procust“ şi „Lăutarii“. Concertul extraordinar „Muzica tinereţii noastre“ va fi prezentat pentru prima dată în aer liber, într-un parc din Capitală, iar alături de maestrul Eugen Doga va performa Orchestra Simfonică Bucureşti, dirijată de Tiberiu Soare. Acestora li se alătură Grupul coral Accoustic, dirijat de Daniel Jinga, avându-i ca solişti pe soprana Ana Cebotari şi tenorul Andrei Lazăr, se arată într-un comunicat al Primăriei sectorului 3.

Totodată, începând de astăzi şi până duminică, pe esplanada sediului Primăriei sectorului 2, în Parcul Ioanid/Ion Voicu şi în Parcul Naţional vor fi prezentate publicului bucureştean Târgul de carte „Iubim limba română“, prelegeri, dezbateri şi recitaluri de poezie, spectacolul de muzică şi lumini „Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim“, invitat special al evenimentului organizat de Primăria sectorului 2 fiind actorul Dorel Vişan. De asemenea, la mormintele scriitorilor români din Cimitirul Bellu vor fi depuse coroane de flori în cadrul unui moment solemn, se mai arată în comunicatul autorităţii locale, citat de Agerpres.

La Galeria Dialog a Primăriei sectorului 2 va avea loc duminică, 31 august, începând cu ora 11:00, colocviul „Limba română, element esenţial al identităţii naţionale“, avându-i drept invitaţi pe acad. Eugen Simion, acad. Răzvan Theodorescu, prof. dr. Gabriela Pană Dindelegan, membru corespondent al academiei, conf. univ. dr. Ioan Cristescu, conf. univ. dr. Paul Cernat şi scriitorul Dan Mircea Cipariu.

În diaspora românească, reţeaua institutelor culturale româneşti din străinătate organizează manifestări culturale ample dedicate Zilei Limbii Române, informează Direcţia de Comunicare a Institutului Cultural Român (ICR). Printre cele mai importante evenimente se numără organizarea celei de-a treia ediţii a Congresului Mondial al Eminescologilor, ce va avea loc în perioada 3-4 septembrie, la Chişinău. La eveniment vor participa eminescologi importanţi din România, Italia, China, Ucraina, Turcia, Slovacia, Albania şi Bulgaria. De asemenea, un eveniment important va avea loc şi la Viena, unde va fi inaugurată sâmbătă Biblioteca Institutului Cultural Român, care cuprinde 11.000 de volume. În colecţie se regăsesc exemplare în limba română şi traduceri în limba germană şi franceză, cărţi de ficţiune şi non-ficţiune, albume de artă, dicţionare, ghiduri turistice şi cărţi pentru copii.

Proiectul de lege care instituie ziua de 31 august drept Ziua Limbii Române a fost adoptat de către parlamentarii români în februarie 2013, potrivit actului normativ Societatea Română de Radiodifuziune şi Televiziunea Română vor include în programele lor emisiuni culturale ori aspecte de la manifestările dedicate acestei sărbători. Ziua Limbii Române este sărbătorită pe 31 august şi în Republica Moldova.

1 septembrie - Anul Nou Bisericesc
 

Spre deosebire de anul civil, care începe la 1 ianuarie, anul bisericesc începe la 1 septembrie, pentru că, după tradiţia moştenită din Legea Veche, în această zi s-a început creaţia lumii şi, tot în această zi, Şi-ar fi început Mântuitorul activitatea Sa publică. În această zi, în bisericile ortodoxe se oficiază slujba Te Deum-ului.

Data de 1 septembrie, când noi prăznuim începutul anului bisericesc, este legată de istoria mântuirii. Pe parcursul unui an bisericesc se rezumă lucrarea de mântuire de la creaţie şi până la sfârşitul lumii. Biserica Ortodoxă marchează aceste lucruri prin sărbătorile care sunt prăznuite în lunile de început şi final de an. Astfel, anul bisericesc se încheie în luna august, când avem sărbătorile Adormirii Maicii Domnului, pe data de 15, şi Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, pe data de 29 august, cel mai mare prooroc de până la venirea Mântuitorului. Aceste două sărbători ne vorbesc despre viaţa veşnică, fiind vorba de două morţi. Sfântul Ioan, ca prooroc al pocăinţei, îndeamnă în cuvântul său: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor“. Propovăduirea pocăinţei, condiţie pentru intrarea în împărăţia cerurilor, ne arată tocmai venirea împărăţiei lui Dumnezeu, încheierea veacului acestuia şi începutul eshatonului.

O ultimă semnificaţie legată de acest termen derivă din faptul că de la 1 septembrie calculau romanii anii indictionului.

Începutul anului Nou Bisericesc instituit la Sinodul I Ecumenic – 325

Începutul Anului Nou bisericesc a fost instituit de către Sfinţii Părinţi la Sinodul I de la Niceea, când s-a rânduit să se sărbătorească data de 1 septembrie ca un început al mântuirii creştinilor, în amintirea intrării lui Hristos în mijlocul adunării evreilor vestind tuturor 'anul bineplăcut Domnului'. S-a hotărât de către Sfinţi Părinţi (318) participanţi la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, pe considerentul că începutul activităţii de propovăduire a Evangheliei de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a făcut la începutul lunii septembrie, deoarece după calendarul iudaic intrarea în sinagoga din Nazaret (Luca 4, 14-19) a Mântuitorului, după întoarcerea din pustia Carantaniei, a fost în luna a şaptea, numită Tişri (care corespunde în calendarul nostru lunii septembrie).

Biserica Mântuitorului Hristos prăznuieşte începutul anului creştinesc în locul celui vechi, călăuzindu-se la viaţa cea nouă, cum spune Sfântul Apostol Pavel: 'Împreună cu El ne-am îngropat prin botez întru moarte: precum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, aşa şi noi întru înnoirea vieţii să umblăm' (Romani 6, 4).

Cele trei mari perioade ale anului Bisericesc

În centrul istoriei mântuirii noastre şi al activităţii răscumpărătoare a Mântuitorului stă Jertfa Sa, adică Patimile şi moartea Sa pe cruce, urmate de învierea Sa din morţi; tot aşa, în centrul sau inima anului bisericesc stau Paştile sau sărbătoarea învierii, cu Săptămâna Sfintelor Patimi dinaintea ei.

Ca mijloc de comemorare a vieţii şi-a activităţii răscumpărătoare a Mântuitorului, anul bisericesc ortodox are deci în centrul său sărbătoarea Sfintelor Paşti şi se poate împărţi în trei mari faze sau perioade, numite după cartea principală de slujbă folosită de cântăreţii de strană în fiecare din aceste perioade şi anume:

a) Perioada Triodului (perioada prepascală);



b) Perioada Penticostarului (perioada pascală);



c) Perioada Octoihului (perioada postpascală).

Pomenire şi recunoştinţă pentru „îngerul copiilor“
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/2...5acv61dcpa.jpg

Cu ocazia împlinirii a trei ani de la trecerea la cele veşnice a profesorului dr. Alexandru Pesamosca, conducerea Spitalului de Urgenţă pentru Copii „M.S. Curie“ din Capitală a organizat ieri, 10 septembrie, mai multe manifestări comemorative pentru părintele pediatriei româneşti, supranumit şi „îngerul copiilor“

Oraşul Bucureşti la 555 de ani
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/2...h1l8s19vva.jpg

Astăzi se împlinesc 555 de ani de la prima atestare documentară a Capitalei noastre, moment ce ne prilejuieşte rememorarea unor vechi aspecte administrative ale urbei de pe malul Dâmboviţei.

104 ani de la nasterea marelui duhovnic, Arsenie Boca !
 

http://www.emaramures.ro/userfiles/I...senie-boca.jpg


Astazi, 29 septembrie, se implinesc 104 ani de la nasterea marelui duhovnic, Arsenie Boca pe care marele poet roman crestin Nichifor Crainic il numea “zugravul de suflete”. Considerat a fi “Sfantul Ardealului€, in timpul vietii, parintele Arsenie Boca aduna la el mii de credinciosi din toate colturile tarii, dornici sa afle un sfat sau doar sa-l vada pe cel despre care se spunea ca are darul profetiei. Dupa trecerea la Domnul a parintelui Arsenie Boca, mormantul sau de la Manastirea Prislop din judetul Hunedoara a devenit un adevarat loc de pelerinaj.

€žIubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu”, sunt cuvintele marelui duhovnic Arsenie Boca, intiparite in inimile multor credinciosi care marturisesc ca odata ce l-au cunoscut sau au aflat de “Sfantul Ardealului”, viata lor s-a schimbat.

Despre“zugravul de suflete€, un alt mare duhovnic, parintele Justin Parvu de la Manastirea Petru-Voda, spunea ca €œrolul mare pe care l-a avut parintele Arsenie Boca, ca trimis al lui Dumnezeu, este tocmai aceasta mare lucrare de o deosebita adancime duhovniceasca pe care el a lasat-o, iar noi, ca urmasi ai lui, trebuie sa ne hranim dintr-insa si sa ne ostenim cu toata ravna sa o ducem mai departe ca binecuvantare pentru nepotii si stranepotii nostri.Aceasta a fost si este misiunea parintelui Arsenie Boca, si el nu e mic inaintea lui Dumnezeu; de aceea il lauda credinciosii in biserici, la mormantul lui si in casele lor€.

Parintele Arsenie Boca s-a nascut in data de 29 septembrie 1910, la Vata de Sus, langa Brad, judetul Hunedoara, primind la botez numele Zian. A urmat studiile Institutului Teologic din Sibiu, in 29 septembrie 1935 fiind hirotonit diacon celib.

Patru ani mai tarziu, dupa terminarea Academiei de Arte Frumoase, urmeaza o scurta perioada de ucenicie in monahism, la Sfantul Munte Athos. La reintoarcerea in tara, aduce cateva manuscrise ale Filocaliei fostului sau profesor de la Sibiu, Parintele Dumitru Staniloae, cu care colaboreaza la realizarea in limba romana a acestei lucrari. Parintele Dumitru Staniloae l-a numit "ctitor de frunte al Filocaliei romanesti".

Pe tot parcursul vietii sale monahale, Parintele Arsenie Boca a fost prigonit si persecutat de comunisti, urmarit de securitate, arestat si dus la Canal pentru aproape un an. Cat a fost arestat, celula in care era inchis Parintele Arsenie, dimineata gardienii o gaseau descuiata, asa incat chiar ei au ajuns sa spuna ca nu ei trebuie sa-l pazeasca pe Parintele, ci invers.

In 1959 a fost scos abuziv din monahism si i s-a interzis sa slujeasca la altar. In acest timp, parintele Arsenie Boca picteaza mai multe lacasuri de cult. Din 1968, timp de 15 ani a pictat biserica din satul Draganescu. Mii si mii de oameni l-au cautat mereu pentru sfat si indrumare. A trecut la Domnul pe 28 noiembrie 1989, la Sinaia, unde avea un mic atelier, fiind inmormantat pe 4 decembrie 1989 la Manastirea Prislop.

Pãrintele Arsenie Boca în câteva imagini
 

373 ani sub ocrotirea Sfintei Cuvioase Parascheva
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/2...1n1iunlv3a.jpg

Cunoscută în popor şi sub numele de “Sfânta Vineri”, Cuvioasa Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. Cinstitele sale odoare au fost aduse la Iaşi de domnitorul Vasile Lupu în anul 1641, fiind aşezate în ctitoria sa, Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi". Moaştele au fost un dar al Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol pentru domnitorul Moldovei.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea unor sfinţi români, precum si generalizarea cultului unora ale căror moaşte se găsesc în ţara noastră, la începutul anului 1950. Prima slujbă închinată Sfintei Cuvioase Parascheva după generalizarea cultului a avut loc în Catedrala mitropolitană din Iaşi, la 14 octombrie 1955.
În decurs de aproape 373 de ani, de când moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva se află la Iaşi, racla nu a părăsit Capitala Moldovei decât de două ori: în anul 1944, când a fost dusă la Mănăstirea Samurcăşeşti şi în Capitală şi, în vara anului 1947, când a avut loc poate cea mai mare procesiune religioasă de pe pământul Moldovei: prin localităţile judeţului Iaşi, iar apoi în Vaslui, Roman, Bacău, Neamţ şi Baia.

92 de ani de la Încoronarea Regelui Ferdinand I
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/2...l1qnd1hraa.jpg

Pe 15 octombrie 1922, Ferdinand I era încoronat Rege al României. Pentru a marca împlinirea a 92 de ani de la acel moment, la Alba Iulia au fost organizate mai multe evenimente aniversare. Manifestările au început în Catedrala Reîntregirii, unde Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, a oficiat o slujbă de Te Deum. Au participat Principele Radu al României, autorităţi locale, ambasadori, membri ai Corpului Diplomatic, precum și personalități ale societății civile.
„Acest act istoric a marcat pe plan naţional şi internaţional desăvârşirea unităţii naţionale a poporului român. Prin încoronarea suveranilor noştri Regatul României a răspuns la actul Marii Uniri înfăptuită la Alba Iulia. Această comemorare constituie pentru noi un îndemn de a milita constant pentru întărirea conştiinţei etnice, pentru propăşirea culturii şi spiritualităţii româneşti”, a declarat pentru TRINITAS TV Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu.
În cadrul evenimentului, Corul de copii “Theotokos”, din Alba Iulia, a susţinut un scurt concert de muzică religioasă şi a interpretat Imnul Regal, fostul imn de stat al României.

16 ani de la moartea parintelui Cleopa Ilie - Adrian Cocosila
 

16 ani de la moartea parintelui Cleopa Ilie

http://str.crestin-ortodox.ro/foto/9...pa-13_w180.jpg
Pe 2 decembrie 2014 se implinesc 16 ani de la trecerea la cele vesnice a parintelui Ilie Cleopa.
Parintele Ilie Cleopa s-a nascut pe 10 aprilie 1912, in comuna Sulita, judetul Botosani, intr-o familie de tarani - Alexandru si Ana Ilie, cu zece copii. Trei ani de zile a facut ucenicie la schimonahul Paisie Olaru, pustnic in Schitul Cozancea. A intrat in viata monahala in anul 1929, la Manastirea Sihastria. A fost calugarit in 1937, ales egumen interimar in 1942 la Manastirea Sihastria si staret in anul 1945. Este transferat la Manastirea Slatina din Suceava in 1949, impreuna cu 30 de monahi, unde va sta pana in anul 1956. Revine la Manastirea Sihastria, devenind duhovnicul intregii obsti de aici. Fiind urmarit de securitate, se retrage in 1948 pentru sase luni in padurile din jurul Manastirii Sihastria. Din cauza securitatii se retrage intre anii 1952-1954 in Muntii Stanisoara, impreuna cu parintele Arsenie Papacioc. La cererea patriarhului Iustinian, va reveni din pustie la Manastirea Slatina. In primavara anului 1959 se retrage pentru a treia oara in pustie, unde se nevoieste mai bine de cinci ani. In 1964 revine in Manastirea Sihastria, si va dedica intreaga viata misiunii duhovnicesti pana pe 2 decembrie 1998, cand trece la cele vesnice.
Casa parinteasca i-a fost biserica
Parintele Ilie Cleopa marturiseste despre casa parinteasca: "Aveam o camera, toata numai cu icoane. Un fel de paraclis. Acolo ne rugam. Iar la miezul noptii ne sculam, citeam din Psaltire si faceam sute de metanii. Apoi iar ne culcam". De mic copil, Parintele Cleopa avea multa evlavie la Maica Domnului. La unsprezece ani stia pe de rost Acatistul Bunei Vestiri, dupa cum spunea: "Eram la desfacat papusi in tarina si aveam cartea de rugaciuni ascunsa sub panusi. Pana cand venea tata cu caruta cu papusoi, mai invatam un icos, mai invatam un condac. Si uite asa am invatat Acatistul Maicii Domnului".
Lupta cu ispitele in casa parinteasca

Cand erau toti fratii acasa, mama lor se ingrijea sa-i insoare. Spera ca fetele care veneau la claca, la depasunat porumb, vor deveni sotiile fiilor. Insa acestia, indeosebi parintele Cleopa, foloseau acest prilej pentru a le povesti fetelor din "Vietile Sfintilor". Una dintre ele s-a calugarit.

Din marturiile parintilor retinem ca intr-una din zile, tinerii din sat au organizat joc cu lautari in casa familiei Ilie, dupa obiceiul din batrani. Unul dintre fratii parintelui Cleopa, Gheorghe, a vazut ca icoana Maicii Domnului de pe perete plangea si astfel a inteles ca este pacat. Si asa Vasile, Gheorghe si parintele Cleopa, iesind din casa, s-au ascuns. Aflandu-i mama lor, le-a zis: "De ce ne faceti de ras in sat? Veniti si voi la joc!" Gheorghe si-a crestat, cu cutitul, ghetele din picioare, spunandu-i mamei, care insista ca ei sa se intoarca la petrecere, "cum sa vin la joc, mama, daca mi s-au stricat ghetele?". In seara aceea, parintii au inteles ca feciorii lor au ales sa-I slujeasca numai lui Hristos.

Pentru toti avea un cuvant de mangaiere

Orice persoana ajunsa la parintele Cleopa primea un cuvant de mangaiere. De la el nu pleca nimeni trist. Si asta pentru ca in el a vorbit, a trait si traieste duhul lui Hristos. Cand ajungeai la el si cereai un cuvant de invatatura, spunea: "De ce ati venit la un harb legat cu sarma?". Facea aceasta marturisire, pentru ca stia ca orice raspuns vine de la Hristos. Si din aceasta neincetata petrecere cu Hristos, striga neincetat: "Manca-v-ar Raiul!".

Trecerea la cele vesnice

Duminica, 29 noiembrie, parintele Cleopa dadea sfaturi si binecuvanta pe cei ce veneau la el. De la ora 16.00 nu a mai raspuns la nicio intrebare si a stat nemiscat pe scaunul sau de spovedanie, ca intr-o rapire, mai mult de 11 ore. S-a desteptat luni dimineata la ora 3.30. Miercuri dimineata, la ora 2.20, ucenicul sau a anuntat ca parintele Cleopa a trecut la cele vesnice. Trupul neinsufletit al parintelui Cleopa a fost coborat din chilie in sunetul clopotelor si asezat in biserica veche a manastirii. Aici a fost privegheat permanent de monahi, preoti si numerosi credinciosi. Slujba inmormantarii sale a fost savarsita pe 5 decembrie. Parintele Cleopa a fost asezat in mijlocul cimitirului, alaturi de iubitul sau duhovnic, ieroschimonahul Paisie Olaru.

Ne asteapta si astazi, tainic, la chilia si mormantul sau

Cand vezi ca zilnic ajung la chilia parintelui Cleopa zeci de credinciosi, nu-ti ramane decat sa afirmi: duhul parintelui Cleopa este viu la Sihastria. Ajuns aici, pleci mangaiat, intarit si binecuvantat. E minunat sa vezi ca la mormantul parintelui sunt in orice zi lumanari aprinse si flori. E semnul prezentei.

Adrian Cocosila

Anul 2015 reprezintă pentru clerul şi credincioşii Patriarhiei Române un prilej de aducere aminte a unor evenimente importante din istoria Bisericii noastre, dar şi de recunoştinţă faţă de cei care au contribuit la împlinirea lor. În mod deosebit, în acest an, sunt aniversate recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române şi ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie.
Biserica Ortodoxă Română aniversează în anul 2015 o serie de evenimente importante din istoria ei, care vor fi evocate la nivelul parohiilor, mănăstirilor, eparhiilor şi instituţiilor de învăţământ din cadrul Patriarhiei Române prin dezbateri, colocvii, seminarii, simpozioane, conferinţe şi expoziţii de icoane, fresce, mozaicuri ş.a.
Un eveniment care va fi omagiat în mod deosebit este împlinirea a 130 de ani de la recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. O Biserică autocefală (în greceşte „autos“ â de sine, „chefali“ â cap, conducere) are o conducere proprie sau de sine, adică un sinod prezidat de întâistătătorul acelei Biserici, adică de patriarh, mitropolit sau arhiepiscop, şi care exercită în cuprinsul său puterea bisericească deplină, adică cea de învăţătură dogmatică, sacramentală şi jurisdicţională, independent faţă de ierarhia oricărei alte Biserici, dar păstrând principiul egalităţii şi coresponsabilităţii Bisericilor surori.
În cazul Bisericii Ortodoxe Române, autocefalia a fost primită formal la data de 25 aprilie 1885, fiindcă cele două Biserici Ortodoxe din Ţara Românească şi Moldova, încă de la începutul organizării politice şi ecleziastice din cele două ţări româneşti extracarpatice, „s-au afirmat cu o independenţă egală autocefaliei, fără să accepte vreun amestec jurisdicţional din partea unei ierarhii bisericeşti din afară“, se arată în Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti. Datorită acestor drepturi, cele două mitropolii ortodoxe româneşti şi-au exercitat cele trei puteri bisericeşti (învăţătorească, sacramentală şi jurisdicţională) în mod liber, şi anume au alcătuit şi tipărit cărţi de cuprins doctrinar, au apărat Ortodoxia ardeleană de acţiunile prozelitiste calvine şi catolice, au introdus limba naţională în cult, dar şi elemente specifice în arta bisericească, au fost cârmuite de ierarhi aleşi din ţară, alegerea fiind doar anunţată Patriarhiei Ecumenice, au stabilit singure legi sau norme de conducere şi de organizare, toate acestea fără aprobarea prealabilă din partea unei Biserici din afară. Spre deosebire de mitropoliile din cele două ţări româneşti extracarpatice, Biserica din Transilvania, după dezbinarea din anul 1701 şi ieşirea de sub jurisdicţia Mitropoliei Ungrovlahiei, a fost subordonată Mitropoliei sârbeşti de Carloviţ, care a avut statut de Biserică autocefală. Din anul 1864, s-a permis ortodocşilor români transilvăneni înfiinţarea unei Mitropolii româneşti, „coordinată“ cu cea sârbească, deci cu statut de autocefalie.
Unirea Principatelor Române, în anul 1859, obţinerea independenţei după războiul din 1877, proclamarea regatului României în anul 1881, recunoaşterea autocefaliei în aprilie 1885, dar şi unificarea celor trei Biserici autocefale în 1919 au fost argumente principale pentru ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, eveniment de la care se împlinesc în data de 4 februarie a acestui an 90 de ani.
Tot în acest an se împlinesc 60 de ani (octombrie 1955), respectiv 10 ani (septembrie şi decembrie 2005) de la proclamarea publică a canonizării unor sfinţi români, mari păstori de suflete din provinciile româneşti.

Astăzi, 24 ianuarie 2015, se împlinesc 156 de ani de la Unirea Principatelor Române (24 ianuarie 1859). La Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala Patriarhală vor fi pomeniţi domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Mitropoliţii Nifon al Ţării Româneşti şi Sofronie Miclescu al Moldovei, precum şi ceilalţi făuritori ai Unirii Principatelor Române. După Sfânta Liturghie, de la ora 10:30, a fost oficiat un Te Deum, iar de la ora 11:00, a avut loc depunerea de coroane la monumentul domnitorului Alexandru Ioan Cuza de pe Dealul Mitropoliei. De la ora 11:30, în Sala Sfântului Sinod din Reşedinţa Patriarhală, s-a desfasurat sesiunea de comunicări ştiinţifice „Consecinţele benefice ale Unirii Principatelor Române“, organizată de Patriarhia Română şi Academia Română.

Sâmbătă, 31 ianuarie. . .
 

"Vine o vreme când viaţa ta se cere rostită şi altfel decât în graiul convenţiilor sociale, mai adevărat adică şi mai de-a dreptul, şi atunci, în lipsă de altceva, ţi-o iei de la capăt pe amintiri, de-a rostogolul, ca apa muntelui poticnită n pietre, şi o duci până unde poţi.
Memoriile mele sunt departe de a fi complete, mai cu seamă ultimele capitole, pe care le-am scris biciuit de timp. Dar, aşa cum sunt, ele se vor şi se propun o mărturie nu numai a unei lumi, ci şi a unui suflet. E vorba de sufletul meu".
Valeriu Anania
Memorii (editura Polirom, 2008)



Sâmbătă, 31 ianuarie, se vor împlini patru ani de când a plecat la Domnul ÎPS Bartolomeu Anania, mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului şi arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului. Înalt Preasfinţitul Părinte Anania a fost o prezenţă marcantă, care atrăgea prin gesturi, prin firea lui impunătoare, prin vorba blândă, dar fermă. Era un om modest, iar prefăcătoria era străină de fiinţa sa.
În multele sale pelerinaje, ÎPS Bartolomeu Anania a binecuvântat cu prezenţa şi fapta sa şi locurile noastre, revigorând viaţa monahală din Ardeal. În Bistriţa-Năsăud a redeschis şi reînfiinţat multe mănăstiri şi schituri, iar crucea de la Piatra Fântânele stă mărturie a dragostei celui care a fost ÎPS Bartolomeu Anania pentru meleagurile bistriţene.

Patriarhul Teoctist Arăpaşu a fost pomenit, sâmbătă, 7 februarie, la Catedrala Patriarhală, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naşterea sa. Slujba Parastasului a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. La final, Preasfinţia Sa a evocat câteva repere din viaţa celui de-al cincilea Patriarh al Bisericii şi statura duhovnicească a acestuia.

Radio TRINITAS al Patriarhiei Române împlineşte astăzi 17 ani de emisie. Prima transmisiune a fost realizată în seara zilei de 17 aprilie 1998, în Sfânta şi Marea Vineri, de la slujba Prohodului Domnului oficiată la Catedrala Mitropolitană din Iaşi.
Postul de radio TRINITAS a fost înfiinţat în anul 1996, din iniţiativa şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în perioada respectivă Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. După entuziasmul începuturilor a urmat o perioadă de maturizare şi consolidare instituţională, atât în privinţa echipei redacţionale, cât şi a mijloacelor tehnice şi a suportului financiar necesar pentru desfăşurarea activităţii.
Radio TRINITAS promovează, de la început, atât principiile creştine în conştiinţa civică, cât şi valorile sociale şi culturale româneşti în context european şi universal. Cu emisie 24 de ore din 24, Radio TRINITAS s-a afirmat ca o voce distinctă şi apreciată în universul mediatic românesc, programele adresându-se tuturor categoriilor de ascultători. Pe lângă emisiunile religioase, grila de programe conţine informaţii culturale, sociale şi economice.
Radio TRINITAS a primit, în data de 11 decembrie 2013, „Diploma de Excelenţă pentru Cultură“ din partea Consiliului Naţional al Audiovizualului. Radio TRINITAS îşi desfăşoară activitatea în noile studiouri sfinţite şi inaugurate de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la sărbătoarea Sfintei Treimi, în data de 9 iunie 2014, care se află în clădirea Centrului social-cultural „Iustin Patriarhul“ din Bucureşti. În prezent, Radio TRINITAS emite pe 51 de frecvenţe terestre, acoperind peste 85% din teritoriul României, la care se adaugă o frecvenţă via satelit pentru Europa: Satelit EUTELSAT W2. Emisiunile se realizează în studioul central de la Bucureşti, dar şi în studiourile locale de la Iaşi, Sibiu şi Craiova. Ascultătorii au posibilitatea să audieze zilnic Sfânta Liturghie, Vecernia, rugăciunile de seară şi dimineaţă, Miezonoptica, precum şi programe speciale de educaţie religioasă, de folclor românesc şi muzică clasică, emisiuni de promovare a evenimentelor bisericeşti, ştiri şi informaţii utile, dialoguri şi dezbateri privind probleme actuale ale vieţii sociale şi culturale.