N-are sens ce spui.

Daca tu nu vezi sensul nu inseamna ca n-are sens. Puteai sa ma intrebi frumos "Ce vrei sa spui?" Dar nu m-ai intrebat, asa ca nu-ti zic:21:

Este prea tarziu si nu mai am timp, o sa ma mai gandesc in urmatoarele doua saptamani de pauza la cele spuse de tine.

Acum as vrea doar sa zic ca argumentul Annei mi se pare bun. Noi alegem hrana pe care o bagam in gura si nu ne cere Dumnezue sa ii cerem parerea la fiecare imbucatura.

Si ca in ortodoxie se vorbeste mereu de SINERGIE, adica de unirea actiunii noastre cu a lui Dumnezeu. Asta inseamna ca vointa si actiunea poate si trebuie sa vina si de la noi. Daca nu se opune vointei lui Dumnezeu, prin pacat, si este facuta si intr-un cadru crestin (de dragoste autentica, de multumire, de jertfa..) vointa proprie si actiunile proprii sunt BUNE si TREBUIE sa vina si de la noi, altfel am fi niste automate. Daca sunt facute in acest cadru, se cheama ca ne unim voia cu a lui Dumnezeu, chiar daca nu constient in fiecare clipita.

In ceea ce spui tu este cred si ceva foaaarte inalt, si corect (nu sunt inca sigura insa ca nu este un pic panteist), dar pentru cei cativa din fiecare generatie care au ajuns deja culmi ale dumnezeirii. Corect, daca ajungem acolo probabil ca putem sa ne unim voia cu Dumnezeu si constient in fiecare clipta, ca Fiul cu a Tatalui, dar pana acolo, ajunge si ce spuneam mai sus, cred. Si smerenie continua stiind cat de jos suntem inca.

Cam atat acum. Vara cu folos. Doamne ajuta!

Pai mai frate Traditie nu a zis Dumnezeul nostru Iisus Hristos:
"48. Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere."
Fiecare om e judecat dupa constiinta sa.
Cu privire la citatul din Sfantul Ioan Gura de Aur are rost sa se vada toata predica.

Daca ar trebuie sa ne mortificam de aci ar rezulta ca sau firea noastra e rea sau ca Sfantul Botez nu a avut putere sau ca voia noastra nu poate sa fie vindecata si alte rataciri de acestea.
Dimpotriva la crestini ortodocsi se tine post nu considerand mancarea necurata ci dimpotriva considerand mancarea foarte buna da considerandu-ne pe noi nevrednici de aceasta binecuvantare a lui Dumnezeu.
La fel cu toate celalte binecuvantari ale lui Dumnezeu.
Crestin ortodoxia sustine vindecarea sufletului iar nu mortificarea.
A zice ca trebuie sa omori vointa proprie inseamna ca propria noastra vointa care vine de la minte e rea.
Dimpotriva vointa se poate vindeca si tocmai asta s-a aratat la Sfantul Sinod Ecumenic al VI-lea ca Dumnezeul nostru Iisus Hristos a avut vointa.Nu personala ci naturala.Dar noi fiind oameni avem vointa personala care nu e deloc rea ci e foarte buna.
Sfantul Grigorie Palama a aratat ca nu trebuie sa mortifici nimic ci dimpotriva puterile sufletesti si simturile sunt bune toate si trebuie indreptate spre lucrarea celor bune.


Sfatul meu e sa nu mai discutati in contradictie cu Traditie ca el stie mai bine ca toti de aci de pe forum orice.

Mihailt, foarte mult mi-a placut argumentul tau!! Uite ca nu ma gandisem la aspectul asta.
da, in ortodoxie se vorbeste de vindecare, nu de mortificare.

Ei, toti avem impresia ca stim mai bine ca altii. Traditie are si idei foarte bune dupa parerea mea.

Incet incet prin impreunarea in casatorie se vindeca gandirea bolnava care priveste toate femeile ca partenere erotice la barbati si la femei gandirea bolnava care priveste toti barbatii ca parteneri erotici.
Prin aceasta trece si atractia excesiva a sufletului uman pentru impreunarea trupeasca.
Cea mai minunata comuniune intre fiintele rationale este prin vorbire dar este si ganditoare.
Dar cea prin vorbire duce la unirea ganditoare.
Dumnezeul nostru Iisus Hristos in acest fel de nunta doreste sa se uneasca cu toti;dealtefel puteti vedea in Sfintele Scripturi cat de mult vorbea Dumnezeul nostru Iisus Hristos dar a fost fara pacat.
Nu e pacat sa vorbesti si e foarte frumos.
In acest fel de nunta duhovniceasca petrecea Sfantul Antonie cel Mare cu Dumnezeu.
Aceasta este o unire mult mai deplina intre doua fiinte rationale - unirea duhovniceasca ganditoare iubitoare si smerita.
Ca animalele nefiind rationale pot avea unirea prin impreunare dar nu pot avea unirea ganditoare iubitoare care se face si prin cea vorbitoare.
Iar acest mod de unire se produce cand vorbim cu cineva.
Aceasta samanta a aruncat-o Dumnezeul nostru Iisus Hristos - cuvantul in sufletele si mintile noastre prin cuvantul rostit care mai apoi da roada duhovniceasca - pacea ,linistea,bucuria,dragostea si cate daruri fara sfarsit mai sunt.
Si unirea din barbat si femeie este o inchipuire a acestei uniri mai desarvarsite ca din samanta barbatului care se uneste cu samanta femeii iese pruncul.
Asa din unirea semintelor duhovnicesti care sunt cuvintele lui Dumnezeu si duhul nostru ies pruncii duhovnicesti:dragostea,bucuria,indelunga rabdare,pacea si alte de acestea.
Dumnezeul nostru Iisus Hristos statea deseori la masa cu Sfintii Apostoli si cu oamenii de rand si vorbea cu acestia.

Eu una ii dau dreptate lui Traditie. Primul indemn al Sf. Ap. Pavel este spre castitate, "dar daca nu poate omul, este mai bine sa se casatoreasca decat sa arda". Asta arata clar ca reatia validata intre un barbat si o femeie este casta, chiar daca ei trebuie sa fie impreuna pentru a alcatui un intreg. De altfel si articolul de pe portal cu Eros si Agape, exemplificat de Anna pe un alt topic, indica acelasi lucru. Erosul este inteles in sens platonic, nu ca dragoste senzuala, fizica.

In ce priveste mortificarea, se refera exclusiv la vointa, nu la altceva, si cred ca prin anularea vointei proprii si inlocuirea ei cu vointa lui Dumnezeu este unicul fel in care putem face numai voia lui Dumnezeu (este si logic de altfel). Nu ar trebui sa confundam practicul cu teoreticul. Faptul ca in mod practic si curent nu se intampla asa cum a randuit Dumnezeu, ca omul are vanitatea vointei proprii (din asta vine trufia, din constiinta omului ca "are vointa proprie", si din trufie se nasc toate celelalte pacate) nu inseamna ca ar trebui sa justificam practicul ca fiind corect, doar pentru ca teoreticul este greu de atins. Teoreticul reprezinta un deziderat, un ideal, pe care sfintii l-au atins ceea ce arata ca este posibil. Daca ar putea fi atins demajoritatea oamenilor nu ar mai fi ideal ci norma. Iar fara ideal, chiar daca pare intangibil, cum am putea sa ne inaltam, sa devenim mai buni?

Vointa proprie nu are legatura cu exemplul cu digestia. Anularea vointei proprii si substituirea ei cu vointa divina nu anuleaza liberul arbitru, ci din contra, il ridica la un nivel superior. Noi vorbim de dragostea in cuplu, care este un act al constiintei si al sufletului, nu cred ca digestia necesita multa implicare din partera constiintei sau a sufletului. Sunt registre diferite, nu poti compara mere cu pere.

Pai cum nu se poate ca vointa noastra sa vrea cele bune?
Vointa este o taina a sufletului uman.
Daca vointa si pofta noastra nu trag spre cele bune inseamna ca Sfintii faceau ceea ce faceau fortat?
Daca eu fac fortat rezulta de aci in chip necesar ca si Sfintii faceau fortat cele duhovnicesti?
Nicidecum.
Sfintii duceau de bunavoie viata cea fara de pacate.
Termenul nevointa nu inseamna nicidecum ne-vointa adica lipsa voirii proprii ci se formeaza de la cuvantul nevoie plus sufixul inta.
http://dictionare.edu.ro/search.php?lexemId=38013
Adica inseamna sa faci o sfortare a firii (duhovniceasca,trupeasca sau de ambele) de buna-voie spre folosul sufletesc (duhovniceasc).
Indicat e sa faci cu binecuvantare.
Cam asa cu termenul nevointa.

Si la calugari e prezenta voirea dar calugari voiesc sa faca cele ce le spune staretul.
Daca unui calugar i se pare ascultarea data prea grea normal poate vorbi cu staretul si staretul ii schimba ascultarea.
Chiar inainte de juramantul calugariei e intrebat calugarul daca se duce liber si nefortat la calugarie.Daca calugarul se duce liber si nefortat la calugarie e clar caci vrea sa faca asa si nu face asa fara sa vrea.

Exprimarea "a vrea sa faci voia lui Dumnezeu" nu prea suna crestin ortodox.
A zice ca vrei sa faci ce Dumnezeu voieste pentru tine e altfel.
Pentru simplul motiv ca voia se zice in legatura cu persoana si e un termen abstract cand vorbim despre o persoana ;nu se poate zice ca persoana se definteste in legatura cu voia.La Sfintele Slujbe ne inchinam lui Dumnezeu iar nu voii lui Dumnezeu independent de Dumnezeu.
Eu asa ceva la mine adica a vrea sa fac ce Dumnezeu voieste sa fac nu vad ca nu am pus inca inceput bun.
Cand voi fi pus inceput bun atunci da.

Ba da, tot ce facem are importanta, fie ca e vorba de deciziile care le luam fie de simpla contemplare, timpul nostru nu trebuie sa includa momente când avem alta preocupare decât Dumnezeu.

Sinergia nu contrazice ce am spus. Când "omori" vointa ta de fapt renunti la a face ce vrei pentru a afla ce vrea Dumnezeu si a face acel lucru, deci vointa ta nu dispare.


Nu uita ca Mântuitorul vorbeste si de cei care nu vin la Judecata si de asemeni ca nu El va judeca oamenii ci fiecare va fi judecat de propriile fapte (Ioan 8, 15; 12, 47). Eu vad asta în sensul ca fiecare va culege roadele modului cum a trait. Cine se deschide lui Dumnezeu poate primi lucrarea Sa harica care-l ajuta sa aduca roada, adica sa se preschimbe duhovniceste. Cine traieste egoist moare în conditia naturala, insuficienta pentru mântuire.

Cât despre cei care nu au auzit de Hristos, ei vor culege de asemeni roadele felului cum au vietuit. Un om care face raul se autodistruge, raul modifica personalitatea, distruge capacitatea omului de a fi fericit.

Prin aceasta nu neg ca Dumnezeu va face si Judecata, NT ne spune ca Dumnezeu e razbunator fata de nedreptatile facute aproapelui si totodata este gelos, cei ce-L tradeaza vor fi tradati si ei de catre El (Matei 10, 33).



A fost o utilizare nepotrivita a cuvântului mortificare (nu vroiam sa se înteleaga o atrofiere ci faptul ca vietuirea crestina înseamna renuntare). Oricum si ce spui tu e exagerat, sunt multe exprimari în Noul Testament si în cuvintele Parintilor care vorbesc de moartea omului vechi, rastignirea fata de lume.

La ultima fraza, de ce as as avea eu mai multa aroganta decât altcineva, prin faptul ca îmi exprim opinia?



La prima fraza nu sunt de acord. Despatimirea trebuie sa vina prin efort nu prin saturarea satisfacerii cu placeri. Sfântul Pavel vorbeste de casatoria pentru evitarea arderii (caderii în pacatul adulterului) pentru cei slabi, care nu pot lupta cu pornirea trupeasca dar oamenilor trebuie sa li se spuna ca preferabil e sa se straduiasca sa se despatimeasca. Altfel ajungem la aberatia ca despatimirea e ceva rau pentru unii si bun pentru altii.

Zicând asta nu înteleg ca ea, casatoria este o modalitate de evitare a adulterului. Rolul ei principal este de unire a sufletelor pereche dar pentru cei slabi e folositoare si la evitarea respectivului pacat.

Ce spui despre comunicarea verbala e poezie, suna bine dar realitatea e ca în relatiile intime cea mai buna comunicare e non-verbala. Cred ca cei care se iubesc cu adevarat înteleg spontan gândurile celuilalt dintr-o privire. Si nu numai ei.

În comunicarea sentimentelor vorbele sunt înselatoare fiindca oamenii nu se cunosc suficient pe ei însisi.

Iar când vorbim nu trebuie sa vobim dupa mintea noastra ci sa cerem inspiratia lui Dumnezeu, pentru a nu gresi.


Vointa noastra vrea uneori cele bune, alteori cele rele. Dar si când vrem binele, nu trebuie s-o urmam facând ce ni se pare bun deoarece numai Dumnezeu stie cum e potrivit sa procedam în fiecare situatie. De aceea ascultarea la calugari presupune nu doar renuntarea la rele ci si la cele parute bune.

Nu cred ca pentru sfinti era asa usoara slujirea lui Dumnezeu, cel putin la început, iar Sfintii Mucenici au îndurat suferinte inimaginabile. Noi abia ne lovim putin si ne doare de nu mai putem dar ei au suferit sfarâmarea madularelor si chiar daca Dumnezeu facea uneori sa dispara durerile, cred ca ei sufereau cu toata intensitatea aceste zdrobiri.

Nu e asa mare diferenta în exprimarea cu voia/a face ce vrea, e doar un mod mai scurt de formulare.

Mai frate Traditie mie mi se pare cu fratia ta sustii ca trebuie mortificata mintea care e o conceptie ne-crestin ortodoxa.
Acum la crestini ortodocsi exista suficiente rugaciuni necantate numai cu cuvinte dar rugaciune fara cuvinte nu exista.Cuvintele aduc niste intelegeri si niste sensuri ganditoare in mintea noastra.
Acum fratia ta vei zice de metanii dar in slujbele crestin ortodoxe toate metaniile sunt insotite de o rugaciune zisa mai inainte.
La fel cand se tamaiaza se zice o rugaciune de preot sau diacon in taina.
Iar tamaierea se face pentru a arata ceva sensuri intelegatoare credinciosilor.
Sensurile si intelegerile care vin din cuvinte sunt numai a mintii rationale.
Unirea cu Dumnezeu este si ganditoare dar si sentimentala si unele din piedicile foarte mari in aceasta unire sunt iubirea de sine si mandria.De aceea casatoria si impreunarea in casatorie e un leac minunat pentru vindecarea acestor doua urate patimi dracesti.
La fel calugaria si aci ascultarea de staret care trebuie sa se faca de bunavoie si din dragoste fata de staret.
Calugarul/calugarita fac ascultare de bunavoie de staret/stareta iar sotul/sotia de sotie/sot.

Cred ca Traditie are din nou dreptate, si cel mai important din ce a scris mi se pare renuntarea la cele "parute bune". Asta e de fapt cheia! Important nu e sa renunti la cele rele, ci sa inlocuiesti discernamantul tau cu cel al duhovnicului. Daca faci cum ati spus mai sus (mihailt si cristina 2021) adica "daca duhovnicul iti da sa faci ceva ce e impotriva canoanelor sau imoral" inseamna ca tu nu ai renuntat la discernamantul tau pentru a-l inlocui cu cel al duhovnicului, il suprapui pe al tau peste al duhovnicului, judecand daca ceea ce el iti cere sa face este bun sau rau, usor sau greu. Cred ca premisa corecta ar fi ca Dumnezeu graieste prin gura duhovnicului daca te rogi (cineva a citat chiar din Parintele Rafail Noica) si daca se intampla asa, cum poti tu ca om sa afirmi ca ceea ce iti cere sa faci e prea greu si sa iti schimbe ascultarea sau ca e imoral sau impotriva canoanelor?

De fapt renuntarea la propria vointa, prin inlocuirea discernamantului tau cu cel al duhovnicului (respectiv al lui Dumnezeu prin gura duhovnicului) este un act de iubire de Dumnezeu. Este bazat pe sacrificiu. Tu sacrifici, din dragoste pentru Dumnezeu, vointa proprie si o inlocuiesti cu vointa lui Dumnezeu, rugandu-te continuu ca Dumnezeu sa iti arate, prin duhovnic, care e vointa sa. Nu exista dragoste adevarata fara sacrificiu.

Cred ca de multe ori ne imaginam ca stim ce e bine si ce e rau, ca sa constatatam mai apoi, chiar dupa mult timp, ca ne-am inselat amarnic.

Mai soro Cristina vad ca sunt unii precum Traditie,fratia ta,Anna21 care stiu mai bine decat ceilalti.
Eu nu o sa mai continui sa postez in acest topic daca fratiile voastre enumerate mai sus doriti sa discutati in contradictoriu cu cineva pe mine aceasta idee nu prea ma atrage.
Nu cred ca cearta este folositoare duhovniceste cuiva.

Mai frate Mihailt, te rog sa ma ierti daca mesajul meu a dat cumva impresia ca as avea pretenita ca stiu mai bine decat altii anumite lucruri. De asemenea nu am avut nici o secunda intentia de a "calca" peste conceptia ta sau de a o impune pe a mea. Din contra. Accept cu placere orice argumente impotriva parerii mele, poate gresesc (sunt foarte dispusa sa accept daca este asa). Eu nu am facut decat sa continui sa explorez mental o idee nascuta pe acest topic, nu am vrut sa ofensez pe nimeni, si m-am straduit sa ma exprim cat mai politicos.

Cred insa ca si tu, la randul tau, daca primesti din partea celorlalti autori (nu neaparat a mea) argumente solide impotriva punctului tau de vedere, ar trebui sa fii dispus sa renunti la el, adica sa poti accepta ca este gresit, daca intr-adevar cineva iti demonstreaza asta fara putinta de tagada. Uneori oamenilor le e greu sa renunte la ideea lor, chiar daca e gresita, pentru ca e a lor - sper sa nu fie sicazul tau. Daca nu accepti din start ca poti gresi in opinii, atunci nu exista dialog si acest intreg forum nu isi are rostul. Eu una sunt prima care sa accept ca pot gresi si te rog, cu prietenie, sa imi arati daca am gresit.

Mihai, nu cred ca trebuie mortificata mintea ci ca trebuie sa fim permanent întorsi cu ea catre Dumnezeu. Parintii vorbesc de tacerea gândurilor ca forma de rugaciune. Sf. Pavel spune ca noi nu stim cum sa ne rugam dar Duhul Sfânt se roaga în noi cu suspine negraite. Prin asta înteleg ca adevarata rugaciune individuala nu consta în cuvinte decât uneori, când suferinta sau alte trairi puternice fac ca anumite invocari verbale sa se înalte spontan catre Dumnezeu, dar în cea mai mare parte a timpului trebuie sa fie doar o stare a mintii înaintea lui Dumnezeu. Scopul nu e omorârea gândurilor, cum cred ca e la ascetii budisti ci pur-si-simplu ramânerea în duh în Dumnezeu. În cea mai mare parte a timpului gândurile circula prin minte dar tu nu te însotesti cu ele, nici nu te împotrivesti lor, asa cum probabil facacei budisti.

Nu este o stare care se poate practica dintr-o data dupa ce ai citit undeva, chiar daca exista descrieri facute de sfinti, dar experienta te învata în timp care actiuni launtrice te scot din acea stare în care simti o usoara lucrare a harului si un fel de "spatiu" launtric. Sfântul Siluan spune ca gândurile acopera mintea asa cum norii acopera soarele. Ucenicul lui, arhimandritul Sofronie spune ca lupta cu gândurile nu se duce prin împotrivirea la ele ci prin ramânerea într-o stare care e cea naturala a mintii.

Ideea de "distractie" este cam anti-crestina.

Pr. Serafim Rose spunea ca daca cineva din Rusia secolului 19 ar veni in lumea noastra si ne-ar vedea stilul de viata, cu parcurile de distractii si preocuparile atat de pamantesti, ar crede ca a nimerit pe taramul unor imbecili sau idioti (nu mai retin exact termenul).

Copiii se distreaza si nu pacatuiesc. Jocurile sunt bine, dar depinde cum le orientam

Cu cat suntem mai credinciosi, cu atat ne "distram" mai bine langa Dumnezeu... si cu atat ne vom distra mai bine in rai.

Ca exemplu: majoritatea tineilor merg sambata seara in cluburi si la discoteca, exista insa si unii care prefera sa mearga la vecernie, nu pentru ca sunt obligati ci pentru ca acolo se simt ei bine.

Fiecare dupa masura lui sa faca, doar sa nu treaca la distractii de care simte rusine. Exemplul cu arcul care este prea intins si risca sa se rupa e cat se poate de bun.

@Bogdan: eu nu cred ca ideea de distractie e anticrestina, cred ca noi dam un sens pervertitacestui cuvant. Veselia cred ca este buna, desfraul nu. daca cineva se distreaza veselindu-se cu prietenii in pace si armonie este bine. daca se duce in discoteci in tinute sumare si are un comportament indecent si asta intelege prin distractie, nu e bine.

@Traditie: Adica sa fim cu gandurile intoarse in permanenta spre Dumnezeu inseamna sa ne gandim in permanenta numai la Dumnezeu? ce facem cu celelalte ganduri, cele care nu il privesc pe Dumnezeu? ce inseamna la Sf. Siluan lupta cu gandurile (descrierea lui seamana cu lupta cu durerea, cu cat te impotrivesti mai mult, cu atat durerea creste). Mai exact cu care ganduri trebuie sa ne luptam? cu toate care nu il privesc pe Dumnezeu?

Este bine ca omul sa aibe rugaciune neincetata cum arata Sfantul Grigorie Palama dar sa nu o mecanizeze adica sa nu o faca automatic.
Rugaciunea sa fie dialog cu Dumnezeu.Zice si parintele Rafail Noica de satelitul Doamne Doamne.
Nu tacerea mintii.Cand Dumnezeu rapeste mintea omului mintea are o activtitate suprafireasca si prea minunata si de nespus mai ceva decat gandurile.Aceasta nu inseamna ca mintea e inactiva ci dimpotriva ca trece de la gandire la ceva de nespus.
De aceea nu mi se par potrivite acele procedee de respiratie si nici modalitatile de mecanice de coborare a partii rationale a mintii spre partea sentimentala.
Ci accentul sa fie pus pe dialogul cu Dumnezeu.Cand privim Sfintele Icoane vedem ceva uimitor adica ca Dumnezeu e personal si mai mult ca Dumnezeu e Tatal,Fiul si Sfantul Duh.
Mie de exemplu nu mi-a placut la discoteca.De aia nu am mers la discoteca decat de 2 ori in viata mea si atunci m-am plictisit foarte tare. Asa ca normal ca Dumnezeu ma va judeca pe mine mult mai aspru decat pe tineri de merg la discoteca.
Ca mult ti s-a dat mult ti se va cere.

Avem [COLOR=darkred]nevoie de discernamant[/COLOR] si [COLOR=darkred]dreapta masura[/COLOR] intru toate. Pana si cei mai aspri calugari ai lumii mai glumesc cu ucenicii lor, asa ca mare grija cum ne raportam noi, niste incepatori, la asemenea lucruri.

[quote=dorinastoica14;150417]Pentru mine şi ceilalţi creştini pe care îi cunosc petrecere înseamnă să mergem la vicerniile organizate în seara care precede o sărbătaoare,ne zâmbin,vorbim puţin înainte,servim o prăjitură uneori şi un pahar de vin iar apoi plecăm împreună acasă în grup,cu maşinile,autocarele dacă este la mănăstire,pe drum ne rugăm cântăm pricepse spunem şi câte o glumă,facem poze, mergem la cineva acasă sau la o margine de pădure unde stăm la masă,vorbim şi uite aşa ne încărcăm bateriile,ne consolidăm prieteniile ne cunoaştem nevoile,ne invităm la nunţi,la botezuri,la parstase...E plictisitor?[/quote

[quote=dorinastoica14;154816]Iată cum arată o petrecere de-a noastră...a creştinilor-ortodoxi mai apropiaţi de biserică.Ne cunoaştem toţi între noi credincioşi,cântăreţi,preoţi.

Aci o idee de tabara crestin ortodoxa care am vazut-o la arhiepiscopia Albei Iulia si care poate fi implementata de cine e profesor de religie,preot mirean pentru copii.
Am postat-o si pe blogul fratelui Laurentiu Dumitru.
Bine pentru copii mai mici de pana in 15-16 ani merge implementata mai usor.
Daca sunt copii mai mari trebuie si un profesor sau preot mai batran .
Eu cred ca le-ar place:
Un fel de tabara cum deja se organizeaza in mitropolia Moldovei la Sfintele Manastiri cu participare pe cat doresc copii la Sfintele Slujbe si cu drumetii prin imprejurimi si alte jocuri intre copii.

Alta idee precum am vazut parca la arhiepiscopia Albei Iulia:
Se poate face tabara cu corturi.
Ca sa nu fie copii fortati la prea multe Sfinte Slujbe precum sunt taberele la Sfintele Manastiri care se fac pentru cei mai ravnitori sa se faca rugaciunea de dimineata si rugaciunea de seara facute la comun si eventual ceva rugaciune la pranz, ca ziua e lunga; la comun adica cu totii.
Mancarea sa se prepare la ceaun;normal e nevoie de ceva ceaun mai mare sau eventual mai mult ceaune pentru asa ceva.Se face rugaciunea inainte de masa la comun.
In zilele de post se poate face mancare cu ulei gen ghiveci,fasole etc.
Ca acestea se pot transporta usor.
Se poate organiza seara foc cu cantari crestin ortodoxe ca exista si de acestea - nu cele gen in pricesne ci cele in gen crestin ortodox,drumetii si altele de acestea.
Eventual poate sa se urmeze un intinerar de drumetie lejer care sa ajunga pe langa Sfinte Biserici pentru duminica si Sfintele Sarbatori ca sa se participe la Sfanta Liturghie.
Daca se gaseste si preot sa doreasca sa vina sa insoteasca se ia si preot.
Asa scapa copii doua saptamani de televizor,calculator.

[quote=dorinastoica14;154818]Frumos ca asa petreceti, in Hristos. Insa, sa avem mare grija in a nu impune un asemenea mod de petrecere. Aceasta este mai mult o slujba, iar pe langa slujbe, omul are nevoie si de o oarecare vreme in care sa stea comod, sa vorbeasca si sa povesteasca, sa guste ceva, sa asculte o muzica de calitate, etc.

[COLOR=darkred]Toate au o vreme si o masura.[/COLOR] Sincer, daca Biserica ar impune numai asemenea actiuni drept "distractie", multi nu ar mai sta prin ea. Biserica este ingaduitoare si mangaie pe tot omul, fara a'i reteza randuielile de zi cu zi. Toate acestea se vor limita de la sine, pe masura ce crestinul incepe sa simte alt gen de bucurii.

[quote=windorin;154873]Cele spuse de tine Dorin urmează după slujbă(se stă comod,se vorbeşte,se glumeşte,se povesteşte şi de ce să nu recunosc se şi bârfeşte puţin,se stă la masă,se ascultă muzică)
Departe de mine să încerc a impune eu sau altcineva acest mod de viaţă."Toate au o vreme şi o măsură".Pentru vârsta mea este distracţia ideală .
Am fost şi eu tânără şi am copii tineri.Nu-i critic pentru felul cum se distrează şi nici nu le impun nimic.

eu cred ca daca sadesti in copii dragostea de Dumnezeu de cand sunt mici, nu au cum sa o ignore cand sunt mari. Poate mai calca pe langa, dar directia cea buna tot o tin.