Ramane sa ne lamuresti insa daca exista o "persoana" sau "fiinta" care se "reincarneaza" sau nu.
Budhistul din care citai tu, zice ca nu, ca exista doar un "flux de constiinta" - ce e aia?

Pai care e rostul?
Privit dintr-o perspectiva de ansamblu, dupa "teologia" voastra, lumea se divide in doua: un dumnezeu imuabil si intangibil si lumea materiala intr-o permanenta schimbare, fara repere absolute de tip "sus" si "jos", "bine" sau "rau" - doar intr-o continua stare de suferinta atat timp cat exista o constiinta.

"mantuirea" voastra presupune tocmai un soi de sinucidere - non-existenta.
Pentru ca ceea ce e "relativ" si "schimbator" nu se poate transforma in "absolut" si "nemiscat".

In budism se pune intrebarea, ce inseamna "a exista"? In crestinism nu se dezvolta o linie de gandire in acest sens.

Intelegerea "starii de existenta" vizeaza orice aspect, de la un graunte de nisip, o simpla senzatie, un gand, un inger, o furnica, un demon, totalitatea realitatii inconjuratoare, pana la miezul adanc al eului.

Aceasta analiza releva ca orice fenomen are o existenta conditionata, altfel spus, nu poseda o existenta in sine.

Aceasta cunoastere demistifica aparentele lumii care se infatiseaza ochiului cu putere de existenta autonoma. Metaforic, dezbraca forma de iluzia concretetii, devenind transparenta - clara.

Mintea devine linistita pentru ca indiferent de modul in care se prezinta lumea aceasta poate vedea prin orice forma a ei. Realizeaza ca nu gaseste o esenta 'existentiala' cu care sa intre in coliziune, de care sa fuga sau sa o posede.

Iar cand mintea se contempla pe sine, asisderea, nu gaseste o realitate solida ultima, nu poate identifica o esenta pe baza careia sa se compare cu alte fenomene, sa se inalte, sa se mandreasca sau sa se teama.

Deci, nu putem gasi o esenta nici in "persoana", nici in "fiinta", nici in "constiinta", nici in "flux", nici in "miscare", nici in "nemiscare", nici in "transformare"...toate sunt denominari, constientizari fragmentate ale realitatii. Cunoasterea profunda le transcende, este non-duala.

Unii mistici crestini au inteles ca Dumnezeu se cunoaste "parasind orice impresie" a mintii. Este echivalent cu a nega cogniscibilitatea Lui Dumnezeu in Fiinta Sa.


Prin intelegerea naturii ultime a fenomenelor (Dumnezeu in Fiinta Sa), budismul percepe realitatea ca un Intreg. Aceasta cunoastere ne leaga de toate, intram in comuniune intima cu toate, ne face liberi ("fii ai luminii").

amice, o religie mai intortocheata si lipsita de sens ca budhism-ul, nu am intalnit!
ps: ba da, gresesc. Hinduism-ul

Bine zici "lipsita de sens". Pentru ca "sensul" asa zisei "mantuiri" in budhism este non-sensul, non-existenta.

Fiintele sunt create defecte din start (desi nici ei nu se pot pronunta daca sunt create sau pur si simplu mici dumnezei a-temporari, fara inceput), chiar si existenta lor e considerata o defectiune in sine, asadar "mantuirea" budhistilor inseamna un soi de genocid, tot ce e "fluctuant" (fiintele) trebuie sa dispara, sa devina non-existenta pentru a atinge glorificata "nemiscare" pervers definita ca fiind "adevarata existenta".

Ceea ce mai e sistem moral sau deism este de suprafata, pentru a induce in eroare naivii, finalitatea, scopul ultim este exact ca mai sus.

Un crestin vigilent stie cine se joaca de fapt cu termenii si incearca sa faca din bine rau si din rau bine, totul binenteles sub pretextul binelui.

"Cea de a patra nonvirtue verbala - cuvintele care ranesc, astfel:
1. Expunerea greșelilor cuiva în public
2. Rănirea indirecta
3. Birfa

Tsogyal, focul acestor cuvine arde atat inima ta cat si inima celorlalti.
Ucide puterea de viata eliberatoare.

Aceasta non-virtute are următoarele trei tipuri de rezultate:
1. Rezultatul coacerii este renasterea (azvirlirea) în cele trei tărâmuri inferioare.
2. Rezultatul inertial - chiar dacă renaști din nou ca un om, vei continua sa proliferezi vorbe ofensatoare la adresa altora și vei provoca iritare..
3. Rezultatul care corespunde cauzei este că vei vei gasi placere in ranirea altora.

Tsogyal, dacă ai abandona aceste acțiuni vei atinge rezultatele opusul lor.
Ființele epocii întunecate nu vor avea parte de nicio bucurie."

Padmasambhava

Si ce relevanta are? Bine, rau, bucurie, durere, toate sunt iluzii, un "eliberat" nu trebuie sa tina cont de ele. :21:

Un eliberat tine cont de toate, priveste toate cate sunt - insa are puterea sa vada prin bine si rau, bucurie si durere, dincolo de acestea - natura lor ultima.

"Natura ultima" nu este ceva, nu este o esenta sensibila, nu are caracteristici. Poate fi indicata doar prin negatie, nu este exprimabila.

Hinayana este un termen sanskrit insemnand "micul vehicul", reprezentand calea spirituala pe care este angajat cineva care cauta eliberarea din existenta supusa cauzalitatii (samsara).

Se spune ca este un vehicul spiritual "mic" pentru ca intentia salvarii se rezuma doar la propriul sine, nu cuprinde toate fiintele captive in procese cauza-efect.

Hinayana cuprinde un set de meditatii care reprezinta fundamentul vehiculelor superioare, Mahayana si Vajrayana.

Fara acestea, Mahayana si Vajrayana sunt lipsite de puterea si puritatea eliberate de Hinayana.

In tratatul sau, Faclia pentru Calea spre Iluminare, Atisha precizeaza ca toate persoanele pot fi incluse in trei categorii:

-persoane cu viziune mica

- persoane cu viziune medie

-persoane cu viziune larga


Persoanele cu viziune mica sunt acele persoane care cauta, in principal, binele propriu. Acestea pot fi de doua feluri:
1.persoane obisnuite care nu au o perspectiva spirituala ci urmaresc sa obtina doar placeri samsarice si
2.persoane speciale care urmaresc sa obtina beneficii si dupa moarte, care practica o anumita forma de religie, anumite virtuti, care promit o viata prospera si dupa moarte.

Persoanele cu viziune medie sunt acele persoane care practica disciplina morala, concentrarea si meditatia cu motivatia renuntarii definitive la satisfactiile/placerile pe care le ofera samsara. Aceste trei forme de practica se numesc "inalte" pentru ca ridica aspirantul "deasupra" samsarei, efectul lor fiind eliberarea din procesele cauza-efect (reincarnari succesive cu suferintele lor asociate).

Persoanele cu viziune larga sunt acele persoane care sunt angajate intr-un efort spiritual care vizeaza salvarea tuturor fiintelor samsarice, fara exceptie. Acestea poarta denumirea de Bodhisattva.

Te contrazici singur.

Conform cosmogoniei voastre, nu exista o "natura ultima" pentru fiinte si in general ceea ce e supus transformarilor.

Deci de ce ar tine cont un "iluminat" de astfel de caracterizari relative?