Conform cosmogoniei tale, nu este nici tangibila nici cognoscibila, deci la fel de bine ar putea fi inexistenta.

Sau nu te-ai documentat tu destul.

Defineste "existenta in sine" :)


Ce inseamna "existenta autonoma" ? :)

Ba cam este.
Daca tu ai credea in filosofiile astea, ar trebui de exemplu sa incetezi sa mai maninci.
Sau sa mergi la servici. Sau etc. :)
Ca treburile astea nu exista, deci?


Pai da, cred ca aia alienati mintal inteleg cel mai bine chestia asta, acolo este cvasi-permament un vid total deci..


Hoho, mai usor cu pianul pe scari.
Mai intai defineste "esenta", "persoana", "fiinta", "constiinta", etc.

Si tot nu ne-ai lamurit, pana la urma ce se "incarneaza"? Ca frantuzu ala sau ce era zice ca nu exista o "persoana" care sa se incarneze ci un "flux de constiinta".
Ce e aia?

Gresit. Dumnezeul crestin este cognosicibil in mai multe feluri, nu a creat fiintele "ignorante" ca in budhism, nici nu le dispretuieste exsitenta ca in "budhismul" tau.


Ba mai degraba ai intunericului, ca mai intai respinge cunoasterea Adevaratului Dumnezeu si ofera o perspectiva trista si fara sens a intregii Creatii a carei sursa e plasata in ignoranta si "implinire" in non-existenta.

Vezi tu omulet, cu o chestie ai dreptate:

Creatia este definita de transformare, asta e esenta ei, diferenta o face modul in care ea se desfasoara, poate fi una frumoasa, armonioasa, sub Har, sau una intunecata, turbulenta, in afara Lui.
Alegerea iti apartine.

Alin ,nu ajunge numai logica seaca.Nu poti schimba oamenii cu logica ci cu logica impletita cu iubirea.Tu dai cu barda(nu ca eu as fi mai bun).La unii merge dar la cei sensibili,ca florin ,practic ii creezi un blocaj si mai mare, o invartosare si mai mare.Cu siguranta Dumnezeu nu a ramas numai in baza ta ca sa-l schimbi pe florin,ii trimite ganduri si imprejurari in viata ca sa-l indrepte.Ma gandesc ca si eu am fost foarte dur cu el si am facut mai mult rau.De fapt ,patima mea,mandria se folosea de Adevarul ortodoxiei ca sa devina si mai umflata si infumurata. Poate ca nu e si cazul tau...tu stii cel mai bine.

De acord ca ai facut pe durul :) cu o prea putina implicare calitativa in discutie.
Si ma bucur ca ti-a fost de folos postul, pana acum.

A adera la filosofia budhista asa cum a fost expusa aici, categoric are un substrat trumatic, dar daca omul poate aborda chestiunea doar dintr-o perspectiva rationala, ce i se poate oferi altceva in contextul forumului?

Sigur, tu ai putea sa nu-i scrii nimic, dar in particular sa-l pomenesti in fiecare zi in rugaciune sau mai mult, poate ar fi chiar mai util decat sa-i arati matematic ca 1+1 nu fac 5 cum i-au spus asa zisii "budhisti" insa cred ca si in asta se afla o doza de folos, daca si cand se va putea folosi de ea.

Alin, ceea ce incerc sa explic nu doar ca 1+1 pot face 5, dar ca pot face si 5000 - si nu ca ar fi vorba doar de pesti.

Insa pentru a pricepe cum este posibil asa ceva este necesara intelegerea apofatica a fenomenelor.

Nu este atat de dificil. Insa este nevoie de o atitudine receptiva.

Sa zicem ca perspectiva budhista e mai degraba ca 1+1 fac zero.


Defineste #natura_apofatica_a_fenomenelor.

Pe urma demonstreaz-o.

Pai ti-am cerut mai sus sa definesti/lamuresti si altele, receptiv am fost dar lamuririle intarzie.

Se poate înţelege şi aşa.
La fel de bine se poate înţelege că o cunoaştere a lui Dumnezeu nu se face, măcar de la un prag încolo, în modul obişnuit de a lucra al minţii noastre - mod care este obiectualist, fizicalist, care percepe datul cunoaşterii în afara minţii, ca distinct de subiectul cunoscător.
Ar putea fi vorba, aşadar, de o altă cunoaştere - anume prin participare la "obiectul" ei. Aceasta presupune o curajoasă concentrare înlăuntru, un dezinteres pregnant pentru rătăcirile în exterior, unde îl căutăm degeaba pe Dumnezeu. Căci Dumnezeu nu este în rătăcirile noastre de ieşiţi din minţi, ci înlăuntrul sufletului care îşi aşteaptă întoarcerea minţii acasă...
Or, Florin, tocmai această participare la viaţa dumnezeiască ne este poruncită de Hristos. Şi cred că la asta ajută/îndrumă/face să fie întreaga lucrare a Bisericii. Începînd cu Evanghelia, apoi cu întreaga Tradiţie, până azi la orice participare de-a noastră la viaţa liturgică.
Este o contopire a omului cu duhul Iubirii, implicit cu Duhul Adevărului, iar în actul rugăciunii iscodirea obiectualistă a minţii, cu tot noianul ei de gânduri şi imagini mai întâi, este abandonată treptat, până la deplina tăcere. Atunci, ne spun sfinţii rugători, liniştea este deplină, participarea este deplină şi Glasul Domnului poate fi aievea auzit şi primit. Mintea nu se mai întoarce asupra ei însăşi, la carcasa ei de gânduri şi stări care ţin de risipirea în afară, interesul pentru propriile mişcări a fost cu totul stins, abandonul este total într-o adâncă concentrare şi umilă/îndrăgostită simţire... Se trăieşte, de către unii rugători, răpirea, extazul...
Eu aşa am înţeles, mai degrabă.

Ioan, este foarte frumoasa descrierea pe care ai facut-o.

Insa omul nu traieste permanent in biserica, nu este permanent cu "mintea inlauntru" parasind cele dinafara, topit in dragostea dumnezeirii.

La un moment dat are nevoie sa priveasca cele dinafara, lasandu-L pe Dumnezeu inlauntru.


Cunoasterea apofatica a fenomenelor ne permite sa facem din toate cele cate se vad o biserica fara hotare si ziduri, sa unim exteriorul cu interiorul, sa-L vedem pe Dumnezeu pretutindeni.

Ne face saraci in duh - nu ne mai incarca cu cele simtite, cu impresii care distrag de la contemplatia Lui Dumnezeu.

Orice fenomen este perfect pentru a deveni un mijloc prin care sa fim constienti de atotprezenta Lui Dumnezeu. Orice fenomen este sacrament.

Florin, sa fumezi marihuana sau sa folosesti altele asemenea, este bine sau rau?

Tot ceea ce ne indeparteaza de cunoasterea Lui Dumnezeu este "rau" si tot ce ne apropie de El este "bine".

Substantele psihotrope altereaza dramatic capacitatea cognitiva - aceasta este deja alterata subtil de patima necunoasterii.

Euforia narcotica nu este sustinuta de patrundere cognitiva ci este aclansata la un nivel fiziologic grosier. Desi se simte bine in fond are o actiune distructiva, creeaza dependenta.

Euforia divina este ecologica. Ea nu depinde de agent, de stimuli, nu agreseaza fizicul, nu provoaca dezechilibre. Este extaz si pace adanca in acelasi timp.